Tribuna, ianuarie 1907 (Anul 11, nr. 1-24)
1907-01-23 / nr. 18
Pag. 6, totul gastric. Şi ştiţi de ce? Doamna M. tocmai îşi scăldase copilul. Am jurat etern dispreţ acestui fel de cunoştinţă şi m’am decis ferm, să mă abţin cu desăvârşire dela astfel de manifestaţii. Până când într’o zi mânuţele catifelate ale Dşoarei O. au tentat din nou la supleţa sentimentelor mele de Don Juan. Am ridicat cu mâna tremurândă mânuţa fetei şi în beţia unei fierbinţeli dulci şi plină de farmec depun deasupra indexului cel mai înfocat sărut, ce s’a lipit vr’odată pe mână de femee. Pentru un moment închid ochii, spre a-mi vărsa tot focul de care eram capabil întocmai ca îndrăgostitul Mazarin şi când îi deschide o celule patru mici curcubee cernite, erau arcuite la estiemităţile degetelor şi străluceau cu lustrul negru al unei tave japoneze. Aceste desgustatoare fenomene din nou mă nenorociseră. Am plecat desolat întărindu-mi convingerea despre absoluta inutilitate a revărsării, cu totul lipsită de gust a sentimentului omenesc. Şi cu toate astea până astăzi nu m’am putut obţinea de a deveni jertfa excesului meu de complezenţă, încă un caz va ilustra îndeajuns onoarea, ce o am faţă de această colosală banalitate, care până acum n’a putut fi ştearsă din legile bunei cuviinţe. Eram invitat la masă de o familie boerească. Respectul ce-i datoram acestei familii, mă făcuse să dau exteriorului meu o coloare, ca cel puţin dacă nu fac fală mesei, să nu necinstesc onoarea ce mi se conservase din partea familiei. A trebuit deci să întârziu câtăva vreme, consacrată arangiărei toaletei. La o oră și jumătate fix urcam primele trepte ale apartamentului amphitrionului meu. Când să întru, mă isbesc nas în nas cu o damă care nu mirosia a parfum într’adevăr, avea însă un exterior, pe care în încurcătura mea l-am deplasat. Mă reped cu furia recunoştinţei la damă, îi apuc mâna cărnoasă şi cu un uşor tremur pe buze îi arunc în obraz următoarea frază: ■»Doamnă ! Sunt doctor Cameleon Popescu, teolog absolut!« Ultimul cuvânt l-am îngropat ca într’o pernă de puf în gropița adâncă dela încheetura inelarului. Să putea ca dama în chestie, să nu fie bucătăreasa casei ? Ași! Ți-ai găsit-o ! Din acest moment m’am jurat să nu mă mai sacrific. Astăzi nu mă mai tentează nimic, nici buzele roșii ca fraga ale domnișoarei V. — Da, da domnișoară, în zadar îmi faci pe grozava!... Placă ? ?... ARAD, 4 Februarie 1907. Vremea. Temperatura se poate socoti în medii la 18°. Din cauza zăpezii căzute termometrul începe din nou să scadă. La direcţia căilor ferate s’au anunţat câteva linii înzăpezite. — Funerariile lui Vincenţiu Babeş. Ni se telefonează din Budapesta. Mâne va avea loc un mic ceremonial religios în domiciliul regretatului Vincenţiu Babeş şi se vor rosti mai multe cuvântări. In numele clubului deputaţilor va vorbi deputatul naţional Al. Vajda-Voevod. Va mai vorbi părintele Gh. Bogoievici, iar părintele Murnu de la biserica grecească din localitate va anunţa în cuvântarea sa, că Babeş a fost unul din cei trei români parohieni ai bisericei greceşti de aici. Tinerimea universitară română, încă va designa un orator. — Ştire personală. Aflăm cu plăcere, că fruntaşul nostru dr. N. Oncu, însoţit de doamna şi mica lor nepoată, a sosit la Abbazia, unde s’a instalat în otelul »Belle vue«. Clima de acolo va contribui cu siguranţă la întrămarea deplină a veneratului fruntaş. — Ştire literară. Redacţia noastră şi-a angajat colaboratori literari cari să ne scrie zilnic foiletoane originale. Din cause technice povestirea »Corbeiu«, scrisă de măiestrul nostru literat Ioan Slavici anume pentru »Tribunal, va trece la rubrică separată, în care vom publica naraţiuni mai lungi şi romanuri. — Discursurile parlamentare ale deputaţior noştri Ii vom scoate d aci înainte în extenso, în suplimente separate, cari vor fi alăturate ziarului. Vom începe aceasta dând cele două discursuri mari rostite în zilele ultime de deputaţii Vasile Goldiş şi Al. Vajda-Voevod. — Conferenţă despre mătăsărit va ţinea azi dup’ameazi la ora 4 în sala festivă a Seminarului român un esmis al ministerului de agricultură din Budapesta, ilustrată cu proecţii de Skiopticon. Conferenţă va fi publică. — Moartea lui Al. Steriadi. Din Bucureşti ni se anunţă trista ştire despre încetarea din viaţă a lui Al. Steriadi, directorul reşedinţelor regale. Bătrânul Steriade este tatăl talentatului pictor Ion Al. Steriadi a cărui expoziţie de tablouri a avut în ultimul timp la Ateneu un admirabil succes. — Excesele studenţeşti din Lemberg. Studenţii ruteni cari au pornit manifestaţiile ostile contra organelor universităţii din Lemberg au fost daţi în judecată. Aproape toate încăperile temniţei din localitate sunt îndesate de studenţi, al căror număr s’apropie de sută. S’au făcut perchisiţii la locuinţele lor şi s’au confiscat toate scrisorile şi cărţile compromiţătoare. Intre deţinuţi e şi un colaborator al unei foi bucovinene. Se ştie că rutenii au refuzat depunerea jurământului în nemţeşte şi cereau, să-l facă în limba lor. — A doua conferenţă de pace de la Haaga se va ţinea la vară. — Preşedintele Statelor Unite Roosevelt, care a fost dăruit cu premiul Nobel pentru propagarea păcii a adresat ministrului de externe suedez Lövland, preşedintele comitetului Nobel, o scrisoare de mulţumită, în care-i comunică, că banii, ce i s’au dat, i-a oferit societăţii pentru propagarea păcii industriale în Statele-Unite, şi zice apoi: »Pacea între diferitele clase sociale e de o însemnătate tot atât de mare, ca şi acea a naţiunilor«. — Dr. Lueger este aproape restabilit. El a părăsit patul şi a convenit cu membrii municipali. — Justiţia din ţara noastră o se ajungă proverbială, lată un caz: nainte de asta cu patru ani directorul nostru, calomniat fiind în murdara fiţuică din Timişoara, a dat în judecată pe Măglaş. Ieri dl Russu a primit actul, dela tribunalul din Deva, prin care este înştiinţat că s’a făcut cercetarea necesară, s’au cerut dela Timişoara actele privitoare la isprăvile lui Măglaş, ş-acum este învitat să-şi formuleze rechizitorul la adresa acuzatului. Măglaş însă e de doi ani mort. Dacă ar fi fost vorba de-o pară împotriva vreunui naţionalist român, probabil că lucrurile ar fi mers mai grabnic. O învăţătură şi asta. — A treia conferinţă populară în Şimleu, scrie — »Gazeta de Duminecă« — se va ţinea Marţi, la 12 Februarie, în localul casinei române din loc. Conferenţiar va fi dl Vasile Papp, advocat, asesor ori. în sens. — O întâmpinare. Ni se cere să publicăm următoarele: Referitor la ştirile publicate în unul 11 anul cal mult preţuitului ziar al Dvoastră, în care cineva dă o mică referată despre petrecerea din 30 Decembre aranjată de inteligenţa română din Capolnaş, în interesul adevărului rog prea stimata redacţiune a da loc următoarelor rânduri: Ce mai tare mă îndeamnă a răspunde e nota red, care dând crezământ celor înşirate, aduce asupra noastră o judecată foarte aspră şi compromiţătoare, ce ne jenează cu atât mai vârtos, că noi cei de pe Valea Murăşului întotdeuna am servit cu cinste cauza naţională. Petrecerea a fost aranjată pentru scop filantropic şi rugându-se şi străinii din C. să fie invitaţi am satisfăcut prea bucuros, că dacă vreau şi ei să concurgă cu sprijin material pentru şcoala română, contra aceia nu avem nimic, că a fost şi un ciardaş, aceasta a fost simpla minte o chestie de complezanţă. In aceasta se cuprinde raportorul şi ori din răutate, ori din naivitate îl suflă cât de mare şi îi dă comentare tendenţioase. Vrea să facă politică. Adevărul e următorul: o aşa petrecere entuziastă rar a fost pe Valea Murăşului. Ilustra familie Mocsonyi afată că a concurs cu patronajul şi sprijinul ei, a participat şi personal şi toată noaptea s’au petrecut admirabil în jurul nostru. In pauze s’au ţinut mai multe toaste. Părintele Micu a toastat întru sănătatea familiei Mocsonyi. Tinărul Petru de Mocsonyi răspunde şi toasteză pentru cununa de oaspeţi, iar părintele Cărăbaş, în cuvinte entuziaste închină paharul pentru poporul român. Aceste le-am ţinut de datorinţă a le da în publicitate pentru orientarea opiniunei publice. Bazil. — Români slabi. Ni se scrie: Mercuri în 17/30 Ianuarie a. c. a avut loc în comuna Voivodinţ alegerea de notar cercual. Comuna noastră curat românească avea să hotărască soartea alegerii. E regretabil însă, că unii fruntaşi, cărora le place să dee mâna cu »domnii«, în frunte cu părintele S. Popovici şi mai vârtos cu capelanul acestuia Ilie Dabiciu, — au zădărnicit şi de astădată fireasca manifestare a iubirii şi alipirii de neam a românilor noştri. S’a întâmplat adecă un lucru destul de rar în »vestitul« comitat, Timiş, că am avut şi un candidat român, pe care trebuia să-l sprijinim cu toţii chiar numai din princip. Trebuia, dar n’a fost, şi astfel nu a fost ales românul. Cum să ne mai plângem şi cui, că stăpânirea nu ne dă slujbaşi români?! Cazul în sine e cu atât mai condamnabil, cu cât eu cred, că nu-i iertat să se scape nici un prilej binevenit, ca şi acesta, ci toate să se folosească, pentru de a face o adevărată şcoală cu poporul nostru românesc în desvoltarea şi întărirea simţului său naţional. — Nu. — — Creştini buni. La acoperirea cu şindile a sfintei biserici din P. Zăvoeni au binevoit a contribui următorii locuitori de acolo: Nicolae Cucu preot cu 102 cor. 15 fii.; luan Cucu aarmanchi cu 70 cor. 50 fii.; Maria Cucu, cu 3 cor. 75 fii.; Jurcău Vasilie, cu 2 cor. 50 fii.; Precup Mihuia cu 5 cor. Iosif Blaga, cu 2 cor. 50 fii.; Dance Nicolae, cu 2 cor. 50 fii.; Maria Cândea cu 2 cor. 50 fii.; Tilica Cucu, cu 2 cor. 50 fii.; Raveica Cucu, cu 2 cor. 50 fii.; Lupu Precup, cu 2 cor. 50 fii.; loan Cucu a Lupului cu 2 cor. 50 fii. Primească marinimoşii donători şi pe aceasta cale sincere mulţămiri. Bunul D-zeu să le răsplătească din darul său. Moise Popoviciu adm. ppesc. — Necroloage. Primim următorul anunţ funebral: întristata familie cu inima frântă de durere, face cunoscut încetarea din viaţă a mult iubitului lor soţ, tată şi cumnat Ioan Lupea, paroh gr.-or., care după lungi şi grele suferinţe, şi-a dat nobilul său suflet în mânile Creatorului. Marţi, în 16 (29) Ianuarie a. c. la 1 oră p. m., în etate de 54 ani şi a fericitei căsătorii al 27-lea an. «TRIBUNA» 23 Ian. (5 Februarie) 1907. La boala «VÂNĂ de AUR», diabetă şi intestine indispensabil pentru buze şi copii în faşe. Tot omul iubitor de curăţenie indispenzabil trebue să întrebuinţeze medicamentul «ZERO», căci prin el dobândeşti o dispoziţie plăcută şi folositoare. ■■ împiedecă orice infecţie şi zgăriere. mu La întrebuinţare e mai ieftin decât hârtia. Or unde se poate căpătă. „ZERO“ e fabricament de vată, brevetat. BUDAPEST VII. — Strada ROZSA 45. Telefon 87—52. Telefon 87-52