Tribuna, iunie 1909 (Anul 13, nr. 117-139)

1909-06-02 / nr. 117

Pag­ 2 _____________________ nai al ştiinţii lor. Ei au dovedit o deplină şi adâncă conştiinţă naţională care primează toate celelalte sentimente şi dorinţi de alt ordin şi pentru asta, nu pentru noi a căror soartă nu vor putea să o schimbe prin pro­testarea lor, fapta ce-au săvârşit are o în­semnătate nemăsurată. Aceasta este ce tre­buie să ne umple de bucurie. Interpelare în Camera Austriacă asupra expulzării d­lui Iorga. Ziarului »Minerva« din Bucureşti i­ se comunică din Cernăuţi, că d-nii deputaţi Onciul şi Isopescul vor interpela pe mi­nistrul de interne al Austriei asupra expulzării d-lui Iorga.* Alegerea de deputaţi la Jebel. Ieri, Duminecă în Jebel s’a despuiat scrutinul alegerii de doi deputaţi sinodali pentru Ca­ransebeş. Comisarul consistorial d. Ioan Marcu a proclamat aleşi pe d-nii Gheorghe Serb cu 520 de voturi şi Dr. Dimitrie Cio­­loca cu 284 de voturi contra dlui Avram Berlogea, care a întrunit 236 de voturi. * Secţia Ploieşti cătră dr. Lueger. Liga Culturală, secţia Ploeşti, a expediat ur­mătoarea telegramă: Dlui dr. Karl Lueger Primarul oraşului Vietia, sus, provenit desigur din greşite sau răuvoitoare informaţiuni. Şi vă rugăm călduros pentru aceasta, Exce­lenţă, deoarece a fost lovit un cetăţean al rega­tului român, un reprezentant al poporului în adu­narea deputaţilor, un profesor universitar, un mare istoric şi îndrumător al neamului şi secre­tarul general al societăţii noastre. Şi cum se apropie venirea în ţara noastră a Alteţei Sale Imperiale Principelui Moştenitor Francisc Ferdinand, venire ce va aduce cu dânsa multă cinste pentru ţara şi poporul nostru — am dori Excelenţă, să-l primim cu toţii fără nici o strângere de inimă, ci cu toată inima şi cu bra­ţele deschise. . Excelenţă. Sfârşim cu credinţa că veţi asculta cu bună­voinţă glasul nostru şi cu speranţa într-un bun rezultat, rugându-vă în acelaş timp să primiţi asigurarea profundului respect ce vă păstrăm. Pentru membrii Ligei Culturale, Secţiunea Ploieşti. Comitetul: Preşedinte, preotul Ch. Chirică , vice-preşedinţi, N. Timuş, şeful de vamă, Traian Mihai, profesor; secretar, D. Munteanu-Râmnic, profesor; casier, Corneliu Tacit, farmacist. Mem­brii: N. Henzel, profesor, I. Drăghicescu, pro­prietar.* O desminţire. Se anunţă din Viena. Cercu­rile bine informate desmint ştirea dată şi de noi la acest loc că se va face o mişcare la ambasa­dele din Londra şi Petersburg. Ştirea despre re­tragerea ambasadorului austriac din Petersburg a produs consternare la ambasadă. Se crede că este vorba de o mistificaţiune. Excelenţă: Convinşi că Excelenţa Voastră este unul din adevăraţii prieteni ai poporului român, subsem­naţii respectuos vă rugăm să binevoiţi a primi adresa de faţă, care cuprinde protestarea şi ru­gămintea de mai jos. Excelenţă: Noi suntem membrii »Ligei Culturale, a tuturor românilor, al cărei scop este, după cum se vede, unitatea sufletească a neamului, prin ajutorul culturii naţionale. Această ideie a formulat-o, şi a afirmat-o în toate ocaziunile, cu toate puterea mai presus de oricine, d. Nicolae Iorga, profesor universitar, care a fost expulzat din ţările au­­striace, în ziua de 19 Mai a. c. Iată faţă de care fapt ne permitem a protesta in mod demn şi energic — şi vă rugăm să bine­voiţi a interveni pe lângă înaltul guvern imperial pentru ridicarea decretului de expulzare de mai cari pot promova germanizarea faţă de propa­ganda polonă?« Iată câte ceva din răspunsuri: »Cum că dreptul limbei germane în şcolile polone e indiscutabil, asta se înţelege de la sine, altcum ar fi o contradicţie în ce priveşte datoria statului faţă de problemele ce are de realizat. A da drept şi limbei polone în şcoală ar însemna a sprijini agitaţia polonă. Dar asta nu se poate nici din alt motiv. Nu s’ar găsi învăţători poloni cari să poată împărtăşi în şcoală cunoştinţe de limba polonă literară. Cei mai mulţi învăţători poloni, chiar în cazul când mai ştiu poloneşte, vorbesc numai dialect. Dacă se vor urma numai metoa­­dele cele bune, germanizarea Sileziei, în ce pri­veşte limba, e numai chestie de timp. Şcoala tre­buie să înveţe că Silezia e ceia ce e nu prin po­loni, ci prin nemţi. La istorie se pot lua şi capi­tole singuratice din istoria Poloniei, căci prin nimic nu se pot scoate mai uşor din cap găr­găunii unei viitoare Polonii, decât prin arătarea stărilor mizerabile ale Poloniei de odinioară ce face e o dovadă că polonii nu sunt un popor în stare de a-şi avea ţara proprie, independentă. Şcoala mai are şi datoria de a influenţa generaţiile mai in vârstă în sens naţional-german şi anume a) pe părinţi prin ajutorul copiilor şi b) pe adulţi prin învăţător... Biblioteci pentru tinerime şi biblioteci poporale, se înţelege nemţeşti. Fabricanţii să dea din mi­lioanele pe cari Ie câştigă câteva sute de mărci pentru gazete nemţeşti pe cari să le împrăştie gratuit lucrătorilor poloni, cari altcum cetesc foi poloneze agitatorice«. * Iată textul hotărîrii ce au luat foi medicii români: »Popoarele civilizate, întemeiate pe prin­cipiul sacru al binelui umanităţei şi împu­ternicite de înalta lor înţelepciune şi de ma­rele lor spirit de echitate, voiesc ca orice fiinţă omenească să se poată bucura de libertatea de a vorbi şi de a iubi limba sa naturală, limba sa maternă, fără a înceta de a fi bun patriot. »Din nenorocire sunt încă ţări în cari Restul istoriei în şcoală. »Nici nu e mai de dorit cunoaşterea istoriei patriei mai apropiate, decât la noi, în Silezia, îndeosebi trebuie explicat copiilor cu deamăruntul ,ce are de mulţămit Si­lezia nemţilor, căci ştiut este că germanismul are atâţa duşmani cari nu dorm, ci veghează şi unel­tesc cu vorba şi cu fapte, având să dovedească că meritele germanilor sunt foarte neînsemnate, sau chiar că ele nici nu există«... Ca probă se dă o lecţie infamă despre colonizarea cu nemţi a Sileziei, în care se arată că polonii sunt leneşi şi nepricepuţi şi că înaintarea ţării s’a făcut exclusiv numai prin nemţi...* Plângeri împotriva familiei care »surpă tot ceea ce a zidit cu mare trudă şcoala«. Asemenea îm­potriva membrilor din comisia şcolară, cari ade­sea nu se duc nici la examen, din cauză că în şcoală se învaţă nemţeşte. * Pentru promovarea germanizării se recomandă şi cântecele de leagăn. Copiii învăţându-le în şcoală, le vor cânta acasă când îşi vor legăna fraţii, iar mai târziu, fetele devenite mame îşi vor adormi, odoarele în cântecele învăţate cu ani înainte în şcoală.* Unii cer ca copiii să nu înveţe scris-cetitul încă în anul întâi de şcoală, fiindcă nu ştiu limba. Dacă s’ar amâna până în anul al doilea, copiii i-ar învăţa foarte iute şi foarte bine. Redacţia răs­punde că asta nu se poate, fiindcă aşa ceva ar însemna ruinarea timpurie a sănătăţii învăţătorului... * 51 ° 10 din Schleswig-Holstein e locuit de nemţi, restul de danezi şi de frnzi. In toate şcolile acestei provincii stăpâneşte limba germană. Da­nezii se cultivă pe alte căi. »Asociaţia pentru păstrarea elementului danez» răspândeşte cărţi şi reviste pe cele mai mici preţuri. Ea a edat o carte de cântări naţionale aflătoare în fiecare colibă. Dar prin ceea ce exercită o influenţă şi mai mare e »Foaia ilustrată pentru copii« care se adresează lumei copiilor. Iată ce zice revista noastră despre această foaie : «Ea oferă copiilor premii dacă aceştia îi trimit lucrări scrise de ei, drept răspunsuri la anumite întrebări puse de ea. Totodată se face un anumit schimb cu aceste lucrări cari se trimit copiilor peste graniţă (în Danemarca), aşa că ele sunt corectate reciproc de către copii. In felul acesta copiii din două ţâri întră în legătură unii cu alţii. Totodată copiii, lucrând, sunt supuşi încă de timpuriu influenţei politicei naţionale. Prin tîrîrea copiilor în politică, prin întărîtarea lor în contra ordinei existente şi prin infiltrarea germenului urei împotriva nemţi­lor, întreaga operă a şcoalei e zădărnicită în cea mai rafinată şi sistematică formă­. O altă socie­tate «Societatea şcolară pentru Schleswigul de nord« are angajaţi învăţători ambulanţi, cari cu­­trieră ţinuturile daneze dând ore private prin fa­milii în limba daneză. De la o vreme aceşti în­văţători au fost opriţi în acţiunea lor culturală. Danezii au ştiut însă să-şi ajute, neputându-se cultiva în limba lor la ei acasă, tinerii ieşiţi din şcoală sunt trimişi cu sutele în Danemarca, la şcoli de repetiţie şi la şcoli poporale superioare (Bauernhochschulen). întorşi de acolo, ei sunt stâlpi neclintiţi ai naţionalităţii lor, care ca număr »TRIBUNA« Hotărîrea medicilor români. Textul hotărîrii. Voci de presă: această libertate este sugrumată. Acesta este cazul Ungariei. Oamenii de stat ai Unga­riei, din secolul al XX lea, trimit înaintea justiţiei lor şi fac să se închiză în temniţă femeile române cari îndrăznesc să facă a vorbi copiii lor limba maternă. » Medicii maghiari, pe de altă parte, invită pe medicii români să ia parte la dânşii la lucrările şi festivităţile unui congres medical în capitala Ungariei. »E incontestabil că ştiinţa n'are patrie, nici hotare. Dar este tot aşa de sigur că confraţii străini ai medicilor maghiari sunt chemaţi a colabora la acel congres, ca ger­mani, ca francezi, ca englezi, ca ruşi, ca japonezi, italieni, belgieni, români, etc. etc.­­Pe de altă parte se ştie că uzaj­ele ospi­­talităţii obligă pe medicii străini să ia parte la întrunirile şi serbările de veselie date de autorităţile şi medicii maghiari. »Iată pentru ce medicii români regretă că nu pot merge cu inima voioasă, în capitala unei ţări unde geme întemniţată femeia unui intelectual român, membru al parlamentului, doamna Ana Vlad soţia d-lui Aurel Vlad. Această vrednică femeie este condamnată la temniţă în mijlocul Europei şi în plină civi­lizaţie omenească a secolului al XX-lea, pentru că a făptuit crima de a povăţui pe copiii români să înveţe, să vorbească şi să iubească limba maternă, adică limba unei naţiuni care numără în ţara guvernată de unguri, peste trei milioane de cetăţeni apă­saţi, prigoniţi, maltrataţi. »In consecinţă, medicii români îşi fac o datorie de a adresa confraţilor tuturor ţă­rilor, cari vor lua parte la congresul me­dical din Budapesta, salutările lor confră­­ţeşti, cu mărturia omagiilor lor cele mai simpatice şi cu expresiunea viilor lor regrete că nu pot face sacrificiul simţământului lor naţional, spre a le strânge mâna cu cor­­diatitate şi a colabora alăturea cu prea onoraţii şi savanţii lor confraţi«. In urmă s’a decis alăturarea unui me­moriu care va fi înaintat tuturor comitete­lor medicale din diferitele țări ale Europei. * 15 iunie n. 1900

Next