Tribuna, noiembrie 1906 (Anul 10, nr. 204-223)
1906-11-25 / nr. 219
Anul X. Arad, Sâmbătă 25 Novembrie (8 Dec.) 1906. Nr. 219. REDACŢIA Deik Ferencz-utcza nrul 20. ABONAMENTUL Pe an an ............ 20 cor. Pe jumătate an .. .0 . Pe 1 lună....... 2 feirii de Duminecă pe an 4 coroane. Pfintru România şi America 10 coroane. Peetii România şi străinătate numerii de zi pe an 40 franci. ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza nrul 20. INSERŢIUNILE de un şir garmond: primă dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 bani de fiecare publicaţiune. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon oraş şi comitat 502. Anul X. NUMĂR DE DUMINECĂ Nr. 48. După 10 ani. S’au împlinit deja zece ani de când s’a scos de sub tipar întâiul număr, de probă, al »Tribunei Poporului«, mai târziu »Tribuna«. Zece ani de înverșunate lupte, așa, că dacă ar fi să se socotească după cum e obiceiul în oștire, îndoit anii de războiu, — s’ar putea zice despre »Tribuna«, că a trăit de două ori cât îi este scris în frunte. Privim cu mândrie la vremea trecută. Avem conştiinţa, că ne-am îndeplinit după cea mai bună convingere datoria către neam. Ş’avem, mai presus de toate, mângâierea să vedem, că n’am dus o luptă zadarnică, ci am fost înţeleşi de întreaga obşte românească. Azi nu mai e ceartă asupra lucrurilor cari privesc singuri numai pe fraţii noştri din România. Nu se mai învinovăţeşte unul pe altul, că face treaba unui anume partid din ţară, ci ne întrecem toţi în a fi cât mai buni Români, fraţi deopotrivă de iubitori ai celora de peste Carpaţi. Activitatea, întrarea în alegere pentru a trimite în Dieta ţării pe fruntaşii neamuui nostru, pornire care întâia oră in coloanele acestui ziar s’a dat pe faţă, azi este credeul tuturor Românilor din patrie. Şi a străbătut în straturile poporului atât de adânc propaganda începută de »Tribuna«, încât văzurăm: dela o alegere la alta s’a îndoit numărul deputaţilor români, şi răsună Dieta de graiul lor bărbătesc, cum nu s’a mai întâmplat de treizeci şi mai bine de ani. Ceea ce este cu atât mai îmbucurător, cu cât avântul acesta i-a cuprins şi pe tovarăşii noştri de luptă slovaci şi sârbi, din care pricină stăpânirea mai ales asupra noastră îşi şi descarcă săgeţile. In Dietă miniştrii, rând pe rând, cu noi se răfuesc. Fără noi, Slovacii şi Sârbii n’ar fi prea mult băgaţi în seamă. * Nu mai puţin însemnat este faptul, că »Tribuna« a reuşit să adune în jurul ei pe cei mai de seamă scriitori ai noştri. Ea a publicat şi publică articole din pana măiastră a lui Ioan Slavici, întemeietorul ziaristicei române moderne (a şi stat pentru asta în temniţa Vaţului 1 an), este membru corespondent al Academiei Române şi premiat al acestei înalte instituţiuni; Eugen Brote, cel care a stat în fruntea mişcării naţionale zise memorandiste, fost vicepreşedinte al partidului naţional şi care prin cartea sa asupra chestiunei române, tipărită în limbele marilor neamuri din Europa) ar făcut lupta noastră cunoscută în lumea întreagă. Este şi d-sa premiat al Academiei Române, Septimiu Albini, fost secretar al comitetului naţional pe vremea luptelor măreţe dintre anii 1891 —1894, care după ce a stat 10 luni în robie pentru »Tribuna« din Sibiiu, a mai fost osândit şi pentru Memorand; Ioan Russu-Şirianu, care după ce a luptat pentru cauza naţională în România ani de zile, stă aici neclintit în foc de 15 ani, este şi d-sa premiat al Academiei Române, pentru că a scris cartea »Românii din statul ungar«, pe care stăpânirea din Budapesta ar fi ars-o, dimpreună cu autorul ei; Enea Hodoş, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre cei mai eminenţi profesori, culegător sârguincios de poezii poporale, literat de frunte şi pedagog iscusit; Vasilie Goldiş, peană ageră care de atâtea ori a făcut să tresalte inima cititorilor noştri; Dr. J. Z. Mera, dulcele povestitor, ale cărei schiţe din călătorie şi alte bune poveţe au fost şi sunt atât de mult apreciate; Ilarie Chendi, prietenul care a stat şi la rău şi la bine cu noi, care dacă a tăiat în carne vie, criticând, nu mai puţin a scris cald despre lucrurile bune şi duios scrie despre tot ce-i de acasă ! Iar din generaţia mai tineră Sever Bocu, Gh. Pop, P. Nistor, Coriolan Pop, dr. G. Gropşan, C. Bacşan, Horia Petru- Petrescu, dr. D. Stoica, V. Niţescu, Sever Dan, dr. U. Z. Mihai, Alexandru Munteanu a lui Vasilie, Al. Z. Dimitrescu, P. E. Papp, Petru Popa, Iosif Tărău, Profi, (pseudonimul unui distins pricepător al chestiilor şcolare), Sfinx, (alt pseudonim sub care scrie un bărbat de şcoală şi literat al nostru) şi alţii, cari din diferite centre româneşti ţin să pună umărul la munca noastră pentru luminarea poporului şi întărirea lui pe teren politic, cultural şi economic. Nu mai puţin au ilustrat coloanele acestui ziar valoroşii noştri colaborator externi d-nii Teodor Filipescu şi Isidor leşcu din Seraievo, ale căror comunicate etnografice şi istorice despre Românii din Balcani au atras luarea aminte a cercurilor înalte culturale române.* Şi în viitor asta ni-e scopul: să mergem pe drumul bătut, pe care ne-a însoţit dragostea şi încrederea obştei române. Vom sluji din toate puterile partidul nostru naţional, pe care Ungurii din Dietă zadarnic se codesc a-1 recunoaşte, căci el totuşi există şi-i îmbrăţişat de tot ce este putere şi simţire românească. In ce priveşte redactarea ziarului, vom face simţitoare îmbunătăţiri. Ne vom sili a-1 scoate în fiecare zi de lucru, ca astfel să ţinem publicul în curent cu tot ce se petrece. Vom lărgi serviciul de informaţiuni mai ales. Bineînţeles, vom scoate la iveală îndeosebi faptele ce se petrec în viaţa noastră naţională. In schimbul strădaniei noastre cerem dela amici să răspândească »Tribuna« şi abonenţilor să plătească regulat. Astfel mână în mână şi în deplină înţelegere, cei grupaţi în jurul acestui ziar şi publicul cetitor vor fi adus neamului servicii preţioase. Expozeul ministrului de externe. In şedinţa de Mărfi a secţiunii budgetare a delegaţiunii austriace ministrul afacerilor streine, baronul Aehrenthal şi-a rostit expozeul. Expozeul nu are nici un moment nou însemnat. Ministrul accentuiază bunele relaţiuni ale monarchiei noastre cu statele : Germania, Italia, Rusia, Anglia şi Franţa. Cu privire la Turcia, ministrul făgădueşte executarea programului de la Mürzsteg, crearea budgetului macedonean şi îmbunătăţirea justiţiei. El constată cu satisfacţie că poporaţia din Macedonia prinde tot mai multă încredere în organele statelor streine, regretă însă faptul, că activitatea bandelor nu a încetat. »Accentuez încă, zice ministrul, că am primit cele mai prieteneşti relaţiuni cu vecina noastră România«. De asemenea relaţiunile cu Serbia, Grecia, Bulgaria, unde avem simpatii. Păcat, că bunele relaţiuni politice cu Serbia nu se complectează cu aceleaşi relaţiuni economice. Chestiunea Marocului încă nu a ajuns în faza unei împăcări definitive. Ministrul accentuiază, în sfârşit şi exportul crescând al monarhiei, care va trebui încă cultivat prin dezvoltarea serviciului consular. CAUZE şi EFECTE. De Ioana Slavici. A fost un timp, când foarte mulţi se răzîmau, unii cu nădejde, alţii cu temere, în combinaţiunile lor politice pe marile destoinicii ale atunci încă tinărului şi azi cam învechitului cornte Albert Apponyi, om de netăgăduită superioritate intelectuală, cu înnaltă posiţiune socială şi înzestrat cu cultură apuseană în cel mai larg înţeles, încetul cu încetul însă a eşit la iveală, că nobilul comte e lipsit de măsura cuvenită unui om de stat şi că stăpânit fie de alţii, fie de împrejurări, fie de propriile sale porniri, prea des îşi ia gura plină şi dă în gropi. Privirile s’au îndreptat deci asupra altei odrasle din înalta nobilime, tinărul fiu al bătrânului Coloman Tisza, tot om de superioritate intelectuală, cu înaltă posiţiune socială şi înzestrat cu cultură apuseană. In timp de câteva luni însă şi cei ce-şi puneau nădejdea în el, şi cei ce se temeau de dânsul s’au încredinţat, că e lipsit şi el de măsură — chiar mai şi mai decât comtele Apponyi. Prea o luase cu »teremtette!« A rămas mai presus de toate nobilul fiu al marelui comte Iuliu Andrăssy, care îi întrece în toate privinţele pe ceialalţi doi, iar cu acesta au păţit-o rău de tot zilele aceste cei cu nădejdea. Trebue să fii un adevărat fenomen, ca dintr’o singură răsuflare să faci atâta gre-