Tribuna, 1982 (Anul 26, nr. 1-51)

1982-07-22 / nr. 29

Proletari din toate țările, uniți-vă! DIRECTOR FONDATOR: IOAN SLAVICI (1884) SAPTAMINAL DE CULTURA, editat de CONSILIUL CULTURII ȘI EDUCAȚIEI SOCIALISTE 17 ani de la Congresul al IX-lea al P.C.R. Progres și civilizație socialistă împlinirea a 17 ani de la Congresul al IX-lea al Par­tidului Comunist Român, eveniment cu rezonanțe pro­funde și binefăcătoare asupra dezvoltării social-econo­­mice generale a patriei, oferă și un minunat prilej pen­tru a releva principalele trăsături ale unei exemplare și unice biografii revoluționare — aceea a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului. In același timp, ni se oferă posibilitatea de a evidenția caracteristicile unei opere de o deosebită valoare teore­tică și practică, ale unui domeniu al gîndirii și acțiunii politice și sociale revoluționare, cutezătoare, în care se­cretarul general al partidului a adus și aduce o contri­buție inestimabilă, prin elaborarea unei viziuni și con­cepții revoluționare, pătrunsă de originalitatea spiritului creator, proprie întregii politici a partidului și statului nostru, în analiza și descrierea practică a procesuali­­tății devenirii socialiste și comuniste a patriei, a propă­șirii multilaterale a acesteia. In anii socialismului, cu deosebire începînd cu Congresul al IX-lea, tovarășul Nicolae Ceaușescu și-a legat indisolubil numele și activi­tatea de realizări și împliniri fără precedent în istoria țării și în viața poporului nostru. Perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al partidului se constituie și se definește ca o etapă de intensă creativitate în dome­niul construcției economice, de stat și de partid, in ela­borarea formelor de organizare socială și ale calității rela­țiilor umane, în domeniul științei și tehnicii, în general al culturii, și, desigur, in sfera decisivă a afirmării prin­cipiale a omului nou, purtătorul acestui progres multila­teral. Opera teoretică și practică a secretarului general al partidului semnifică o uriașă forță mobilizatoare pen­tru întreaga națiune, reprezentînd în esența sa progra­mul sintetic de muncă și acțiune constructivă, novatoare. Ea constituie un instrument de transformare socială, fiind indestructibil legată de viață, de exigențele și im­perativele practicii revoluționare. Clarviziunea, fermita­tea și consecvența funciară ce caracterizează concepția și întreaga activitate a secretarului general al partidu­lui se obiectivează în efortul de ridicare necontenită a patriei, în edificarea consecventă a socialismului și comu­nismului în România, în asigurarea triumfului cauzei păcii în întreaga lume. Ascensiunea hotărîtă pe calea progresului și civiliza­ției socialiste, imaginea sigură a viitorului nostru comu­nist, evidențiază ritmul înalt al dezvoltării și moderni­zării economiei naționale, valorificarea deplină și mul­tilaterală a resurselor umane și materiale, creșterea efi­cienței economice, sporirea avuției naționale, ridicarea nivelului de trai material și spiritual al poporului, tre­cerea la o nouă realitate în perspectiva acumulărilor cantitative realizate pînă in prezent. Dar perfecționarea continuă a conducerii sociale are un caracter plurifacto­­rial și multidimensional, privind atît latura organizațio­nal și structurală a societății, cît și dinamica arhitec­turală a factorului uman, a capacităților sale politice, morale, intelectuale și de acțiune practică. Fără îndoială, această epocă semnificativă, definită generic — epoca Ceaușescu — prin structura și dinamica sistemului valorilor politice, morale, sociale și organiza­­ționale instituite, presupune și un înalt nivel de con­știință socialistă ca reflectare a dezvoltării practicii so­ciale. Necesitatea și posibilitatea valorificării plenare a tuturor potențialităților de dezvoltare ale sistemului so­cial socialist depind într-o măsură sporită de capacita­tea de a activiza și esențializa spiritul de responsabili­tate și componența participării oamenilor. Acestea se constituie, așa cum sublinia secretarul general al par­tidului, în condiții ale dezvoltării și perfecționării între­gii vieți sociale. In documentele partidului nostru este adeseori subli­niată teza interacțiunii dialectice dintre existența so­cială și conștiința socială. Atît sub raport teoretic cît și sub raport practic este un merit deosebit al Partidului Comunist Român de a fi reliefat faptul că rolul decisiv al inițiativei și acțiunii umane evidențiază cît se poate de pregnant caracterul reflectoriu al conștiinței nu nu­mai din perspectiva existenței date, ci, îndeosebi, sub aspectul posibilităților de devenire pe care aceasta le deschide. In acest sens, măsurile recent stabilite de con­ducerea partidului vizează în planul educației ideologice tocmai procesul de activizare a conștiinței socialiste in plenitudinea funcțiilor sale, printre care și aceea de devansa existența socială dată, de a se institui într-o con­­­diție intrinsecă a progresului și civilizației socialiste. De fapt, acestea vizează în principal ridicarea în masă a indivizilor la nivelul unei conștiințe socialiste unitare, coerente și multilaterale, rezultat și condiție ale susține­rii și accelerării programului nostru de viitor. Congresul al IX-lea al P.C.R. a inaugurat epoca ma­rilor victorii ale socialismului românesc, cea mai fertilă din întreaga istorie a patriei, intrînd statornic și legi­tim în biografiile noastre sociale și politice ca oameni ai muncii, în prefacerea calitativă a vieții, în realizarea misiunii istorice a clasei muncitoare, a partidului de avangardă, în frunte cu secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu. ION GAVRA (1335) Anul XXVI, 22 iulie 1982 3 lei Proba cu polen Proba cu polen se pare prietene că e cea mai ne îmbibăm cu polen de cînd ne naștem în lume și asemeni albinelor, unși cu mirul grădinii pe silabele noastre fragede zumzăie-n graiul Sau poate mai dinainte părinții noștri presimt grăuncioarele staminelor zburînd nevăzute prin aerul limpede mină în mînă viitorii părinți străbat o livadă și crengile primăverii unduse peste creștetul lor polenul așteaptă doar anotimpul rodirii. Proba cu polen se pare prietene că e cea mai exactă aceluia găsindu-i-se giulgiul cu urme de­ sînge firicele din perii bărbii și dovada supliciului i-au refăcut Chipul, Statura și Vîrsta, aceasta din după anii polenului mărturisind fără greș. Polenul se strecoară pretutindeni în țesuturile tale in curtea uzinei se scutură din ulmii săraci Pe sprîncenele muncitorului care-și despachetează tainul pe felia de pîine în apa care o bea de la robinetul crăpat. Invizibil polenul patriei pătrunde în noi fagurii de dincolo îl presimt și-l așteaptă acum în vreme ce-ți scriu îl simt pe limbă fierbinte auriu și mai presus de moarte. ADRIAN POPESCU figură, frunte, primordial, urmă HISTÓRIA MAGISTRA VITAE Convorbire cu profesorul dr. doc. I. I. Russu Profesorului I. I. Russu nu e greu să-i iei un interviu. Ajunge o primă întrebare — adresată mai mult ca pre­text — pentru a-1 asculta apoi, ore în șir, vorbindu-ți despre domeniul căruia i-a dedicat întreaga sa viață, un domeniu pe cit de dificil (de fapt, locul geometric al mai multor științe și discipline) pe atît de fascinant și cu re­verberații adînci in conștiința noastră de neam, etnoge­­neza românilor. Sînt larg cunoscute contribuțiile dom­niei sale la stabilirea fondului lexical preroman — o ar­heologie lingvistică sui generis —, la studierea trecutu­lui îndepărtat, a culturii materiale și spirituale dezvol­tate in spațiul sud-est european, la așezarea pe baze ști­ințifice a teoriei privind formarea poporului român. — Să presupunem, stimate tovarășe profesor, că aș dori să aprofundez una din ramurile tracologiei. Că op­tez pentru istoria și civilizația dacilor. Cu ce ar trebui să încep? — Cu analiza amănunțită a rolului lor istoric în teri­toriul pe care l-au ocupat. Trebuie să cunoaștem ce au reprezentat ei în context. Tracii, se știe, au locuit un spa­țiu întins, de la Marea Egee pînă în Carpații de nord, de la Morava pînă către Marea de Azov. Sub o denu­mire („Thrax“), probabil de origine grecească, existau aproximativ 100 de triburi, fiecare cu un nume propriu: odrizii, bessii, dacii, costobocii, carpii... Important de su­bliniat este faptul că între ei exista o unitate lingvisti­că strînsă. Calitatea tracică a geto-dacilor e mai presus de dubii fiind remarcată și de către Herodot ori Strabon. Vorbeau, așadar, aceeași limbă cu tracii... — Ce a rămas din ea? — Texte scrise sînt foarte puține. 2—3 inscripții, un inel, pietre de mormînt și obiecte fragmentare. N-au putut fi explicate. Mai cunoscut este inelul descoperit in 1912 la Ezerovo, într-o movilă funerară. Are gravate caractere grecești, dar textul e indescifrabil. — Poate fi, totuși, cunoscută limba tracică? — Da, în anumite limite. Prin resturi de cuvinte — nu texte, nu propoziții —, care se ridică la circa o sută, fără siguranța că sunt toate trace, la care se adaugă vreo 50 de nume dacice de plante, dar care și ele se pun greu în relație cu alți termeni. Există apoi numele proprii purtate de traco-daci, nume de zeități, de tri­buri, localități, ape, munți etc. care provin din limba comună. Se impune și aici prudență căci există posibili­tatea unor nume de împrumut. De exemplu, Thucidide, marele istoric, poartă nume grecesc, deși tatăl său era trac și biografia atestă că era metec la Atena. Se constată că numele proprii dacice sînt toate apelative și termeni din lexicul cotidian. Bucur, de pildă. Cu o amplă gamă de derivate în limba română și prezent și în albaneză (bu­­kurë — adj. „frumos“, bukuri „frumusețe“, bukuronj „a înfrumuseța“). Cîndva sensurile trebuie să se fi su­prapus (veselie-frumusețe). — Concluzia? — Ne rămîne un lot de cuvinte, cam 2.500 de glosse cu tot, care constituie capitalul lingvistic păstrat. Acest material se adună în repertorii și căutăm să vedem în­rudirea cu cuvinte grecești, persane, slave, lituane , letone etc. Tracul Diuzenos, ca să luăm un exemplu, are corespondent în grecește pe Diogenes. Din cele 2.500, cam la 100—150 le putem explica etimologia. Dacă Diogenes are o explicație („de neam divin“), atunci și la Diuzenos ea poate fi valabilă: stabilim regula fonetică și vedem că­­ în tracică este un­a în greacă. Din aproape în aproape deducem fonetica generală a limbii și grupa ei etimologică indo-europeană. Poziția limbii traco-daci­lor este identificată în grupul satem, alături de ilirică, sla­vă, lituană-letonă, persană, sanscrită. Cu ajutorul analizei mai cunoaștem și lexicul pentru vorbirea cotidiană, putem deduce sistemul de compunere și derivare a cuvintelor. — Să ne întoarcem la condițiile istorice ... — Tracii, seminție numeroasă, comparată cu cea a iizilor, n-au avut state unitare stabile. In cadrul mici­lor regate și stătulețe au dezvoltat o cultură materială proprie. Tehnică, arhitectură, ceramică, metalurgie... Sub influența grecească în primul rînd, apoi celtică (sec. V—III î.e.n.). — Ce personalități s-au făcut remarcate din lumea tracilor? Care a fost aportul lor la scrierea istoriei euro­pene? — O listă lungă de generali, împărați, artiști... în Grecia... l-am pomenit deja pe Thucidide, numeroși traci s-au distins pe cîmpurile de luptă, în artă, în ști­ință. In Imperiul Roman, după constituirea provinciilor Moesia, Tracia, Dacia, mulți au pătruns spre centru, ajungind, precum Maximinus Trax, dacul Galerius, Beli­­zarius sau Iustinian, la cea mai înaltă demnitate a sta­tului. Rezultă că erau dotați cu capacități politice, artis­tice, economice... — Iar masa tracilor? — S-a romanizat, integrîndu-se în Imperiu. Nu au su­praviețuit comunități social-etnice traco-dacice, înțelese ca entități politice, In Dacia, ca și în peninsula Balca­nică. Membrii populației romanizate au primit numele de „romanus“. Vorbind latina populară ... — Ce se păstrează în română de la ei? — Există o legătură certă, de natură lingvistică. Lim­ba română conține și elemente autohton-ereditare, un stoc de aproximativ 170 de cuvinte: baier, barză, boare, bordei, groapă, gușă, mînz, murg și așa mai departe.­­Inventariate pe larg și analizate comparativ cu alte lim­bi, în special cu albaneza, în lucrarea „Etnogeneza ro­mânilor“, Ed. Șt. și Enc., Buc. 1981, n. reporterului). (Continuare în pag. 2) Interviu realizat de M. C. RUNCANU •fie­

Next