Tribuna, mai 1908 (Anul 12, nr. 96-120)
1908-05-01 / nr. 96
14 Maiu n. 1008. »TRIBUNA» voinţă nu numai din partea fiilor bisericei noastre, ci şi din partea organelor statului; deci, după toate acestea, întemeiat şi pe cuprinsul § 135 din »Statutul organic«, care Intre altele impune consistorului eparhial ca senat epitropesc ar nizul pentru sporirea averii, făcând în această privinţă propuneri sinodului eparhial... şi pentru elocare fructiferi a banilor disponibili la cassa de păstrare... etc. Propun: Să fie îndatorat consistorul arhiedecezan a studii cauza întemeierii unei asemenea bănci culturale, reclamând sfatul binevoitor al fruntaşilor bisericei noastre şi opiniunea acelor nepreocupaţi financiari specialişti, pe cari va afla de bine ai consulta, iar rezultatul la care va ajunge să I prezenteze acestui sinod In una din sesiunlile viitoare. Discursul dlui deputat dr. Iuliu Maniu rostit în şedinţa dela 11 Maru n. a camerei ungare. Onorată Cameră! înainte de a trece la cauza principală, care m’a îndemnat să iau cuvântul, adecă la motivarea neîncrederii faţă de guvern, mă vnd silit a reflecta la câteva observaţiuni făcute de dl deputat Rakovszky Béla contra tendinţelor noastre culturale şi politice. E fără îndoială că vorbirea dlui Rikovszky Béla cuprinde multe lucruri de Interes, ba chiar preţioase, cu toate acestea Insă vederile dsale se deosebesc de vederile pe cari le reprezintă partidul nostru în chestiunile cardinale — ca cerul de pământ. Dlakovszky Béla argumentează Imite de toate contra nizuinţele noastre cu aceea, ci nizuinţa noastră culturală, că nizuinţa specială pentru poporul nostru nu e îndreptăţită, deoarece evoluţiunea actuali tinde spre unităţi culturale tot mai mari. De aceea după dsa n’are îndreptăţire lupta noastră pentru o cultură de sine stătătoare. Precum capitalismul în cele materiale tinde spre unităţi mai mari şi precum in afaceri de ordine materială asimilează pe cele mai mici, tot astfel ori cât ne-ar sforţa întru desvoltarea culturei noastre, dacă ea se află în apropierea unei culturi mai puternice, se va nimici. Daţi mi voie dlor, dar problema aceasta nu stă tocmai aşa, cel pufin nu poate exista In forma aceasta. Doar tocmai In privinţa aceasta se deosebeşte cultura de cele materiale. Cultura, care se rapoartă la forţele intelectuale, e cu totului tot independentă de numărul, puterea şi intensitatea desfăşurată de indivizi cari o susţin şi propriă. Insă depinde fără doar şi poate exclusiv dt la Intenzitatea gândirii şi valorii interne de care dispune respectivul, ba ca e mai mult, nici nu este neapărat de lipsă ca Individul care a produs cultura aceea să mai existe în urmă, căci dacă cultura aceea e de o valoare eternă, aceea va exista în veci, ori cât de mari unităţi culturale s’ar naşte ulterior pe lângă ea sau încontra ei. Aceasta motivează şi fac să se înţeleagă faptul, că sunt popoare mici pa lângă popoare mari, cari prosperează şi pe lângă cultura popoarelor mari şi şi o păstrează. Astfel există cultura grecească, cultura popoarelor scandinavice, există cultura daneză şi multe altele, cu toate că există in nemijlocita apropiere o cultură germană vastă, ba ce e mai mult există încă cultura latină a poporului roman, care a dispărut de mult. Tot atât de adorabilă e și ceealaltă motivare a d-lui deputat anume, că unitatea culturală cuprinde în sine o anumită unitate politică. Adecă nrstiințelor culturale ale unui popor sau popoare trebue să li se pună zăgazuri şi din motivul, ci unitatea culturală ar duce In mod neîndoios la unitatea politică. Această de asemenea nu e tocmai aşa. Cunoaştem doară popoare, cari au aceiaşi cultură fără să se gândească măcar la unitatea politică. Au nu cunoaştem germanii din Elveţia? Nu cunoaştem In Belgia sau tot In Elveţia pe francezi, cari se adapă la aceiaşi culturi, ca şi popoarele din statul german şl francez, dar de aceea nici când nu s’a văzut constrâns că să tindă vre-odată spre unitatea politică. Nu on. Cameră! Cultura, ori e sprijinită, desvoltată şi purtată de popoare mici, ori de masele mari ale poporului, în raport cu conţinutul lor intern, e mare şi veşnică, şi cultura popoarelor mici poate sta lângă oricare altă cultură mare. Dacă, însă în valoarea ei internă cultura e slabi, atunci cu toate că e susţinută de o massă mare a poporului, nu va putea trece peste proba de foc a evoluţiei sveşnice. Invers e adevărat şi aceea, că unitatea politică nu e necondiţionat urmarea unităţii culturale. Un singur caz e In evoluţia popoarelor, unde de fapt s’ar putea zice, ci urmarea unităţii culturale a fost unitatea politică. Acest caz repreprezintă Italia, despre care ştim că epoca renaşterii e aşazicând leagănul unităţii politice de mai târziu. Dară şi aici să fiţi convinşi în cameră, că nu numai cultura comună a cauzat unitatea politică, ci a rezultat aceasta (adecă unitatea politică) şi în în urma apăsării de care au avut parte diferitele grupe ale poporului In diferite epoce istorice. Da, domnia cea absolutistică şi stânjenirea iizuinţeior culturale a dat roade In Italia, după străduinţele iredentiste, şi a desăvârşit opera ce tindea la unitatea politică de mai târziu. Nu e nici un popor, care aflându-şi baza desvoltării sale acolo unde trăeşte, să mai dorească alăturarea la alt popor. După acestea mă întorc la adevăratul subiect al discursului meu, adecă la motivarea lui, anume, de ce nu primesc eu budgetul şi de ce avem noi neîncredere faţă de guvern. Pornesc din acea problemă, care a dezvoltat-o dl ministru preşedinte în expozeul său — pe care eu din partea mea o subscriu — anume, că: (ceteşte) »Budgetul cel mai bogat In cifre încă poate fi privit ca slab, dacă nu scoate în relief o politică corectă. Subscriu aceasta și voind să examinez din punctul acesta de vedere, că oare guvernul urmează o politică corectă, ori nu, mai întâi de toate trebue să stabilesc — după părerea mea — care e politică corectă? După părerea mea on cameră politică corectă e aceea, care in mod nepărtinitor îndreaptă desvoltarea, care în apărare pe cel mai slab şi tot deodată celui mai tare îl îngădue spaţiul corespunzător pentru validitate; politică corectă e aceea, care deschide noui isvoare de forţe, iar resurselor ce sunt Ie câştigă desvoltări, dar înainte de toate, politică corectă e aceea, care întăreşte ordinea de drept şi cinstea faţă de legi. După părerea mea însă guvernul acesta şi sistemul actual de guvernare, tocmai această politică corectă cu o urmează ci din contră, în detrimentul ordinei de drept şi a cinstei faţă de legi, reprezintă (guvernul) şi Irgri eşte caracterul de clasă şi de rassă In faţă cu interesele generale ale ţării. Voind să dovedesc problema aciasta, nu o voi adeveri cu unele puncte din budget ale câtorva miniştrii, nici cu faptele concrete ale unor miniştri, ci mă voiu n’ziî să examinez acţiunea guvernului din punctul de vedere, că cinsteşte oare legea? sau, că are sentimentele cerute faţă de instituţiile libertăţii publice, că dă oare (guvernul) fiecărei clase şi fiecărei rasse din ţara asta condiţiunile necesare pentru desvoltarea culturală şi economică şi mai cu seamă că oare guvernul acesta are o astfel de ţinută în ce priveşte chestiile ce trebuesc resolvate, care ţinua guvernului merită încredere din partea fiecărui locuitor şi din partea fiecărei clase sociale? Din acest punct de vedere examinând, sper să pot arăta, că actualul guvern nu urmează o politică bună. Poate ar fi la loc, ca înainte de a face aceasta, să motivez și acele temeri, ce le am față de politica financiară a actualului guvern. Aceasta insă mi-o rezervez pentru timpul discuției portofoliului ministrului de finanțe, de altă parte nici nu fin de corect s’o fac asta acuma în întregime, ci atunci, când cu ocazia înaintării budgetului în legătură cu expozeul dlui ministru de finanţe va înainta toate proiectele referitoare la reformarea dării, aşa dară acele proiecte, cari sunt chemate, ca în viitor să schimbe radical sistemul nostru de dare. Insă fiindcă dl ministru preşedinte - însuşi s’a ocupat In expozeul său cu principiile fundamentale ale reformei de dare şi având In vedere că partidului nostru nu i s’a prea dat ocaziune ca să-şi expună punctul său de vedere în comisii, deci In locurile unde lucrurile s’ar mai putea îndrepta Intru câtva Imi Iau voie si fac unele observări cu privire Ia punctele principale ale reformei de dare. Partidul nostru cred ci a purces pe baza dreptăţii şi a echităţii, când a pornit din principii ci progresivitatea trebuie necondiţionat aplicată şi realizată şi cu privire la dările reale sau dacă nu o veţi face aceasta, să stabiliţi cel puţin minimul de existenţă, să stabilească referitor la darea reală. Căci nu e just nici echitabil, ca proprietarul care abia posede câteva jughere de pământ din venitul cărora abia Îşi poate susţinea familia număroasă, în acelaş raport să plătească mai mult ca dare pentru pământ, decât marii proprietari, cari posed nenumărate jughere de pământ. Insă dacă nu ai introduce în cameră progresivitatea şi minimul de existenţă situaţia financiară a ţării nu permite această dare directă pentru imbunătifirea cheltuelilor autonome, în cazul acesta am avea o pretenziune hotărîtă, care e totodată pretenziunea echităţii şi a dreptăţii anume, ca darea de catastru si se formeze radical şi în întregime, căcia o susţine şi pe mai departe în starea de azi, ar fi o nedreptate strigătoare la cer, în ce priveşte justeţe şi echitatea. (Sgomot. Preşedintele sunt): Preşedintele (sunt): Linişte domnilor! Dr. I. Maniu : Tot în chestia reformei de dare avem şi o sită pretenziune importantă şi anume ca din punctul de vedere al aruncului de dare capitalul de circulaţie să nu fie preferit faţă de capitalul de întreprindere, înţeleg lucrul acesta aşa, ca acele capitaluri, cari sunt împrumutate sau depuse spre fructificare, pe lângă că sunt scutite cu totul de anumite dări să fie puse la contribuţie mai mică in ce priveşte darea comunală, darea drum, comitatensă şi bisericească, decât capitalul de Întreprindere sau al societăţilor pe acţii, cari împlinesc şi o misiune socială şi operează cu mai mare fizic. Pretenziunea a treia este să nu se urmeze direcţia depusă In reforma de dare, acea direcţie care ţinteşte la înpedecerea uzurei prin un arunc de dare mai mare şi anume astfel, că acele sosocietăţi pe acţiuni, ceri socotesc interese mai mari de 8 la sută, să plătească şi o dare mai mare ca acelea cari socotesc interese 8 la sută ori mai mici ca de 8 la sută. Aceasta este cea mai neîndemânatică procedură, deoarce banca, respectivi care socotește ori va socoti de acum înainte Interese mai mari ca de 8 la sută nu va plăti plusul de dare din punga sa, ci din a debitorilor, cari iau bani Împrumut de la acea bancă. Prin faptul că pe seama societăţilor pe aeţiuni baza dării se ridică cu 2 la sută, nu se Împovărează societăţile, ci chiar publicul care este silit să ridice împrumuturi. Lucrul acesta trebuie Impldecat. Insă nu aşa ca statul să tragi folosul, nici aşa, că împovărăm cu dare poporul care este nevoit să recurgi la împrumuturi de la bînci. După aceasta voiu cercetă din punctul de vedere al neîncredere! ce am față de guvern, dacă acest guvern respectă legea, dacă contribue la aceea ca şi cetățenii să cinstească legile. Fără îndoială ci nu poate fi obiect de discuţie împrejurarea, că guvernul nu execută legea de naţionalităţi, care lege formează un punct de plecare al politicei ţării. Când guvernul nu execută o lege, de regulă se scuză cu aceea, că legea nu se poate executa, din cauză că una ori altă dispoziţie din aceea lege se îndreaptă împotriva unităţii de stat. Eu neg lucrul acesta. Dar chiar adevărat să fie lucrul acesta, eu şi atunci ţin că legea dacă e lege, trebue să se execute fără vreun scrupul politic. Da, la crearea legilor poate contribui niscai motiv politic, la executarea legii însă nu a permis să influenţeze consideraţii politice. După ce arată călcările de legi, continuă ! In oricare ţari existenţa oricărui partid politic este îndreptăţită, este permisă, numai inacţiunea sa este obligat să rămână în cadrul legilor, iar daci s’ar întâmplă să contravină legilor, atunci sunt a se pedepsi cei ce au luat parte la acea acţiune nepermisă, însă a consideră un partid de neexistent, a l împiedecă In acţiunea sa, este cel mai absolutistic procedeu, care caractersează atât politica sistemelor politice anterioare, cât şi a actualului regim. (Sgomot). O voce (in centru): Cu toate astea aţi sprijinit guvernele anterioare. Dr. I. Maniu: Am declarat în repetite rânduri, declar şi acuma, ci noi n’am sprijinit nici un guvern anterior. Noi partidul naţional român ne Pag. 3