Tribuna, august 1911 (Anul 15, nr. 168-190)
1911-08-05 / nr. 171
Pag. 2____________________________ gând omenesc, ei vor cere toate drepturile ce se cuvin oamenilor. Nici chiar animalele nu se sfiesc să-şi ia răsbunare, când sunt rănite. Şi cine nu-şi reclamă drepturile sale, păcătueşte împotriva legilor naturii şi ale libertăţii...” * Aşa se petrec lucrurile în Indii şi aşa lucrează acolo scriitorii şi cântăreţii prin regiunile fantastice ale lui Hindu şi Parsi, legându-şi soartea lor întreagă de existenţe poporului din toate provinciile. Şi duşmanii lor cei mai fireşti sunt Englezii, cuceritorii lor, precum ar fi, de pildă, la noi Maghiarii, a căror persecuţie se resimte şi la noi în mare măsură. Dar e hotărît, că ei au un noroc faţă de noi. Nimeni din patrioţii indieni nu-şi arogă dreptul de-a combate pe proprii lor scriitori şi cântăreţi de imnuri naţionale şi nimeni nu atacă pe frate-său, pentru faptul că ştie să lupte în interesul rasei lui obijduite. Indienii nu-şi au Cioldişii şi Zamfireştii lor, nici nu cred că o mişcare socială s’ar putea produce cu teorii desordonate şi cu voevozi şi haiduci, cari pun pe scriitori între două focuri, între legile duşmane ale stăpânilor şi între calomnia fără încetare. Nu sunt acolo urme de autorizaţi şi nici privilegiaţi pe viaţă, cari s’ar improviza, nesocotiţi, în judecători ai inspiraţiei calde în lupta pentru adevăr. Coloniile acele nefericite ale Indiei, cari gem sub jugul englez, — sub raportul libertăţii de mişcare a cântăreţilor şi scriitorilor ştiu să acorde acestora mai multă înţelegere şi o mai înaintată consideraţie ca la noi. Şi oricât de multă durere am simţi pentru constatarea asta, nu putem să nu recunoaştem, că, până şi în cele mai extreme părţi ale lumei, găsim împrejurări, mult mai puţin sălbatice şi mai civilizate în concepţii de viaţă politică şi culturală ca la noi. Românii din Ungaria, în actuala noastră conducere, cu actualele ei concepţiuni şi sfetnici autorizaţi, de rea pentrucă n’am făcut-o noi. Cel ce nesmintit a trebuit s’o zidească, fie chiar prin înfiinţarea tuturor legilor naturale din care s’a desvoltat lumea, de bună seama nu va fi făcut-o rea. Nime, nici chiar un om nu poate face un lucru mare, care să fie rău, şi care să dureze veacuri. Şi, chiar în cazul acesta, ar putea să fie lacrimile ceriului, lacrimi de milă. De milă pentru rătăcirile noastre, în cari cădem de veacuri. De milă pentru firea noastră, ce nu se mai îmblânzeşte. De milă pentru micimea noastră de suflet, pentru patimile noastre, cari ne fac detestabili. Ci, mă gândesc iar, în sala aceasta albă dulce, cum privesc pe moş Ioniţă cufundat în hodină, poate să nu fie picurii ceriului lacrimi de milă, pot să fie lacrimi de dragoste. „Nime nu-şi ureşte trupul său, ci-l îngrijeşte şi-l hrăneşte”. Nouă ni-e drag de noi. De gândurile de faptele noastre. De fapte cel puţin în clipa în care le facem. Altfel nu le-am face. Acum, de lumea aceasta a noastră încă trebuie să-i fie drag cuiva, celui care a zidit-o, a cui faptă este. Da, aceşti stropi delicaţi şi scumpi sunt lacrimile de dragoste a ceriului, înfiorează, cu răbdarea lor, firicelele de iarbă arsă de soarele zilei, împrospătează aerul uscat şi-l face rodnic şi plin de sănătate. Trimite ceriul aceşti stropi să rodească peste noapte grăunţele, să înverzească păşunile, să se scalde în ei micile gângănii colorate, să parfumeze pielea pământului, cu acel minunat parfum de viaţă, pe care o împrăştie dimineţile de vară. Lacrimi de iubire adevărată pentru toate zidirile de pe pământ, lacrimi pogorîte odată cu taina înserării, din înălţimile celea pline de mister. LaDesavnarea unui deputat ungur. Se ştie că deputatul Okolicsányi László ieşit din partidul independist aprobând proiectele de reforme militare ale guvernului. Din pricina aceasta alegătorii cercului lakohalma, unde a fost ales Okoliscányi, au ţinut o adunare zilele trecute, în care au desaprobat pe deputatul lor şi l’au somat să-şi crinti de dragoste pentru oameni, cari deşi îşi trăiesc aproape viaţa, întreagă, ca să-şi facă rău unii altora, au totuşi clipe în cari mintea lor pătrunde departe, întrezăresc dacă nu recunosc cei mai mulţi, intelectul nemărginit şi voinţa vecinică, adecă viaţa, tuturor lucrurilor lumeşti. Poate,aceşti stropi de rouă, să fie un simbol al curăţiţii care stăpâneşte într’alte lumi decât a noastră. Poate, să fie şi pentru noi un indemn spre castitatea razelor de lună, a ţâşnirii de smarald a luceafărului,a văzduhului, a tuturor stelelor şi aerului cam ne învălue în serile tăcute de vară. Sunt lacrimi reci. Cari n’au izvorît din nici o patimă, din nici o dorinţă ci din cea mai mare pace şi linişte. Atunci, tot mai aproape din adevăr, poate că din dragoste. Căci iubirea numai pentru oameni e un sentiment care tulbură şi bate valuri grele în viaţă. Iubire nedecăvârşită. Dragostea adevărată e liniştită, plină de pace, pentru că e vecinică. „TRIBUNA“ Obstrucţia continuă. Nici în şedinţa de azi nu s’a putut intra în discuţia legilor militare. De la început până la sfârşit au avut loc numai votări nominale. Mâne, fiind ziua natală a Maj. Sale, Camera nu va ţinea şedinţă până luni. Comisia de discuţii a partidelor opoziţionale a ţinut, la orele 12, o consfătuire care a hotărât continuarea obstrucţiei tehnice. In cursul săptămânei viitoare va îngădui, însă, trei discursuri: * împotriva obstrucţiei. Protestele comandate de guvern împotriva obstrucţiei curg din toate părţile. In zilele din urmă au trimes la cameră adrese de aceste comitatele Nyitra, Komárom şi Zips. Ele rămân însă cu toate aceste făr’ de nici un efect, căci opoziţia după cât se vede câştigă tot mai multe simpatii între unguri. * Situaţia politică în Austria. In curând vor trebui să înceapă trativele de împăcare între Cehii şi Germanii din Bohemia, căci de la această împăcare depinde şi soarta guvernului Gautsch, care e avizat la voturile deputaţilor cehi. Unul dintre şefii Cehilor, Dr. Kramar, publică în „Narodny Listy” un articol în chestiunea aceasta, declarînd că Cehii nu sunt împotriva intrării în partidul guvernamental şi precizând câteva puncte de vedere ale Cehilor. Prima condiţie trebuie să fie, însă, fixarea, în programul guvernului, a înfiinţării unei a doua universităţi cehe. Guvernul trebuie să ne dea mână de ajutor ca să ajungem la deplină egalitate de drepturi în ce priveşte limba internii la oficiile de stat şi administraţie. La tratativele ce se vor porni — continuă apoi Kramar — trebuie să se ia în discuţie întreg complexul de chestiuni controversate şi nu numai cele cari prezintă cererile Gemanilor. Noi nu vrem nici neîndreptăţirea ,nici asuprirea Germanilor, dar trebuie să protestăm împotriva aroganţei şi îngâmfării Germanilor radicali. „Baronul Gautsch — încheie Kramar — stă în faţa unei hotărîri mari. Să sperăm că nu se va mulţumi cu înjghebarea unei majorităţi incidentale, ci va deschide calea unei mari reforme administrative”. * depună mandatul, pentru că cu atitudinea lui faţă de reformele militare, nu-l mai poate reprezenta în cameră. La adunare au luat parte şi au vorbit contele Batthyány Tivadar şi deputatul clerical Huszár Károly. * Obstrucţie în camera bosniacă. Baronul Burian, ministrul comun de finanţe, în 12 a lunei, a fost în audeţă la Maj. Sa. Cu acest prilej ministrul a raportat monarchului despre situaţia politică din Bosniia. Se ştie că majoritatea guvernamentală alcătuită din Croaţi şi Mohamedani moderaţi a fost spartă în vremea din urmă, alcătuindu-se un partid musulman şi un partid croat deosebit. Faţă de aceste mai există şi două partide sârbeşti, unul radical şi altul naţional. Toate partidele sunt împotriva guvernului într’un mod atât de înverşunat încât ele sunt hotărâte să împiedece şi prin obstrucţie tehnică funcţionarea lui. Maj. Sa a dat absolută libertate baronului Burian să închidă camera bosniacă şi să publice alegeri nouă sau la începutul sesiune! de toamnă sau la cel dintâi semn de obstrucţie*, după cum va crede el de cuviinţă. Negustori, industriaşi, meseriaşi roşului. Ziarul nostru a hotărât publicarea unui tablou statistic al tuturor negustorilor,industriaşilor şi meseriaşilor români din Ungaria. Adresăm deci, tuturor celor interesaţi rugămintea să ne comunice cât mai îndi’abil numele firmei, oraşul şi strada unde se găseşte atelierul sau prăvălia lor.. „Tl&IBIMA” 18 August 1911 „Bătrânul şoim“. Trei zile de-a rîndul omul cel mai sărbătorit în monarchia habsburgică a fost fără îndoială „bătrânul şoim” al armatei, baronul Géza Fejérváry. Sărbătorirea aceasta a trecut departe hotarele monarchiei şi constitue în cronica posomorâtă şi monotonă a zilelor noastre o clipă rară şi prea semnificativă în acelaş timp. Iniţiativa şi chiar proporţiile sărbătoririi au fost date de însuşi monarchul şi împrejurarea aceasta lămureşte în de-ajuns însemnătatea ei. In 14 August n. s’au împlinit, anume, 60 de ani de când baronul Fejérváry a intrat în armată şi cu acest prilej Majestatea Sa i:a adresat un autograf ţinut în termini neobişnuit de efusivi, comunicându-i că în amintirea strălucitei fapte vitejeşti ce a săvârşit în 1859 la San Martino a ordonat baterea unei medalii comemorative de aur, purtând efigia bătrânului general. Ziua de 14 August a fost zi de sărbătoare pentru armată şi baronul Fejérváry a primit în această zi, retras în singurătatea locuinţei sale din Budapesta, sute şi sute de felicitări telegrafice, nu numai dela somităţile armatei noastre, ci chiar dela reputaţi militari din străinătate, între cari şi dela împăratul Wilhelm al Germanei. Fireşte, monarchul a ţinut să dea neobişnuitei distincţii ce a acordat celui mai agreat soldat al său, un caracter molităresc; cu toate aceste însă, dată fiind cariera politică atât de bogată în momente hotărâtoare a sărbătoritului, cine ar putea să conteste enorma tendinţă politică a acestei distincţii. Căci oricât de neperitoare în istoria armatei faptele eroicului general şi oricât de preţioase serviciile ce a adus organizării armatei, personalitatea lui se desface totuşi mai deplină, deşi nu mai clară, dacă o aşezăm în pervazul frământărilor politice de la restaurarea constituţiei încoace, frământări cari — în aparenţă — adese au fost stârnite de el şi de multe ori potolite tot de el. Sfetnicul cel mai iubit de monarch, baronul Fejérváry, a avut bogate prilejuri, mai mult decât toţi bărbaţii de stat ai monarchiei, să observe din nemijlocită apropiere resorturile tainice ale politicei habs- i burgice și să privească singuraticele mo-