Tribuna, iulie 1910 (Anul 14, nr. 136-161)

1910-07-01 / nr. 136

Anul XIV. Biblioteca Județeană ASTRA ABONAMENTUL !*■ un an . 28 Cor. Pe un m­m. . 14­­ ?* 6 luni . 2­40 « Nrul de Dumineci pe un an . & Cor. Pentru România și America . . 10 Cor. 4rul de zi pentru Ro­­aiftnia și străinătate pe an 40 franci. * 19414* Arad, Joi, 1|14 Iulie 1910. Nr! 136. iiEDACTtft sl ADMINISTRAŢI^'’' Deák Ferencz-utcza 20, INSERŢIUNILE ie primesc I« adminis­traţie. Multumile publice «I Loc de­­•chil costă fiecare sir 20 IU. Manuscripte nu se lua pelazi. Telefon pentru oraş şi comitat 502. Discursul contelui Tisza. De Vasile Goldiş. Tisza a vorbit în parlament. A vorbit despre chestiunea naţionalităţilor. Să fixăm temeliile acestui discurs. Ungara e stat naţional maghiar. Ma­ghiarii au întemeiat acest stat. Magh­arii trebuie să imp­­me acestui stat timbrul in­dividualităţii lor. Scopul final al politicei acestui stat, cum se exprimă şi răspunsul la mesagiu al partidului guvernamental, este: desăvârşirea statului naţional maghiar (»a magyar nemzeti állam kiépítése«). Dacă propoziţia asta are vreun înţeles, atunci în­ţelesul acesta poate fi: în locul celor, să zicem, vre-o 7 milioane de maghiari să fie în Ungaria 19 milioane de maghiari. Care va să zică: desfiinţarea etnică a popoa­relor nemaghiare şi maghiarizarea lor de­săvârşită. Acest scop se poate ajunge prin învă­ţarea pe ori şi ce cale a limbei maghiare din partea popoarelor nemaghiare. Când spre pldă absolut toţi românii vor şti un­gureşte, atunci ei nu mai au lipsă de limba românească şi se vor face unguri. Căci bine să ne însemnăm: indivizii intelectuali şi chiar mulţi indivizi din poporul de la ţară pot vorbi două ori chiar mai multe limbi, un popor întreg însă nici­odată nu vorbeşte două limbi, ci numai una. Acesta este scopul politicei patriotice ungare. Acesta este interesul dinastiei, căci între multele fracţiuni de popoare, cari al­cătuiesc imperiul Habsburgilor, este necesar un punct fix şi puternic, care să servească de cheag al acelor fracţiuni etnice. Şi acel punct fix nu poate fi, decât naţiunea ma­ghiară, care, prea firesc, nu poate gravita ni­­căiri în afară, ci este total ţinută locului ce îl ocupă, pe viaţă şi pe moarte. Acesta este interesul statelor balcanice, căci naţiunea maghiară a impus lumei şi ţine în viaţă faţă de aceste state principiul: neatârnarea politică a statelor din Balcani. Popoarele nemaghiare din Ungaria, cărora trebuie să le zacă la inimă mărirea conaţionalelor lor din România şi din statele balcanice, trebuie asemenea să sprijinească politica patriotică ungară, căci această politică este condiţiu­­nea cea mai de căpetenie a neatârnării sta­telor compuse de conaţionalii lor. In deosebi românii trebuie să sprijinească această politică de întărire a maghiarilor, căci aici în răsăritul Europei maghiarii şi românii stau singuri fără înrudiri în mijlo­cul mării de popoare străine. Românii din Ungaria deci atunci vor fi patrioţi, dacă vor conlucra la întărirea na­ţiunii maghiare şi-şi vor da tot sprijinul la desnaţionalizarea lor proprie şi la contopirea lor în naţiunea maghiară unitară. Cu acea-[­stă condiţie d. Tisza le făgădueşte că va îngădui, ca trecerea asta să se poată face fără multe dureri şi medicamentul, prin care din români să se facă unguri, are să li-l­ amestece cu dulceaţă, ca să nu fie amar. • Iar aceia, cari nu vor primi acestea pilule dulci, vor fi schingiuiţi. Legea penală se va aspri şi pentru toţi îndărătnicii se vor des­chide temniţele ordinare, ba poate se va stabili şi pedeapsa de moarte pentru toţi nemaghiarii, cari vor agita în contra unităţii naţionale a Statului­ Ungar. Vorbitorul, care a urmat imediat după Tisza, un anumit domn Györffy Gyula, a şi amintit, că între legile vechi ungare era una, care stabilia pedeapsa de moarte pentru tradarea de patrie şi a zis, că legea aceasta a făcut ma­ghiari din nemeşii români din vechime. Contele Tisza chiamă deci la munca aceasta pe toţi românii cuminţi, în primul rând îi chiamă pe prelaţii bisericilor române şi zice, că acuma a sosit momentul împă­cării, momentul de importanţă în istoria universală (»világtörténelmi jelentőségű pil­lanat«). Dar, românilor, cari ar primi sfatul ace­sta patriotic al contelui Tisza, nu li este iertat a se sfătui împreună despre ajutorul, ce­­ vor da politicei patriotice fixate atât de lucid de nobilul conte, căci de s’ar aduna la sfat politic ca români, atunci ei c­am­ prin aceasta ar deveni imediat trădător, patrie şi vor fi tractaţi, nu cu pilule dulci ci cu mijlocul cel amar al prefacerii din români în maghiari. Ci dacă se vor găsi români, cari vor să adopte politica patrio­tică de stat a contelui Tisza, atunci ei n’au să se sfătuiască împreună, ci au numai­de­cât să intre în partidele maghiare. Care cum îi place. Unul va intra în partidul lui Jusih, altul în al lui Kossuth, al treilea în al lui Rakovszky István, al patrulea se va alături la partidul tînărului ungur Szabó István, al cincilea va întregi rândurile par­ia mercur, am putea fi feriţi de cele mai multe urmări grave ale sifilisului. Cu desăvârşire o nouă eră se începe însă acum, pe terenul terapiei însăşi a sifilisului, cu invenţia directorului de la institutul terapeutic­­experimental din Frankfurt, Paul Ehrlich. Zeci de ani petrecând în studii experimentale pe terenul boalelor ti­panozomene, (d. p. insomnia), limite trecute, ajunsese deja să surprindă lumea ştiinţi­fică de pretutindeni, comunicându-i că are temei a crede, că a găsit într’un arsenopreparat or­ganic (arsenobenzol) un mijloc specific împotriva sifilisului, un mijloc atât de zdrobitor pentru spi­­rochaeţii răspânditori de sifilis, încât în anumite împrejurări, ajunge chiar şi o singură injecţie, o minimală doză, absolut fără pericol, pentru ca boala să fie înlăturată dintr-odată. Intâiele experimente le făcu pe iepuri de casă, şi constată cu deplină siguranţă perirea sifilisului în 24 de ceasuri. Continuă cu maimuţele şi dădu de aceleaş uimitoare rezultate. Pe lângă acestea, sute de mii de oameni au fost supuşi la trata­mentul cu mijlocul cel nou — »606« numit, după ordinea ce ocupă în preparatele încercate de Ehrlich; »Hala serum«, după numele medicului japonez, care face preparaţiile în laboratorul lui Ehrlich — şi nespus de importante, incalculabile poate, s-au dovedit experimentele de până acum în toate urmările lor. Bineînţeles ele se continuă şi nu pot fi socotite de epuizare. Deşi cunoaştem puterea medicinei de excelent antidot în contra paraziţilor de sifilis, lipsesc încă experimentele întinse, pentru a putea stabili, dacă ea poate înlocui mercuriul în orice stadiu al boa- ‘Paul Ehrlich, binefăcătorul omenirei. De Dr. A. L. Neisser, prof. la facultatea de medi­cină din Breslau, directorul clinicei pentru dermato­logie și sifilis. — Sfîrșitul lui Iunie. Oricare cunoscător al sifilisului va recunoaşte că ştiinţa medicală referitor la aceasta boală, prin anii din urmă ai veacului trecut a făcut, un pro­gres de extraordinară valoare, descoperind natura sifilitică a multor boale a căror cauză era necu­noscută (tabes, paroliza progresivă, slăbiri de ini­mă şi de artere, etc.) şi stabilind astfel principii şi metode terapeutice nouă. Un progres ce cu­minte exploatat de câtre medici şi suferinzi, deja până acum a scăpat o mulţime de oameni de noui atacuri sifilitice şi a oprit răspândirea pri­mejdiei. De altă parte însă caută să recunoaştem, că cele mai importante probleme au rămas încă tot nerezolvite, şi că toate cercetările au ajuns la răspântie. Ajunge un singur caz: până mai dău­­năzi nu era cu putinţă să dai asigurarea, dacă bolnavul s’a tămăduit pentru totdeauna, sau ger­menii boalei au rămas vii, ameninţând viaţa cu o nouă infectare. Nu era cunoscută încă anume pri­cinuitorul Infectării, şi lipsea posibilitatea experi­mentelor îndelungate cu animalele. Este apoi îndeobşte cunoscut, cum de­odată, cele doua mari descoperiri a lui Schaudinn (ace­sta, împreună cu Hoffmann, aflase că pricinuito­rul sifilisului este o fiinţă animalică, minimală: Spirochaeta pali­da) şi a lui Metschnikow Roux (acesta dovedise, că şi maimuţele se pot conta­mina de sifilis) au deschis calea pentru prelucrarea MM­­J experimentală a problemelor patologice şi tera­peutice. Nespus de mare muncă s’a săvârşit pe baza acelor descoperiri, şi multe credinţe greşite au fost dărâmate, ca de pildă credinţa despre ase­mănarea sifilisului cu scarlatina şi vărsatul, anume că cel îmbolnăvit odată, devine imun, nu mai ca­pătă a doua oară aceiaş boală Poate şi mai importantă a fost Introducerea serodiagnosticei Wassermann-Bruck şi subscri­sul, o metodă de cercetare, care în cele mai multe cazuri face posibilă constatarea aproape sigură, dacă In sângele oarecui se mai găseşte venin sifilitic sau nu, ceia ce este important pentru a şti, dacă cineva s’a vindecat definitiv, sau, din cazuri de controversă, dacă sifilisul are vre-o Influinţă asupra cutărei boale ori nu. Descoperirile acestea s’au făcut abia de câţiva ani. Conzecvenţele lor salutare încă nu se pot socoti în toate amănuntele. Cu toate acestea, de pe acum se poate spune, că sânt progrese ca şi cami puţine se mai pot găsi pe terenul me­­idicinei. »Dar ce folos de toată perfecţia diagnozei — vor zice laicii — ce folos de cunoaşterea cea mai ştiinţifică a boalei, dacă nu sânt era în stare a o vindeca. Mult lăudatul mercuriu tot n’o fi te miri ce minune; almintrea cum s’ar putea, ca sifilisul s’aducă moarte fără de vreme încă pen­tru atâtea mii de oameni. In sfârşit, nu e chiar şi mercuriul un fel de venin ?« Ei bine, nouă ne dă mâna să facem cea mai energică opoziţie acestor fel de păreri. Mercuriul, cuminte şi la loc întrebuinţat,’este de fapt un leac, ce face minuni şi dacă s’ar da ascultare precisă tuturor prescripţiilor medicale, cu privire

Next