Tribuna, mai-iunie 1940 (Anul 3, nr. 99-145)

1940-05-02 / nr. 99

Cel mai bun manual, cel mai bun îndrumător pentru munca străje­­rească la unităţi conţinând toate cunoştinţele necesare este CARNETUL STRAJERULUI scris de Teofil Gh. Sidorovici co­mandant al Străjii Ţării şi profesor A. S. Goia comandant îndrumător în Falanga Străjerilor. 448 pagini, 300 clișee, 8 planșe colorate 100 Ld A placat deja şi ultimul camion. Chiria­şul, un tânăr, care purta o pantlică de doliu pe pălărie, a mai cutreierat odată prin lo­cuinţă, să se convingă dacă a mai rămas ceva acolo, sau nu. Intr’adevăr n’a mai uitat nimic, chiar ni­mic. A eşit deci în antreu, cu o hotărâre fermă, că nu se va mai gândi niciodată la zilele, pe cari le-a trăit în locuinţa aceasta. Lângă telefon însă, a văzut o filă de hâr­tie, a­târnată pe perete într’un cuiu. Era toa­tă acoperită de notiţe scurte, unele scrise caligrafic şi cu cerneală, altele scrise fugi­tiv cu creionul negru, sau albastru. Aceas­ta filă conţinea istoria vieţii lui fericite, trăită aici în ultimii doi ani: tot ceea ce voia dit uite era notat pe fila aceea de hârtie. A desprins-o din cui. Era o hârtie simplă, gălbuie, o hârtie de concept. A pus-o pe soba de teracotă din apropie­re şi plecându-se spre această bucată de hârtie, a început să citească. Tocmai dea­supra era notat un nume de femeie: Alice, cel mai frumos nume, pe care l-a cunoscut vreodată, fiindcă era numele miresii lui. După aceea a urmat un număr — 15,11. Era ca unul psalmilor din biserică. Lângă fel era notat: banca. Aceasta forma terenul lui de muncă sfânta muncă, munca aceea, care îi dădea pâinea cea de toate zilele, că­minul, soţia, aşa dară baza existenţii lui. Era tras cu ceruză neagră peste acest cu­vânt! Banca dase faliment, iară el să refu­giase la o altă bancă, trăind într’un timp în o continuă agitaţie. Au urmat apoi cumpărături de flori, tră­suri de piaţă. Era ziua logodnei lui­, buzuna­rul îi era doldora de bani. Mai apoi, mobilă, tapiţeri atunci şi-a a­­ranjat odăile. Camioane: s-au mutat în lo­cuinţa aceasta. Casieria Operei: 50—50. Erau tineri căsă­toriţi şi Duminecă seara mergeau la Operă. Aceastea erau ceasurile lor cele mai feri­cite, când stând acolo liniştiţi, trăiau în frumuseţea şi armonia unei lumi din po­veşti, pe care o vedeau ei dincolo de cor­tină. A urmat apoi un nume de bărbat, dease­­menea şters. Era un prieten de al lui, care se cucuţase sus de tot, dar nu şi-a ştiut preţui norocul şi s’a prăbuşit, fiind nevoit să emigreze în altă ţară. Aşa e de fragilă viaţa! A urmat apoi ceva nou; a întrat în via­ţa familiară. Cu o mână gingaşe de femeie, era scris cu ceruza: „Madame“. Ce fel de „madame“? Dapoi femeia aceia într’un ha­laut lung şi cu o faţă pururea zimbitoare, care soseşte pe neaşteptate, pe neobservate, femeia aceia discretă, care nu trece nici­când prin odaia de zi, ci din antreu întră deadreptul în dormitor. Sub cuvântul acela sta scris: Doctor L’. Acum acuză pentru prima oară numele unui membru al familiei, Mama. Era soac­ra, care până acum a stat departe de tine­rii căsătoriţi, dar când au avut lipsă de a­­jutorul ei, a sosit cu toată bucuria, ca să le fie spre ajutor. Ceea ce a urmat a fost subtras cu ceruză roşie şi vânătă. Birou de plasare: Cameris­ta a plecat şi trebuia căutată alta. Farma­cie. Hm! Asta e trist! Lăptărie. Le trebuia lapte sterilizat. Băcănie, măcelărie etc. Aşa se vede, că susţinerea căsii o aranjează întru toate prin telefon, fiindcă stăpâna căsii nu mai e la locul ei. Nu mai e, fiindcă zace pe pat. Ceea ce a mai urmat n’a mai putut ceti, fiindcă ochii i s’au împăenjinit de lacrimi şi i să părea, că e cufundat în mare şi pri­veşte cu ochii descişi, prin apa sărată. Era scris acolo: întreprindere de pompe fune­bre. Cuvintele acestea spuneau totul. „Unul mai mare şi unul mai mic“, se în­ţelege, sicrie. După aceea între ghilemele: „Din pământ suntem zidiţi!“ După aceste patru cuvinte, n’a mai ur­mat nimic! „Din pământ suntem zidiţi“. Cu­vintele acestea erau epilogul istoriei scurte a unei vieţi; şi aşa şi este. A luat fila aceea de hârtie, a sărutat-o şi a aşezat-o în buzunarul dinăuntru dela haină. In decurs de două minute a retrăit doi ani din vi­aţa lui. Totuşi nu a fost deprimat cu totul, când a plecat; dimpotrivă, şi-a ridicat capul în sus, ca un om mândru şi fericit, fiincă sim­ţea, că el a avut de soţie, pe cea mai bună şi blândă femeie din lume. Şi câţi oameni sărmani, nenorociţi, nu au parte de o ast­fel de fericire! ; i - VALERIU CRIŞAN Sercaia. Din literatura suedeză August Strindberg: f) t:]~ UArU0 lll!ll!!!!lllllinilll]li!lllllllll!i;i!llllll!ll!ll!!llllllllll!illl!ll \J /((CI UU IIUI IW întoarcere in munţi M’am întors ab­ia printre brazi şi steni,­­ In livezile pădurilor din Munţii Apuseni, Să rîd sau să plîng cu voi în pomoară Şi să-mi fie tristeţile voastre povoară. Frate, măi moţule, moţule frate, Căsuţele voastre’s tot lîngă cer spînzurate. Tot mai tîngiţi dup-o pită de secară Ca şi cînd Bărăganu­ ar fi mutat în altă ţară. Inima vi aspră ca un stei necioplit de bazalt Şi pe umerii voştri a crescut amaru cît bradu de’nalt. Deaceia se sbat în voi scursorile Şi ţin sobor în mădularele voastre, toate bolile. Doamne ! am văzut-o pe soru-mea Maria Cum ia’mproşcat, un porumbel din piept, cu sînge nia. De ce-aţi ajuns mă ortaci ! nişte solomonari chirciţi Căci altădată eraţi cît Detunata de’mpliniţi ? Unde-au apus holteii cu umerii cît l­itra dela car din Rime, Sau poate-aţi crescut aşa numa’n inima-mi de prunc ? Pumnul vostru altădată buzdugan, e zdreanţă colilie Şi’n vinele voastre curge sînge de mocirlă şi leşie. Aşa să fi fost şi ieri nişte slugi cu spinarea’ndoită Cu fruntea-aceia sărutată de soare, totdeauna umilită ? Dar atunci cum a fost cu putinţă să sfîrticaţi munţii pozdări Şi să rumegaţi în dinţi cătanele grofilor din cele patru zări ? Nu-i modru să se fi ridicat dintre voi, drept Horia, cu o inimă cît Munţii Apuseni în piept. Din coapsa voastră să se fi rupt Iancu curcubeu Cu braţul lui de stîncă mai lotru ca un zmeu ? Dar nu-i cu putinţă dac’aţi lăsat amnarul din mînă să vă cadă Să fi scris voi, cu sînge, însîngerata moţului baladă. Mi-e milă de voi, de traiul vostru, fără-o sărbătoare aleasă Căci v’am purtat atîta timp în inimă, mai mari cît o Vlădeasă Dar decît să vă văd tot umiliţi din an, în an De ce n’aţi strînge viaţa de grumaz ca ortacul nost’ Crişan ? Ar fi poate mai de­ omenie şi mai drept Să vă puneţi pentru totdeauna, mînile cruce pe piept. V. COPILU-CHEATRA Ambasadorul Franţei în Italia a vizitat pavilionul României de la Milano MILANO, 1 (Rador). — D. Francois Poncet, ambasadorul Franţei la Roma, exprimându-şi dorinţa de a face o vi­zită la pavilionul României, a vizitat Duminecă acest pavilion, fiind însoţit de d. Barety, deputat şi comisar al gu­vernului francez, la expoziţia din Mi­lano. D. Ion Şoneru comisarul pavilio­nului României i-a dat toate explicaţii­le şi a oferit apoi dlui Poncet un frumos costum naţionali. Autorităţile publice, întreprinderile comerciale şi industriale nu lucrează la 1 Mai BUCUREŞTI. 1.­­ Potrivit hotărîrii Consiliului de miniştri şi dispoziţiuni- Ior ministerului muncii în ziua de 1 Mai întreprinderile comerciale, indus­triale precum şi pieţele, vor fi închise toată ziua. Bursa de valori rămâne în­chisă până la 2 Mai orele 11 a. m. când îşi va relua activitatea. Autorităţile pu­blice îşi reiau activitatea Joi 2 Mai după amiază. Joi 2 Mai 1940. JMgk. *b» ._ ^|MMHH| T "tT" , Jüt - * Hk a iM 1^7 irfTÉfíilHIff afe^as ' £itere.Teafra.NuzKaflrta Bibliografie Dr. Tih­eriu Rusu : Interpretarea Art. 40 al Legii I. O. V. d­in 1927 (art. 33 I. O. V. 1935). E o adnotare la o deriziune a Curţii de­­Apel din Cluj, cu câteva noţiuni premer­gătoare despre interpretarea legilor (pg. 01). In prefaţă d. prof. univ. Camil Negrea spune despre acest studiu că are dublat merit: „în domeniul teoretic, de a arăta în m­od succint dar cu distincţiuni precise, mijloacele ce urmează să fie întrebuin­ţate cu folos în tehnica judiciară, în sco­pul de a face justa aplicare a textelor legii, adecă încadrarea speţelor în aceste texte, „în domeniul practic — pozitiv, de a lă­muri înţelesul unei dispoziţiuni care se găseşte, cu mici variante, în legile noas­tre ce reglementează situaţia invalizilor, orfanilor şi văduvelor de războiu“. Nu de mult de advocat T. Rusu a publi­cat un alt studiu, premiat, „Infracţiuni contra administraţiei publice“, anunţat la timp în ziarul nostru. Din publicaţiile Academiei române Dicţionarul limbei române T. I. p. II, Fascicula XIII. (p. 961-1066). N. Iorga : Observaţiuni şi probleme bănăţene, p. 118 cu ilustraţii anexe. Dr. V. Gheorghiu: Lecţionarul evange­lic grecesc din Iaşi­­Nr. 194/pg. 90, cu re­produceri anexe. I. Lupaş : Descendenţa transilvană a lui Gh. Magheru pg. 32, cu ilustraţii în ane­xe. N. Iorga: Cărţi neaşteptate, pg. 16. I. Ionesc­u-Dolj: Raportul lui Coranini, pg. 40. V. Mihordea: Biblioteca domnească a Mavrocordaţilor, pg. 60. I Petrovici: La Centenarul lui T. Maio­­rescu, pg. 23. G. Popa-Lisseanu Limba română în izvoarele istorice medicale. C. Moisil: Probleme de numismatică românească. N. Iorga: Eminescu în cea mai nouă ediţie. , E. Vârtosu: Scrisori inedite ale lui L Heliade Rădulescu. G. Oprescu: Probleme româneşti de artă ţărănească. Majoritatea sunt comunicări făcute la Academia română. Acum când sună primul clopoţel In stepa dorului meu, cine ştie, o oază, doar cât un inel, în care să’ncolţeascâ fir de bucurie, acum cănd sună’n iarbă primul clopoţel?, E ceasul rar, cănd sufletele dusei se’ntorc prin florile de-aici, albine. Trimite-mi pruncul lângă inimă, Isuse, ca semn al învierii mari ce vine. In­ mine, plop de sânge, gândul, îşi scutură frunzişul pe chemări, deşi o creangă’n floare, visul legănăndu-l, îi umple pletele de albe sărutări. Acum el stă’n albastre geamuri, păndindu-şi printre cei de jos măicuţa şi parcă vrea să se coboare’n ramuri, cu scrânciobul vieţii să se deie uţa. PETRE BORTOŞ Când se aplică legea pentru aşezarea unei contribuţiuni naţionale excepţionale CLUJ, 1. — Se aduce la cunoştinţă contribuabililor interesaţi că, prin De­cizia Ministerială No. 30.723 din 19 A­­prilie 1940, termenul prevăzut de Art. 7, din Legea pentru aşezarea unei con­­tribuţiuni naţionale excepţionale pentru apărarea Ţării, hotărît pentru depune­rea declaraţiunilor, s’a prelungit până la 15 Mai 1940 inclusiv. Prin legea susmenţionată, cu începe­re dela 1 Aprilie 1940 şi numai până la 31 Martie 1941, se supun la o contribu­­­ţiune naţională beneficiile excepţionale obţinute în cursul anului 1939, de că­tre firmele comerciale şi industriale de orice natură şi de orice categorie, cu excepția celor clasificaţi până la clasa IX-a inclusiv, care nu sunt supuşi la a­­ceasta contribuție. Declaraţiunile trebue să cuprindă : Beneficiile brute obţinute în curând anilor 1936, 1937 şi 1938, beneficiul brut obţinut în cursul anului 1939, după ultimul bilanţ, şi suma care reprezintă diferenţa între media beneficiilor bru­te ale anilor 1936, 1937 şi 1938, şi be­neficiul brut al anului 1939. Declaraţiunile se vor face pe hârtie simplă şi vor fi semnate de contribua­bili sau de cei împuterniciţi a face ase­menea declaraţiuni, sub atestarea că, cei care semnează cunosc dispoziţiunile şi sancţiunile prezentei legi şi îşi iau deplină răspundere pentru datele şi ci­frele prevăzute în declaraţiuni, sub­ sancţiunile cuprinse în lege. Toţi acei contribuabili, cari nu au de­pus declaraţiunile cuvenite până la 20 Aprilie a. c., primul termen fixat de lege, vor depune aceste declaraţiuni în termenul prelungit, adică până la 15 Mai 1940 inclusiv, cunoscând că aceia care nu vor depune declaraţiile până la data de mai sus vor suferi rigorile legii.­­Ieri la 8 dimineaţa a fost înaugura­­tă de societatea „Lares“ prima cursă Bucureşti—Arad-Budapesta, linie ce va fi deservită de trei ori pe săptămână de so­cietatea „Lares“ în colaborare cu „Deut­sche Lufthansa“.

Next