Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1897 (Anul 1, nr. 1-122)

1896-12-25 / numér dě probă

Numér de probă Arad, Mercuri, REDACȚIA Arad, Strada Adam 1. Abonamentul pentru AUSTRO-UNGARIA: pe 1 an . fl. 10'— » Va » . » 5­— » 1/i » . » 2-50 » 1 lună » l­— N-rii de Duminecă pe an fl. l.tiO. Pentru Românie și străinătate : pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. (1 Ianuarie n. 1897Numér de probă ADMINISTRAȚIA Arad, Strada Adam 1. Inserțiunele: de 1 șir -garmond, prima­ dată . . 6 cr., a doaua oară Jf-vA cr., a treia­ oară . . 3 fr.­,* și timbru de 30 cr. de fiecare publicațiune. Atât abonamentele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. 25 Decemvrie 1. 1896 Zk9ta, întrevederi diplomatice. Ziarele un­gureşti şi cele din Viena comentează foarte mult întrevederea pe care a avut-o dl Div­irie Sturdza septemâna trecută la Viena. La plecarea sa din Bucureşti dl Sturdza fusese însoţit la gară de ş. miniştri şi mai mulţi fruntaşi politici, deputaţi şi senatori. Deşi dl Sturdza nu mai e azi ministru, ca­litatea sa de şef al partidului liberal şi fost ministru de externe, face ca întrevederea pe care a avut-o la Viena cu dl Goluchowsky, ministru de externe, şi apoi călătoria sa la Berlin, să fie considerată drept un fapt cărui in cercurile diplomatice­­i­ se atribue cu atât mai multă importanţă, cu cât în Balcani si­tuaţia e tot nesigură încă. 1 Arad, 24 Decemvrie v. 1896. intrăm în luptă cu un singur gând: să facem tot cât ne stă în putinţă pentru " propăşirea causei naţionale. Bărbaţi, cari s’au grupat în giurul nostru şi au întemeiat această foaie, fiind toţi luptători încercaţi ai partidului naţional român, mărturisire de credinţă n’avem nevoie să mai facem Cum inse din partea unor fraţi am fost certaţi chiar înainte de-a apare, dorind să împrăştiem nedumeririle celor­ ce cu bu­nă-credinţă au putut fi înşelaţi, ţinem să spunem câte­va cuvinte. Redacţiunea se va însufleţi pururea numai din sentimentul poporului. Acea­sta ne va fi cu atât mai uşor, cu cât vom întreţinea legături strânse cu cei mai încercaţi sprijinitori ai causei na­ţionale. In susţinerea programului naţiona şl în ceea­ ce priveşte discuţiunile, fie asupra tacticei de luptă, fie privitoare la chestiunile de­ un interes mai secun­dar, ne vom conduce de cuvintele înţe­lepte ale Sfântului Apostol Pavel, care zice: „De-aş avea prorocie, şi de-aş şti toate tainele şi aş avea toată ştiinţa, şi de-aş avea toată credinţa cât se mut şi munţii, dacă dragoste nu am­, nimic nu sunt“. . Tocmai de aceea nu vom întreba de ce ne ocărăsc cei cari nu de mult se bucurau că luptă alături cu noi, nici le vom răspunde prin ceartă. Poporul nostru trece prin vremuri atât de grele, încât fără îndoeală, ne­vrednic este şi rău Român cel care-­şi mistue puterile în certe, în loc de-aşi frământa mintea întru plăzmuirea de lu­cruri înălţătoare. Vom îndrepta gândul nostru asupra stării lăuntrice a partidului naţional, şi vom căuta puterea îndeosebi într’o or­­ganisaţie serioasă şi temeinică a luptă­torilor cu inima deschisă şi cu lapedare de sine. Şi nu o să uităm mai ales hotărâ­­rile aduse de fruntaşii naţionalităţilor române, sârbe şi slovace, cari prin con­gresul din anul 1895 deşteptaseră atâ­tea speranţe într’un viitor mai frumos. Mai mult chiar, vom căuta o apro­piere şi mai vădita atât cătră Viena, cât şi cătră naţionalităţile de-acolo, cari luptă şi ele pentru a pune capăt poli­ticei nenorocite pe care o face guver­nul unguresc. Cât despre România, socotim că este cea mai mare greşeală a ne arăta mai înţelepţi de­cât fraţii noştri de-acolo Prin trecutul lor, prin vieaţa poli­tică ce o duc, prin responsabilitatea ce o au, de­sigur că în primul rând băr­baţii de stat ai României sunt chemaţi să privegheze atât asupra intereselor ţării lor cât şi asupra intereselor gene­rale ale naţiunii române, şi faţă de par­tidele din Ţeară credem că nu putem avea decât dragostea fratelui cătră frate, pentru­ că peste hotare noi nu partide, ci fraţi căutăm, fraţi cari deopotrivă sunt datori să ne ajute când suntem în strâmtoare. In privinţa publicării articolelor şi a corespondenţelor, vom căuta să intro­ducem responsabilitatea autorilor. S’a introdus, de câtva timp, obice­iul rău de a se publica adesea lucruri îndrăsneţe şi pentru mulţi jignitoare chiar, fără a se cere autorului numele. Am înţelege această procedură când e vorba de­ a combate sisteme ori idei soco­tite primejdioase. Dar, când se ating in­­stituţiuni ori chiar persoane, a mai tolera asemenea stări de lucruri este a contribui în chip vinovat la scăderea tot mai mult a autorităţii presei. »Tribuna Po­porului« îşi va ţinea de o frumoasă problemă a sa, a lucra la stîrpirea acestui obiceiu păgubitor, prin introducerea resposabilităţii autorilor. Cel­ ce are am­biţia nobilă de a combate un rău, să aibă şi pe aceea de a sta eventual în faţă cu cel combătut. Aceste sunt sentimentele ce ne pă­trund când luăm iarăşi condeiul să lup­tăm pentru ideile căror am închinat doisprezece ani de luptă grea. Suntem convinşi, că pe calea dreaptă ce ne-o tragem, vom avea cu noi toată iubirea şi întreg sprijinul publicului mare, care dacă va fi avut un moment de îndoeală, tot aşa bucurie va trebui să simtă vezend fapte bune românești. »Tribuna Toporului«. și a-’i certa pentru­ că anume lucriMsilfccH litice, ei le resolvă într’un fel sau altul. CATRA ROMÂNI Cuvent redacțional. (vg.) Luatu-ne-am gând tare în su­flet să jertfim munca noastră și tigna vieții întru binele neamului nostru ro­mânesc. Căci trup din trupul lui sân­tem şi sânge din sângele lui. Resărit-a lumina dulce a dreptăţii în lume, şi nea­murile toate se înveselesc mergând înainte pe calea ce li-o arată firea su­fletului lor. Aflatu-s’a înse un aspru neam şi fărădelege, care ne zice, că noi să desbrăcăm firea sângelui nostru şi de neamul lor să ne facem şi limba maicii noastre să nu o iubim şi la idoli streini să ne închinăm. Noi în se vedem sfinţitele morminte ale părinţilor noştri şi auzim glasul lor tânguitor ridicân­­du-se spre noi, să nu-­i facem de ocară şi hulă şi neamul nostru să nu ni-’l vindem, căci nu e neam de rând nea­mul nostru şi plin e de laudă numele lui. Şi cum o să vindem noi pe maica noastră? Români au fost părinţii noştri şi Români vrem să fie nepoţii noştri, şi pentru aceea lupta-ne-vom cu neamul acela şi nu-’l vom lăsa să ne răpească dulceaţa traiului nostru, limba şi legea ! Unde-i unul nu-i putere, toţi la un loc ne vom aduna şi într’un gând vom măr­turisi, că în puterea fiinţei noastre aici în ţeara aceasta cerem, ca felul cum noi voim să trăim, noi să ni-’l chibzuim, dacă cer să ţinem ţeara aceasta cu ro­dul sudorilor noastre şi s’o aperam cu sângele nostru. Iară felul cum noi voim să trăim aici în ţeara noastră, cei­ ce ne iubesc pe noi ’l-au spus lim­pede şi bine în programul nostru na­ţional, şi noi la acesta ţinem şi de acesta nu ne lăsăm! Intări-ne-vom în iubirea de neam, căci aceasta este peatra, pe care zidi-vom înaintarea şi isbânda noa­stră. Şcoală şi biserică, cântare şi joc, carte şi poesie, totul trebue să slujască spre întărire iubirii de neam. Iară pe fraţii noştri, cari mai mult vor arăta că iubesc tigna trupului lor şi argintul slujitor păcatului, decât pe maica lor cea dulce, îi vom plânge şi ocărându-’i vom zice iubiţilor noştri să nu asculte de ei, că sânt ticăloşi şi răi şi slabi. Şi cu voe bună primi-vom jertfe asu­pra noastră, căci fără jertfe nu poate să fie isbândă. Ci mai vârtos aminte ne vom aduce de Cel­ ce astăzi s’a născut, Mântuitorul nostru, care ne-a învâţat calea isbândirii, că el chiar moartea a învins-o »cu moarte pe moarte călcând«. Şi când ne vom iubi neamul mai mult­­ decât vieaţa, care puternic sla­va în faţa noastră ? Dumnezeu ne-a făcut aşa, cum sântem, şi luptându-ne pentru neamul nostru, de cuvintele Lui ascultăm, eară cuvintele Lui foc sânt şi ciocan, care sdrobeşte piatra! Nu poate fi învins cel­ ce ştie să moară, şi noi mai bine murim, dar’ neamul nu ni-’l dăm, ca în veci glasurile oamenilor se laude nu­mele nostru, care cu dragă voe ne-am culcat în mormânt pentru limba noastră şi neamul nostru. «Atuncia vă vor da pe voi întru nevoi şi vă vor omorî pe voi» — a zis Domnul cel astăzi născut cătră învăţăceii sei, şi învâţăceii s’au dus şi nu s’au temut de moarte, şi în cu­rând imperacii lumii închinatu-s’au îna­intea lor. Aşa vom merge şi vom pro­­povedui voué, dragi Români, iubirea de neam, şi aceasta va fi stânca pe care zidi-vom isbânda noastră, car’ jertfele noastre ale tuturora peatră vor fi clădirii. Şi în luptă nu vom desnadejdui. Cu toţii ne vom strînge la un loc şi întinde-vom mânile noastre fraţilor noş­tri : Sârbi şi Slovaci, Boemi şi Sloveni, Nemţi şi Ruteni, şi tare legătură vom face cu ei, ca să nu ne mâhnim întru desnădejduiri. Şi fraţii noştri de un sânge vor sări într’ajutorul nostru şi nu ne vor lăsa pe noi, că nu sünt ei ti­căloşi şi nu sünt ei afurisiţi de D-zeu. Şi imperaţii lumii ne vor auzi şi ne vor vedea, că tare vom striga, să se cutremure inimile spurcate ale duşma­nilor dreptăţii! Nu sântem noi resvră­­titori, şi Imperatului nostru sânge şi avere îi dăm, dar’ robii altora nu voim să rămânem, macar de s’ar surpa cerul şi pământul. Trimite-vom deci veste şi vorbă tuturor celor­ ce iubesc dreptatea şi adevărul şi-­i vom aprinde împotriva celor ticăloşi şi răi. Şi vom face, ca nicăiri să nu lipsească cartea dureri­lor noastre, că atunci se vor îndrepta căile lor. Şi aşa, Români, în ziua Naşterii Domnului nostru vă rugăm ferbinte, cu noi să fiţi. Nu urmaţi oamenilor răi, nici poftiţi a fi cu dânşii, că minciuni cugetă inima lor şi dureri grăesc bu­zele lor. Duşmanii noştri aşa au hotărît, ca noi să perim. Dar’ noi mai vîrtos să ne întărim în voinţa noastră de a trăi. Cînd totul e în primejdie, totul trebue să lupte pentru mântuire! Vrajba din­tre fraţi se înceteze, în laturi cu cei slabi şi robi ticăloaselor pofte trupeşti; gândirile noastre Domnului să le înăl­ţăm, cum totdeauna făcut-au, la bine şi la rău, părinţii noştri, şi veseli în luptă să ne aruncăm, zicând cu hotărâre în sufletul nostru: Totul pentru naţiune „Pentru Sion nu voiu tăcea şi pen­tru Ierusalim nu voiu înceta, până când va eşi ca o lumină dreptatea mea şi mântuirea mea ca o făclie va arde,.‘. Asta voim. Aşa să ne ajute D-zeu. OTECA GEUT-WU.4 PIPIU

Next