Tribuna, februarie 1907 (Anul 11, nr. 25-47)
1907-02-01 / nr. 25
Pag. 4. »Ce rezultate morale binefăcătoare a avut guvernul acesta pentru ţară — întreabă ziarul? Domnia ei este mai veche decât de 10 luni, ea este lungă de mai mulţi ani căci începe cu obstrucţionizmul deodată. Mai întâi coaliţia a introdus în politica noastră lipsa de sinceritate şi de principii. Nesinceritatea se iveşte în relaţiunile reciproce ale miniştrilor. De o sută de ori se vesteşte că în sinul cabinetului domneşte armonia cea mai desăvârşită şi de o sută de ori aserţiunea asta este dezminţită, prin fapte. »Nici nu amintim cazul Polónyi. A fost un accident care poate lovi oricare guvern, deşi până la un grad el a fost pricinuit din vina guvernului însuş. Domnii din cabinet ştiau bine că cine pleacă în marea expediţie şi ca ministru Polónyi nu s’a schimbat decât în bine. Dar dacă poate fi vorba de o armonie în sinul cabinetului, este armonia disonanţelor. Oare este de crezut că Wekerle, Apponyi şi Kossuth sunt călăuziţi de aceleaşi ţinte în chestia raportului nostru economic către Austria ? Se poate oare crede că Wekerle, Andrássy şi Zichy, privesc reforma electorală sub acelaşi aspect? Şi acestea sunt abia două din multele probleme însemnate ale guvernului. Ce-i drept, este numai un guvern de transiţie. Dar ce fel de transiţie? încotro duce transiţia asta? »Vor ei să ducă ţara iarăşi cătră politica de conflicte sau către o rezolvire pacinică ? »Fără îndoială vor voî aceasta din urmă. Dar ce au făcut până acuma pentru a pregăti soluţia asta? Cei mai buni prieteni ai guvernului ar fi într’o grea încurcătură dacă ar fi să răspunză la întrebarea asta. »Lipsa de sinceritate, de claritate şi siguranţă se transmite şi vieţii de partid care s’a coborît la un nivel foarte scăzut. Să căutăm în jurul nostru şi vom vedea că nivelul vieţii noastre intelectuale şi etice nu mai este cel vechiu care ne umplea de mândrie. Ne mulţumim cu laudele noastre proprii şi nu ne pasă că lumea străină nu ne mai aduce elogii. Intr’o convorbire la casinoul naţional, unul din oamenii noştri politici a rostit vorbiri despre stările balcanice. Un rouge«, care se joacă şi în Bucureşti. De altcum e la modă o şedinţă pe scena modernă. — Călugării îşi ţin adunarea pe scenă. (Călugării din St. Bernhardt) profesorii o şedinţă profesorală, consiliul comunal al unui oraş, — judecătorii pertractările. Ciucu procurorul, care atacă, în contra convingerii sale, Ionel, care-şi apără clienta — pe Sanda. Pe banca acuzaţilor Sanda, în negru. O ţigancă nobilă, cu gesturi pline de revoltă, când aude învinuirile lui Ciucu. Lupta pe viaţă şi pe moarte. In sfârşit nu mai poate — isbucneşte: »Tu singur ştii că nu e adevărat! Minţi, Minţi!« »Franz Ciucu heisst die Canalie!«... Pledoaria lui Ionel ideală. Publicul se impacientează. Cum se va sfîrşi daravera? încep să se însulte judecătorii. Lumea e cuprinsă de cutremur. Şi ascultaţi. Pe Sanda o identifică Ionel cu poporul împilat. Sanda-ţiganca e neamul românesc, care sufere — dar care-şi va scutura lanţurile... încă nu se ştie sfârşitul. Nu-l ghiciţi? »E greu, e greu... e foarte greu«... Poporul s’a revoltat — pătrunde în sala de şedinţe, unul din ţărani , îmbrăcat cu şalvari, cu semn caracteristic al stărilor balcanice este tocmai nepăsarea şi indiferenţa pentru judecata lumii civilizate şi izolarea de bună voie de orice curente mari cari pătrund continentul nostru. Dacă sub regimul coaliţiei aceasta s’ar adeveri la noi, ea ar fi condamnată la moarte. Ce spune hoţul de acte? La poliţie, Hajdú Gyula a spus că actele le-a furat după ce a citit articolul lui Lengyel Zoltán în ziarul »A nap«, articol în care Lengyel provoca guvernul să se justifice în chestia subvenţiilor. Le-a furat din patriotism, să-l ajute pe Lengyel în acţiunea sa de purificare a moravurilor. Ce cuprind actele? Scandalele se ţin şir. După desvăluirile cari l-au dat gata pe Polónyi, vin altele cari zgudue însăşi poziţia întregului guvern. Intre actele fotografiate de Lengyel Zoltán este contractul încheiat între guvern și Méray-Horváth Károly (fost ziarist și în Arad). In virtutea acestui contract, drept răsplată pentru că l-a ajutat să ajungă la putere, guvernul se obligă a plăti lui Méray 100.000 cor. Suma aceasta se va plăti în 5 ani dupăolaltă, în fiecare an câte 20.000 coroane. Celelalte acte sunt de pe vremea guvernului Fejérváry. Unul se referă la o bursă dată unui tinăr să studieze în străinătate. »TRIBUNA« 1/14 Februarie 1908. Darea de seamă a deputatului naţional Vasilis Goldiş in M.-Radna. Maria Radna, 12 Februarie. Deputatul naţional Vasile Goldiş şi-a ţinut azi darea de seamă înaintea alegătorilor săi din M. Radna, centrul cercului. Deputatul a sosit însoţit de mai mulţi amici cu trenul accelerat de la amiaz, în M. Radna. La gară a fost aşteptat de o mulţime mare de alegători. Descinzând din vagon, îl salută cu cuvinte călduroase părintele Maximilian Miklossy din M. Radna şi ceaprazuri, cu marafeturi bizare pe cap (vrea să fie român!)—îi ţine o vorbire lui Ionel: »S’au înşelat ţăranii, nu le-a ajutat nimica, nu e vrednic de iubirea lor«... Larmă, săcuri ridicate... pac pac... Ştiţi cine cade lovită? Sanda, Sanda! Eroina piesii! Mă întrebaţi ce ar fi fost de ar fi nimerit ţăranul pe Stan ori pe Bran din apropierea ei ? Nu fiţi maliţioşi! Asta-i altă căciulă! Şi moare Sanda. Ciucu îşi smulge roba, aleargă ca un nebun la cadavru — s’a dat pe faţă. Şi aşa face şi Ionel. O, dar Ibel e mai tare la inimă, se ridică resolut, îşi duce mâna la tâmple: »Nu, am alte cărări de aplacat!« şi iese afară... Cortina cade. Publicul aplaudă. O cusâtorească îşi şterge ochii plini de lacrămi. O babă îşi împachetează repede o bucată de pâne, rămasă. Actorii, cu sudorile pe faţă, mulţumesc fericiţi. O, fericit eşti să poţi gusta o astfel de »Nuntă din Văleni!«... Sancta simplicitas... Lipsea, Febr. 1907, este aclamat cu însufleţire de poporul de faţă. Darea de seamă s’a ţinut la 2 în sala mare a oţelului »Vulturul negru«. Sala şi coridoarele erau archipline. Numeroşi fruntaşi au sosit şi din cerc. In număr mare s’au presentat apoi românii de peste Murăş, din Lipova. Dintre cei de faţă am remarcat: I. Russu Şirianu, Iuliu Herbay, Sever Bocu din Arad, Voicu Hamsea protopop, Ioan Cimponer, Florian Roxin, preoţi, dr. Alexandru Marta, dr. Constantin Missits, dr. Aurel Cioban, George Dragu, loan Lucaciu, luliu Putici, luliu Onu din Lipova, Procopiu Givulescu, protopop, Maximilian Miklossy, dr. Vasile Avramescu, Gregoriu Micula, Vasile loţica, Moise Avramescu, Traian Givulescu din M. Radna, Iosif Vuculescu, preot Simeon Bîrlea, şi S. Crăciunescu înv. Şoimoş, George Pleş (Bîrzava) Alexandru Ţeran (Vărădia) Fabriciu Manoila şi V. Felnecan (Sîmbăteni) Dumitru Popovici (Cuvin) Ioan Suciu înv. ş. a. Pe podiu erau şi dame dintre cari am cunoscut pe dna Goldiş, dna Russu Şirianu, d-na Givulescu, dna Cornelia Doje, dşoara Luţai etc. Din partea autorităţilor a asistat fibirăul dr. Lengyel Sándor. Deputatul şi-a început darea de seamă la 2 Va şi a terminat-o la 4V2. Timp de 2 ceasuri şi Va a ţinut încordată atenţia întregului public, stăpânindu-l cu desăvârşire. Discursul, bogat în părţi sentimentele, a stârnit când expresii de entusiasm, când înduioşare până la lacrime. Uneori, când deputatul spunea mai ales cum în Dietă, cerând ei drepturi, şoviniştii li-au strigat: »Ştreang,« iar un popă păpistaş li-a făgăduit »fabrică de ştreanguri«, revolta publicului isbucnia într’un chip formidabil. Dăm aci din discurs cât am putut prinde în fuga condeiului. Iubiţilor mei fraţi! Sunt aproape 10 luni dela ziua prea frumoasă de când s’a dat mărturia că poporul român a ajuns să înţeleagă şi el duhul vremurilor nouă, dela ziua când a dat dovadă, că vrea d’aci ’ncolo să se folosească de drepturile sale în aceasta ţeară şi nu mai mult în folosul altora, ci în folosul şi spre binele său. Nu am avut d’atunci prilej să viu între dv. iubiţilor mei alegători, reţinut de multe lucruri, dar am grăbit acum cu bucurie să vă revăd şi să vă pot da samă despre cea ce am putut face în timpul acesta de când m-aţi onorat cu încrederea d-voastră. Iar acum întâiul meu cuvânt ce se îndreaptă către D-voastră este al mulţumitei, ce vi-o aduc în numele atât al meu cât şi al clubului deputaţilor, al colegilor mei, cari asemenea cu mine muncesc acolo pentru binele popoarelor năpăstuite în ţara aceasta. Vă aduc cuvânt de mulţumită de la şeful nostru dl Teodor Mihali (Trăiască) care toţi sunt mândri de purtarea voastră bărbătească şi româneasca. După aceasta daţi-mi voe să vă spun cum stau trebiie noastre şi ale ţării, ce se întâmplă şi ce nădejdi putem avea pentru viitor? Fraţilor! Românul are o vorbă veche că de dimineaţa se cunoaşte ziua bună. Şi noi trebue să cunoaştem dimineaţa, trecutul ţării noastre din veacuri, cum a fost, ce a fost, ca să putem cunoaşte şi înţălege cea ce este şi de ce este aşa şi nu altcum. Sunt şi azi oameni bătrâni, cari au trăit vremile de care de bună seamă veţi fi auzit 5dunidibaitor, înainte de dejun, dacă beai un ju- ___ mătate de pocal P H T* 7 f l 1 f 1 alui de apă amară Medicament foarte bun pentru împiedecarea boalelor interne, tot aşa are efect admirabil la boale de stomac intestine, şi de sânge tot aşa contra îngrăşării, contra trohnei, respirării grele, gălbenare, umflarea ficatului şi fierei, diabită, vână de aur, podagră, reumă şi multe boale interne. Cooande se pot face la Schmidthauer Lajos, farmacist în Komárom. Se capătă în fiecare farmacie mai bună şi prăvălie stomacul neregulat îi aduce în ordinu în decurs de 2—3 ore. ooooo sticle miei 30 fii., mari, 50 sft nu se confunde cu alta apă amară, o o o de coloniale, oooo Preţul unei ooo*