Tribuna, octombrie 1906 (Anul 10, nr. 184-203)

1906-10-14 / nr. 193

Anul X. Arad Sâmbătă 14-27 Octomvrie 1906. Nr. 193. REDACȚIA Ocák Barencz-utcza nrul 26. ABONAMENTUL **Pe un an ............... 20 cor. 1Fe jumătate an .. 10 « Pe 1 lună............... 2 « N-fii de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru România și America 10 coroane. Pentru România și străinătate nomerii de zi pe an 40 franci. ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz­ urcza nui 20. INSERŢIUNILE de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 bani de fiecare publicaţiune. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon oraş şi comitat 502. Anul X. NUMĂR DE DUMINECĂ Nr. 42. Dela torres. (R) D’un şir lung de ani nu s’a ţinut con­gres naţional-bisericesc în care să se fi lu­crat mai mult şi să se fi luat hotărîri în afaceri mai însemnate, ca în cel încheiat Luni în Sibiiu. Decorul exterior a fost şi el deosebit. Catedrala, în care s’au întrunit pentru întâia oară fruntaşii bisericii dreptmăritoare răsări­tene, a plăcut tuturora. Binecuvântat-am cu toţii memoria marelui arhiereu Şaguna, care în nemărginita sa dragoste de neam s’a în­grijit să lase bani până şi pentru catedrala ridicată târziu după moartea lui, — după cum felicit-au toţi pe I. P. S. Sa Metropo­­litul d’acum, sub care s’a ridicat falnicul monument. La masa presidiară, în jurul mitropolitu­lui, văzurăm apoi pe episcopul Nicolae al Caransebeşului, singurul care a avut noro­cirea să lucreze alăturea de întemeietorul Andrem... Mărturie stingheră a unor vre­muri de mărire! Şi văzurăm pe neobositul episcop al Ara­dului Ioan Papp, sub care sa regenerat die­ceza Aradului, şi este garanţa viitorului pentru propăşirea bisericei şi a şcoalei, pen­tru care după cuvintele apostolului Pavel sufletul şi-l pune. Spiritul înălţat ce domi­­nează în dieceza Aradului s’a remarcat în congres. Deosebit de îmbucurător a fost însă faptul că totul s’a petrecut în bună înţele­­gere, în pace şi frăţie. Sub toată durata congresului n’a fost o singură ceartă, fie cât de mică, ci din ciocnirile de idei numai lumină a izvorât şi totul spre întărirea bi­sericii s’a îndreptat. Un semn acesta pe d’oparte de strângerea legăturilor între cei chemaţi a conduce biserica, pe de altă parte se dovedeşte că oamenii îşi dau seamă de răutatea vremurilor şi caută, umăr la umăr, să fie zid de apărare... Trei lucruri mai de seamă s’au făcut. Toate trei au ca ţîntă binele obştesc. S’au luat măsuri pentru ridicarea nivelului preo­ţilor, căci numai având preoţi luminaţi ne putem întări pe toate terenele; s’au luat hotărâri cu privire la îndreptarea soartei cele grele a învăţătorilor şi o discuţie înălţătoare de suflete s’a produs în jurul nouilor epis­copii ce avem de gând să înfiinţăm... Dacă nu s’a şi hotărât faptica şi grabnica înfiin­ţare, cel puţin a unei episcopii la Timişoara, e nu pentru că măritul Congres n’ar fi dat atenţia cuvenită cuvintelor calde şi convin­gătoare ale dlui Em. Ungureanu, care cu atâta zel lucrează pentru înfiinţarea episco­piei la Timişoara,­­ ci pentru că d’asupra tuturor lucrurilor măritul Congres a trebuit să cumpănească a hotărî numai ceea ce se şî poate duce la îndeplinire, fără zguduiri şi fără neînţelegeri în sânul neamului. Iar dacă se hotărea în Congres a lua patru protopopiate dela dieceza Caransebeşului iar nu două, după cum vor Caransebeşenii, s’ar fi produs mâhniri adânci, ceeace trebue să încunjurăm. Să se facă întâiu înţelegerea acasă, la faţa locului, şi numai după aceea Congresul poate hotărî fără a supăra pe unii ori pe alţii. De altminteri congresul din anul acesta s’a ilustrat şi prin ceea­ ce n’a îngăduit să se hotărească. Se ceruse, din anume parte, ca la parochiile de cl. I să nu poată com­­peta de cât cei cari pe lângă cualificaţia recerută mai au şi 5 ani de prată în ser­viciul bisericii ori şcoalei. Congresul a res­pins asta, deşi se cerea de conzistorul me­tropolitan. S’a cerut, de asemeni, ca unde din o causă ori în alta poporul nu alege preot în decurs de un an, consistorul să aibă drept a numi preot. Şi asta s’a res­pins, după cum n’a fost congresul de pă­rere nici să se admită alegerea unui învă­ţător necvalificat. Cine cunoaşte bine situaţia bisericii noas­tre,­ ştie greutăţile ce întâmpinăm când vorba e să aflăm preoţi distinşi pentru parohiile mai însemnate. Dacă se mai puneau şi cei cinci ani de pradă, în care tinerii noştri cei mai distinşi ar fi fost siliţi să stea ca învăţători ori preoţi cei mai frumoşi ani ai tinereţii lor te miri în ce comune slabe, unde la urma urmelor nici nu s’ar putea distinge, neavând teren, desigur că am fi depărtat dela teologie ele­mentele cele mai bune. Şi ce spărtură s’ar fi făcut în Statutul nostru organic dacă se admitea numirea preoţilor, luându-se astfel poporului dreptul de a-şi alege şi ţine de preot pe cine el voeşte! Dacă s’­r fi admis această propu­­punere, de sigur că ar fi fost izvorul a o mulţime de neînţelegeri şi tulburări la sate, iar ca urmare înstrăinarea poporului de bi­serică. Alegerea învăţătorilor fără cualificaţie de asemenea ar fi avut rele urmări. Cei ne­­cualificaţi ar fi stat pretutindeni în calea celor cu bună învăţătură, poporul s’ar fi obicinuit cu depreciarea postului învăţăto­­resc, văzând că poate alege şi pe cei fără diplomă şi cari s’ar fi mulţumit cu salar mai puţin. Lucrul acesta avea cu atât mai puţin înţeles, cu cât Conzistorul şi aşa are dreptul să numească (provizor) pe cei fără diplomă şi unde nu se găsesc cualificaţi, conzistorul aşa şi purcede, numeşte pe cine se gă­seşte. S’au întocmit apoi mai multe regulamente, toate menite a face regulă în biserică şi şcoală şi astfel a contribui la însăşi întări­rea neamului. Un spirit eminamente democratic, o grijă deosebită pentru interesele şi ridicarea po­porului, iată ce a stăpânit în congres. Şi ne mândrim, noi arădanii, că între cei ce au dat tonul în congres, arădanii au stat în frunte. Dreptatea la cinstita avar­­meg­hie“. Se ştie, că împotriva slujba­şilor din comitatul Timişului, cari şi-au făcut de cap la alegeri, protopopul Ioan Popa şi fruntaşul laşa Tomici au făcut ară­tare. Vestitul fişpan loanovits a şi făcut cercetare, dar i-a scos vinovaţi pe cei ce au reclamat şi i-a pedepsit la suportarea speselor împreunate cu cercetarea din care acei slujbaşi au eşit nevinovaţi şi albi ca neaua. Ar urma acum ca reclamanţii să fie daţi şi în judecată, pentru­­ calomnie. Dl laşa Tomici să scrie iar broşură (cum a mai scris) precum că »nu mai e măgar«, să ceară corbului să scoată ochii corbului! * Proiectul pentru asigurarea muncitorilor. Secţiunea pentru afacerile muncitorilor a ţinut Mercuri o şedinţă sub prezidenţia lui Oisswein Sándor. S-a dezbătut proiectul de lege pentru asi­gurarea muncitorilor industriali şi a funcţionarilor comerciali împotriva cazurilor de boală sau ne­norocire. Raportorul Szatmáry Mór prezintă proiectul. Aduce elogii ministrului Kossuth care cel dintâi dintre toţi miniştrii de resortul său s’a gândit, să se îngrijească de soarta muncitorilor. Ministrul Kossuth spune, că proiectul său nu-i ireproşabil, el este succeptibil de amendamente, dar’ ideile şi principiile generale ce-l conduc sunt ale sale şi cere să fie păzite. Aceste principii sunt: casa unitară, reprezentanţa pe baza parităţii şi principiul ca patronii să poarte partea mai mare a greutăţilor, nu muncitorii. Kecskeméthy cere, ca statul să se îngrijească şi de soartea muncitorilor agricoli. Ministrul Kossuth promite aceasta. Mai vorbesc Ernszt Sándor, Mezőfi Vilmos şi Szterényi József. Acesta promite proiecte analoage pentru muncitorii agricoli şi mineri. * * Viena şi Bucureştii. Dl M. Cantacuzino, primar al capitalei României, însoţit de dl Alexan­dru Ciurcu, ajutor de primar, şi alţi consilieri comunali, pleacă la Viena, să întoarcă vizita pe care primarul dr. Lueger a făcut-o expoziţiei Ro­mâniei. * Supărare mare în Izrail. Ungurii au dus luptă mare împotriva lui Goluchowski, sfindu-i să demisioneze. Ei credeau, că astfel să li­ se dee un ministru de externe din sângele lor. Numit va fi însă în loc de un »Poleac«, cum îi ziceau, un — Neamţ, baronul Aehrenthal. Iată de ce zi­arele maghiare sunt supărate şi sub titlul »am dat guba (mantaua) pentru câne« ori cum ar zice Românul, »am scăpat de dracul şi am dat de mamă-sa«, — scriu năcăjite rău. Ele spun, că s’au făcut intrigi mari îm­potriva — ungurimei. «Asta e situația — scrie »Függetlenség« — și cu atâta se poate lauda cel cărui îi place să se laude. Ce am câștigat ? Un Ooluchowski cu altă barbă«.

Next