Tribuna, iunie 1908 (Anul 12, nr. 121-143)
1908-06-10 / nr. 127
Anul XII. Arad, Marţi, 10123 Iunie 1908 Nr. 127. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Deák Ferenc-utcza 20. INSERŢIUNILE se primesc la administraţie. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon pentru oraş ţi comitat 502. ABONAMENTUL :?« RB a* . 34 Cor. few. A, 1! f & ! iBKă . a « «rai ia Duaiicei Va «a an 4 Cor. -- Persîrs Saseaala ti AsssHea 18 Cor. S8*al tis sl peutrs So•i/.âwîi fi ttr2!nii$ie p« sx 40 trusei. Mentalitate detestabilă. (RS) Când cu aranjarea »seratei etnografice« în Budapesta, am arătat şi chiar dovedit, cât este de primejdioasă mentalitatea care i-a îndemnat pe câţiva români să considere capitala ungurilor drept centru de manifestare şi a vieţii noastre culturale. In Budapesta n’are să se manifesteze decât un singur sentiment din partea românilor: acela al nemulţumirii faţă de guvernele prigonitoare, prin vocea deputaţilor naţionali! încolo viaţa noastră naţională nu poate avea nimic comun cu Budapesta! Aşa ştim că deputatul Al. Vaida avea şi d-sa această părere şi a fost numai un semn de condescedenţă, că n’a luat cuvântul prin »Lupta«. Graţia acordată atunci se vede că a avut însă un rău efect. Confraţii actuali de la »Lupta«, luând în apărare pe un tinăr român care debutează în teatru — maghiar, unde aşa ştim, e vorba să fie angajat, — susţin păreri ciudate, proprii a ne face să susţinem că au o mentalitate nu se poate mai primejdioasă. Ei nu văd cum se ridică în sânul poporului român cultură străină când societatea românească se adună şi aplaudă pe un tinăr român care cântă pe scenă maghiară, ci-l scuză pe numitul tinăr comparându l cu ■ artiştii români cari şi-au făcut studiile la conservatoarele din străinătate, cari sunt tot atât de străine pentru noi, ca şi cele ungureşti«. Concesiunea aceasta nu i-a mai făcut-o culturii maghiare nici un ziar românesc. Să aşeze adică conservatorul maghiar într’un rând cu cele din străinătate, dela Viena, Lipsea, Paris etc. Iată ce va să zică să trăieşti într’un mediu străin de viaţa noastră românească. Să nu ştie oare confraţii dela »Lupta« că ungurii judecă şi susţin conservator, autori şi pe actori mai presus de toate ca misionari ai maghiarizării?! Să nu fi auzit că la Oradea şi Cluj tinerii români cu bune sentimete s’au expus întru a demonstra contra piesei »Az elnémult harangok« şi alte batjocuri la adresa neamului nostru ? Nu au auzit confraţii noştri d’un caz recent: un genial actor, de naştere român, dar care printr’o serie de întâmplări a ajuns între unguri şi podoabă a conservatorului, iar acum a unui teatru din Budapesta, a trebuit întâi de toate să-şi maghiarizeze numele şi desigur, că între condiţiunile de angajare nu s’ar admite să joace pe scenă românească, fie chiar numai odată pe an şi la mare serbătoare culturală, când Fondul de teatru ori Asociaţia îşi ţine adunarea generală! Pe când să ne spună un singur caz, când vreun conservator străin ori din ce stat al Europei, a ţintit altceva, decât să facă din elevii artişti ? ! Şi să nu ştie confraţii noştri de la »Lupta« cazul, când chemat fiind să cânte la opera din Budapesta, marele artist D. Popovici (Bayreuth) a refuzat tocmai pe motivul că teatrele maghiare fac artă cu tendențe, ceea ce a arătat în chip strălucit într’o epistolă adresată intendentului operei, publicată şi lăudată de întreaga presă română ? ! Dar pentru Dzeu, poate fi o chemare a presei româneşti să încurajieze pe tinerii români a se îi scrie la conservatorul din Budapesta şi să joace ori să cânte în teatre ungureşti? Când comitetul Fondului de teatru ajută cu mână largă pe tinerii talentaţi să înveţe în Bucureşti şi în străinătate, un ziar naţionalist să nu vadă deosebire între Bucureşti şi străinătate şi între Budapesta? Motivarea că numitul »tiner student« este »băiat sărac«, e neserioasă, căci oricare tiner talentat dela noi ar afla în Bucureşti braţe deschise şi ajutor efectiv! L’ar ajuta mai nainte de toate comitetul Fondului de teatru... Admiţând mentalitatea şi logica fraţilor dela Budapesta, am ajunge fatal la concluzia: să ne procopsim, care cum putem, căci suntem oameni săraci!... Prin urmare nici ziaristul român n’ar comite nici un păcat naţional, trecând dela un ziar românesc la unul unguresc! Şi dacă găsim o »pârtie« bună între unguroaie, de ce să nu o luăm, ori de ce n’am da fetele noastre unor unguri »bine situaţi«?! Unde ar remânea însă, în aceste cazuri, sentimentul raţional nefalsificat şi intransigenţa sufletească fără care am fi expuşi unei destrămări naţionale egale cu cea mai mare destrăbălare? »Că ungurii au recunoscut mai în grabă forţa de care dispune« (»talentatul tiner«),poate să fie »greşala noastră« (a românilor), dar asta nu poate să ne îndemne să stăruim în greşală, ci dinpotrivă, să îndreptăm lucrurile. Prin urmare, confraţii de la »Lupta« să fi zis: Frate! Avem noi centrul nostru cultural şi artistic, du te acolo!... Şi dacă e vorba că talentatul tiner e »băiat sărac«, nu se putea face apel la public ori la Fondul de teatru? Nu mai departe decât în săptămâna trecută am scris şi noi, că tinerii de la şcoale, secundare şi superioare, să-şi vadă de carte şi să nu se amestece în politică. Credem însă că în cazul ce ne preocupă, tocmai de aceea observaţia »Luptei«, »Cu atât mai vârtos nu acela, care vrea să se fericească pe cariera artei«, este cu desăvârşire deplasată. Va să zică tinerul cu talent nu face politică, ci-şi vede de carte când urcă pe scena maghiară ? Şi cum se potriveşte: la serata deputaţilor să cânţi doine duioase, iar peste trei luni să încânţi pe unguri ? Dimineaţa să cânţi în biserica românească, şi diseară în teatru unguresc, poate chiar într’o piesă în care vreun autor perciunat îşi bate joc de biserica şi preoţimea românească ! Rugăm pe fraţii de la »Lupta« să cumpănească lucrurile şi să-şi tragă seama, unde am ajunge dacă din consideraţiuni de prietenie am scuza greşeli ca ale »tinerului cu talent« şi am admite ca în presa noastră naţională să se scrie cu mentalitatea care este fondul existenţei fţuicelor conduse de alde Saluzsinsky şi Moldován Gergely... Să fim înţeleşi odată şi pentru totdeauna: scăparea neamului românesc e numai alipirea sa strânsă şi credinţa nestrămutată pentru întreaga comoară sufletească hărăzită neştirbită de la părinţi. In popor, în pătura ţărăneasca, aflăm această credinţă. Ţăranul te judecă oarecum »înstrăinat« chiar numai dacă ţi-ai părăsit portul. Şi deoarece nu există decât o singură măsură de judecată, aceeaşi şi pentru domni şi pentru ţărani, să nu scuzăm nici greşelile domnilor, oricât de »talentaţi tineri« ar fi, ci să grijim ca instituţiunile culturale maghiare mai ales talentele să nu ni le ia. Ici privinţa asta »Lupta« ar avea o frumoasă misiune de împlinit: într’adevăr, în Budapesta sunt mulţi tineri români, a căror soarte nu ne poate fi indiferentă, căci e o pierdere naţională dacă azi pierdem pe unul care se dedică scenei maghiare, mâne pe altul, care se înfundă în vreun minister, fiindcă »tare place în capitală«... Mai ales confraţii de la »Lupta« ar trebui să caute a i convinge pe toţi, că este atâta teren în mijlocul poporului şi că îndeosebi talentele strălucitoare să grăbească a şi valora talentul printre fraţi, acasă, şi nici decât să nu i laude când o rătăcesc. Spre sfârşit. In săptămânile din urmă aproape fiecare zi schimba programul de acţiune al Camerei, în urma veleităţilor din sinul coaliţiei şi mai ales a celor din partidul independent. Legea despre instrucţiunea gratuită în învăţământul elementar a trecut mai neted decum spera guvernul, legea dării de alcohol înse va tulbura mai multe zile circulusurile guvernului. Optimiştii speră că discuţia acestui proiect se va termina mâne. Mercuri, ceia ce judecând după puţina elasticitate de resistenţă dovedită până acum, pare verosimil. După tranşarea proectului despre dările de alcohol, mai testează proectele despre edificarea de locuinţe pentru muncitori, novela legii de execuţie şi reforma legii despre indicatura curială. Dintre proiectele amintite, novela legii de execuţie va mai isca niţică animaţie printre cei hămesiţi după portofoliul ministrului Günther, ceia ce pare cu atât mai verosimil, cu cât comisia justiţiară n’a schimbat în merit proiectul ci i-a aplicat numai unele neteziri neimportante. Ca să previe orice impediment, orice surprindere, guvernul de oparte continuă acţiunea de capacitate în toate direcţiile, de altă parte a convenit cu biroul Camerei ca şedinţele să nu se extindă până în iulie, făcându-se uz în caz de necesitate de lex Nagy Emil, întroducându-se adică şedinţele de seară. Guvernul în schimb s’a legătuit