Tribuna, ianuarie 1907 (Anul 11, nr. 1-24)

1907-01-01 / nr. 1

Anul XI. Arad, Luni 1­ 14 ianuarie 1907. Nr. 1. REDACȚIA Deák Perencx-ateza nrul 20. ABONAMENTUL Pe an an .............. 20 cm. Pe jumătate an .. 10 . Pe 1 lună........ 2 N­rH de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru România şi America 10 coroane. Pentru România şi străinătate Rosnerii de zi pe an 40 franci. ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utca a­n­al 311 INSERŢIUNILE de un şir garmond: prin­ dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 3 bani de fiecare publications. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon oraş şi comitat 502 Anul XI. NUMĂR de DUMINECĂ Nr. 1. IN PREAJMA ANULUI­ NOU. (*) De bucuriile anului ce se încheie am vorbit, la Crăciun. Este cu cale să ne în­trebăm însă şi de cele ce ne pot aştepta în anul ce începem. Mai ales că nu trebue să fim citi­tori în stele nici proroci cu deosebit dar de la Dumnezeu, pentru a ne da seamă, că lupte grele ne aşteaptă în viitor. Stăm nu numai în preajma unui an nou, ci începe o epocă de frământări cum n’au fost de patru­zeci de ani încoaci. In aşa zisa epocă memorandistă, este ade­vărat, porniţi au fost la temniţe, între suli­ţele jandarmilor, cei mai de frunte fii ai neamului românesc şi temniţele Seghedi­­nului şi Vaţului sunau de jalea Românilor.. Acum însă, că sunt la cârmă kossuthiştii, şoviniştii cei mai îndârjiţi, întovărăşiţi cu magnaţii cari nici ei nu s’au rupt nici­odată de dragoste pentru noi, întrezărim vremuri mult mai grele. Ministrul Andrăssy a spus-o în plină dietă, deci să-l audă şi M. Sa şi lumea întreagă, că va prigoni fără milă pe — »resvrăjitori«, — aşa-i numeşte pe frun­taşii noştri politici. In aceeaşi vreme ni se dă de ştire, că ajungând treaba să se schimbe legea de alegeri, nu ne putem a­­ştepta la mai bine, ci kossuthiştii au de gând ca împărţirea cercu­­lor de alegeri să o facă şi mai mult spre scăderea româ­nilor. Li­e mult câţi români au pătruns în Dietă şi îşi frământa mintea să născociască tot felul de măsuri pentru a frânge dorin­ţele şi avânturile bunului nostru popor şi fruntaşi neînfricaţi. Cine-i cunoaşte pe kossuthişti, ştie că faţă de noi nu se dau îndărăt de la întruparea până şi a celui mai negru gând. In sus, faţă de Curte sunt supuşi, blânzi ca mieii, gata a vota tot ce se cere, ca în schimb să fie lăsaţi a-şi face treburile în jos, faţă de noi, naţionalităţile. De fapt, câte planuri de legi au întocmit, în toate urmăresc slăbirea noastră. Până la ce grad i-a cuprins şovinismul sălbatic, se poate judeca şi din faptul, că o foaie din Cluj, »Erdélyi Híradó«, scrisă de profesorii de la şcoalele înalte, chiar acum în sărbători zicea, că legile nu-i apără destul de bine pe unguri de primejdia ro­mânilor... Nu noi am fi adecă primejduiţi, ci ei, cari au în mână şi pânea şi puterea. De aceea, pentru ca nu cumva românii să-i copleşească pe unguri, numita foaie cere să se facă o lege în virtutea căreia ungurii să plătească dare mai puţină ca românii, să fie scutiţi de slujbă la oştire şi când sunt în strâmtoare, să li se dee, din vistieria ţării, bani pe împrumut fără camătă. Bine că nu cere de a dreptul ca fiecare un­gur să aibă plată de la ţară pentru­ că a bi­nevoit să se nască pe lumea asta, şi tot rodul din ogoarele muncite de braţele românilor să fie duse în hambarele ungurilor, precum să mai fie iarăşi ca în vremea vechie, când nemeşul ungur avea drept ca el să rupă floarea de lămâiţă a mireselor fete de iobaji... Şi se scriu lucruri de acestea năroade în oraşul de căpetenie al ungurimei, în foaia profesorilor universitari cari cresc pe con­ducătorii de mâne ai ţârii, şi nu se găseşte ungur ori foaie maghiară care să spună că asta totuşi, e prea mult, ci se întrec încă întru a asmuţa împotriva poporului româ­nesc, vinovat mai ales pentru­ că nu vrea să peară, ci în ciuda atâtor suferinţe, sporeşte pe zi ce trece. In asemeni împrejurări, când şi stăpâni­rea şi presa maghiară strigă foc şi pară asu­pra noastră, nişte nemernici am fi dacă nu ne-am legătui şi noi tot mai tare să luptăm cât mai strâns, pătrunşi de dragostea fră­ţească cea mai desăvârşită, pentru a putea să stăm împotriva tuturor“ valurilor ce vin asupra noastră.­­ Deputaţii noştri au, în privinţa asta, înalte îndatoriri. Ei trebue să l -­g pe ui’onarte în dietă, pentru a-i arăta fumd şi îndeosebi chiar poporului unguresc ce cârmuitori avem, iar pe de alta parte să fie propovăduitori, cu vorba şi cu fapta, a ţinerii împreună a tu­turor românilor, a pornirii spre muncă şi lumină, că dacă vom stai tângi şi anii ce vin ne vor găsi tot în nepăsare şi întune­­rec, vai nouă! Să nu aşteptăm însă tot de la fruntaşi, ci fie­care să-şi facă datoria naţională în cercul său de activitate. Învăţătorul dându-şi silinţa să crească neamului fii luminaţi, preotul fiind însuşi pildă poporului în toate, advocaţii a­­părători nu numai în procese, ci mai pre­sus de toate în marea luptă naţională ce tot mai mult se înverşunează, îndeosebi un lucru să facă ai noştri căr­turari , să caute prilejurile de a sta de vorbă cu poporul de la sate, unde se învârt tot fe­lul de apostoli mincinoşi străini şi caută a împrăştia în poporul lesne crezător tot fe­lul de credinţe deşarte cu scop să-l înde­părteze de biserică şi de toate aşezămintele ro­mâneşti. Iată de ce nu putem îndestul lăuda pe acei harnici fruntaşi cari în adunările des­­părţemintelor Asociaţiunei dau poporului po­veţe bune în afaceri economice, de bancă şi tot ce priveşte viaţa săteanului. Numai luminând poporul vom putea a­­junge ca viitorul să ne surîdă şi să ne pu­tem bucura de nădejdea unor ani mai fe­riciţi. Altfel vom petrece vremea aşteptând să aducă norocul ori întâmplarea ceea­ ce nu ne-am învrednicit să facem înşine... Cele­ ce se petrec ne-au putut însă învăţa de mult, că numai prin noi înşine ne vom putea urni din loc! Chestia ţărănească in România. De Vintilă Brătianu. II. Negreşit că faptul chiar al acestei mişcări fă­cute de jos în sus şi de la sine, trebue să ne arate destoinicia ţăranului nostru. Dar dacă in­­fluenţa băncilor se oprea la simple operaţiuni de credit şi de economie, ele nu ar avea importanţa pe care o prevedem cu toţii în viitor. Ele au ştiut, ca şi în Italia, să se servească de banul împru­mutat pentru a influenţa nu numai gospodăria ţărănească, dar întreaga lui viaţă. Pe lângă aceste bănci populare au început să se organizeze tovărăşii mai întâi pentru arendări în comun de moşii mari. După cum spuneam mai sus, sunt azi peste 60 de moşii arendate ţărani­lor în timp de doi ani. G Oraţie economiei şi creditului obţinut prin banca populară locală, s’a strâns garanţia cerută şi s’a făcut faţă la primele cheltuieli. Pe cele mai multe din aceste moşii şi în alte localităţi chiar unde nu este o arendare în comun, s’au înfiinţat tovărăşii de vânzare a cerealelor în comun. Aceste asociaţii au făcut mai întâi să poată ob­ţine preţuri mai bune, ei vând acum cu vago­nul sau chiar cu şlepul la port, în loc să dea cerealele din car samsarului din sat sau dela oborul vecin. Fără nici o exagerare, preţurile ob­ţinute au fost de cel­ puţin 20%­ mai ridicate. — Dar o altă înrîurire a acestor tovărăşii şi nu mai puţin importantă, este în îmbunătăţirea ce ea impune culturei. Pentru a vinde în comun, trebue pe cât e cu putinţă calităţi homogene şi numai două-trei, astfel că această vânzare a impus pe deoparte o cultură mai bună, pe de alta o sămânţă uni­formă şi aleasă, cumpărată în cantităţi mari, trie­rată şi împietrată cu sulfat de cupru. Tot împrejurul acestor bănci se înfiinţează pe zi ce trece alte tovărăşii cooperative de producţie şi consumaţiune. Astfel este cumpărarea şi ex­ploatarea în comun a maşinelor de treerat. Ace­ste tovărăşii pe lângă efectul lor imediat, au avut şi o influenţa indirectă pentru a înlătură în multe localităţi unul din relele de care suferea, popula­ţia rurală, a plătirii impozitelor sau resturilor pentru loturile de pământ cumpărate dela stat.­ Prin concentrarea pe arii comune a cerealelor de treerat şi garanţia ce şi iau aceste tovărăşii şi cele de vânzare în comun faţă de fisc, s’au suprimat şi cheltuielile de custozi şi toate vânzările silite, în care adesea­ ori agentul fiscal era învoit cu samsarul de grâne de la oborul vecin. Ele permit în sfârşit avansuri pe cerealele ne­vândute în urma scăderii preţurilor. In Moldova, din cauza arendaşilor acaparatori şi a cârciumarilor cămătari evrei de la sate, aceste tovărăşii pe lângă rolul lor economic au şi un adevărat rol social. — Mai cu seamă în acele părţi unde situaţia ţăranului este mai grea din cauza acestei populaţii aproape toată parazită, s’au înfiinţat magazii de consumaţie şi tovărăşii de arendare. Sunt azi începuturi de asiguraţii pentru grădi­narii de zarzavaturi, pentru lăptării cooperative, pentru exploatări de păduri, pentru replantare de vii. Din rezultatele obţinute în foarte scurt timp de aceasta îndrumare nouă financiară, economică şi chiar socială a băncilor populare, putem să privim cu încredere viitorul. Mişcarea aceasta formată de jos în sus a ştiut să se impună azi tuturor şi prin înfiinţarea unei »Case centrale« pentru diriguirea şi ajutarea ace­stei mişcări, ea s’a consolidat pentru totdeauna.

Next