Tribuna, ianuarie 1907 (Anul 11, nr. 1-24)

1907-01-23 / nr. 18

Pag. 6, totul gastric. Şi ştiţi de ce? Doamna M. tocmai îşi scăldase copilul. Am jurat etern dispreţ acestui fel de cuno­ştinţă şi m’am decis ferm, să mă abţin cu de­săvârşire dela astfel de manifestaţii. Până când într’o zi mânuţele catifelate ale Dşoarei O. au tentat din nou la supleţa sentimentelor mele de Don Juan. Am ridicat cu mâna tremurândă mâ­nuţa fetei şi în beţia unei fierbinţeli dulci şi plină de farmec depun deasupra indexului cel mai înfocat sărut, ce s’a lipit vr’odată pe mână de femee. Pentru un moment închid ochii, spre a-mi vărsa tot focul de care eram capabil întocmai ca îndrăgostitul Mazarin şi când îi deschide o ce­lule­ patru mici curcubee cernite, erau arcuite la esti­emităţile degetelor şi străluceau cu lustrul negru al unei tave japoneze. Aceste desgustatoare fenomene din nou mă nenorociseră. Am plecat desolat întărindu-mi con­vingerea despre absoluta inutilitate a revărsării, cu totul lipsită de gust a sentimentului ome­nesc. Şi cu toate astea până astăzi nu m’am putut obţinea de a deveni jertfa excesului meu de com­plezenţă, încă un caz va ilustra îndeajuns onoarea, ce o am faţă de această colosală banalitate, care până acum n’a putut fi ştearsă din legile bunei cu­viinţe. Eram invitat la masă de o familie boerească. Respectul ce-i datoram acestei familii, mă făcuse să dau exteriorului meu o coloare, ca cel puţin dacă nu fac fală mesei, să nu necinstesc onoarea ce mi­ se conservase din partea familiei. A tre­buit deci să întârziu câtăva vreme, consacrată a­­rangiărei toaletei. La o oră și jumătate fix urcam primele trepte ale apartamentului amphitrionului meu. Când să întru, mă isbesc nas în nas cu o damă care nu mirosia a parfum într’adevăr, avea însă un exterior, pe care în încurcătura mea l-am deplasat. Mă reped cu furia recunoştinţei la damă, îi apuc mâna cărnoasă şi cu un uşor tre­mur pe buze îi arunc în obraz următoarea frază: ■»Doamnă ! Sunt doctor Cameleon Popescu, teolog­ absolut!« Ultimul cuvânt l-am îngropat ca într’o pernă de puf în gropița adâncă dela încheetura inela­rului. Să putea ca dama în chestie, să nu fie bucă­tăreasa casei ? Ași! Ți-ai găsit-o ! Din acest moment m’am jurat să nu mă mai sacrific. Astăzi nu mă mai tentează nimic, nici buzele roșii ca fraga ale domnișoarei V. — Da, da domnișoară, în zadar îmi faci pe grozava!... Placă ? ?... ARAD, 4 Februarie 1907. Vremea. Temperatura se poate socoti în medii la 18°. Din cauza zăpezii căzute termometrul începe din nou să scadă. La direcţia căilor ferate s’au anunţat câte­va linii înzăpezite. — Funerariile lui Vincenţiu Babeş. Ni­ se telefonează din Budapesta. Mâne va avea loc un mic ceremonial religios în do­miciliul regretatului Vincenţiu Babeş şi se vor rosti mai multe cuvântări. In numele clubului deputaţilor va vorbi deputatul na­ţional Al. Vajda-Voevod. Va mai vorbi părintele Gh. Bogoievici, iar părintele Murnu de la biserica grecească din localitate va anunţa în cuvântarea sa, că Babeş a fost unul din cei trei români parohieni ai bisericei greceşti de aici. Tine­rimea universitară română, încă va designa un orator. — Ştire personală. Aflăm cu plăcere, că fruntaşul nostru dr. N. Oncu, însoţit de doamna şi mica lor nepoată, a sosit la Abbazia, unde s’a instalat în otelul »Belle vue«. Clima de acolo va contribui cu siguranţă la întrămarea deplină a ve­neratului fruntaş. — Ştire literară. Redacţia noastră şi-a an­gajat colaboratori literari cari să ne scrie zilnic foiletoane originale. Din cause technice povestirea »Corbeiu«, scrisă de măiestrul nostru literat Ioan Slavici anume pentru »Tribunal, va trece la rubrică separată, în care vom publica naraţiuni mai lungi şi ro­­manuri. — Discursurile parlamentare ale deputa­­ţior noştri Ii vom scoate d­ aci înainte în extenso, în suplimente separate, cari vor fi alăturate zia­rului. Vom începe aceasta dând cele două dis­cursuri mari rostite în zilele ultime de deputaţii Vasile Goldiş şi Al. Vajda-Voevod. — Conferenţă despre mătăsărit va ţinea azi dup’ameazi la ora 4 în sala festivă a Semina­rului român un esmis al ministerului de agricultură din Budapesta, ilustrată cu proecţii de Skiopticon. Conferenţă va fi publică. — Moartea lui Al. Steriadi. Din Bucureşti ni­ se anunţă trista ştire despre încetarea din viaţă a lui Al. Steriadi, directorul reşedinţelor regale. Bătrânul Steriade este tatăl talentatului pictor Ion Al. Steriadi a cărui expoziţie de tablouri a avut în ultimul timp la Ateneu un admirabil succes. — Excesele studenţeşti din Lemberg. Studenţii ruteni cari au pornit manifestaţiile ostile contra organelor universităţii din Lemberg au fost daţi în judecată. Aproape toate încăperile temniţei din localitate sunt îndesate de studenţi, al căror număr s’apropie de sută. S’au făcut perchisiţii la locuinţele lor şi s’au confiscat toate scrisorile şi cărţile compromiţă­toare. Intre deţinuţi e şi un colaborator al unei foi bucovinene. Se ştie că rutenii au refuzat depu­nerea jurământului în nemţeşte şi cereau, să-l facă în limba lor. — A doua conferenţă de pace de la Haaga se va ţinea la vară. — Preşedintele Statelor­ Unite Roosevelt, care a fost dăruit cu premiul Nobel pentru pro­pagarea păcii a adresat ministrului de externe suedez Lövland, preşedintele comitetului Nobel, o scrisoare de mulţumită, în care-i comunică, că banii, ce i­ s’au dat, i-a oferit societăţii pentru pro­pagarea păcii industriale în Statele-Unite, şi zice apoi: »Pacea între diferitele clase sociale e de o în­semnătate tot atât de mare, ca şi acea a naţiu­nilor«. — Dr. Lueger este aproape restabilit. El a părăsit patul şi a convenit cu membrii muni­cipali. — Justiţia din ţara noastră o se ajungă proverbială, lată un caz: nainte de asta cu patru ani directorul nostru, calomniat fiind în mur­dara fiţuică din Timişoara, a dat în judecată pe Măglaş. Ieri dl Russu a primit actul, dela tribu­nalul din Deva, prin care este înştiinţat că s’a făcut cercetarea necesară, s’au cerut dela Timi­şoara actele privitoare la isprăvile lui Măglaş, ş-acum este învitat să-şi formuleze rechizitorul la adresa acuzatului. Măglaş însă e de doi ani mort. Dacă ar fi fost vorba de-o pară împotriva vre­unui naţionalist român, probabil că lucrurile ar fi mers mai grabnic. O învăţătură şi asta. — A treia conferinţă populară în Şimleu, scrie — »Gazeta de Duminecă« — se va ţinea Marţi, la 12 Februarie, în localul casinei române din loc. Conferenţiar va fi dl Vasile Papp, ad­vocat, asesor ori. în sens. — O întâmpinare. Ni­ se cere să publicăm următoarele: Referitor la ştirile publicate în unul 11 anul c­­al mult preţuitului ziar al Dvoastră, în care cineva dă o mică referată despre petre­cerea din 30 Decembre aranjată de inteligenţa română din Capolnaş, în interesul adevărului rog prea stimata redacţiune a da loc următoarelor rânduri: Ce mai tare mă îndeamnă a răspunde e nota red, care dând crezământ celor înşirate, aduce asupra noastră o judecată foarte a­spră şi compromiţă­toare, ce ne jenează cu atât mai vârtos, că noi cei de pe Valea­ Murăşului în­totdeuna am servit cu cinste cauza naţională. Petrecerea a fost aranjată pentru scop filan­tropic şi rugându-se şi străinii din C. să fie in­vitaţi am satisfăcut prea bucuros, că dacă vreau şi ei să concurgă cu sprijin material pentru şcoala română, contra aceia nu avem nimic, că a fost şi un ciardaş, aceasta a fost simpla minte o chestie de complezanţă. In aceasta se cuprinde rapor­torul şi ori din răutate, ori din naivitate îl suflă cât de mare şi îi dă comentare tendenţioase. Vrea să facă politică. Adevărul e următorul: o aşa petrecere entu­ziastă rar a fost pe Valea­ Murăşului. Ilustra fa­milie Mocsonyi afată că a concurs cu patrona­jul şi sprijinul ei, a participat şi personal şi toată noaptea s’au petrecut admirabil în jurul nostru. In pauze s’au ţinut mai multe toaste. Părintele Micu a toastat întru sănătatea familiei Mocsonyi. Tinărul Petru de Mocsonyi răspunde şi toasteză pentru cununa de oaspeţi, iar părintele Cărăbaş, în cuvinte entuziaste închină paharul pentru po­porul român. Aceste le-am ţinut de datorinţă a le da în pu­blicitate pentru orientarea opiniunei publice. Bazil. — Români slabi. Ni­ se scrie: Mercuri în 17/30 Ianuarie a. c. a avut loc în comuna Voivodinţ alegerea de notar cercual. Comuna noastră curat românească avea să hotărască soartea alegerii. E regretabil însă, că unii fruntaşi, cărora le place să dee mâna cu »domnii«, în frunte cu părintele S. Popovici şi mai vârtos cu capelanul acestuia Ilie Dabiciu, — au zădărnicit şi de astădată fi­reasca manifestare a iubirii şi alipirii de neam a românilor noştri. S’a întâmplat adecă un lucru destul de rar în »vestitul« comitat, Timiş, că am avut şi un can­didat român, pe care trebuia să-l sprijinim cu toţii chiar numai din princip. Trebuia, dar n’a fost, şi astfel nu a fost ales românul. Cum să ne mai plângem şi cui, că stăpânirea nu ne dă sluj­başi români?! Cazul în sine e cu atât mai condamnabil, cu cât eu cred, că nu-i iertat să se scape nici un prilej binevenit, ca şi acesta, ci toate să se folo­sească, pentru de a face o adevărată şcoală cu poporul nostru românesc în desvoltarea şi întă­rirea simţului său naţional. — Nu. — — Creştini buni. La acoperirea cu şindile a sfintei biserici din P. Zăvoeni au binevoit a con­tribui următorii locuitori de acolo: Nicolae Cucu preot cu 102 cor. 15 fii.; luan Cucu aarmanchi cu 70 cor. 50 fii.; Maria Cucu, cu 3 cor. 75 fii.; Jurcău Vasilie, cu 2 cor. 50 fii.; Precup Mihu­ia cu 5 cor. Iosif Blaga, cu 2 cor. 50 fii.; Dance Nicolae, cu 2 cor. 50 fii.; Maria Cândea cu 2 cor. 50 fii.; Tilica Cucu, cu 2 cor. 50 fii.; Ra­­veica Cucu, cu 2 cor. 50 fii.; Lupu Precup, cu 2 cor. 50 fii.; loan Cucu a Lupului cu 2 cor. 50 fii.­ Primească marinimoşii donători şi pe a­­ceasta cale sincere mulţămiri. Bunul D-zeu să le răsplătească din darul său. Moise Popoviciu adm. ppesc. — Necroloage. Primim următorul anunţ fu­­nebral: întristata familie cu inima frântă de du­rere, face cunoscut încetarea din viaţă a mult iubitului lor soţ, tată şi cumnat Ioan Lupea, paroh gr.-or., care după lungi şi grele suferinţe, şi-a dat nobilul său suflet în mânile Creatorului. Marţi, în 16 (29) Ianuarie a. c. la 1 oră p. m., în etate de 54 ani şi a fericitei căsătorii al 27-lea an. «TRIBUNA» 23 Ian. (5 Februarie) 1907. La boala «VÂNĂ de AUR», diabetă şi intestine indispensabil pentru b­uze şi copii în faşe. Tot omul iubitor de curăţenie indispenzabil trebue să întrebuinţeze medicamentul «ZERO», căci prin el dobândeşti o dispoziţie plăcută şi folositoare. ■■ împiedecă ori­ce infecţie şi zgăriere. mu La întrebuinţare e mai ieftin decât hârtia. Or unde se poate căpătă. „ZERO“ e fabricam­ent de vată, brevetat. BUDAPEST VII. — Strada ROZSA 45. Telefon 87—52. Telefon 87-52

Next