Tribuna, decembrie 1908 (Anul 12, nr. 268-289)
1908-12-04 / nr. 270
Anul XII. Arad, Joi 4|17 Decemvrie 1908 Nr. 270. ASORAMENYUl. #*3 m ** . S4 Cer. ?* |WBS. SB , 33 « 8 wi . S * Hnd da DtumSiaasS fa mu sa 4 Cei. « Pi&trn Bonftaia ?i s ftawKSfS . . Í0 Coi. SM *9 si fie isSahi ţi BtrMnftiata |»3 sa 40 frai»!. REDACTIA gl ADMINISTRAȚIA Deak Ferencul« 20. INSERTIUNILE ie primesc la administraţie. Manuscripte nu se In«, poiază. Telefon pentru oraşul comitat 502. Prigoniri fără sfârşit... Perchiziţie la redacţie, administraţie şi tipografie. — Trei procese noui. — Unul pentru o foaie volantă în limba germană. (*) Nu s’au împlinit bine două săptămâni de când toţi redactorii noştri au fost duşi pela poliţie, pentru a fi interogaţi în trei procese ce s’au pornit împotriva »Tribunei«, şi eri seara avurăm onoarea să salutăm iar pe bravii reprezentanţi ai ideii. Mai bine de două ore ni s’au scotocit toate: poliţia căută adică, în ruptul capului, manuscrisul a trei articole, pentru a ni se intenta alte trei procese noui. Patru sunt intentate din toamnă, trei din Noemvrie şi trei acum în Decemvrie. Zece, ca să fie număr rotund! Şi încă ministrul de justiţie Günther se mai plângea, răspunzând interpelării lui Dr. Maniu, că procurorii nu mai biruie să urmărească ziarele române... Bieţii de ei.... Animaţi de spiritul care transpiră din vorbirea şefului lor, procurorii se vede că s’au aşternut însă pe lucru, şi nu le mai scapă un singur articol din ziarul nostru. Cu astfel de porniri şi cu astfel de mentalitate, nu i-a fost greu procurorului să descopere »agitaţie« chiar într-un articol nu se poate mai rece şi mai obiectiv în care se arată ce ne aşteaptă pe urma reformei electorale a lui Andrăssy. Se pare că juvaierul acesta al guvernului maghiar este un fel de noni me tangere. Cât îi scrie ceva împotriva lui, procurorul te şi înhaţă. De astădată avem însă şi un moment nou: ni se intentează proces pentru o foaie volantă scrisă în limba germană. Sub titlul »Libertăţile în Ungaria« s’a tipărit adică astăvară »Calvarul“, datele statistice pentru cari fostul redactor responsabil, Sever Bocu, a fost osândit deja la trei luni temniţă şi amendă. Nici în foaia volantă nu este altceva, dar fiindcă a fost în limba germană şi s’a răspândit în toată Germania, dar mai ales la conferinţa interparlamentară din Berlin, guvernul unguresc se vede că s’a supărat grozav... deci autorul trebuie pedepsit. O să fie interesant: proces de presă pentrucă s’a scris şi nemţeşte ceea ce româneşte se scrisese de mult, cu doi ani nainte de aceasta... Logic de altfel şi consecvent dl procuror, poate compta cu siguranţă că nici curtea cu juraţi nu se va desminţi, ci va condamnă şi pe traducător, dacă pe autorul român l-a osândit. Să fim sinceri: ştim că astăvară, la conferenţa interparlamentară din Berlin, foaia volantă germană i-a ars rău pe patrioţi, deşi abia cuprinde câteva şire de text , îndesată însă cu cifre, pe cari deputaţii unguri, reprezentanţi ai »celui mai cavaler şi mai tolerant popor« nu le puteau desminţi. După cum am auzit, ei s’au şi întors pârliţi dela Berlin şi s’au plâns guvernului de»uneltirile de soboli valahe« ... Iar guvernul nu putea să-i lase nerăsbunaţi şi nemângăiaţi, a trebuit deci să ne intenteze proces pentru fericita ideie ce am avut a zugrăvi în cifre — anii de temniţă şi sumele amendelor — tabloul libertăţilor din Ungaria. Crede însă guvernul că intentând acest proces, a dovedit că »valahii calomniază?« Dar tocmai dimpotrivă, străinătatea când va află pentru ce nu se fac procese va fi şi mai mult dispusă să creadă multele plângeri ale naţionalităţilor din Ungaria. Iar că străinătatea va afla şi despre această nouă bravură a procurorului din Oradia, se vor lua măsuri. In tot cazul, lista care a fost prezentată la conferenţa interparlamentară din Berlin, nu va fi vina noastră că la viitoarea conferinţă interparlamentară va trebui s’o prezintâm mult mai lungă... Dacă prigonirile nu mai încetează, ajungem ca fiecare ziar naţionalist să aibă un Calvar care cu adevărat să uimească Europa. Se poate că guvernelor să nu le pese mult de asta. Cel puţin deocamdată. Nu Ie-a păsat lor mult nici de popoarele din Balcani, ci le-au luat peste picior, după cum erau sigure că nici România nu le poate face alt neajuns decât să ne întărâte pe noi (par’că nu se îngrijeşte îndestul de asta oblăduirea ungurească !) prin moţiuni votate în meetinguri!... Şi totuşi vedem acum zilnic cum creşte îngrijorarea vitejilor şi nepăsătorilor de până ieri. Şi facem prinsoare, că numai o lună să mai ţină boicotul în Balcani şi să se organizeze bine şi cel din România, ş’o să-i vedem pe năpraznicii şovinişti miei blânzi... Ori şi cât de puţin i-ar păsa adică magnatului Andrăssy de falimentele fabricanţilor şi marilor comersanţi — ovrei, falimente cari e fatal să urmeze pe urma boicotului, — o să i pese ministrului de finanţe Wekerle, o să le pese acţionarilor celor mai multe ziare mari din Budapesta (acţionari în mare parte — ovrei), aşa încât nu este esclus să asistăm la întoarcerea cojocului , azi presa şovinistă laudă încă pe miniştrii neîndurători faţă de naţionalităţi, mâine poate să le bage de vină că prea au împins lucrurile la extrem. Intr’adevăr, noi românii am ajuns să nu mai avem nici cea mai minimă libertate de presă. Putem, ce-i drept, să scriem ce vrem, dar nu suntem siguri, că a doua zi nu ni se face perchiziţie şi nu ajungem în temniţă până şi pentru tipărirea în româneşte a Tatălui Nostru- La noi nu mai poate fi vorba să ne păţim. Deja existenţa noastră nu place guvernului, când se pun deci toate în mişcare pentru a ne distruge, nu de căutarea dreptăţii e vorba, ci de risipirea unor adversari neplăcuţi. Guvernul nu se mulţămeşte cu aceea, că alcătuieşte proiect de lege cu menirea să facă din noi cetăţeni de a doua categorie, ci s’a pus cu tot dinadinsul să suprime organul nostru de respiraţie, presa, să nu îndrăznim să dăm alarmă şi să chiemăm poporul la luptă de apărare. Dacă este însă adevărat că avem fraţi peste Carpaţi şi dacă fraţii înţeleg şi-şi dau seama de forţa pe care o pot desvoltă — pasiv, nemai cumpărând marfă de provenienţă austro-ungară, n’au fraţii noştri decât să întindă boicotul, ceea ce ar fi cel mai demn răspuns la boicotarea nostră . Să vedem cine e mai tare: procurorul din Oradea şi Cluj, ori milioanele românilor ?! Andrăssy şi Günther din Budapesta ori regatul României, care în nici un caz nu s’a înfiinţat, nu s’a întărit şi n’a crescut în ce priveşte vaza, pentru a sta pasiv în faţa spectacolelor ruşinoase ale unui regim maghiar de cea mai detestabilă specie... Nu numai cu arma se poate învinge acum, ci taina măririi popoarelor este solidaritatea de rasă şi buna cumpeneală în a da lovituri economice la timp şi foc! Facă şi oligarhii noştri de cap, numai noi să cumpenim lucrurile aşa fel, ca preţul oalelor sparte ei să-l plătească. Ungurii felicitând pe turci. Eră de prevăzut că ungurii vor copia şi de data asta pe englezi. La Constantinopol acum se Inaugurează activitatea parlamentară şi prin ea era modernă în imperiul otoman. Parlamentul englez, călăuzit de scopuri bine înţelese, a grăbit să felicite pe cel mai tânăr vlăstar în marele areopag al lumii civilizate. Compatrioţii noştri candescenţi cum sunt, hai să scapere şi ei de însufleţire. E atât de ieftină la ei însufleţirea şi-i atât de artificială. Ei sunt felicitanţii de ocazie la toate evenimentele de ecou universal. Ei au felicitat pe turci în 1878/0, trimiţindu-le spade de paradi, pe când sângele a mii de inimi creştine rumenea zorile renaşterii unui popor pogorâtor din leagăn de mărire, care frângea atunci jugul păgânilor. Ei au trimis spadă de paradă şi japonezilor. Dar in făţărnicia lor n’au mers nicicând atât de departe, ca cu ocaziunea asasinării regenţilor portughezi, când toată lumea civilizată, punând la o parte consideraţiile de ordin principial şi Infio-