Tribuna, octombrie 1909 (Anul 13, nr. 212-236)
1909-10-24 / nr. 231
Pag. 2 oferind şefilor politici din nou posibilitatea de a prezintă monarchului încă odată veşnicele »pretenţiuni naţionale«, ca pe condiţiunile inexorabile ale soluţiunii. Toate semnele arată că terenul e preparat pentru Andrássy, — cel mai vajnic inamic al votului universal. Justh dimpreună cu aderenţii săi e forţat să se aventureze la o acţiune extremistă pentru banca autonomă, ca astfel elementelor aşazise »temperate« ale partidului kossuthist să li se dea oazia de a sprijini pe Andrássy — după ce proiectul lui Kossuth a fost abandonat definitiv. Justh se va năpusti Duminecă la Măru asupra celor ce »l-au tradat«, în vreme ce partea mai inteligentă a partidului kossuthist va sărbători la Budapesta pe Kossuth şi Apponyi, fără să se sinchisească de sforţările desperate ale Justh, pe care nu-l cred în stare să provoace un curent mai puternic în jurul său, deoarece — bine ştiu ei — ţara întreagă, poporul unguresc chiar, e scârbit de ei toţi, până la nepăsare. Şi poate, peste câteva zile, Andrássy se va înfiinţa radios şi plin de nădejde la împăratul, cu pretenţiunile militare în proţap, — nu ca să le obţină ci ca să le puie pumnul în pieptul monarchului, pentru a stoarce dreptul de a legiui reforma electorală după placul oligarchiei ungureşti. Se apropie deci momentele hotărîtoare — şi în preajma decisiunei ce va trebui să ia monarchul, noi, naţiunile nemaghiare, mai păstrăm un dram de nădejde, că la luarea decisiunei vor precumpăni interesele superioare ale monarchiei, a căror primejdie permanentă sânt tocmai aspiraţiune fără cumpăt ale opresorilor noştri. Apponyi şi hotărîrea congresului în chestia catehizării. »Lupta« primeşte din Sibiiu ştirea că ministrul de culte, contele Apponyi, a cerut telegrafic Metropolitului Mețian să i se trimită de urgență concluzil congresului în chestia catehizării. Art. 1. Nomination des Hospodars par le Sultan pour 7 ans. Art. 2. Suspension provisoire des assamblées générales et leur remplacement par deux conseils de boyards et du haut clergé, Tun â Jassy et l’autre â Bucarest. Les atributions principals de ces conseils seront l’assiette de l’impöt et l’examen des budgets. Art. 3. Deux Comités de révision pour procéder aux amélioiations organignes; leur travail dura étre approuvé par un haticheriff. Art. 4. 25 â 35 miile hommes de chaque cöté des deux prissances suzéraineetprotectriceoccuperont les provinces jusqu’â la tranquilisation complétes des frontiéres (de la Transylvanie). Apt és quoi 16.000 hommes de chaque cőté continuaeront cette occupation jusqu’ â Tachevement des travanx d’amélioration dans le Réglement organique. Parmi ces réformes procéder tout d’abord â la réorganisatlon de la milice. Art. 5. Deux commissaires impériaux pour donner des avisant hospodars et s’entendre avec eux sár le choix de membres des comités de revision sus-indlqués. Art. 6. Fixation du terme de 7 ans pour le present acte. Art. 7. Reserve en faveur des trater anterienrs auxquels il n’est pop déragé. Iată iubitel ecule, cum mi-au urzit nouă lanţurile duşmanii noştri şi asta în ochii şi supt nasul puterilor mari ale Europei. De-acum nu ştiu în cine să-mi mai pun nădejdea,căci şi Dumnezeu pare că a părăsit cauza Românilor. Poate că purtarea ungurilor să aducă ceva prefacere în trebi, dar şi aceasta cine o poate asigura? Ceea ce m’am încredinţat este că cei mici plătesc totdeauna ouăle stricate. Turcia are destulă putere de braţe dar nu are destulă putere de suflet; în urmare nu au jertfit şi acum,duşmanului nostru. Sfârşesc înştiinţându-te că Negri e sănătos şi că te salută frăţeşte, precum şi pe Gheorghiţă. Asemenea fac şi eu, până a nu închide acest răvaş. Al tău frate: V. Alexandri. — Alăturez aci o fabulă intitulată »Zimbrul şi Vulpea«. Autorul anonim.*) IV. Lui Ion Ghica. Paris, 11 Sept. 1849. 5). Iubite Ghica, bunul meu unchiaş, am primit răspunsul tău la scrisoarea mea din Arles şi, neapărat, m am simţit cuprins de bucurie la gândul că voi petrece iarna cu tine, la Paris. Acum când viteaza Ungarie a fost biruită, graţie trădării unora şi altora,6 acum când şi nădejdea noastră a perit odată cu această cădere, ce mai rămâne de făcut? N’ai lucrat atât, cât poate să lucreze un om ? N’ai încercat toate mijloacele pentru 4) Autorul e însuş Alexandri. Fabula nu s’a tipărit in «Bucovina», ci In «Zimbrul» (Iaşi) din 1850, 4. 8. 6) Ms. Acad. 803. Trad. 6) Alexandri, ca şi alţi refugiaţi politici romîni din 1848, pare a fi fost un partizan al ideii unei lupte comune cu ungurii în potriva Austriei, a ajunge la un resultat folositor cauzei noastre? Ei bine, împrejurările se arată mai puternice decât voinţa noastră, trebuie să ne supunem împrejurărilor deocamdată, rămânând să ne vie şi rîndul nostru mai târziu. Dumnezeu e mare şi mai la urmă tot dreptatea va fi profetul lui. Atunci ne vom face cei mai fanatici sclavi ai lui şi vom relua munca de-abia începută. Dar pentru un moment te sfătuiesc prieteneşte să te retragi, să-ţi vezi de sănătate şi să-ţi pregăteşti forţele pentru luptele apropiate. De la venirea mea în Paris n’am făcut nimic, n’am scris nimic, din cauză că sânt grozav de desgustat de politica negustorească a Franţei. Interesul bănesc stăpâneşte cele mai multe suflete, aşa încât Bursa se urcă pe măsură ce chestiunea libertăţilor europene scade. E o adevărată cumpănă mânuită de două mobile infame: egoismul și orbirea patimilor. Voi cerca să mă folosesc de memoriul ce mi-ai trimis, pentru a extrage din el câteva articole. Totuși, nu iau nici un angajament. Simt că-mi va veni iarăș cerneala în vârful penei, când vei fi tu lângă mine ; deocamdată insă călimara e goală. Am revăzut pe cea mai mare parte dintre compatrioţii noştri şi asta dintr’o cauză foarte binecuvântată: căi întâlneşti totdeauna şi pretutindeni. Numai unul, acela pe care aş fi fost curios să-l văd, îmi scapă ca o nălucă. E vorba de Aristia. 11 strig pe la toate ecourile şi ecoul îmi răspunde: nu-i.7) Ce trebuie să cred de înverşunarea asta a soartei, împotriva realizărei celei mai scumpe dorinţe a mea? 7) C. C. Aristia, traducătorul »Eliadei (1800-1880). »TRIBUNA« 6 Noemvre it. 1909 La situaţia politică din Austria. Interview cu deputatul Dr. Aurel Onciul. — Corespondentă particulară. — Viena, 4 Noemvrie. Intr’o convorbire avută cu deputatul român Dr. Aurel Onciu, acesta s’a exprimat în următorul mod asupra situaţiei politice din amândouă părţile monarhiei: »Situaţia politică atât dincoace cât, dincolo de Leitha este atât de încurcată, încât fiecare zi ne poate aduce o surpriză. Este probabil că parlamentul Cislaithaniei să ajungă pentru cătăva vreme în situaţia de a-şi continua lucrările, operându se schimbarea câtorva miniştri. Cu toate acestea ar fi o mare greşeală, să se creadă, că prin aceasta s’a făcut mult pentru însănătoşarea parlamentarismului nostru. Crizele cele multe care în continuu se repetă în ambele părţi ale monarchiei, sânt numai urmările constituţiei dualiste ale imperiului, care nu corespunde cu condiţiile de existenţă şi cu compoziţia etnică a monarchiei dunărene. Câtă vreme acest fel de constituţie persistă şi nu se va face loc autonomiei naţionale a tuturor popoarelor din imperiu, nu va fi posibilă o pace naţională între popoare şi orice înaintare socială şi politică va fi împiedecată. »Monarchia habsburgică are rolul unei societăţi de asigurare pentru toate popoarele aşezrite pe valea Dunărei, care sunt prea slab , pentru a forma state de sine stătătoare şi prea tari pentru a se lăsa înghiţite de statele vecine. Pentru a şi asigura deci existenţa naţională ele trebuie să se înjghebeze într’o uniune independentă, în statul dunărean. A fost o mare greşeală, că în anul 1866 după bătălia de la Königgrätz, monarchia nu şi-a dat seamă de condiţiile sale normale de existenţă şi în loc să încheie un compromis general cu toate popoarele, a făcut un pact cu oligarchia maghiară, ale cărui urmări le vedem acum zilnic înaintea noastră. »Cât de puţin a ajutat aceasta legătură, ne-o dovedesc crizele ungare, cari se reînoiesc într’una, şi cari pot fi învinse numai prin introducerea în Ungaria a reformei electorale bazate pe votul universal direct, egal şi secret. »Orice încercare de a rezolva criza cu ajutorul concesiilor militare, sau economice faţă de coaliţia maghiară, ar provoca o enormă tulburare în sînul parlamentului austriac şi ar zdruncina poziţia oricărui guvern austriac, care s'ar putea să îngăduie astfel de concesii. »Chestia constituţiei Monarchiei şi aşa va deveni acută, în ziua când va trebui să se decidă asupra viitorului de drept de stat a Bosniei şi Herţegovinei. — Unirea Croaţiei, Slavoniei, Dalmaţiei, Bosniei şi Herţegovinei, într’un corp autonom unitar între graniţele monarchiei, se bucură de cea mai extremă probabilitate şi ea ar fi chemată, întocmai ca şi votul universal, direct egal şi secret, în amândouă părţile Monarchiei, să accelereze schimbarea acesteia în o federaţiune a popoarelor autonome. »In Cisleithania aceasta operaţiune este pe punctul de a-şi începe cursul, dovadă, între altele, rezoluţia dietei provinciale a Bucovinei, referitoare la reforma electorală. Atât nemţii, cât şi evreii, rutenii şi polonii au fost de comun acord în principiile autonomiei naţionale şi ale consecvenţei sale logice, ale Catastrului naţional. »Este trist însă, că guvernul austriac n’a voit să decidă pentru recunoaşterea ca naţiune independentă a evreilor, şi a unui catastru evreesc, aşa cum au cerut evreii naţionalişti, cu învoirea celorlalte patru naţiuni. »Mai curând ori mai târziu însă, va trebui să se ajungă şi aci şi să se realizeze acordarea autonomiei naţionale, care este singura scăpare de toate crizele din întreg Imperiul Dunărean. Orice muncă în altă direcţie este numai cârpeală şi etapă, nimic stabil, ci numai provizoriu.