Tribuna, august 1908 (Anul 12, nr. 171-193)
1908-08-01 / nr. 171
Anul XII ABONAMENTUL Pe un an . 24 Cor. Pe jura. an . 12 « Pe o lună . 2 * Nrul de Duminecă Pe un an . 4 Cor. : Pentru România şi America . . 10 Cor. Nrul de zi pentru România şi străinătate pe an 40 franci. ( Nr. Arad, Vineri, 1|Î4 August •Nr. 171. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢI*: Deák Ferenc-utcza 20 INSERŢIUNILE! se primesc la admoinistraţie. Manuscripte nu se inspciază. Telefon pentru ora? ?! comitat 502. Anul XII. NUMĂR POPORAL Nr. 31. Adunarea din Ileanda Mare. După acţiunea din lăuntrul camerii, deputaţii noştri au înţeles, că este de aceiaş însemnătate, dacă nu şi mai mare, de a se coborî în mijlocul poporului. Cei nelămuriţi şi nedumeriţi — şi în timpul din urmă începuseră să sporească — au aflat cu surprindere şi bucurie adevărată, cum în tăcerea timpului din urmă, deputaţii noştri nu au stat pe odihnă, ci au chibzuit planul unei mari campanii pentru votul universal printre alegători. In cursul lunii lui August, lună de călduri care alungă pe deputaţii altor partide pe la băi şi locuri răcoroase, deputaţii noştri îşi vor face datoria de a merge în sânul poporului. Munca lor este desigur din cele mai trebuitoare şi mănoase. Căci poporul nostru nu este pretutindeni pe deplin lămurit asupra însemnătăţii acestei mari lupte pentru votul universal. Trebue să i se arete, că deşi nu cunoştem încă proiectul »votului universal« sau este mai exact a-l numi al »reformei electorale,căci guvernul vrea numai să schimbe dreptul de vot de azi, nu să-l dea tuturora deopotrivă) cunoaştem însă din nenumărate declaraţii ale miniştrilor şi ale ziarelor lor, gândul ce-i va călăuzi la întocmirea noii legi. Odată ce cunoaştem gândurile şi intenţiunile miniştrilor şi guvernului, nu mai putem fi nerăbdători de a află felul cum le va înfăptui şi este tot una dacă vom fi desmoşteniţi de drepturile noastre în cutare sau cutare fel, fie prin votul numit plural, fie prin împărţirea cercurilor, fie prin alt meşteşug. Deputaţii noştri şi-au zis deci, că ajunge să cunoască ce gânduri are cârmuirea ungurească împotriva noastră, şi nu trebue să aştepte până când ea le va preface în fapte, ci trebue să vestească poporului primejdia ce-l ameninţă. Dar am mai spus că acţiunea deputaţilor noştri nu va fi numai trebuitoare, ci şi rodnică. Ne-aducem aminte, cum acum vre-o trei ani, adunările de popor ţinute de deputaţii noştri, au avut rezultate foarte însemnate, cari nu s’au şters nici până azi. Ţinuturi întregi, ca bunăoară Bihorul, au fost trezite din amorţire şi chemate la viaţă politică. Acelaş efect vor avea şi adunările deacum. Poporul şi deputaţii se vor întâlni şi glasul deputaţilor va lumină şi va încuraja, va încălzi şi va însufleţi pe alegători spre nouă rezistenţă, spre nouă luptă. Poporul va ieşi din campania asta mai voios de luptă, mai plin de încredere în deputaţii săi. Deputaţii vor avea un cuvânt şi mai mult de a invocă în cameră mulţimile de alegători, falanga strânsă ce stă în dosul acţiunii lor. Dar în afară de acest scop general, să mai pune întrebarea: care poate şi trebue să fie rostul şi scopul adunărilor de popor? După credinţa noastră adunările sunt chemate de-a face din timp în timp pe alegători să cunoască şi să se rostească asupra chestiunilor celor mai arzătoare, asupra durerilor şi nevoilor celor mai proaspete, mai actuale ale clipei în care ele să ţin. Şi pentru aceasta adunarea de popor, care a deschis şirul celorlalte adunări, adunarea, dela Hoanda-mare a avut o însemnătate deosebită. Căci în moţiunea adică hotărîrea primită acolo să întâlnesc, înmănunchiate aproape toate chestiunile şi durerile zilei de astăzi. Dacă un străin ar dori să cunoască starea noastră de azi, afară de programul nostru naţional noi i-am citi moţiunea de la Ileanda-mare. Să vedem deci ce cuprinde moţiunea. Adunarea a votat mai întâi deputaţilor noştrii încredere şi mulţumită pentru lupta lor de parlament. Deşi se ştie că poporul nu şi-a pierdut încrederea în deputaţii noştri, este bine ca el înoindu-le dovada de bizuinţă să le înoiască şi puterea însufleţirea şi devotamentul pentru marea cauză ce ei reprezintă. Punctul următor al moţiunii cuprinde, cum eră firesc, dorinţa ca votul universal să se înfăptuiască cât mai degrabă şi în forma lui cea adevărată, nu în felul mincinos şi nedrept al votului plural proiectat de guvern. In lupta pentru adevăratul vot universal, poporul autorizează pe deputaţi să facă legăuri şi alianţe cu oricine şi-a propus acelaş program. Punctul acesta are o însemnătate deosebită, căci deputaţii noştri capătă astfel dreptul de-a căuta mai FOIŢA TRIBUNEI. E rege la moartea P. S. Sale Nicolae Popea, episcopul ortodox român al Caransebeşului. De Al. Munteanu al lui Vasile, protopop ort. român Stâlp al vremilor de aur Mâna dreapt’a Ini Şaguna, — Nicolae, moartea-Ţi puse Pe frumosul cap, cununa! .Vechea Ta Metropolie“ Azi în doliu se îmbracă ; Bunii preoţi liturghie Şi prohodul o să-Ţi facă. Din biserici glas de clopot Va vesti nespusa jale: Dumezeu să-l ierte-or zice Toţi creştinii strânşi pe cale. Tu erai al tuturora!... Ce român cu suflet mare, Ce apostol al iubirii Pentru a naţiei înălţare!... Este om, ca să ’nţeleagă Rostul vremilor, pe-o clipă, Când pe-a vieţii carte albă Moartea ’ntre de-a ei aripă ? Cine-i, azi, românul verde Care’n urma Ta nu plânge ? Luminarea, care moare Cu viaţa, ce să stânge ?... Iar în zilele-Ţi din urmă Dacă fiii Te ’ntristară, I-ai iertat cu glasul dulce, Blând, ca echo de ghitară... Cor de îngeri, printre stele, Şi Andrei arhipăstorul, Lin, cu cântece divine, îşi aşteaptă frăţiorul. Iată! iată, şi al tău suflet Prinde formă îngerească: — Cerii în triumf Te-aşteaptă, Cerul vrea să Te primească. El surîde.. Noaptea morţii Orhii’n lacrimi nu îneacă, Nu pricepem noi norocul, Celor, ce spre ceruri pleacă. La Sălişte. — Iulie 1908. Pornim o mică ceată de excursionişti spre Sălişte Zi frumoasă de sărbătoare ceea ce contribue mult la buna impresie ce ţi-o face dela întâiul pas acest colţ de lume curat românesc. Puţini vor fi fost românii cari au avut prilejul şi n’au vizitat acest sat model, fala Ardealului şi nu mai puţin a săliştenilor. Sosind în sat coborâm la Hotelul Comunal nou şi curat, în centrul satului, şi după uimirea causată de emerci«ul vizirului, grăbim la horă. Să vii la Sălişte, să nu vezi hora e atât ca a nu fi fost de loc. In mijlocul satului în piaţa mare într’o promendă bine îngrijită este pavilionul de dan. Şi m’am dus cu sufletul dornic să văd acele vestite săliştence după cari îţi fug ochii! Şi-am găsit ce am aşteptat. Svelte, graţioase, în elegantul costum dansează bastonul cu dibăcia şi graţia damei de salon. Se dau tacturile pentru cadril, flăcău! aranjator face dispoziţiile domnilor, damele, domnii, etc. Imi închid ochii !şi trec cu gândul, departe la o splendidă sală de bai, decolteuri şi frac la moţii noştrii din munţi. Mă deşteaptă o învârtită sprintenă, vioaie. E interesant acest joc particular ţinuturilor mărginene. E sărăcie de feciori aici, sunt duşi departe în ţeară, se prind apoi la învârtită două-trei fete şi un flăcău. Mlădios nu e acest joc, cere însă multă isteţime, simţ de tact şi exerciţiu. — Urmează şi-o Haţegană, astfel încet mi se şterge impresia bastonului şi-a cadrilului. Să vii la Sălişte să nu vezi hora poate să ţi se ierte, dar să nu întâlneşti pe nenea Henţiu, nu ai ierta o însuţi. N’a profitat nimic din Sălişte acela care n’a fost călăuzit de acest suflet vecinic tînăr, care cunoaşte şi cel mai ascuns unghiu al împrejurimii şi pe care-l iubeşte tînăr şi bătrân deopotrivă. Luăm masa la hotel unde se adună cu multă însufleţire o frumoasă societate din loc, damele toate în neîntrecutul costum, care le prinde atât de frumos. Tinerii petrec cu veselie, ba se pornesc chiar şi la joc, încălziţi de frumoasele melodii