Tribuna, ianuarie 1910 (Anul 14, nr. 1-23)

1910-01-14 / nr. 9

Pag. 2 de obiceiurile creştineşti tâlcuitorul aspiraţiilor ovreieşti scrie adică: «La ce sînt buni cei vre-o 200.000 de pomi de Crăciun în Budapesta, cînd numărul familiilor creştine e abia 160.000, şi pentru ce vedem atît de rar în casele ovreieşti flăcările chanica, cînd în Budapesta aproape tot al patrulea om e evreu ? Adevărul — durerește că nu ne ştim preţui obiceiurile, măimuţărim însă pe alţii, pe străini. Ziarul clerical — »Alkotmány« — ne dipenzează de orice comentar când scrie: »Lucrul ne pune pe gânduri. Cine sânt acela, cam după părerea ziarului »Egyenlőség« sânt străini în Ungaria milenară creştină? Să nu vă ia ameţeala. Aceşti străini sântem noi, creştinii. Sântem în dar. Abia acum înţelegem pentru ce trebuie să-şi ia catrafusele şi să părăsească ţara aceşti străini cu miile, în vreme ce prin pasul Verecke vin aşişderea cu miile ungurii cei buni, ba şovini chiar*. E de prisos să trai aplicăm aici un prea cunoscut proverb românesc. * Situaţia contelui Aehrenthal sdruncinată. Corespondentul nostru din Viena ne telegrafiază. Din izvor semioficios se confirmă svonurile despre situaţia sdruncinstă a ministrului de externe, contele Aehrenthal. Situaţia ministrului a devenit dificilă nu atât din cauza politicei externe, ci pentru că era protectorul coaliţiei maghiare. Venirea contelui Khuen a fost o lovitură pentru el, este însă puţin probabil să plece acuma, verosimil va rămâne până după delegaţii’. Situafia politică din Anglia. ternică împotriva lui. — Urmările au fost alegeri noi. Pasul acesta al primului ministru a Angliei a înnoit luptele tradiţionale constituţionale cari odinioară bântuiau cu patimă viaţa politică a Angliei. Liberalii deschizând lupta au întrat în campanie cu ferma convingere, că prin noui alegeri înfrângerea lorzilor va fi cumplită, că ajungând liberalii la o majoritate covârșitoare, vor primi de la coroană învoiala ca casa lorzilor să pomească lovitura de moarte, să fie degradată la o simplă maşină de înregistrare. Punctul principal din programul liberalilor e deci reforma casei lorzilor. Asquith voieşte să reducă dreptul de veto al camerii de sus ori să-l facă iluzoriu; voieşte ca un proiect de lege votat de camera deputaţilor să poată deveni şi atunci lege dacă camera lorzilor îl respinge. Totodată restimpul legislature! să fie redus dela 7 la 4 ani. — Prin aceasta să fie dat oamerii ocazia de a putea mai des apela la încrederea alegătorilor şi din votul majorităţii să respire nouă însufleţire împotriva rezistenţei lorzilor. Liberalii apelează la alegători, ca ei să decidă dacă casa deputaţilor ori casa lorzilor reprezintă voinţa poporului. Ca învingerea să fie şi mai covârşitoare liberalii au înscris în program şi rezolvirea chestiei irlandeze. Prin tactica aceasta le-a succes liberărilor să facă un fel de compromis cu partidul naţionalist, iar şeful irlandezilor John Redmond într’o vorbire de program declară că de 130 de ani nu s’a dat irlandezilor o ocazie atât de bine venită de aşi redobândi drepturile. Faţă de programul acesta vast al liberalilor, care atinge toate problemele constituţionale nerezolvite şi actuale, partidul unionist se foloseşte de fantoma invaziunii germane şi făureşte din frica de care e cuprinsă întreaga opinie publică engleză, o armă puternică cu care îi combate pe liberali în lupta şi în ultimul moment când învingerea desăvârşită era atât de aproape le răpeşte din mini pumnalul cu care vroiau să nimicească reacţiunea. Cu o măiestrie de jongleur şeful unioniştilor Lord Balfour, preface invaziunea marmoră într’o invaziune industrială contra căreia singura mântuire e introducerea sistemului protecţionist. In istoria vamală ai Angliei, care e prototipul sistemului liberschimbist, urmele protecţionismului le găsim deja supt Eduard al HI. (1327—77), măsuri energice şi conştiente s’au luat supt Cromwell în 1651 (Actul de navigaţiune). Iar în 1774 exportul maşinilor era oprit cu pedeapsă de moarte. în secolul al XIX-lea sistemul despotic face foc sistemului protecţionist. In istoria vamală mişcarea numită Anticorn- Law-League şi a lui Richard Cobden este un moment însemnat. (1838). De-aici începând tendinţa liberschimbistă arată o tendinţă pozitivă şi cu toate că faţă de agitaţiunea puternică liberalii suferă o înfrângere crâncenă şi în 1841 ajunge la cârmă Ioryanul R. Teel, totuşi se observă o abatere de la principiul riguros. Peste 12 ani ajunge partidul liberal la putere cu deviza liberschimbismului pe stindard şi premierul Gladstone introduce un tarif vamal moderat, iar după convenţia franceză din 1860 Anglia trece la sistemul curat liberschimbist, care a adus Angla în timp scurt la înflorire şi a ridicat o în fruntea comerciului internaţional. Sistemul acesta voiesc unioniştii să-l schimbe şi cu toate că exportul în ultimii ani s’a urcat In măsură extraordinară unica salvare a viitorului află In modificarea tarifului vamal. Agitaţia pentru protecţionism, care e totodată şi o uneată a conservării şi întăririi ideii imperialiste pentru susţinerea supremaţiei engleze, în felul propagat de Balfour a răpit liberalilor mii de voturi. Din alegerile recente unioniştii au ieşit întăriţi, dar nu au izbutit să nimicească majoritatea liberalilor, naţionalionaliştilor şi muncitorilor. Opinia publică e pusă înaintea alternativei, ori nimicirea casei lorzilor, ori protecţionismul. Asupra acestor două probleme are să decidă viitorul, de aceea sânt de aşaare însemnătate alegerile din urmă. Ele înseamnă începutul sfârşitului prin care se va termina o epocă însemnată din istoria Angliei. C. P. S’au terminat alegerile parlamentare din Anglia, cari au eşit din cadrul obicinuit al luptelor de partid, aducând unioniştilor rezultate, cari întrec orice aşteptare. Motivul disolvării camerii a fost respingerea budgetului, — care conţinea şi o reformă de dare, din partea lorzilor. Proiectul nou de dare prezintat prin primulministru Asquith atingea adânc interesele proprietarilor mari, cari au desvoltd o rezistenţă pu-Precum alţii domnesc prin duioşie pe viaţa şi pe tinereţea ta, eu vreau să domnesc prin spaimă.. Bufniţele. Pe brăduţii negri ce se adăpostesc, se ’nşiră bufniţele ca nişte zei străini, săgetând cu ochiul lor roşu. Se gândesc. Fără să se mişte, ele vor sta aşa până în ceasul melancolic, când, împingând soarele aplecat, se va întinde bezna. Înfăţişarea lor învaţă pe înţelept că trebuie să se teamă de sgomot şi de mişcare în lumea aceasta. Omul îmbătat de-o umbră care trece, poartă totdeauna pedeapsa de-a fi voit să-şi schimbe locul. Spleen. Eu sânt ca regele unei ţări ploioase, bogat, dar neputincios, tânăr şi totuşi prea bătrân, care, urând plecăciunile sfetnicilor săi, se plictiseşte cu câinii săi, ca şi cu celelalte animale. Nimic nu poate să-l înveselească, nici vânat, nici erete, nici poporul său ce moare în faţa balconului. Balada caraghioasă a bufonului favorit nu mai descreţeşte fruntea acestui crud bolnav; patul său înflorit se preschimbă în mormânt, iar femeile dimprejur, pentru cari orice prinţ e frumos, nu ştiu ce îmbrăcăminte mai neruşinată să aleagă, ca să smulgă un surâs dela tînărul schelete. Savantul cărei face aur n’a putut niciodată să alunge din fiinţa lui, partea stricată şi în băile de sânge cari ne vin dela romani, el n’a ştiut să încălzească din nou acest cadavru prostit, în care curge în foc de sânge, apa verde a Lethei. Tristan. »T R I B,U N Ac 27 Ianuarie 1910 Discursul d-lui T. Mihali rostit in şedinţa de ieri a camerii. Reproducem după note stenografice discursul rostit în şedinţe de ori a camerei asupra programului guvernului: Teodor Mihali: Onorată cameră! (S’auzim). In numele partidului parlamentar al naţionalităţilor am onoare să fac câteva declaraţii cu prilejul prezintării noului guvern. Mărturisesc sincer că m’a uimit peste măsură modul cum s’a discutat în cameră asupra acestei chestiuni de mare importanță, căci după cum îmi închipuiam eu, azi, când guvernul se prezintă între împrejurări atât de grave, în rândul întâi trebuie să ne ocupăm cu programul lui și nu cu chestiuni personale ce privesc confesiunea lui religioasă şi relaţiile lui familiare şi cele de altă natură. Nu voi să întru în meritul acestei chestiuni, căci nu e chiemarea mea să apăr prestigiul guvernului, deoarece aparţin unui partid opoziţional, ci voiesc numai să declar că atît ca fond cât şi ca formă aşteptăm o altă discuţiune şi nu voi urma deci în privinţa asta pe cei cari au vorbit până acuma, ci voi întră de-a dreptul în meritul chestiunii ce ne preocupă. Din declaraţile ce au făcut atât în cameră cât şi în presă guvernul dimisionat şi partizanii lui, mi am format convingerea că fostul guvern a atribuit izbucnirea gravei crize actuale faptului că armonia dintre rege şi naţiune a încetat. Eu nu împărtăşesc părerea asta. Centrul de gravitaţiune al crizei îl găsesc în chestiunea legiuirei votului universal secret şi egal. (Aprobări în centru). Intre rege şi între masele întinse ale popoarelor, sau, dacă vă mai place, între naţiunea apercepută în sens politic, nu există nici o disonanţă, nici o diverginţă de vederi. Se poate că au existat între guvernul demisionat şi între parlament diverginte, dar după cât înţeleg eu, între rege şi între popoarele sale, dimpotrivă, a domnit în chestiunea asta cea mai perfectă bunăînţelegere şi armonie. (Desaprobări în stânga). E adevărat, că nu mi fac părerea asta din un izvor nemijlocit, căci doar guvernul demisionat s’a îngrijit să abată pe toţi dela treptele tronului, ca nu cumva regele să facă experienţe nemijlocite în privinţa intenţiunilor sale şi s’a îngrijit, ca să nu ceară informaţii dela reprezentanţii majorităţii locuitorilor ţării. Deci nu mi pot face o părere din izvor nemijlocit, voi judeca însă situaţia la lumina chestiune ce s’a pus aici în faţa publicităţii. Majestatea Sa, deja în 27 Mai 1906, în mesajul de tron, a declarat următoarele asupra votului universal, secret şi egal (S'auzim! S'auzim! Citeşte) : »Din punctul de vedere al desvoltării în spiritul vremilor de azi a vieţii constituţionale, problema de căpetenie a guvernului va fi ca extinzând drepturile politice asupra tuturor straturilor societăţii, să aducă în reduta constituţiei întregul naţiunei. In acest scop va elabora proiectele referitoare la practicarea liberă a votului universal, având în vedere atât ideile democratice din timpurile noastre cât şi păstrarea caracterului naţional al statului ungar. Acestea sânt, stimaţi domni, magnaţi şi deputaţi, chestiu nile pentru care guvernul a convenit să se angajeze în înţelesul, că ele sânt chestiuni ce trebuie resolvite în rândul întâi și necondiționat.