Tribuna, februarie 1908 (Anul 12, nr. 26-49)

1908-02-01 / nr. 26

Anul XII. Arad, Vineri, 19 14 Februarie 1908 Nr. 26. ABONAMENTUL Pe un an .24 Cor. Pe jum. an . 12 . Pe 1 lună . 2­0 Nral de Duminecă Pe un an 4 Cor. — Pen­­tru România şi America 10 Cor. Nral de zi pentru Ro­mânia şi străinătate pe an 40 franci. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Deák Ferenc-ateza 20. INSERŢIUNILE se primesc la adminis­traţie. Manuscripte nu se îna­poiază. Telefon pentru oraş şi comitat 502. Anul XII. NUMĂR POPORAL Nr. 5. Unul dintre cei mulţi. (R. S.) Fiinţa noastră ca neam o alcă­­tuesc însuşirile, bune şi rele, moştenite din strămoşi. Ca cetăţeni ai ţării, la propăşire şi vază ajungem însă numai în măsura în care ne vom şti apăra drepturile şi a lupta pentru drepturi ce ni­ se mai cuvin, precum atârnă tăria noastră ca neam şi dela sâr­­guinţa şi înţelepciunea?E chiver­­nisirea avutului nostru. Putem fi toţi oameni aleşi, cu virtuţi, cu dragoste pentru neam, cu credinţă către cele sfinte, muncitori şi paşnici, dacă nu vom avea tărie în luptă, dacă nu vom şti jertfi şi mai ales dacă nu vom şti să păstrăm ce avem, fie bogăţie sufletească, fie pământească,­­ ne prăpădim cu zile! Am avut prilej să arătăm adesea scăderi cari ne slăbesc şi sărăcesc. Două sunt mai ales aceste scăderi: întâi: peste ochii mul­tora se aşează o ceaţă când e vremea de luptă pentru drepturile cetăţeneşti, încât nu ştiu face deosebire între frate şi străin, nu vor să înţeleagă, că străinul care le dă bani şi băutură pentru voi, nici la comitat nici în dietă nu se duce pentru a sluji români­lor, ci să şi facă trebşoarele sale. Astfel am ajuns, ca în loc să avem în dietă cel puţin cincizeci deputaţi români, câţi s’ar cuveni să fie după numărul cercurilor şi voturilor noa­stre, abia cu mare greutate am ales cinci­­spre­zece, — iar în comitatele locuite nu­mai de români, soartea noastră nu e în mânile noastre, ci a căzut pe noi urgia cerului să alegem străini de neamul nostru, cari ne joacă cum le place. A doua scădere: unii dintre noi şi acum au mai multă încredere în aşezămintele străine, decât în cele româneşti. Nu , decât puţine zile, de când auzirăm, de pildă, des­pre jalea unor fraţi din Secusigiu, cari în loc să meargă cu banii lor la o bancă ro­mânească, s’au dus la Varias, la o bancă ungurească. Şi ce au păţit? Directorul acelei bănci a mâncat toţi banii şi au per­­dut şi românii noştri 40.000 cor. Sunt adecă unii români bătuţi la cap, cărora li­ se pare a fi mai mare cinste să dea mâna cu »domnul« străin, fratele său, ajuns şi el prin învăţătură şi hărnicie domn, nu i­ se pare destul domn! In chipul acesta au ajuns satele române adăpost pentru câţi Vântură-Ţară toţi, în felul acesta cercurile româneşti au ajuns să aleagă deputaţi pe nişte unguri şi jidovi cari în dietă strigă mai tare împotriva noastră. Dar s’a întâmplat zilele acestea nişte lu­cruri, cari — aşa credem — vor desmetici până şi pe românii cei mai încâlciţi la minte. E vorba de Kardos Árpád, cel care astă­­toamnă voia cu sala să se facă deputat la Beiuş. S’a descoperit anume, că acest Kar­dos este un hoţ cum nu s’a mai ivit în Ţara Ungurească. Cu o îndrăzneală fără margini şi cu o viclenie fără seamăn el a întemeiat în Budapesta o bancă şi bătân­­du-şi joc de bunacredinţa oamenilor, cu o neruşinare scârboasă, de ani de zile trăia domneşte din banii furaţi! A mâncat nu numai sutele de mii ale celor pe cari izbu­tise a şi-i face tovarăşi la bancă, ci până şi banii nenorociţilor cari ani de zile au lucrat în America şi întorcându se acasă, au căzut în mreaja lui Kardos. Prin oamenii săi, Kardos îi prindea în gară, şi-i cumpe­­nea să-şi dea banii în păstrarea băncii sale, făgăduindu-se camătă mare. In altă partea »Tribunei« dăm amănunte despre hoţiile acestei bande, căci trebue să arătăm: Kardos Árpád nu jefuia singur, ci lucra având alături de el pe tatăl­ său, odi­nioară Poldi Kohn, şi pe cei trei fraţi, unul mai mişel ca altul. Aci vrem să atragem luarea aminte, mai ales a plugarilor români, asupra unui sin­gur lucru : Kardos Árpád e numai unul dintre cei mulţi! Nu unul, ci mulţi de pănura lui, au umblat printre români şi prin bani au reuşit să se aleagă deputaţi. Să luăm numai cazul dela Beiuş. Barta Fe­­rencz nu s’a ales oare cheltuind din greu ? Şi s’a dus el în casa ţării să ceară drep­turi şi să apere pe cei ce­­ au ales ? Nu, ci deputăţia ia fost scară ca să ajungă la slujbă bănoasă. Şi pe Kardos Árpád cine l a adus la Beiuş, aproape cu sila, că nici ungurii de p’acolo nul voiau ? ! Barta Ferencz l-a adus şi încă cu aspră poruncă dela Kossuth Ferencz. Şi I o fi adus, iac’aşa, de dragul ochilor ? Nu l-o fi scuturat la pungă ? Iar fişpanuî şi ungurii din cerc l-or fi primit dacă nu venea cu bani? In banii aduşi şi-au pus adică nă­dejdea toţi. Au crezut că românii toţi sunt o turmă de mişei cari se vând. Nu i vorbă : s’au aflat sute de netrebnici şi neno­rociţi, cari s’au dus ş’au votat pentru bani. Norocul nostru a fost însă că cei mulţi nu s’au vândut, ci au votat după şoapta inimei Ceea ce a fost nenorocul lui Kardos. Dacă isbutea să se aleagă deputat, Kar­dos poate n’ar fi azi, cu tot neamul, în temniţă, ci ar urma să pungăşească şi să înşale în măsură mai mare, şi anume, nu numai în Budapesta, ci şi prin Bihor... Gă­sea el chipul cum să pună mâna pe pă­duri, băişaguri, cum să facă vre­o cale fe­rată, pentru a ajunge astfel la bani mulţi. In privinţa asta sunt drumuri bătute, căci dintre deputaţii cari se aleg cu bani, nu e nici unul care după aceea să nu caute a se­­ despăgubi! Unde i prostul, care să cheltuiască o avere întreagă pentru a se face slugă poporului ? Noi, românii, aşa înţelegem adică lucru­rile, şi aşa le înţelege toată lumea: depu­tatul se duce în dietă să muncească, să lupte, să alerge pentru binele poporului. Mi­şeii de pănura lui Kardos înţeleg însă altfel lucrurile. Pentru ei deputăţia este puterea de a deschide toate uşile ministerelor, de a pătrunde la bănci şi la toate afacerile bă­noase, este haina sub care să ascundă în­şelăciunile şi hoţiile cele mai îndrăzneţe. Nu-i de mult, de când se descoperiră ho­ţiile deputatului Nessi Păi, fugit în Ame­rica, şi a lui Udvardy, care a mâncat şi el banii de la banca din Szombathely, vreun jumătate de milion, ş’acum e şi el în Ame­rica. Să facem însă o deosebire. Ungurii şi dacă aleg deputaţi de aceştia, nu şi-au vân­dut drepturile naţionale, căci cârma fiind în mâni ungureşti, nu o să-i apase nimeni. Noi însă când pentru bani ne dăm votul unui astfel de mişel, ne am vândut nu nu­mai sufletul, dar am vândut dreptul naţio­nal, ne-am lipsit de un deputat care să ne apere în dietă şi să lupte pentru binele no­stru şi al urmaşilor noştri. Fie pildele acestea învăţ pentru toţi ro­mânii. Să înţelegem odată, că cine cu bani vine între noi şi vrea să cumpere voturile noastre, acela nu poate avea gând curat şi banii ori i-a furat, ori îi cheltuieşte ştiind că i se întorc cu dobândă. Că între unguri se găsesc deputaţi ca Barta Ferencz, care pentru că a fost advo­cat la banca lui Kardos s’a făcut luntre şi punte pentru un hoţ cum este Kardos Árpád; că oameni de aceştia nu se mulţu­mesc să aibă bancă, ci vor s’ajungă depu­taţi, prieteni cu Kossuth şi să facă legi, asta-i ruşine pentru ei... Pentru noi e însă datorie înaltă a ştî să ne ferim de astfel de mişei. Nici banii, nici credinţa sufletului să nu o dăm în paza acestor hoţi de codru mare! * * Bosniacii contra austro ungarilor. In şe­dinţa sa de Sâmbătă consiliul comunal al oraşu­lui Seraievo, in legătură cu noul statut ce s- a făcut, a declarat (cu 16 voturi contra 13) că ce­tăţeni austro ungari nu pot să aibă acolo drept de vot activ şi pasiv, ci numai cei de origine din Bosnia. Se înţelege, guvernul nu va întări această dispoziţie. E caracteristic ci ea s’a adus. Pressa maghiară şi austriacă o şi comentează cu multă indignare. In consiliul comunal din Sera­ievo sunt: 12 muzulmani­, 6 catolici, 6 ortodocşi şi 3 ovrei. Primarul e muzulman, un vice-primar e catolic, altui ordocs. Primarul Efendi Kulovici şi-a şi dat demisia. Sârbii (7) a­ipi 8 muzulmáni şi 1 ovreiu, au votat adică propunerea pe care primarul o combătuse. * Prietenii procedează la fel. Se ştie că par­lamentul ungar n’a vrut să condoleze cu prilejul odiosului atentat de la Lissabona. Se scrie acum, că socialdemocraţii (ovrei) şi liberalii (tot ovrei) din consiliu! oraşului Vienei au părăsit şi ei Marţi sala de şedinţe când vice-primarul a propus si se exprime condolenţe familiei regale portugheze.

Next