Tribuna, ianuarie 1909 (Anul 13, nr. 1-23)

1909-01-01 / nr. 1

14 Ian. n. 1909 va fi şi mai mărinimos în afaceri naţionale,­­ cari suntem avizaţi numai la ajutoarele noastre proprii. In cele din urmă, pentru italieni se adună în lumea întreagă, sute de milioane, aşa că ceea ce putem da noi, românii e ca un strop în mare. Messina şi celelalte oraşe şi sate înghiţite de pă­mânt şi valurile mării, s’ar reclădi şi fără ajutorul nostru. Dar în caz de nenorocire, fie­care strângere de mână este o dulce mângâ­iere, şi fraţii din depărtare vor aprecia căldura sufletului, nu grămada de argint. In afaceri naţionale însă putem pretinde ca fiecare român să fie pe lista celor gata de jertfă.. Şi o să vină vremuri grele peste noi, cari vor reclamă obolul fiecărui bun român în lupta de apărare a neamului.. Toţi cei ce daţi în discul pentru italieni, gata să fiţi a jertfi şi pentru cele trei mi­lioane de români nenorociţi din Ţara Un­gurească! Toţi cei ce umblaţi cu discul pentru milă creştinească, purtaţi prin coli­bele tuturor românilor lista de abonament, la ziarele româneşti naţionale, pentru că a­­cestea ţin în români nestinsă făclia dra­gostei de neam. Din România. Cursul de dicţiune pentru profesorii se­cundari. Ministerul Instrucţiunei publice a orga­nizat un curs practic de dicţiune cu dnii profe­sori secundari, şi a obţinut in această privinţă număroase adeziuni. Cu facerea cursurilor au fost însărcinaţi cănii: C. I. Nottars, P. Liciu şi I. Livescu, artişti socie­tari ai Testi­ului Naţional. Lecţiunile practice se vor ţintă In amfiteatrul liceului Lizic. Regele dirultor. Cu prilejul sfintelor sărbă­tori ale Crăciunului s’au împărţit In tot cursul siptimânei trecute, din partea MM. LI Regelui şi Reginei şi AA. LL. RR. Principelui şi Princi­pesei României săracilor din Bucureşti, precum şi celor din Ia­şi, Craiova, Bârlad şi alte localităţi din ţară 45000 Iei, in bani, lemne şi îmbrăcă­minte. Numărul săracilor ajutaţi trece peste 2.200 nu­mai In Bucureşti.* Starea dlui Sturdza. Ştirile cari sosesc des­pre sănătatea dlui Sturdza sunt rele. Se zice că dl Zoe Sturdza se va întoarce in ţară, iar dl Dr. Cantacuzino, directorul serviciului sanitar, va plecă la Paris spre a consultă starea sănătăţii fostului prim-ministru. • A. S. R. Principesa Marioara a împlinit ieri nouă ani. Cu această ocazie dl Haret, președintele con­siliului ad-interim a prezintat familiei princiare felicitări In numele guvernului. * Dela Carte. Ziarul »l’Independance« publică știrea că M. Sa regele va plecă la primăvară la Carlsbad, pentru a sl urmă cura prescrisă de dl Dr. Mamulea, care de când dl Dr. general Teo­dori a fost victima cunoscutului accident, îngri­jește pe M. Sa.* Izlazurile­ Consiliului superior al agriculturei a primit până In prezent 950 oferte pentru izlazuri, din cari au fost admise 576. Consiliul continuă să se ocupe cu cercetarea celorlate oferte. * I. P S. Sa Mitropolitul Moldovei a demi­sionat pe motive de sănătate. Demisia și-a dat-o Sâmbătă, când a şi fost pri­mită de dl Spiru Haret, ministrul cultelor. Dl­n Brătianu, primul-ministru a vizitat Dumi­necă pe I. P. S. Sa. Ministerul a îmărcinat pe P. S Sa arhiereul Chenadie Băcăoanul vicarul mitropoliei Moldovei să gireze arb­trile acelei mitropolii. Fostul mitropolit al Moldovei rămâne, In urma demisiei, simplu arhieriu, fără scaun, numindu-se Psithenie Clinceni pro In mitropolit al Moldovei şi Sucevei. In primele zile după vacanţa parlamentară se va convocă, prin decret regal, martie colegiu, spre a ţi­ne pe noul mitropolit al Moldovei dintre episcopi şi apoi a alege un episcop la locul ce va deveni vacant. Marele colegiu se compune din dnii senatori, deputaţi şi din membrii sfântului Sinod cari sunt : I. P. S. Sa Mitropolitul Primat, P.S. Lor episcopii de Râmnic noul Severin, Roman, Buzău, Huşi, Argeş şi Dunărea de jos; P. S. Lor arhiereii: Calistrat Bârtideanul, Valerian Râmniceanul, Ni­fon Pioeşteanul, Meretie Călăţeanul, Calist Boto­şeneanul, Sofronie Craioveanul, Melhisedec Pite­­şteanul şi Chenadie Băc­oaru*. Când vor fi nouile alegeri. Când în primăvara anului 1906 coaliţia a primit guvernul ţării, cabinetul s’a con­stituit ca guvern provizoriu cu un termin de un an şi jumătate cel mult doi ani. In răstimpul acesta coaliţia nu avea altă în­sărcinare decât de-a »pune ordine« la afa­cerile statului încurcate şi desordonate prin lunga »rezistenţă pasivă«, de-a vota bud­getul şi de-a legiul legea votului universal. Regimul coaliţiei eră socotit ca o fază de tranziţie cătră noul regim al votului universal singurul chemat să hotărască în marele conflict dintre coroană şi »naţiune« (naţiunea ungurească, se înţelege) în che­stia revendicărilor militare ungureşti. Termenul de un an şi jumătate sau chiar doi s’a părut pe atunci tuturora lung, căci un guvern şi o cameră care doreşte în mod sincer să-şi sfârşiască misiunea putea să voteze budgetul, să facă faimoasa »ordine« și votul universal adevărat într’un timp mai scurt. Dacă votul universal adevărat s’ar fi legiuit, alegerile nouă trebuia și pu­teau neapărat să aibă loc un an după con­stituirea guvernului provizoriu, deci în pri­măvara anului 1907. In Austria unde votul universal a întâmpinat atâtea greutăţi, noua cameră a fost convocată cam la un an după ce ideia votului universal a fost adop­tată de guvern. Sunt acuma doi ani şi 9 luni de când coaliţia a ajuns la putere şi azi după mul­tele inzistenţe ale partidului naţionalist şi socialist abia am ajuns să cunoaştem pro­iectul nu al votului universal ci al votului plural, falsificarea cinică a drepturilor po­porului. Acum declaraţia contelui Andrássy ne a­­duce o nouă surpriză. Ministrul internelor a spus că din pricina împrejurărilor politice nefavorabile, anul acesta proiectul nu va fii pus în discuţiene în cursul acestui. Nu mai cercetăm acest motiv care seamănă grozav cu un pretext. De unde ştie d. ministru, azi când nici două săptămâni nu au trecut Dar Începătorul mulți 1908 este un tinăr elev de liceu, care a publicat veniri In „Luceafărul“ şi alte re­viate, precum şî In gizete de n­. Este dl A. Cotruş, iar dovada frumosului talent, dela care aşteptăm Împlinirea acestei promisa Îndrăz­neţe, o dă urmâtorul sonet: Pe calme codrul plânge şi suspină, Se acardă aţele ’n sarea argintie, In vrijile de vagă nostalgie De după deal răsare lâna plină. Părăn-şi mână unda cristalină, Pe creste Bonă-un corn de haiduc­e, Ea stan pierdut tn dulcea reverie Şi ’n dulcea vrajă toate se alină. In blândul farmec floare după floare Adoarme, anb polenul fin de lână, Şi peste lanuri vântul se alungă. Aproape caii ’n piedici aunătoare S’aud sărind, şi peste toate sună Cu glas duios cavalul dela strungă. Astăzi, când Începătorii români sunt la cea mai mare parte stăpâniţi aproape tiranie de ideile şi de forma dini Goga, ne place a’auzim şi câte un glas care să nu fie de Împrumut sau imitat. Iar dl Cotruş cântă cu glasul propriu. Cântă uşor, lin, fără accentele violente pe cari le dau dure­rile mari, adevărate. Vremea şi o cultură temei­nică 11 vor desvăţa de zinele cu pieptul gol, şi de a căuta uneori efectul fără trăinicie al vorbei frumos sunătoare, din unele „cântece“ ale sale. Mai astm cu Începător care a fugit de influ­enţa lui Goga, —şi ne scrie că nu s’a oprit decât la Paris. Să creadă cine-o vrea şi cine n’are la îndemână mijloacele de a se convinge că dl Emil Isac a găsit absint şi „colţuri care vorbesc“ şi alte năzdrăvenii la neguri, la Ady Endre şi la ucenicii lui dela „Nyugat“. Dl Emil Isac nu este decât un stângăcia imitator naiv al literaturii decadente maghiare, In faza ei de as­­tăzi. Se poate că d-sa, poate prin vr’un bun prietin d­e, scriitorii de neamul acestui rătăcit au prieteni atât de siguri şi de promţii — va protesta, va găsi că nu e decât o ciudată coincidenţă în asemănarea — uneori şi a teme­lor — şi a tratării subiectelor. Eu, şi fiecare ce­titor inteligent va fi de părerea mea, sunt dis­pus să primesc atari procedee numai când ver­­surile dlui Isac ar vădi un talent adevărat, — dar când intr’un volum (ediţia de la­ 5 coroane, mă rog!) abea — abea găsesc trei poezioare că­rora să li­ se poată face loc în coada unei re­viste cu pretenţii modeste, am libertatea şi În­dreptăţirea să cred, să fiu convins de cele Înşi­rate mai sus. Doar­ o neaşteptată şi neprevăzută muncă viitoare, de valoare Înaltă cum nu se vesteşte până astăzi, ar putea îndrepta părerile de acuma. De alţi începători pe terenul poeziei nu se prea poate vorbi, mai cu seamă că două-trei cântecele, fie cât de frumoase, nu pot îndritui pe nimenea să proorocească un viitor literar. Căci a spus cineva, la noi la români, că e atât de larg câmpul poeziei Încât oricine poate cu­lege un bucheţel pe Întinderile ei. Şi am dori ca Simina Bi­an să arate mai mult decât două dră­guţe poezioare, la „Luceafărul“, — cea din urmă de o adevărată durere exprimata cu talent. Dar, ca să fim complecţi, trebuie aă facem po­menire şi de acei scriitori, cari aveau un re­nume, dar numai la cercuri mici, — şi l’au im­pus acum ori cărui pricepător In ale literature!, sau l’au stabilit definitiv. Gazul din urmă e cu d-na M. Popomei. O scriitoare cu deosebit simţ fin, care a început cu sfiiciuni ascunse sunt ini­ţiale până a ajuns la splendidul „Cântec“ din „Luceafărul“. Un poet adevărat, apreciat prin­ azi atât de zgârcit numai din pricina unei producţii prea puţin abundante, avem In dl A. Seca. Data cea dintâi poezie a sa, „Vis de iarnă“, publicată a­­cum câţiva ani la vechiul, „Sămănător“. Intr’un şir de poesii dintre cari se înalţă „Bunica“ şi „Scrisoare din America“, se simţeşte o adâncă duioşie intimă, turnată la forme naturale, simple şi proprii de a transmite fără nici o exagerare sau scădere sentimentul. O pildă, — cea mai recentă creaţie a sa. In America, — intr’un o­­raş cu fabrici multe. Oameni ies zdrobiţi dela muncă, se îndreptă spre „borturi“, spre colibele lor cu opaiţe. Se culcă, frânţi de oboseală şi gânduri de acasă. Adorme-un fecioraş deoparte. Se sbate, parcă plânge ’n vis, La sinul lui el strânge o carte Pe care popa i-a trimis. Cuvinte fără șir îngână, Tot cheamă-un nume drag și sfânt, Săracă maica lui bătrână, De o lună zace ault pământ . . . »VVtllU­A* Pag. 3

Next