Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1897 (Anul 1, nr. 1-122)
1897-01-14 / nr. 7
Pag. 30 — Nr. 7 TRIBUNA POPORULUI şi în astfel de împrejurări, la ridicarea quotei cam 40 deputaţi guvernamentali votează pe faţă contra guvernului, sunt cei din comisia veche a quotei, în frunte cu Falk, Dr. Hegedüs, ş. a. cam în 2 răspunsuri au respins punctul de vedere al comisiei austriace relativ la ridicarea quotei. ★ O altă încurcătură în care a ajuns guvernul sau cel puţin 2 miniştrii: Jósika şi Wlassits e afacerea Majláth. Contele Majláth, fiul fostului jude al ţerii, protegiat de Curte şi zice-se tocmai de Maiestatea Sa, după ce i s’a adus mai înainte la cunoştinţă şi s’a învoit şi el, a fost numit episcop coadjutor lângă episcopul bolnav din Albalulia. Abia a apărut însă numirea în foaia oficioasă, iscălită de Maiestatea Sa, contele Majlath se presentă ministrului Wlassits şi refusă numirea Maiestăţii Sale, pe motiv, că ministrull-a înşelat, spunând că îl numeşte „cum jure succesionis“, cu dreptul de urmaş, pe când în actul de numire e numit simplu coadjutor interimar. Fiind în joc numele Maiestăţii Sale, afacerea devine serioasă şi pentru Wlassits şi Jósika îngrijitoare chiar. De altfel foile maghiare spun, că baronul Jósika renunţă la portofoliu. „Magyarország“ de azi aduce în legătură strînsă renunţarea ministrului cu afacerea Majláth. Din Bucovina. Cernăuţi, 20 Ianuarie 1897. Cine n’a cunoscut Bucovina decât cu trei patru ani în urmă, va fi uimit de progresul repede pe carel-a făcut această provincie românească pe terenul deşteptării şi a consolidării mişcării naţionale. în mijlocul Românilor bucovineni s’au trezit talente şi energii, care ne lasă să sperăm mult pentru viitorul cel mai apropiat. In momentele aceste încep deja a se pune la ordinea zilei discuţiile, conferenţele (şi toate câte le obicinueşte rutina politică) pentru alegerile la cameră. Până acum Românii din Bucovina au fost representaţi prin patru deputaţi în Reichsrathul din Viena. Nou creata curte a cincea le dă dreptul la un al cincilea mandat, pe care probabil îl vor şi dobândi. Aceasta pare a fi sigur şi nici nu se discută. Mai vie e îost controversa asupra chestiei personale. Cine vor fi deputaţii aleşi în noul Reichsrath? In opinia publică îşi fac cursul felurite combinaţii! Comitetul „Concordiei“ tace, dar, cu atât mai intensiv să discută chestia în conventiculele private ale matadorilor noştri. Dorinţa generală e, că deputaţii vechi să rămână. Adevărat, că în contra deputatului Lupul sânt grave nemulţumiri. Acest bărbat cu vederile sale mărginite nu corăspunde aşteptărilor. Dar’ se crede, că sprijinită, cum e, de guvern, posiţia sa e sigură mai ales, că nu se iveşte nici un contra-candidat serios. Reclama făcută în favorul (?) unui magistrat respectat din Câmpulung a fost mai mult o intrigă ziaristică, decât o candidatură serioasă. Magistratul, luat în combinaţie, nici nu se gândeşte a contra-candida dlui Lupul. în consistorul archiepiscopesc există ceva supărare în contra meritatului deputat Zurcan, şi să zicem că chiar mitropolitul ar fi dispus să sprijinească la noile alegeri, abandonând pe dl Zurcan, pe rău acreditatul archimandrit Calinescu. Acest schimb ar revolta ţara întreagă. Zurcan e om cu merite şi experienţă parlamentară, om, care nu mai are ambiţii hierarchice. Calinescu, după renumele ce-l are, e tocmai contrarul. Mai are defectul a fi în cler persoana cea mai displăcută. Nu putem crede că mitropolitul Giupercovici va favorisa acest schimb, care numai în detrimentul bisericei poate fi. Constatăm, că simpatiile opiniei publice se află în partea deputatului Zurcan şi nu ne îndoim, că şi prelaţii din consistoriu vor ţine cont de această împrejurare importantă. Dacă ar cădea Zurcan, partidul român din Bucovina ar trebui să pună doliu. Alegerea deputaţilor baron Eudoxiu Hurmuzaki şi a baronului Georges Wassilco e prea sigură. Netăgăduit ambii se bucură de cea mai înaltă stimă, deşi puterile lor parlamentare nu sunt remarcabile. Pentru curia a cincea, cea nou înfiinţată, încă nu există candidaţi oficioşi puşi. Se vorbeşte însă mult şi pretutindenea, să făuresc combinaţii şi versiuni de azi pe mâne. La unele locuri se susţine, că partidul român va pune candidatura sau a dlui Iancu cavaler de Flondor sau a dlui Dr. George Popovici. Se crede însă, că în contra candidaturei domnului George Popovici, va rosti baronul Mustatza şi domnul Iancu de Volcinschi un veto decisiv. Iar domnul Iancu cav. de Flondor va găsi multă resistenţă pasivă. Din alte părţi să svoneşte, că nici dl Flondor nici dl Popovici nu sunt dispuşi să între în parlament. Alte candidaturi de ceva greutate, nici nu se discută, dar e sigur, că mâne sau poimâne se vor ivi versiuni noue. Toată lumea e atentă. Aceasta e un semn bun. Să sperăm, că va succede a introduce în grupul deputaţilor bucovineni un element tânăr, energic şi inteligent prin alegerea ce are să se facă în curia a cincea. Ultimele alegeri au dovedit, că ţărănimea noastră începe a lua parte foarte activă. Votul ei va trebui băgat în samă şi la nominarea candidaturei mai ales în curia cea ei, cunoscînd mahalalele pe degete, cunoscut de toate florile respântiilor, in legătură cu multe rable şterse care pentru dînsul se puteau schimba în hărţii de-ale Băncii Naţionale. In urma unei nenorociri ce dăduse peste familia lui, din care pricină familia rămăsese, băneşte, redusă la strictul necesar, Costel Gerescu în loc de a se deştepta pentru munca cinstită care înalţă pe om, se lăsă să fie ridicat de-o bogătaşă bătrână şi dus la Paris. In imensul oraş, Costel căută şi găsi numai destrăbălarea. Bogătaşa d-na Brăndescu insă fugise de odia Bucureştilor ca să se poată bucura de tinereţea lui, fără împărţeală. Pe cât de îndrăgostită de Costel, pe atât de geloasă şi de practică totodată, începu a-i scădea mijloacele băneşti, pentru a ’şi-l ţine apropiat. Costel nu inţelegea insă jertfa ce făcea cu tinereţea lui, in felul acesta, îşi luase sborul in lumea care petrece; să făcuse a fi preţuit de ştrengari şi indestul de preţuit de întreţinutele luxoase ale milionarilor; îşi luă cu totul sborul în cele de pe urmă, de lângă bătrânica lui, de care nu mai avea nevoe. Prin vitriol, i. învăţat de mic cu izbânzile uşore, pe care i le hotăra mai mult influenţa politică a tatălui, decât hărnicia lui, Costel trecu in gimnaziu, deja cu idei mari de sine. Aci însă întili potrivnici serioşi, băeţi săraci cari ’şi puneau nădejdea viitorului în munca cu femeia. Acesta îl făcu pe Costel să ştie auri, să se prefacă prieten celor silitori pentru a-i îndepărta de la sirguinţa lor, să se folosiască întru câtva de dînşii, acolo unde să putea, pentru a-i ajunge măcar, dacă nu a-i şi întrece. Lipsa unei priceperi fireşti, răsfăţaturile de acasă, conştiinţa neputinţei sale de-a fi harnic, închipuirea că e foarte deştept, dar că nu vrea să-’şi dea atât de mare osteneală pentru un fleac de invăţătură; credinţa că prin averea lui tată-seu, cât şi prin legăturile de familie, o sa biruiască ori ce piedeci i s’ar pune în cale, il făcură ca, an cu an trecînd, să treacă şi el ca gâscă prin apă fără să se ude. Iată’l la vîrsta de opstprezece, nouăsprezece ani cu liceul terminat, ca vai de Despre serbarea Bobotezei ziarele din Bucureşti aduc următoarele amănunte : După oficiarea uiui serviciu divin in biserica Zlătari, în presenţa înaltului cler şi a preoţilor tuturor bisericilor din capitală, I. P. S. S. Mitropolitul Primat s’a transportat, cu tot aparatul de rigoare, în pavilionul de pe cheiul Dâmboviţei, construit într’adins, de câţiva ani deja, pentru acest ceremonial. Aci toţi dnii miniştri, înaltul cler, primarul capitalei, şi ofiţerii tuturor regimentelor dingarnizoană aşteptau sosirea Suveranului şi Principelui moştenitor. La ora 11 M. S. Regele şi A. S. R. Principele Ferdinand au părăsit Palatul Regal. In capul cortegiului mergeau doi jandarmi călări, urmaţi de trăsura prefectului poliţiei şi apoi între doue escadroane de jandarmi călări era trăsura de gală a curţii, înhămată la Daumont. Pe tot parcursul M. S. Regele şi A. S. R. Principele Ferdinand au fost salutaţi de mulţimea care staţiona pe trotuare. Cortegiul ajunse la pavilionul de pe cheiul Dâmboviţei, unde dl. P. S. Aurelian. Printr’o întîmplare îşi deschise drumul, ca român, în colonia românească. Cu înfăţişarea lui de altfel foarte însuflătoare de încredere, cu titlul de student serios la medicină, strecurându-şi apoi soarta stărei foarte bună de-acasă, ajunse în scurt timp să fie prietenește primit. Pân’ acum gustase plăcerea numai; acum îi trăsni prin gând să guste amorul curat, sprijinit pe zestrea foarte rotundă de vr’o jumătate de milion, a unei domnișore, Elian. Aceasta, cu familia, numai pentru vre-o două luni venită în Paris, începuse a să prinde în lațul cu îndemânare țesut de Costel in jurul ei. Intr’o zi însă Costel întâlni pe doamna care’l adusese la Paris, în chiar salonul hotelului unde locuia domnișoara. Bătrâna Brăndescu stiu să se stăpăniască; tînărul Gerescu nu mai puțin. Bănuind însă că fosta amantă o să-i joace vr’un renghiu care să-i strice combinația într’un moment atât de apropiat de izbândă, și folosi de clipa când erau singuri în salon și veni lângă dinsa. In loc însă de-a fi diplomat, o furie rău nemerită îl făcu să greșiască drumul. Costel vru s’o sperie pe bătrâna. — Dacă mă denunţi, cocoană, îi zise printre dinţi, cu asprime şi cu ochii aprinşi Un român brav. Sub titlul acesta „Revista Orăştiei publică o corespondenţă din Mureş Oşorheiu, în care se vestesce, că dl Simeon Danda, comptabil la „Detunata“ şi inspector de mine, a fost osândit pentru „lesa Maiestate“ la 6 luni temniţă ordinar făcându-’şi pedeapsa în prinsoarea din Murăş-Oşorheiu. Dl Banda încă în anul 1894 a ţinut o vorbire naţională într’un birt din Abrud, d.stăinuind meschinăriile lui Ovâry şi Păzmândy ca de turbat, — simt în stare să te omor Bătrâna Brăndescu învineţi. — Nu mă mişc d’aci, — urmă dânsul, până ce nu pleci d-ta, şi eu am să te însoţesc. Avem de vorbit amândoi. Te rog, — sfârşi el, cu tonul schimbat, ca să mai dreagă lucrul. Efectul însă de mai nainte nu putea fi înlăturat: bătrânei îi era frică de destrăbălatul, ale căruia brutalități le gustase. Atunci intră domnişoara Elian și rămâne o clipă surprinsă de chipul bătrânei Păreți într’o convorbire aprinsă, zise domnişoara apropiindu-se. Aprinsă nu, dragă Emilie, răspunse Gerescu, doamna mă roagă însă s’o însoțesc până acasă . . . — Și fiindcă ești cavaler foarte „gentil“ nu ai refuzat, desigur, zise Emilia, zimbind După câteva momente Emilia rugă pi Costel, cum știu logodnicele să roage, »cum ducă până în piața operei să ia bilet pentr acea seară la „Lohengrin.“ . . . Cu biletul odată trebuia buchet de flori trebuia o mică ghirlandă pentru peptt.o sură de „remiză“ luată cu ora, care s aducă pe Emilia şi pe mumă-sa acasă . . (Va urma). Rădulescu-Niger, nouă. Bărbaţii, ce vor avea să fie aleşi aici, ai poporului trebuie să fie cu toată căldura sufletului lor. Minor. Din lumea mare. Tunuri noue, în Germania oată lumea este preocupata de Introducerea, în armata germana, a unor tunuri noue, cari trag cu o iuțeala nemaivăzuta până acum în nici una din armatele de pe continent. Se zice că fabrica Krupp din Essen și lucrează deja, zi și noapte, sub pretext inse ca tunurile sunt comandate pentru Spania. Germanii vor în chipul acesta, să-i ducă în eroare pe Francezi, cari de altfel au primit şi ei, în principiu, Introducerea unui tun nou, numit Canet, care deasemeni trage cu o extraordinară iuţeală. Până sa se facă înse aceste tunuri, 4000 la număr, voi trece ani de zile, aşa că cel puţin până după expoziţie, pacea pare a fi asigurată. Bobotează în România. 14/26 ianuarie 1897 preşedintele consiliului şi I. P. S. S. Mitropolitul Gheorghian, întâmpinată pe Suveran şi pe Principele Moştenitor. înaltul Prelat oficiă apoi un serviciu religios, în urma căruia drapelele îşi luară locul în fruntea trupelor respective, iar musicile militare intonară rugăciunea. Trupele erau cu capul descoperit. I. P. S. 8. Mitropolitul Primat înaintează apoi spre cheu şi arunca in Dămboviţa o mică cruce de lemn. Vreo patru indivizi, îmbrăcaţi, se aruncă in apă pentru a aduce conform obiceiului, crucea cu care se sfinţise apa. Unul dintr’înşii, mai ager, o prinse imediat şi o aduse la mal, unde fu pusă pe o tavă de argint cu nuci şi portocale, simb I al belşugului. Primarul oraşului, dl. C. F. Robescu, ia tava şi o presintă Suveranului. Ce însemnează unele nume de botez. Atanase, (muritor, in greceşte). Bonifacii, (faţă bună, in latineşte). Adela, (fată ilustră, in limba germanică). Zae, (viaţa in greceşte). Procopie, (înaintare, in greceşte). Eugenie, (de neam, in greceşte). Alexa, (ajutător, in greceşte). Margareta, (piatră preţiosă, in greceşte). Madelena, (măreaţă, in limba ebraică). Ana, (graţie, in limba ebraică). Marta, (care aţâţă, in limba ebraică). Sofia, (inţelepciune, ştiinţă, in greceşte). Stefa (încoronat, în greceşte). Satana, (crin, floare strălucitoare, in limba ebraică). Clara, (ilustră, in latineşte). Bartolomeu, (fiu care opreşte apele, in limba ebraică). NOUTÂŢI Eşiţi din temniţă. Dintre Bocşenii întemniţaţi au fost puşi în libertate domnii: Nic. Loga, Nicol. Bordânc şi Mateiu Jiga, eşiţi din temniţa din Lugoşiu, precum şi domnii Carol Jian şi Octavia Maniu eşiţi din temniţă din Bocşa. La 22 ianuarie n. vor fi puşi în libertate domnnii Adrian Diacolovici, Dumitru Căzan şi Constantin Părăian.