Tribuna, iunie 1908 (Anul 12, nr. 121-143)

1908-06-01 / nr. 121

Anul XH Arad, Duminecă, 1|14 Iunie 1908 Nr. 121. ABONAMENTUL Fa m n .24 Cor. Fa }», an . 12 * Fa 1 tanr . 2 « Find da Dansincafi Fa w an 4 Cor. — Pan­iba România şl America 10 Cor. Und­ia al psntrw Bo­­nfimla y9 străinătate pa an 40 Srand. REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA Deák Ferenc-ateza 20. INSERŢIUNILE se primesc la adminis­traţie. Manuscripte nu se îna­poiază. Telefon pentru oraş , comitat 502. Pogorârea Duhului sfânt... (R) In viaţa bisericească serbăm în fie­care an cu deosebită evlavie Pogorârea Du­hului sfânt. Şi veselie ne cuprinde în acea­stă serbătoare din lumea florilor. In viaţa politică însă, duhul cel care să ne oţetească pogoară foarte anevoie asupra noastră. Ori coboară aleea asupra câtorva şi pe ici pe colo. Curentul cel mare, rege­nerator al întregei noastre vieţi, se­ porne­şte cu greu Învierea politică — intrarea în activitate şi în dietă a partidului naţio­nal , a fost înălţătoare şi speranţe multe încolţeau în toate sufletele. Luptele purtate de aleşii naţiunei, de asemeni, au fost şi sunt înviorătoare. Afară însă la periferii, este a­­morţeală, care în loc de a se risipi în urma îndemnurilor din atâtea centre, ameninţă să copleşească însuşi centrele. Să dăm exemple« Sunt trei luni de zile de când comitetul de organizare a partidului naţional, conform însărcinării primite de la clubul parlamentar, a terminat cu lucrările de biurou, făcând toate formalităţile şi trimiţând bărbaţilor de încredere din comitate — fruntaşilor cu cea mai mare trecere — apeluri, autorizări şi înviaţiuni pentru organizarea cercurilor elec­torale. Din cele şasezeci cercuri a căror or­ganizare se contemplează, până azi n’a ve­nit însă la biurou, nici un raport, nici un ban. Hârtiile trimise cum vor fi sosit, aşa vor fi stând şi azi pe mesele de scris sau pe vre­un vârf de dulap. Membrii de încre­dere, fără îndoială, au fiecare de lucru: advocaţii la judecătorii şi tribunale, proto­popii pe la examene, proprietarii pe la holde şi vii, şi toţi pe la bănci, unde sunt directori, membrii în direcţiune ori cel puţin în co­mitetul de supraveghiare, afaceri, fără în­­îndoială importante şi cu multă respun­­dere... Dacă nu vor consideră însă toţi aceşti onorabili fruntaşi drept cea mai importantă datorinţă devotamentul pentru cauza naţio­nală, pot să ajungă fiecare la stare mai bună: advocatul cu clienţi mai mulţi, pro­topopii mari proprietari, iar cei cu stare să-şi îndoiască averea, un partid naţional, demn de un popor, care numără trei milioane de suflete, nu vom avea însă nici­odată! Noi nu suntem pesimişti, ci din contră, avem multă încredere în puterea de vie­aţă a poporului, — nici nu căutăm prilej să ne bocim ori să certăm pe cineva. Am lipsi însă datoriei noastre de ziarişti, dacă n’am accentua că prea puţini dintre aşa zişii căr­turari îşi manifestă devotamentul pentru cauza naţională şi prin fapte, prin oarecare jertfe, ci foarte mulţi sunt încă tot în stadiul de­clamatoriei: se bat pe piept, spunând că-i doare sufletul pentru popor, preocuparea principală le este însă: eu şi al mei! In multe din scrisele sale, Tăslâuanu a avut dreptate şi n’a meritat să fie maltratat pen­­trucă a spus crude adevăruri. Dintre atâtea centre, abia în 4—5 se poate vorbi de oarecare organizare. încolo trebu­rile merg aşa, la întâmplare, şi prin urmare — slab. Cine, care centru are măcar o mie de coroane adunate pentru necesităţi ur­gente? Unde, şi cât s’a dat pentru ziariştii cari gem în temniţă ori pentru ziarele cari luptă cu mizerii de tot felul? Unii cărturari ar aştepta ca să li­ se trimită ziarele gratis ori pe aşteptare până când­­ o îmbulzi banii... Ni-e şi ruşine să facem o compara­ţie nu cu ungurii, dar nici cu pătura cea mai săracă dintre români, cu muncitorii de prin ateliere, cam­ Sâmbătă, când îşi primesc salarul plătesc îndată pentru clubul lor, pen­tru ziarul lor, pentru fondul de propagandă, pe când ziarele româneşti trebue adesea să recurgă la advocaţi pentru a-şi încassa abo­namentul de la mulţi pretinşi »inteligenţi«« Aşa că o ducem numai lucrând până la isto­vire şi răbdând din greu... Massa poporului e absolut fără nici o or­ganizare... Avem zeci de mii ţărani bogaţi cari nu dau un ban măcar pentru scopuri de partid. Avem mii de cărturari, de la cari numai la grele ocaziuni şi atunci cu cleştele dacă scoţi câteva coroane... Pe când dacă ar da egal toţi o sumă cât de mică, o co­roană numai, an de an am strânge sume mari şi evenimentele ori nevoile nu ne-ar află nici­odată nepregătiţi. Cei cari se ex­pun n’ar ajunge nici unul în strâmtoare ori în mizerie. Cine sincer vrea un partid naţional tare şi respectat, fără care nu se poate cuceri nimic pentru popor, trebue să recunoască fOIŢA ORICINALA A »TRIBUNEI*._______ Câteva probleme ale ziaristicei ardelene. De Ilie Marin. In sfârşit, după multe Îndemnuri entusiaste, apărute prin ziarele noastre, e vorba să se în­trupeze, şi ideia unui congres — mai bine zis — a unei consfătuiri a jurnaliştilor români din Ardeal. Cine a urmărit comentarele făcute din partea diferitelor ziare a putut să se convingă, că ideia a prins rădăcini adânci in mijlocul nostru şi a fost in stare să prezică un viitor frumos întregei întreprinderi. Un glas de protestare s’a auzit cu prilejul planurilor întreprinse, dar cred că­ şi pro­testul acesta va înceta, dacă se vor arăta până la evidenţă cftt de multiple şi cât de capitale vor trebui să fie agendele societăţii plănuite. Ar fi de lipsă o serie întreagă de articole dacă ar trebui să arătăm , pe larg - întregul plan de acţiune al unei societăţi a ziariştilor. Aici ne mărginim numai la câteva date şi la câteva di­rective, ca să se vadă cât de mult va trebui a­­profundată problema ziaristicei noastre, ca să dea roada aşteptată de toţi cei buni ai noştri. Intre părerile contrare societăţii figurează şi pă­rerea următoare: »Nici odată autorul n’a putut să se hotărească să socotească pe bărbaţii foilor noastre drept neşte »ziarişti«, ci tot­deauna de neşte oameni politici, dintre cei mai de seamă ai noştri. Nici­odată nu i-a plăcut să-i considere drept neşte gazetari de »profesiune«, in înţelesul acelor gazetari, cari consideră politica drept un mijloc de existenţă şi pot să servească astăzi un stăpân şi mâne pe altul, ci totdeauna nişte entu­ziaşti slujitori ai cauzei naţionale, cu convingeri şi principii bine determinate«. Are dreptate autorul, dacă am avea probe că întreagă societate a ziariştilor, care se va fonda — (să sperăm) d in zilele viitoare, nu se va com­pune decât din astfel de existenţe, cam­ azi sunt in solda curentului potrivnic acestuia. Dar cine va putea susţine lucrul acesta? Cine va putea zice, că întreagă opinteala de a închiega rându­rile ziariştilor noştri, nu va avea alt resultat de­cât propaganda destructivă a ziariştilor revolver sau a ziariştilor de talia lui Bel-Ami, de cari ne-a ferit Dumnnzeu până acum? Fiecare clasă şi breslă socială are indivizii sus­pecţi, cari se menţin doar In unna rutinei echi­­libristicei lor, dar pentru aceea nu trebue să pro­nunţi anatema asupra întregului corp, din care fac parte. »Bariţiu şi Slavici«, urmează autorul, »n’au fost gazetari, Murăşenii de asemenea, Densuşenii dela »Orientul latin - tot astfel, şi-au reuşit să întemeieze presa românească din Ardeal şi să aibă asupra vieţii publice acea adâncă înrâurire politici şi mo­rală, pe care »Gazetari!« de profesie nn zadar vor mai căuta să o aibă«. Argumentul acesta nu ni­ se pare valid. Stăm cu evlavie înaintea memoriei unui Bariţiu, a Mu­­răşenilor şi a Demuşinilor, le recunoaştem ma­rele merit de a fi întemeiat dimpreună cu Slavici ziaristica noastră din Ardeal, dar ne dăm seama că şi timpurile noastre pretind alte calităţi, pe lângă acelea, cari împodobeau individualităţile lor de ziarişti. Unde eră — ca să nu amintim alte amănunte — concurenţa de at­­izi, care ne ameninţă din partea ziarelor străine, unde era marea desvoltare a reţelelor telegrafice şi, cu ele, a reportajului ziaristic, unde era gigantica evoluţie a reclamei — circumstanţe, de cari trebue să ţină seama un ziar din zilele noastre? Iar aseiţiunva că un »gazetare de profesie nu poate fi un politician de forţă, nu cred să mai trebuiască a fi lămurită. Dacă politicianul respectiv nu vrea să facă parte dintr’o so­ietate a ziari­ştilor, nu se va Înscrie In şirul membrilor activi, ci va colabora din clnd In când, ca colaborator extern sau se va înscrie şi va da astfel un con­­traexemplu faţă de părerea de mai sus. Dar planul sindicatului, In liniamente generale va clarifica mai mult întrebarea. Sindicatul plănuit Neumann M. stabiliment de haine bărbăteşti, copii şi fete. M are asortiment în haine gata de prima calitate. Stabiliment deosebit pentru comande făcute după măsură. furnisorul curţii ces. reg. In Arad.

Next