Tribuna, februarie 1910 (Anul 14, nr. 24-46)

1910-02-02 / nr. 24

Anul XIV. Arad, Marţi, 2­ 15 Februarie 1910 Nr. 24 REDACŢIA ţi ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza 21. INSERŢIUNILE te primesc la adminis­traţie. Mulţumite publice ţi Loc de­­schia costă fiecare şir 30 fd. Manuscripte nu se îna­poiază. Telefon pentru oraş ţi comitat 502 ABONAMENTUL Pe un an . 24 Cor. Pe un om. . .” * Pe 6 luni . 2 « Nrul de Duminecă pe un an . 4 Cor. Pentru România ţi America . . 19 Cor. Nrul de zi pentru Ro­mânia ţi străinătate pe an 40 franci. Khuen-Héderváry contra noastră. (Telegramă a »Tribunei«.) Viena, 1 (14) Februarie. Dintr’o sursă cât se poate de bine informată, aflu că părerea pe care o aveau unii că guvernul Khuen va căuta să-şi asigure un parlament o majoritate între altele şi cu ajutorul naţionalităţilor, e greşită. Khuen-Hé­­dervăry e decis să opuie candidaţi de ai săi tuturor candidaţilor partidului naţional. Pentru aceasta el se va servi pe cât se va putea de coade de topor, sprijinind candidaturi de ale românilor „moderaţi“, spre a avea mai mari şanse de a înfrânge candidaţii noştri. De altfel el nu va respinge nici can­didaturi neromâneşti, acolo unde el va spera că prin cumpărări de con­ştiinţe să obţie un rezultat favorabil. La această idee, Khuen-Héderváry a venit prin mijlocirea d-lui.. . Emil Babeş, care văzînd că n’a reuşit să înfiinţeze un partid kossuthist­ român, a trecut cu toate bagajele de partea lui Khuen, căruia i-a propus înfiinţarea unui partid românesc moderat, pro­babil supt firma de „partidul creştin­­social român“, în speranţa că astfel va putea înşela mai uşor conştiinţele. Aflu că dl Dr. Emil Babeş a înaintat un memoriu lui Khuen Héderváry, expunându-i principiile pe care ar vrea să bazeze viitorul său partid şi milogindu-i sprijinul. D. Dr. Babeş a avut îndrăzneala să declare în acel memoriu că parti­dul va avea de preşedinte pe mitro­politul Meţianu şi că în comitetul exe­cutiv se vor afla vre­o 70 de persoane marcante,între cari a citat pe episcopii: Pop din Arad, Hossu, Radu, apoi pe Burdea, Seghescu şi pe... d. Cosma. Sântem convinşi, că înşirarea aceasta de nume a fost un abuz al dlui Babeş şi că el nu numai că n-a fost auto­rizat să o facă, dar că n’are nici un drept să spere că va fi sprijinit în odioasa-i întreprindere de toate per­soanele pe cari le înşiră. Dacă e sigur că va avea colaborarea unui Alexici, Burdea ori Seghescu, este o îndrăz­neală ne­mai­pomenită să spere în colaborarea d-lui Cosma, de exemplu. De altfel, dl Babeş a şi găsit un concurent. După câte aflu, Khuen Hé­derváry a primit şi un al doilea me­moriu, în acelaş sens, alcătuit de prea­cinstitul d. I. Farcaş, advocat la Dej. Şi acest personaj a înşirat o listă de per­­soane, care se potriveşte foarte bine cu lista d-lui Babeş. Se pare că Khuen-Héderváry, în goana-i nebună după partizani, a crezut cu cale să se sprijine şi pe aceste tipuri dubioase. Până acuma el n’a dat un răspuns definitiv autorilor celor două memorii. Dar un lucru este de­finitiv stabilit. Candidaţii noştri vor fi combătuţi de guvern, care va sprijini candidaţi străini, ori români moderaţi. Astfel în contra dlui Dr. Mihali, preşedintele clubului naţionalităţilor, va candida fa­bricantul de spirt Neumann din Arad care va căuta să contrabalanseze me­ritele politice ale dlui Mihali prin mi­­lioanele-i nu ştiu cum câştigate. D. Dr. Vaida va fi mai blagoslovit de guvern. Contra d-sale va candida un român şi încă un preot, d. Breban. Vom avea ruşinea să vedem un preot mergând cu crucea în mână spre a combate pe vrednicul luptător naţional. De sigur că şi d. Babeş va căuta să puie mâna pe vre-un mandat, căci nu-i putem doar pretinde să facă pe gratis serviciile de călău al propriului său neam. Până acuma d. Babeş încă nu s’a decis unde să candideze. Este însă probabil că d-sa va candida în contra d-lui deputat Novac la Şosea. Cum se vede, lupta electorală ce se apropie promite să fie foarte crâncenă. Nu numai că guvernul Khuen nu ne va fi de folos în această luptă, dar mai mult încă, vom avea de luptat cu doi duşmani de odată­ cu admi­nistraţia şi întregul ei aparat pe de o parte, cu „conaţionalii“ noştri pe alta. Tristele zile dela Oraviţa se vor repeta, şi nu într’un cerc, ci în cât mai multe. Dar aceasta nu trebuie să ne des­pentru existenţa lor pe terenul acesta. Şi pentru ce ar fi o ideie anostă, un bal elegant în care femeile, dacă nu pentru dragostea adevărată a sentimentului naţional, cel puţin atrase de nou­tatea variaţiei să încerce «moda« aceasta nouă, inovată iarna aceasta la Arad. Inspiraţiile fericite ale ţărancelor noastre din toate ţinuturile au atâtea modele diferite! Anul trecut, moda ne oferea manechinuri destul de insuficiente pentru alegere şi mai ales atât de riscate, tocmai pentru corpurile mai bine des­­voltate, întrucât,­­ corespunzător ideii portului naţional, costumul de Sălişte bunăoară ar fi mai puţin elegant? Nici nu se poate imagina ceva mai simplu, mai estetic şi mai original, care să fixeze o siluetă mai atrăgătoare şi mai frumoasă. Cu prilejul inaugurării casei »Tribunei«, una din atracţiile frumoase ale serbării de astă toamnă, aici la Arad, a fost fără îndoială, mica expoziţie de industrie casnică, un mănunchiu preţios de minunate ţesături şi broderii naţionale pe care doamna Maria Cosma de la Sibiiu, cu un gust ra­finat le alcătuise, ca un deliciu atrăgător, o mică surpriză admirabilă peste programul stabilit. Prin­tre toate obiectele acelea de adevărată valoare artistică, în ţesătură şi felul ales al orânduirii modelelor şi motivelor pur originale, al nuanţării coloritului delicat şi fin, toate executate cu o măestrie neîntrecută, — un splendid costum de Sălişte a atras atenţiile şi a deşteptat gustul tu­turor. Felul admirabil şi originalitatea strictă cu care era lucrat, era unic în felul său. Cheiţele migăloase şi grele de pe cămaşă, cu­sute în negru, cu delicate tonuri din roşu, cum Portal naţional. Balul Costumat a! Asociaţiei Aridane. Sânt pe pământ, flori rare cari nu înfloresc decât din zeci în zeci de ani. Trezirea misteri­oasă a acelor minuni extravagante ale naturei, ce dorm un somn atât de îndelungat şi aşa profund, este întotdeauna un eveniment curios, care atrage în mod brusc, atenţia febrilă a unor întregi ţi­nuturi de oameni. înfloririle acelea dau loc la adevărate sărbăto­riri. Nu ştiu se sărbătoreşte atunci frumuseţea a­­devărată a florilor acelora sau faptul că şi au mai adus aminte a înflori, achitându-se astfel de me­nirea frumoasă a existenţei lor pe pământ. Ca florile acelea ciudate şi admirabile, sânt ideile originale. Naşterea lor potrivită acelor în­floriri sărbătorite, dacă nu primesc de obicei o surprinzătoare şi unanimă exclamaţie de admira­ţie, trezeşte însă totdeauna o curiozitate nea­stâmpărată, o pornire instinctivă către frumos în frământările căreia de multe ori încep a în­colţi rădăcinile inovaţiilor sănătoase şi rodnice. Podoabele noastre naţionale ce ţin toate de măiastră industrie casnică a femeii române, sânt cele mai fermecătoare flori ce s’au putut sămăna în marea grădină universală, în care femeii ro­mâne i­ s’a încredinţat grăunţele sterpe ale unei seminţe din care, prin darurile ei fireşti, a ştiut să scoată minuni. Dar ce curios, ciudaţi porniţi cum sântem ca să ne legăm puterile şi dragostea de frumuseţile dubioase a lucrurilor ce nu ne aparţin, ne trebuie stimulentul unei idei originale care să vie să ne răscolească turmentul unei directive noui, către care şovăind şi neîncrezători mergem să aprin­dem luminile evenimentului straniu, cu prilejul căruia vrem să ne sărbătorim netăgăduitele fru­museţi, cu care aşa de natural ar fi, să ne mân­drim la ordinea zilei. Impresia aceasta mi-o face, lansarea ideii, co­stumului naţional românesc, la balul Asociaţiei Culturale din Arad, care va avea loc la 3 Martie. S’a iscat în primul moment, un potop întreg de protestări şi reflecţiuni. . . .. . Impunere absurdă, pretenţii şi idei anoste. De unde costume? Ce fel de costume? Cum să se procure? Cum o să se îmbrace femeile voi­nice în felul acesta de savantagios ? Şi cele mai în vârstă ? E ridicol! Neapărat, fir’ar cât de frumos, un lucru neo­bişnuit, este ridicol şi extravagant. Pentrucă umblăm pe aceleaşi văgaşuri şi când urnim pe alte căi, o facem mai bucuros dacă vedem că s’au făcut caraghioşi alţii înaintea noastră. Dar ca să croim potecă nouă din îndemnurile noastre proprii, oricât de temeinică şi binecuvântată ar fi, se pro­clamă fără discuţie lucru absurd şi fistichiu. Mai bucuros lăsăm să veştejească răzoare întregi de răsaduri, decât să ne pierdem vremea de­geaba ca să vedem ce ar ieşi şi ce rod ar mâna din fiece răsad. Măcar că nu e nici absurd şi nu ar fi nici tocmai ridicol şi fără înţeles faptul că prinzând un pic de dragoste pentru podoabele noastre naţionale şi îmbrăcând cu predilecţie portul ţărănesc, am sădi şi am dezvolta în mod norocos interesul acesta în sufletul femeilor de la ţară, pentru care îndemnul acesta bun, ar fi totdeo­dată o vână sănătoasă şi îmbelşugat de rodnică

Next