Tribuna, august 1908 (Anul 12, nr. 171-193)

1908-08-01 / nr. 171

Anul XII ABONAMENTUL Pe un an . 24 Cor. Pe jura. an . 12 « Pe o lună . 2 * Nrul de Duminecă Pe un an . 4 Cor. : Pentru România şi­­ America . . 10 Cor. Nrul de zi pentru Ro­mânia şi străinătate pe an 40 franci.­­ ( Nr. Arad, Vineri, 1|Î4 August •Nr. 171. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢI­*: Deák Ferenc-utcza 20 INSERŢIUNILE! se primesc la admoinis­traţie. Manuscripte nu se ins­­pciază. Telefon pentru ora? ?! comitat 502. Anul XII. NUMĂR POPORAL Nr. 31. Adunarea din Ileanda­ Mare. După acţiunea din lăuntrul camerii, de­putaţii noştri au înţeles, că este de aceiaş însemnătate, dacă nu şi mai mare, de a se coborî în mijlocul poporului. Cei nelămuriţi şi nedumeriţi — şi în timpul din urmă în­cepuseră să sporească — au aflat cu sur­prindere şi bucurie adevărată, cum în tă­cerea timpului din urmă, deputaţii noştri nu au stat pe odihnă, ci au chibzuit planul unei mari campanii pentru votul universal printre alegători. In cursul lunii­ lui August, lună de călduri care alungă pe deputaţii altor partide pe la băi şi locuri răcoroase, deputaţii noştri îşi vor face datoria de a merge în sânul poporului. Munca lor este de­sigur din cele mai trebuitoare şi mănoase. Căci poporul nostru nu este pretutindeni pe deplin lămurit asu­pra însemnătăţii acestei mari lupte pentru votul universal. Trebue să i­ se arete, că deşi nu cuno­ştem încă proiectul »votului universal« sau este mai exact a-l numi al »reformei electorale,­­căci guvernul vrea numai să schimbe dreptul de vot de azi, nu să-l dea tuturora deopotrivă) cunoaştem însă din nenumărate declaraţii ale miniştri­lor şi ale ziarelor lor, gândul ce-i va că­lăuzi la întocmirea noii legi. Odată ce cu­noaştem gândurile şi intenţiunile miniştrilor şi guvernului, nu mai putem fi nerăbdători de a află felul cum le va înfăptui şi este tot una dacă vom fi desmoşteniţi de drepturile noastre în cutare sau cutare fel, fie prin votul numit plural, fie prin împărţirea cer­curilor, fie prin alt meşteşug. Deputaţii noştri şi-au zis deci, că ajunge să cunoască ce gânduri are cârmuirea un­gurească împotriva noastră, şi nu trebue să aştepte până când ea le va preface în fapte, ci trebue să vestească poporului pri­mejdia ce-l ameninţă. Dar am mai spus că acţiunea depu­taţilor noştri nu va fi numai trebuitoare, ci şi rodnică. Ne-aducem aminte, cum acum vre-o trei ani, adunările de popor ţinute de deputaţii noştri, au avut rezultate foarte însemnate, cari nu s’au şters nici până azi. Ţinuturi întregi, ca bunăoară Bihorul, au fost trezite din amorţire şi che­mate la viaţă politică. Acelaş efect vor avea şi adunările de­­acum. Poporul şi deputaţii se vor întâlni şi glasul deputaţilor va lumină şi va în­curaja, va încălzi şi va însufleţi pe alegă­tori spre nouă rezistenţă, spre nouă luptă. Poporul va ieşi din campania asta mai vo­ios de luptă, mai plin de încredere în de­putaţii săi. Deputaţii vor avea un cuvânt şi mai mult de a invocă în cameră mulţi­mile de alegători, falanga strânsă ce stă în dosul acţiunii lor. Dar în afară de acest scop general, să mai pune întrebarea: care poate şi trebue să fie rostul şi scopul adunărilor de popor? După credinţa noastră adunările sunt che­mate de-a face din timp în timp pe alegă­tori să cunoască şi să se rostească asupra chestiunilor celor mai arzătoare, asupra du­rerilor şi nevoilor celor mai proaspete, mai actuale ale clipei în care ele să ţin. Şi pentru aceasta adunarea de popor, care a deschis şirul celorlalte adunări, adu­narea,­ dela Hoanda-mare a avut o însem­nătate deosebită. Căci în moţiunea adică hotărîrea primită acolo să întâlnesc, înmă­­nunchiate aproape toate chestiunile şi durerile zilei de astăzi. Dacă un străin ar dori să cunoască starea noastră de azi, afară de programul nostru naţional noi i-am citi mo­ţiunea de la Ileanda-mare. Să vedem deci ce cuprinde moţiunea. Adunarea a votat mai întâi deputaţilor noştrii încredere şi mulţumită pentru lupta lor d­e parlament. Deşi se ştie că poporul nu şi-a pierdut încrederea în deputaţii no­ştri, este bine ca el înoindu-le dovada de bizuinţă să le înoiască şi puterea însufle­ţirea şi devotamentul pentru marea cauză ce ei reprezintă. Punctul următor al moţiunii cuprinde, cum eră firesc, dorinţa ca votul universal să se înfăptuiască cât mai de­grabă şi în forma lui cea adevărată, nu în felul min­cinos şi nedrept al votului plural proiectat de guvern. In lupta pentru adevăratul vot universal, poporul autorizează pe depu­taţi să facă legă­uri şi alianţe cu oricine şi-a propus acelaş program. Punctul acesta are o însemnătate deosebită, căci deputaţii noştri capătă astfel dreptul de-a căuta mai FOIŢA TRIBUNEI. E r­e­g­­­e la moartea P. S. Sale Nicolae Popea, episcopul or­todox român al Caransebeşului. De Al. Munteanu al lui Vasile, protopop ort. român Stâlp al vremilor de aur Mâna dreapt’a Ini Şaguna, — Nicolae, moartea-Ţi puse Pe frumosul cap, cununa! .Vechea Ta Metropolie“ Azi în doliu se îmbracă ; Bunii preoţi liturghie Şi prohodul o să-Ţi facă. Din biserici glas de clopot Va vesti nespusa jale: Dumezeu să-l ierte-or zice Toţi creştinii strânşi pe cale. Tu erai al tuturora!... Ce român cu suflet mare, Ce apostol al iubirii Pentru a naţiei înălţare!... Este om, ca să ’nţeleagă Rostul vremilor, pe-o clipă, Când pe-a vieţii carte albă Moartea ’ntre de-a ei aripă ? Cine-i, azi, românul verde Care’n urma Ta nu plânge ? Luminarea, care moare Cu viaţa, ce să stânge ?... Iar în zilele-Ţi din urmă Dacă fiii Te ’ntristară, I-ai iertat cu glasul dulce, Blând, ca echo de ghitară... Cor de îngeri, printre stele, Şi Andrei arhipăstorul, Lin, cu cântece divine, îşi aşteaptă frăţiorul. Iată! iată, şi al tău suflet Prinde formă îngerească: — Cerii în triumf Te-aşteaptă, Cerul vrea să Te primească. El surîde.. Noaptea morţii Orhii’n lacrimi nu­­ îneacă, Nu pricepem noi norocul, Celor, ce spre ceruri pleacă. La Sălişte. — Iulie 1908. Pornim o mică ceată de excursionişti spre Sălişte Zi frumoasă de sărbătoare ceea ce contri­­bue mult la buna impresie ce ţi-o face dela în­tâiul pas acest colţ de lume curat românesc. Pu­ţini vor fi fost românii cari au avut prilejul şi n’au vizitat acest sat model, fala Ardealului şi nu mai puţin a săliştenilor. Sosind în sat coborâm la Hotelul Comunal nou şi curat, în centrul satului, şi după uimirea cau­­sată de emerci«­ul vizirului, grăbim la horă. Să vii la Sălişte, să nu vezi hora e atât ca a nu fi fost de loc. In mijlocul satului în piaţa mare într’o prom­endă bine îngrijită este pavilionul de dan­. Şi m’am dus cu sufletul dornic să văd acele vestite săliştence după cari îţi fug ochii! Şi-am găsit ce am aşteptat. Svelte, graţioase, în elegantul costum dansează bastonul cu dibăcia şi graţia damei de salon. Se dau tacturile pentru cadril, flăcău! aranjator face dispoziţiile domnilor, damele, domnii, etc. Imi închid ochii !şi trec cu gândul, departe la o splendidă sală de bai, decolteuri şi frac la moţii noştrii din munţi. Mă deşteaptă o învârtită sprintenă, vioaie. E intere­sant acest joc particular ţinuturilor mărginene. E sărăcie de feciori aici, sunt duşi departe în ţeară, se prind apoi la învârtită două-trei fete şi un flăcău. Mlădios nu e acest joc, cere însă multă isteţime, simţ de tact şi exerciţiu. — Urmează şi-o Haţegană, astfel încet mi­ se şterge impre­sia bastonului şi-a cadrilului. Să vii la Sălişte să nu vezi hora poate să ţi­ se ierte, dar să nu întâlneşti pe nenea Henţiu, nu­­ ai ierta o însu­ţi. N’a profitat nimic din Sălişte acela care n’a fost călăuzit de acest suflet vecinic tînăr, care cunoaşte şi cel mai ascuns unghiu al împrejurimii şi pe care-l iubeşte tînăr şi bătrân deopotrivă. Luăm masa la hotel unde se adună cu multă însufleţire o frumoasă societate din loc, damele toate în neîntrecutul costum, care le prinde atât de frumos. Tinerii petrec cu veselie, ba se pornesc chiar şi la joc, încălziţi de frumoasele melodii

Next