Tribuna, iulie 1908 (Anul 12, nr. 144-170)
1908-07-01 / nr. 144
Pag. 2 de alti parte condamni amestecul banului. Dovădi de succesul acţiunii ajunge Insultarea banului la Korín, despre care scriam in numărul nostru din urmi. Un articol frumos. »Unirea* despre partida! moderat. »Unirea« organul mitropoliei din Blaj, scrie în numărul său din urmă un frumos articol cu privire la svonurile ce s’au făcut în jurul înființării unui partid moderat: »Daci ne-am puia orienta, — zice »Unirea*, — dupiunic articol, ce apărură prin »Telegraful* din Sibiiu, prin »Ungaria* din Cluj etc. ar trebui ai credem, ci acest pretins partid nu mai stă pe baza programului naţional, ci e bun bucuros, daci s’ar execută legea de naţionalităţi Întrucât se poate. Ce înseamnă acaasta? înseamnă, ci se tinde la aceea, că poporul român să fie divizat în două tabere, unii, cari stau pe bază istorică, pe baza programului naţional, «Iţii, cari In faţa Imprejurărilor politice află primejdioasă lupta rigidă, îşi pleacă capul, ţârtind la aceea, ca si scape ,!si mântuie ca poate, bizuindu-se In graţia stăpânitorilor. Ne Intrebim, cu ce scop vrea si se facă aceasta divizare ? In folosul cui se face ? In folosul poporului român de bună stamă că nu. Sau poate ne temem? Când am dat noi ocaziune, ca si creadă cineva, c! Intre împrejurării» actuale politice ne temem, ne clătină» in credinţa biruinţei cauzei noastre şi că In faţa politicei guvernului de astăzi vrem si ab zicem de a luptă pentru drepturile poporului român, şi că e o necesitate ca să te imploreze programul naţional după bunăplăcerea guvernului ? Programul politic al unui popor este un lucru sfânt. Mare să fie aceea sguduitura, care să cutremure un popor întreg în credinţi, că idealul acela, care « unii cum o ţinti generaţii, care a călăuzit un neam Întreg In bine şi In rău acum să fie considerat, cu mintea uşoară in câteva clipe de inutil, absurd, necorespunzitor, numai pentruci în faţa Împrejurărilor politce, nu aduce decât suferinţe? Un program politic nu poate fi alterat de imprejuiiri politice, pe cum un popor conştientnu poate fi vaccinător, confrz, neîncrezător In credinţa sa politicie. »Nu este nici o trebuinţă şi ne moderăm programul politic, cu toate, că poate să ne aşteptăm câ vor veni şi zile mai grele pentru noi. Poate să ne aşteptăm la suferinţe mari, dar este doar un lucru logic, că drept ari nici câştigă nici apică nu se pot fără suferinţe. Maghiarii înşişi, stpinitorii noştri de astăzi, cam atât de bine îţi înţeleg rolul de stăpân, au trebuit ai treacă prin multe suferinţe până ce şi au eluptat şi numai atâta independenţi. Vom suferi şi noi, dar nu ne vom vinde sufletul, nu ne vom clătină în credinţa, că soarele dreptăţii şi al biruinţei cauzei noastre are să răsară. • • • • ................................. •••••• »Aceea o credem şi noi, că nu interesul popoului nostru are lipsă de partid moderat, ci guvernul. In lupta ce se va desfăşură fără îndoială Intre curtea din Viena şi guvernul maghiar In jurul chestiunei armatei, vor avea lipsi de noi, ca să demonstreze In faţa Vienei, ci pentru pretenzhnile aceste toată ţara e la spatste guvernului Ei daci guvernul are lipsă de partid moderat român, lai’ să şi-l creeze el şi nu si II dăm noi detgata. Lisă sâ-şi puni fişpani român! şi alţi slujbaşi de Încredere ai tăi, cari apoi In sfera lor lucre după planurile guvernului, daci sunt expositurile lui. Cici ar fi tare rău, dacă inteliglnţa noatri s’ar li să ademeniţi de glasuri false, cari fo’osind situaţia actuali politici, încearcă să ne faci sl desperăm Intr’un viitor mal bun. Şi când ni-am diviza noi, oare cine ar avea folos din aceasta* ? fOIŢA ORIDINALĂ A »TRIBUMES«. Jurământul. De Sofia Nădejde. — Pii! Bună seara! Dar ce vreme! Ce ninsoare! Par’că s’a desfundat cerul! şi ninge şi ninge, te miri de unde, Doamne iartă mă, atâta ningiu!... Aşa zicea domnul Coalăchescu, judecătorul plăsei, Intrând In casă la părintele Gheorghe, tot scuturând zăpada ce te rătăcise prin barba şi mustăţile cărunte. — Iarnă grea, vară cu belşug, vere Nicule, zise părintele Gheorghe închizând psaltirea. — Bine, bine, dar de dimineaţă intr’una? De ţine şi toată noaptea, se aşează de un stânjen. Va trebui să telefonez la suprefecturi după soldaţi să despotmolească bordeele din cătun, la văgăuna ceea trebue să fie zăpada de trei ori cât la aat. Din toate părţile, acolo o izbeşte vântul. — Le am spus şi iarna trecută: păstraţi cât te lopată la casă; la o nevoe, să aveţi cu ce deschide o pârtie. — Aş! Dar te ascultă? Românul atâta aude, cât li spui: pe-o ureche ! Intră şi pe alta ! iese... Costichaşcu eră judecător vechiu, drept şi împăciuitor. Multe pricini te impicâ Intre oameni, dându le sfaturi cuminţeşti, povâţuindu i şi nu mai înceapă pe calea lungă a judecăţii. Focul din sobă dogorea de departe. Pesta jarul roşu preoteasa mii aruncase câteva despiefituri groase; para le încinsese de jur împrejur. — Bune lemnati, părinte. Mie mi-au adus niște verzături, nu le vezi nici para nici jarul... Din una ta alta au sjuns la fel ds fei de istorisiri. — Părinte, apucat ei pe Zaharia Lungul și pe frate so ? — Nu, vere, când am venit, se prăpădiseră amândoi. — Atunci nici pe bietul Ștefan Pietrarul? Ce om de omenie! Când veneam, o întâlnii pa nevastă-sa: mergea ia fată, că i bolnavă. — O duce greu bătrâna. Și doar a stat odată bine. — Au muncit o multe nevoi. Barbatu-so, când a nebunit a lăsat toate încurcate. Venisem judicător aci, abia de vreo trei ani. Intr’o zi, nevasta lui Ştefan Pietrarul trage la judecată pe Zaharia Lungul şi pe frate-so pentru patruzeci de poli daţi de bărbatu sa înainte de a se beteji. Vin ei tustrei înaintea mea. Femeia n’avea nimic la mână dar se cunoştea de pe tăria vorbei şi de pe ochi că spune adevărul: »Eu, domnule judecător, li dau jurământ, că altă putere n’am. Dumnezeu e sus şi ne scoate pe toţi după sfânta dreptate. Să jure ei amândoi c’au dat îndărăt cei patruzeci de poli, daţi de bietu bărbatu meu c’oriptimâni înainte de a se îmbolnăvi. De nu l-au dat şi tăgid lies', s’ajungă şi ei la mănăstire, şi se chinuie cum ie chinuieşte el, săracul, legat cu funii, să se sbuciume şi să se trudească, precum se trudeşte bietul Stan. Şi, cum nu-şi cunoaşte el copilaşii şi femeia, aşa să nul cunoască nici pe ai lor. Să jure pe sfânta cruce şi haram si le fie. Nici eu nu m’oiu îmbogăţi cu banii ăştia; dar nici ei nu vor mai fi oameni! Eu domnule judecător, ca o minte de femeie ce sunt, i-am zis, fie lui acolo!: Bine, Stane, cum dai tu atâţia bani fără de nici o îndreptare la mâni ? Doamne fereşte, e viaţă dar e şi moarte. »Tu muiere, zice el, nu cobi. Eu cu Zaharia sunt ca frate. Ii trebuie omului pe o săptămână două pentru o afurisită de poliţă şi midă. N’avea tu griji. Vezi de oale şi de străchini! Doar nu-i ciuma să murim peste noapte!* Ce eră să mai zic, domnule judecător? Ci de, iertaţi de cuvânt prost: »Ds-ar ascultă bărbaţii din zece barem una din câte zice femeii, tot n’ar fi atâtea rele şi nenorociri*. Zaharia Lungu a jurat, ba a jurat şi frate-s’o. »TRIBUNA* Mai Romlasi*. Jubileul batalionului 2 de vânători. Dumineci, 22 Iunie, împlinindu-se 40 de ani dela înfiinţarea batalionului 2 de vânători »Regina Elisabeta«, ofiţerii batalionului s’au bucurat de acest prilej spre a oferi un dar M. S. Reginei, capul batalionului, i semn de Înaltă veneraţiune şi adânc devotament. In acast scop o delegiţuune, compusă din comandantul batalionului, maiorul Minolescu Madiana, şi câte un reprezentant din fiecare grad, a fost primită la Castelul Pereş de către M. S. Regina, înconjurată de Cassa Sa, faţă fiind şi M. S. Regele. Comandantul batalionului prezentând darul, care constă dintr’un bronz aşezat pe un apelu reprezenând pe M S. Regina îngrijind un rănit, rosti următoarea cuvântare: Majestate. Astăzi, 22 Iunie 1908, se împlinesc 40 de ani, dela înfiinţarea batalionului 2 de vânători, batalion care, — dela 10 Maiu 1902 — se bucură da înalta favoare şi de a întrecuta onoare de a purta numale ilustru al Majestăţii Voastre. Cu ocaziunea acestei aniversări, scumpe pentru batalionul ce am deosebita onoare a comanda, ofiţerii corpului — mândru de trecutul său istoric şi conştienţi de mărite îndatoriri ce iu In viitor, — au îndrăznit să toarne îi bronz chipul blând al mamei tuturor ostaşilor, chipul dulce al Armâtoarei tuturor durerilor trupeşti şi sufleteşti, modelul de cugetare, de inimi şi virtuţi naîntrecute; şi ei, prin noi, Vă roagă, respectuos, să binevoiţi a I primi, drept o dovadă ci niciodată In inima şl In cugeul lor, o sorbire în Corp nu va putra fi despăr tă de slava ce se cuvine Majestiţii Voiatre. In numele ofţerilor şi soldaţior din batalionul Reginel Elisabeta, am astizi cinstea nemlsurati de a depune la picioarele Majestiţii Voastre re- Incitul lor jurimâit de credinţă neclintit, asigurându-o ci vom şiî totdeauna a ne vărsa sângele şi a muti pentru a menţină onoarea şi gloria drapelului pe care Suverana a binevoit a-l încununa cu groze pentru vii, cu lauri pantru morţi*. Şi trăiţi Majestate ! La care M. S. Regina prin călduroase cuvinte araţi bucuria ce produce acest dar, mulţumind pentru credinţi şi urările ce fac ofiţerii batalionului, iar M. S. Regele Ie exprimi muţamirei Sa, arătându-le că batalionul 2 vânători trebue si fiemândru de Capul său al cărui nume îl poartă şi trebue ca veşnic si fie pentru întreaga armată un model al disciplinei şi al vitejiei. Majestăţile Lor binevoiri In urmă a Se întreţine cu flecare membru al delegaţiunii, pe cari ii reţinu la dejun. * Punerea pietrei fundamentale a localului Cassel Bisericei şi Cassel Şcoalelor. Azi la oreie 10 dim. a avut loc la itr. Lueger (foşti Fântânei) 2d, serbarea punerii pietrei fundamentale a localului în care se vor aşeza cassele şcoalelor şi bisericii. După serviciul divin oficiat de P. S. S. Episcopul Dunării de Jos a urmat cuvântarea dl P. Griboviceanu, administratorul casei bisericeşti. D sa a arătat că deşi hhmeiată la zi, totuşi legea şcoalelor a adus reale servicii propăşirii tavăţămlntului în ţară. Dela înfiinţarea ei până astăzi a clădit 1090 localuri de şcoli cu 1098 de săli. Tot ea a pus orlnduire la diferitele fundaţii cari erau Intr’un hal firă de hal. Casta şcoalelor a cheltuit 2 milioane pentru cumpărarea materialului didactic necesar școale Cel dintâi atelier de pietre monumentala aranjat cu putere electricâ. O it* nr I austri it 10HGerstenbrein Tamas Flhiisatl prspril Ul ■interi, grult, Sigilt, tibmlirate., din pietre de mormânt naagszina se află In Kolozsvár, Perene» Jdzsef ut 25. magulaxi «satrat Kolozsvár, Dézsán. nr. 21. ______Filiala: Magyvárad, Eragyseben, Déva şi Bánpatak. 14 Iulie n. 1808