Tribuna, noiembrie 1909 (Anul 13, nr. 237-260)

1909-11-01 / nr. 237

14 Noém vre b, SOOi *f R1 E U N Ac Dar un moment de seamă al prezenţei principelui României în Berlin, a fost de­sigur şi marele prânz de gală, oferit în onoarea A. S. R. de dna şi d. Al. Beldiman, ministrul României pe lângă curtea din Berlin. De la o persoană care a fost de faţă, pot să vă dau unele amănunte despre acest di­neu care a fost oferit în splendidul local din Mattheikirchenstrasse 27 unde lega­­ţiunea României a fost de curând instalată, şi care prin frumseţia lui şi prin gustul ales cu care este mobilat, face o deosebită cin­ste nu numai domnului ministru dar, şi ţărei care se prezintă şi în această privinţă în condiţiuni demne. La prânz au participat afară de Princi­pele României şi de principesa Carol de Ho­­henzollern şi următoarele persoane din înalta lume politică din Berlin: Ex. Sa d. can­celar al Imperiului cu d-na de Bethmann Holweg, ministrul de externe baronul de Schoen, ministrul marinei admiralul Tirpitz cu doamna, generalul comandant al cor­pului al IlI-lea de armată von Bü­low cu d-na, apoi directorul departamentului central al războiului, locotenentul general von Wachs cu d-na, ca reprezentant al ministrului de război absent din Berlin, mai departe câţi­va înalţi funcţionari ai Cancelariatului im­periului şi ai ministerului de externe, con­silierii de legaţie ;(şi consilierii intimi) ba­ronul von Sriesinger, Dr. Zahn consilierul intim Schoeller, d-na şi d-nul inginer Al. Beldiman, fiul, tot personalul legaţiunei ro­mâne etc., etc. După masa bogat servită în minunata sală de mâncare şi în mijlocul unei profusiuni de flori, a urmat recepţiune la care au luat parte între alţi invitaţi străini de seamă, şi vre­o 12 ofiţeri români cari îşi fac stagiul în garnizoana Berlinului, veniţi unii în costumul regimentelor ger­mane respective, iar alţii în uniforma ro­mânească. Ataşatul militar al ţării prezentând apoi pe bravii noştri ofiţeri A. S. R. Principele le-a strâns tuturor mâna întreţinându-se câte puţin cu fiecare din ei, înalţii oaspeţi şi toţi invitaţii au părăsit localul legaţiunei aproape de ora 12, încân­taţi de felul distins cum fuseseră primiţi pe teritorul României de doamna şi d. ministru Beîdiman. Cred că sânt de prisos să adaug înainte de a încheia pentru cetitorii »Tribunei« că d. Beîdiman care ocupă de peste 15 ani locul înalt şi plin de răspundere de ministru al ţării la Berlin, a ştiut printr’o muncă fără preget, printr’o cunoaştere şi pătrun­dere perfectă a împrejurărilor politice, şi printr’un tact dovedit — a ştiut zic, să’şi asigure o poziţie excepţională atât la curtea împăratului cât şi la guvernul imperial şi în cercurile diplomatice berlineze. Se poate spune cu mândrie şi fără nici o şovăire, că România şi regele Carol au la Berlin un reprezentant care a ştiut să înalţe prestigiul regatului, şi care veghează aici cu ochii neadormiţi la interesele supe­­­­rioare ale ţării şi ale neamului. Dermanicus. Motoare de gaz aerian, de Încălzit cu cărbuni de lemn, cocs şi cărbuni buni, cel mai ieftin mijloc, fără fum, miros şi pericol. Co­nsumarea pe oală de 0-8—2 filere şi putere de un cal. Motoare­­le benzină şi locomobile de benzină cu cele mai favorabile condiţii de plată şi cu garanţia cea mai mare. Construire de moară după sistemul cel mai bun. TIVADAR HOFFMANN inginer mehanic antreprenor de clădiri de moară, In (Szeged) Segh­eding Wim Mmmămm* MM. LI. Regele şi Regina vor lua reşedinţa de iarnă, la palatul din Capitală, în ziua de 13 Noemvre viitor. La 15 Noemvre, are loc — după cum se ştie — deschiderea Corpurilor Legiui­toare şi Suveranul, a căruia sănătate este excelentă, va asista, conform vechei tradiţii, la această solemnitate. * M Sa Regina Eleonora a Bulgariei, care a fost oaspetea Suveranilor noştri la castelul Peleş, a părăsit joi, Sinaia, ducându-se în străi­nătate.* Monumentul lui C. Negri. Comitetul pentru ridicarea monumentului lui C. Negri, în Galaţi, întrunindu-se supt preşedinţia d-lui primar Petro­­vici, a aprobat, în unanimitate proiectul prezentat de sculptorul I. Iordănescu din Bucureşti, fiindu-i cunoscută în deajuns puterea sa artistică. D-sa s-a angajat a executa, monumentul mare­lui C. Negri, pentru suma de 38.000 lei şi care se compune din statua de bronz a lui C. Negri, în momentul când rosteşte discursul său pentru Unirea principatelor. Pe piedestal, sânt baso­reliefuri de bronz cu subiecte luate din activita­tea lui, precum şi inscripţii comemorative. * Întrunirea studenţească dela »Uniune«. Aseară la 8 şi jum., s’a ţinut la »Uniunea stu­denţilor români« din Capitală o adunare spre a se discuta şi hotărî atitudinea de luat faţă de măsura senatului universitar din Iaşi contra celor trei studenţi ieşeni, în urma conflictului lor cu profesorul universitar Paul Bujor. D-şoara Papurica, vice-preşedinta »Uniunei«, deschizând şedinţa, spune că studenţimea univer­sitară din Bucureşti e ţinută să-şi manifeste con­vingerile sale într’o împrejurare de importanţa aceleia de astăzi şi propune o energică protes­tare împotriva deciziunei senatului Universităţei din Iaşi. D. Savin, preşedintele »Uniunei«, spune că studenţii ieşeni au fost cât se poate de corecţi şi ca studenţi şi ca cetăţeni, şi îndeosebi ca ro­mâni. Propune trimeterea unei telegrame de so­lidaritate, iar în caz când pedeapsa acestor trei co­legi nu va fi ridicată, de odată cu studenţimea ieşană să se proclame greva generală. D. Tomescu a fost de părere că mai logic ar fi să se trimită numai o telegramă de simpatie, »primilor martiri ai unei idei sociale«. D. Ispir s’a întrebat că »de ce d. profesor uni­versitar Bujor, atunci când a cerut pedepsirea celor trei studenţi, n’a primit d-sa mai întâi, un avertisment dela minister, — ca profesor uni­versitar, bine­înţeles, — căci a luat cuvântul la o întrunire potrivnică intereselor Statului ?« «Sau, dacă d-sa a participat numai ca simplu cetăţean, cu ce drept a făcut apel la competinţa senatului universitar, cerând pedepsirea unor studenţi sau cetăţeni, cari n’au făcut nimic altceva, decât şi-au manifestat patriotismul, — ceea ce neapă­rat că nu poate constitui o vină ?« Spune că studenţimea e datoare să protesteze împotriva acestei nedreptăţi. „Le Temps“ şi Racovski. Găsim următoarele rînduri în marele ziar parizian «Le Temps» cu privire la afacerea d-rului Racovski: »Ziarele revoluţionare fac mult zgomot în jurul expulzărei unui oarecare Racovski. Incidentul, în rezumat, este acesta: fiind supus bulgar, numitul Stancel, zis Racovski, a fost expulzat din Româ­nia, în 1907. Voind să între în ţară cu un paşport fals, a fost împiedicat de autorităţi la frontieră şi trimis în Austro-Ungaria. Faptul n’are nici o impor­tanţă şi nici însemnătatea care i­ se dă». * Derularea de la Corbeni Se anunţă din Piteşti: Trenul societăţii Lessel, pe la orele 9 seara, plecând din Curtea-de-Argeş spre Cum­păna a deraiat în staţia Corbeni, din cauza ne­glijenţei mecanicului Lăzărescu, care era beat. Cu ocazia deraierii a fost omorît V. G. Fioroiu şi lui M. Gh. Miron, trenul i-a tăiat piciorul drept. Alte douăzeci de persoane sânt rânite uşor. Pag. 3 Procesul Doamnei Steinheil. Ziua a noua. Continuarea Rechizitorului. Ședința de ieri a fost pentru acuzată una din cele mai grozave. Procurorul în rechizitorul său a fost cât se poate de categoric în stabilirea vi­novăției doamnei Steinheil, care l-a întrerupt în mod violent în câteva rânduri. In pledoaria sa avocatul general să agaţă de toate momentele, care conchid la vinovăţia acu­zatei. Câteva puncte vor fi suficiente pentru a ne desluşi în aceasta privinţă. Spune, că dna Steinheil intenţionat a adus pe m­amă-sa, care nu ştia nimic de intenţiile fiicei sale, pentru a-i servi­ de alibi. Proiectul n’a succes pentru­ că mâna criminalului a fost prea grea şi fără voie a ucis şi pe bătrâna. Pe urmă spune, că în cazul unui atac din partea unor criminali ininiţiaţi, aceştia ar fi adus cu el uneltele şi nu s’ar fi încrezut, că pot găsi funii în casă, cum s’a întâmplat în cazul de faţă. Al treilea motiv este gata de cerneală, da pe ghenunchiul Doamnei Steinheil, care n’a putut să fi în alt mod impregnată, decât că singură acuzata a vărsat călimara cu cerneală, pe care susţine, că criminalii ar fi răsturnat-o. Alt motiv. Caftanele furate din teatrul ebraic nu sânt dovadă suficientă despre nevinovăţia dânsei, deoarece nici unul dintre martori n’a fost în stare să spună, câte anume au fost furate. La umă rechizitorului avocatul general arată, că d­na Steinheil a pus omorul la cale cu aju­torul unei femei, sau al unui bărbat, care vor trebui scoşi din întunerec, încheie cu cuvintele: »Vinovata este înaintea D­v. d lor juraţi, o predau pe seama rigoarei ju­stiţiei !« In momentul acesta s’a produs în publicul auditor un murmur de protestare. Apărătorul cere procurorului desluşire ca com­plici. Intervine preşedintele, care opreşte pe pro­curor, de a răspunde în aceasta chestie, susţi­nând, că astfel de întrebări nu pot fi favorizate de răspuns, mai ales în împrejurarea actuală, când auditorul e compus în mare parte din ad­vocaţi. Preşedintele baroului, care era de faţă a luat în apărare pe colegii săi. Astăzi şi-a început apărarea pledoariile. Publicul nu e m­ulţămit cu rechizitorul procu­­rorului D-na Steinheil e mult susţinută de opi­nia publică. Simpatiile sânt toate pe partea dânsei.

Next