Tribuna, iulie 1907 (Anul 11, nr. 145-169)

1907-07-22 / nr. 162

4 Aug. n. 1007 »TRIBUNA« »Şi acum o spunem deschis: pe baza progra­mului acestuia independist al lui Deák e astăzi ministru Francisc Kossuth, complectarea acestui program cu conţinut naţional este datoria actua­lului guvern şi a coaliţiei. Aici e noul program, programul şi politica viitorului«. Care va să zică Kossuth şi de formă e dualist, nu numai în fond. Cât îl priveşte pe el personal ştiam, că nu e 48-ist, dar Kossuth înseamnă la unguri nu o persoană, ci un principiu, un partid, o ţara. Acuma dată ştim, că întreg partidul kossuthist din cameră e dualist şi de formă şi în fond. Cu o mică restricţiune însă: să infiltreze conţinut naţional în programul 67-ist. O misiune aceasta demnă de admiraţiunea noastră. Cât conţinut naţional au degajat în acest program Kossuth şi Apponyi ştim deja. Le dorim tot mai mult succes. Şi-i dorim întreg imperialismului ungu­resc, ca să i­ se prindă şi minciuna asta, ca să se mai poată umfla în pene câtva vreme marii corifei coaliţionişti. Mult ne temem însă că-i va da gata Viena, înainte de a prinde rădăcini în jos cea mai obraznică perfidie a privilegiaţilor. Garanţiile constituţionale. In sfârşit so­seşte ştirea despre înţelegerea lui Wekerle cu M. Sa privitor la garanţiile constituţionale, cu prilejul ultimei audienţe a premierului la Ischl. In cercurile coaliţiei se afirmă, că­­această în­ţelegere a întârziat atât de mult în urma intri­­gelor, pe cari le-au ţesut la curte Fejérváry şi Kristóffy. Chiar şi acum ar fi intrigat cei doi foşti miniştri la Ischl. Ei însă au desminţit aceste svonuri şi s’a dovedit, că nici n’au fost la Ischl în zilele trecute.* Organizarea noastră. Sub titlul ace­sta ziarul »Lupta« revine în numărul său de ieri din nou asupra organizării partidu­lui naţional al nostru. De­sigur în preajma conferenţei naţionale. Ne rezervăm dreptul de a reveni şi noi asupra chestiei în viito­rul nostru număr. Se apropia timpul plecărei. In ochii lui Giovanni am zărit lacrimi. Chiar şi roibul meu par’că sim­ţea că a sosit timpul despărţirei, când încălicai pentru ultima­ dată pe el, să merg la Imola. — »Nu te du, Pedro, nu te du!...« îmi zicea Lola. Aş fi voit să o cuprind în braţe şi să n’o mai las de la sân. Acum simţeam cât de mult o iubesc Niciodată timpul nu a trecut atât de repede supt ramul de smochin, în grădină. Vorbeam cu încredere mare în viitor, îmi promitea că nu mă va uita şi eu juram, că voiu reveni... întunericul acoperi tot mai mult micul chioşc din gră­dină. Vântul adia încet, de-abia îl simţeam, se auzia ciripitul păsărelelor somnoroase, luna în­cepuse să se ridice pe cer... Tocmai ca în seara cea dintâiu... Și noi tăceam... tocmai ca atunci. — »Te iubesc, Lola, te voiu iubi...« îi șoptii. In momentul acesta răsună vocea doamnei Mas­­sini: »Die Pedro, a sosit trăsura de poștă«. Par’că simțeam scufundându-se pământul supt mine. Cuprinsei în braţe pe Lola, care plângea ca un copil, o sărutai de zeci de ori cu foc... Credeam că nu mă voiu putea duce până la tră­sură. — »Adio Lola iubită!... La revedere!...« Am zis: »La revedere!«, dar de atunci nu am mai văzut o. Situaţia politică. Conferenţa naţională. — Mandatul de la Beiuş. — Episcopul Radu. — Partidul radical. — Croaţia. Conferenţa naţională. . Serbările, cari vor avea mâne joc la Bă­­seşti, vor fi de o însemnătate deosebită, nu numai pentrucă despărţământul sălăgean al Astrei îşi va ţinea adunarea generală, şi pentrucă în acelaş timp va fi serbată ani­versarea a 72-a a naşterii dlui Pop de Bă­­seşti, ci şi pentru motivul, că din acest in­cident deputaţii adunaţi aici se vor consultă, precum am anunţat deja, în chestia confe­renţei naţionale. Opinia românească aşteaptă cu multă nerăbdare rezultatul acestei con­sfătuiri şi mai ales rezultatele conferinţei naţionale. Amintim la acest loc — în treacăt — că iubitul nostru confrate de la Budapesta, nefiind informat în cauză, primeşte infor­­maţiunile publicate de noi, aflate de la dl deputat Goldiş cu privire la convocarea conferenţei naţionale. Mandatul de la Beiuş. Nici nu e fixat terminul de alegere, şi vedem că adversarii se pregătesc de luptă. Nu am făptuit, ce-i drept, până acum nici o greşală, nu s’a omis sau neglijat nimic, căci suntem de-abea la începutul campaniei. Am avut însă de atâtea ori nefericirea de a simţi cât ne poate costa, între împreju­rările atât de grele, în cari ducem lupta contra curentului cutropitor şovinist, dacă suntem nepăsători. Să ne aducem aminte de alegerea de la Bocşa! Aceasta să ne fie o învăţătură pentru totdeauna, un exemplu înfricoşător, care să ne aducă aminte, că dacă nu luptăm energic şi organizaţi, acum nu mai putem reporta nici o victorie elec­torală. Alegătorii din Beiuş încă nu sunt de acord asupra persoanei candidatului naţio­nal ? Sau nu publică numele acestuia din motive de tactică ? Ori şi cum ar fi, rugăm pe fruntaşii din Beiuş să-şi facă datoria na­ţională, ca să smulgem acest cerc românesc din mânile kossuthiştilor. S’a început deja terorizarea noastră — în presa şovinistă — în jurul mandatului de la Beiuş. Ziarul »Arad és Vidéke« publică corespondenţa noastră din Bihor, publicată în anul trecut, însoţind- o cu inventive pa­tentate. Ţinem să constatăm la locul acesta, că noi avem dreptul a ne câştiga acest cerc, pentru simplul motiv, că este românesc. Stăruinţa noastră, bine­înţeles, nu e văzută cu ochi buni din partea vecinilor noştri. Acest lucru nu ne-ar întrista de loc. Ne amăreşte însă împrejurarea, că această stră­duinţă este contrabalansată de un episcop român. Sperăm însă, cu toate acestea, că beiu­­şenii vor scoate biruitori steagul nostru. Episcopul Radu e luat în apărare de ziarele ungureşti »Füg­­gettlenség« şi »Arad és Vidéke din loc. Ele ne înjură, fiindcă am atacat pe acest episcop farizeu. Trebue că am făcut pentru opinia noastră publică un bine mare, arătând cine e episcopul Orăzii-Mari,­­ deoarece ziarele maghiare ne înjură aşa grozav. Partidul radical. Situaţia coaliţiei nu e de invidiat. De aceea presa ei poartă o campanie înverşu­nată împotriva partidului radical, care e în formare, iar pe de altă parte coaliţia caută să se solidarizeze pe baza programului con­stituţional. Cu această solidarizare ne ocu­păm în fruntea ziarului. Partidul radical a lansat un energic protest în contra atacu­rilor presei coaliţioniste, promiţând, că vor munci din răsputeri pentru realizarea sco­pului său. Croaţia. Boicotul industriei şi comerciului maghiar în Croaţia se susţine. Un director de finanţe, Huszár din Eszék, ca să împiedice acţiunea pornită în această direcţiune a ameninţat pe un mare comerciant de spirt şi pe alţi ne­gustori, că le va detrage licenţa, dacă nu vor eşi dintre cei ce boicotează productele maghiare. Directorul Huszár a fost tras în cercetare disciplinară, pentru că »finanţele nu trebue să facă politică«. Pag. 3. Ordonanţa lui Apponyi. Se apropie timpul, când »lex Apponyi« nu va mai fi numai o lege pe hârtie. Privim cu oare­care teamă, dar totodată cu spe­ranţă în bravii noştri învăţători, începutul acestei lupte între şovinismul cutropitor în­armat cu forţa de stat şi între puterea vi­tală a poporului nostru. Ne-au împins până la extrem. Acum trebuie să ne încordăm puterile, să ridicăm fruntea sus, mândru­ şi să ridicăm mănuşa, pe care ne-a aruncat-o guvernul. Am amintit, că ministrul de instrucţie Apponyi a dat o ordonanţă către consiliile municipale asupra modului de execuţie a faimoasei legi. Iată pe scurt ce porunceşte ministrul: 1. In şcolile comunale instrucţia trebuie să de­curgă după planul orelor şi al învăţământului stabilit de ministerul cultelor şi instrucţiei pu­blice. In şcolile confesionale planul de învăţă­mânt, adecă numărul orelor din diferitele studii, trebue aprobat de minister. Afară de aceasta şi cărţile, mapele (hărţile) şi ori­ce recvizite de stu­diu trebuiesc aprobate de ministerul ungar. Dacă ministrului nu-i convine aranjamentul acesta în­treg, are dreptul să schimbe totul după placul lui! 2. Orice schimbări în şcoală, care se refer la planul de învăţământ, se pot face numai cu apro­barea ministrului. 3. Forurile bisericeşti ale confesiei, căreia îi aparţin, sunt datoare a controla, dacă toate căr­ţile şcolare sunt în spirit patriotic şi, dacă acestea nu s’au trimis la minister spre aprobare, sunt datoare a se îngriji de aceasta. Până ce nu se do­vedeşte de repeţite ori, că toate cărţile sânt în spirit patriotic scrise şi se şi propune în acest spirit, nu se dă ajutor de stat! 4. Studiile: l. maghiară, istoria geograf­ia, ma­tematica, constituţia sunt a se propune în limba maghiară. Apoi sunt mai multe puncte, cari se refer la chipurile, pajurile, emblemele şi inscripţiile din şcoală. Acestea toate trebuiesc să fie ungureşti! In introducere ministrul zice: Prima şi cea mai sfântă datorie a mu­nicipiilor e a se îngriji, — ceea ce voieşte şi legea — ca în cercul de activitate al învă­ţătorului nu numai să fie esclusă şi cea mai mică umbră de nepatriotism, ci ca în toate institutele despre teritorul Ungariei să domnească spiritul naţional maghiar«. Avem însă speranţă tare, că acest »spirit maghiar« nu va pângări sufletul nostru. Și

Next