Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1897 (Anul 1, nr. 1-122)

1897-01-14 / nr. 7

Pag. 30 — Nr. 7 TRIBUNA POPORULUI şi în astfel de împrejurări, la ridicarea quotei cam 40 deputaţi guvernamentali votează pe faţă contra guvernului, sunt cei din comisia veche a quotei, în frunte cu F­alk, Dr. He­gedüs, ş. a. cam­ în 2 răspunsuri au respins punctul de vedere al comisiei austriace re­lativ la ridicarea quotei. ★ O altă încurcătură în care a ajuns gu­vernul sau cel puţin 2 miniştrii: Jósika şi Wlassits e afacerea Majláth. Contele Maj­­láth, fiul fostului jude al ţerii, protegiat de Curte şi zice-se tocmai de Maiestatea Sa, după ce i­ s’a adus mai înainte la cunoş­tinţă şi s’a învoit şi el, a fost numit episcop coadjutor lângă episcopul bolnav din Alba­­lulia. Abia a apărut însă numirea în foaia oficioasă, iscălită de Maiestatea Sa, contele Majlath se presentă ministrului Wlassits şi refusă numirea Maiestăţii Sale, pe motiv, că ministrul­­l-a înşelat, spunând că îl numeşte „cum jure succesionis“, cu dreptul de ur­maş, pe când în actul de numire e numit simplu coadjutor interimar. Fiind în joc nu­mele Maiestăţii Sale, afacerea devine seri­oasă şi pentru Wlassits şi Jósika îngrijitoare chiar. De altfel foile maghiare spun, că ba­ronul Jósika renunţă la portofoliu. „Magyar­­ország“ de azi aduce în legătură strînsă re­nunţarea ministrului cu afacerea Majláth. Din Bucovina. Cernăuţi, 20 Ianuarie 1897. Cine n’a cunoscut Bucovina decât cu trei patru ani în urmă, va fi uimit de pro­gresul repede pe care­­l-a făcut această provincie românească pe terenul deşteptări­i şi a consolidării mişcării naţionale. în mij­locul Românilor bucovineni s’au trezit ta­lente şi energii, care ne lasă să sperăm mult pentru viitorul cel mai apropiat. In momentele aceste încep deja a se pune la ordinea zilei discuţiile, conferenţele (şi toate câte le obicinueşte rutina politică) pen­tru alegerile la cameră. Până acum Ro­mânii din Bucovina au fost representaţi prin patru deputaţi în Reichsrathul din Viena. Nou creata curte a cincea le dă dreptul la un al cincilea mandat, pe care probabil îl vor şi dobândi. Aceasta pare a fi sigur şi nici nu se discută. Mai vie e îost controversa asupra chestiei personale. Cine vor fi deputaţii aleşi în noul Reichsrath? In opinia publică îşi fac cursul felurite combinaţii! Comitetul „Concordiei“ tace, dar, cu atât mai intensiv să discută chestia în conventiculele private ale matadorilor noştri. Dorinţa generală e, că deputaţii vechi să rămână. Adevărat, că în contra deputatului Lupul sânt grave nemulţumiri. Acest bărbat cu vederile sale mărginite nu corăspunde aşteptărilor. Dar’ se crede, că sprijinită, cum e, de guvern, posiţia sa e sigură mai ales, că nu se iveşte nici un contra-candidat serios. Reclama făcută în favorul (?) unui magistrat respectat din Câmpulung a fost mai mult o intrigă zia­ristică, decât o candidatură serioasă. Magis­tratul, luat în combinaţie, nici nu se gân­deşte a contra-candida dlui Lupul. în con­­sistorul archiepiscopesc există ceva supărare în contra meritatului deputat Zur­can, şi să zicem că chiar mitropolitul ar fi dispus să sprijinească la noile alegeri, abandonând pe dl Zurcan, pe rău acreditatul archimandrit Calinescu. Acest schimb ar revolta ţara întreagă. Zurcan e om cu merite şi experienţă par­lamentară, om, care nu mai are ambiţii hierarchice. Calinescu, după renumele ce-l are, e tocmai contrarul. Mai are defectul a fi în cler persoana cea mai displăcută. Nu putem crede că mitropolitul Giupercovici va favorisa acest schimb, care numai în detri­mentul bisericei poate fi. Constatăm, că simpatiile opiniei publice se află în partea deputatului Zurcan şi nu ne îndoim, că şi prelaţii din consistoriu vor ţine cont de această împrejurare importantă. Dacă ar cădea Zurcan, partidul român din Bucovina ar trebui să pună doliu. Alegerea deputa­ţilor baron Eudoxiu Hu­rmuzaki şi a baro­nului Georges Wassilco e prea sigură. Ne­tăgăduit ambii se bucură de cea mai înaltă stimă, deşi puterile lor parlamentare nu sunt remarcabile. Pentru curia a cincea, cea nou înfiinţată, încă nu există candidaţi oficioşi puşi. Se vorbeşte însă mult şi pretutindenea, să fău­resc combinaţii şi versiuni de azi pe mâne. La unele locuri se susţine, că partidul ro­mân va pune candidatura sau a dlui Iancu cavaler de Flondor sau a dlui Dr. George Popovici. Se crede însă, că în contra candidaturei domnului George Popovici, va rosti baronul Mustatza şi domnul Iancu de Volcinschi un veto decisiv. Iar domnul Iancu cav. de Flondor va găsi multă resis­­tenţă pasivă. Din alte părţi să svoneşte, că nici dl Flondor nici dl Popovici nu sunt dis­puşi să între în parlament. Alte candidaturi de ceva greutate, nici nu se discută, dar e sigur, că mâne sau poimâne se vor ivi ver­siuni noue. Toată lumea e atentă. Aceasta e un semn bun. Să sperăm, că va succede a introduce în grupul deputaţilor bucovineni un element tânăr, energic şi inteligent prin alegerea ce are să se facă în curia a cincea. Ultimele alegeri au dovedit, că ţărănimea noastră începe a lua parte foarte activă. Votul ei va trebui băgat în samă şi la no­­minarea candidaturei mai ales în curia cea ei, cunoscînd mahalalele pe degete, cunos­cut de toate florile respântiilor, in legătură cu multe rable şterse care pentru dînsul se puteau schimba în hărţii de-ale Băncii Na­ţionale. In urma unei nenorociri ce dăduse peste familia lui, din care pricină familia ră­­măsese, băneşte, redusă la strictul necesar, Costel Gerescu în loc de a se deştepta pentru munca cinstită care înalţă pe om, se lăsă să fie ridicat de-o bogătaşă bătrână şi dus la Paris. In imensul oraş, Costel căută şi găsi nu­mai destrăbălarea. Bogătaşa d-na Brăndescu insă fugise de odia Bucureştilor ca să se poată bucura de tinereţea lui, fără împărţeală. Pe cât de îndrăgostită de Costel, pe atât de geloasă şi de practică tot­odată, începu a-i scădea mijloacele băneşti, pentru a ’şi-l ţine apropiat. Costel nu inţelegea insă jertfa ce făcea cu tinereţea lui, in felul acesta, îşi luase sborul in lumea care petrece; să făcuse a fi preţuit de ştrengari şi indes­­tul de preţuit de întreţinutele luxoase ale milionarilor; îşi luă cu totul sborul în cele de pe urmă, de lângă bătrânica lui, de care nu mai avea nevoe. Prin vitriol,­ i. învăţat de mic cu izbânzile uşore, pe care i­ le hotăra mai mult influenţa poli­tică a tatălui, de­cât hărnicia lui, Costel trecu in gimnaziu, deja cu idei mari de sine. Aci însă întil­i potrivnici serioşi, băeţi săraci cari ’şi puneau nădejdea viitorului în munca cu femeia. Acesta îl făcu pe Costel să ştie a­uri, să se prefacă prieten celor silitori pentru a-i îndepărta de la sirguinţa lor, să se fo­­losiască întru câtva de dînşii, acolo unde să putea, pentru a-i ajunge măcar, dacă nu a-i şi întrece. Lipsa unei priceperi fireşti, răsfăţaturile de acasă, conştiinţa neputinţei sale de-a fi harnic, închipuirea că e foarte deştept, dar că nu vrea să-’şi de­a atât de mare os­teneală pentru un fleac de invăţătură; cre­dinţa că prin averea lui tată-seu, cât şi prin legăturile de familie, o sa biruiască ori ce piedeci i­ s’ar pune în cale, il fă­cură ca, an cu an trecînd, să treacă şi el ca gâscă prin apă fără să se ude. Iată’l la vîrsta de opstprezece, nouă­sprezece ani cu liceul terminat, ca vai de Despre serbarea Bobotezei ziarele din Bucureşti aduc următoarele amă­nunte : După oficiarea uiui serviciu divin in bi­serica Zlătari, în presenţa înaltului cler şi a preoţilor tuturor bisericilor din capitală, I. P. S. S. Mitropolitul Primat s’a trans­portat, cu tot aparatul de rigoare, în pavi­lionul de pe cheiul Dâmboviţei, construit într’adins, de câţiva ani deja, pentru acest ceremonial. Aci toţi dnii miniştri, înaltul cler, prima­rul capitalei, şi ofiţerii tuturor regimentelor din­­garnizoană aşteptau sosirea Suvera­nului şi Principelui moştenitor. La ora 11 M. S. Regele şi A. S. R. Principele Ferdinand au părăsit Palatul Regal. In capul cortegiului mergeau doi jan­darmi călări, urmaţi de trăsura prefectului poliţiei şi apoi între doue escadroane de jandarmi călări era trăsura de gală a curţii, înhămată­­ la Daumont. Pe tot parcursul M. S. Regele şi A. S. R. Principele Ferdinand au fost salutaţi de mulţimea care staţiona pe trotuare. Cortegiul ajunse la pavilionul de pe cheiul Dâmboviţei, unde dl. P. S. Aurelian. Printr’o întîmplare îşi deschise drumul, ca român, în colonia românească. Cu înfăţişarea lui de altfel foarte însuflă­­toare de încredere, cu titlul de student serios la medicină, strecurându-­şi apoi soarta stărei foarte bună de-acasă, ajunse în scurt timp să fie prietenește primit. Pân’ acum gustase plăcerea numai; acum îi trăsni prin gând să guste amorul curat, sprijinit pe zestrea foarte rotundă de vr’o jumătate de milion, a unei domnișore, Elian. Aceasta, cu familia, numai pentru vre-o două luni venită în Paris, începuse a să prinde în lațul cu îndemânare țesut de Cos­­tel in jurul ei. Intr’o zi însă Costel întâlni pe doamna care’l adusese la Paris, în chiar salonul hotelului unde locuia domnișoara. Bătrâna Brăndescu stiu să se stăpăniască; tînărul Gerescu nu mai puțin. Bănuind însă că fosta amantă o să-i joace vr’un renghiu care să-i strice com­binația într’un moment atât de apropiat de izbândă, și folosi de clipa când erau singuri în salon și veni lângă dinsa. In loc însă de-a fi diplomat, o furie rău nemerită îl făcu să greșiască drumul. Cos­­tel vru s’o sperie pe bătrâna. — Dacă mă denunţi, cocoană, îi zise printre dinţi, cu asprime şi cu ochii aprinşi Un r­omân brav. Sub titlul acesta „Re­vista Orăştiei publică o corespondenţă din Mureş Oşorheiu, în care se vestesce, că dl Simeon Dan­da, comptabil la „Detunata“ şi inspector de mine, a fost osândit pentru „lesa Maiestate“ la 6 luni temniţă ordina­r făcându-’şi pedeapsa în prinsoarea din Mu­­răş-Oşorheiu. Dl Banda încă în anul 1894 a ţinut o vorbire naţională într’un birt din Abrud, d.­s­tăinuind meschinăriile lui Ovâry şi Păzmândy ca de turbat, — simt în stare să te omor Bătrâna Brăndescu învineţi. — Nu mă mişc d’aci, — urmă dânsul, până ce nu pleci d-ta, şi eu am să te în­soţesc. Avem de vorbit amândoi. Te rog, — sfârşi el, cu tonul schimbat, ca să mai dreagă lucrul. Efectul însă de mai nainte nu putea fi înlăturat: bătrânei îi era frică de destrăbă­­latul, ale căruia brutalități le gustase. Atunci intră domnişoara Elian și rămâne o clipă surprinsă de chipul bătrânei Păreți într’o convorbire aprinsă, zise domnişoara apropiindu-se. Aprinsă nu, dragă Emilie, răspunse Ge­rescu, doamna mă roagă însă s’o însoțesc până acasă . . . — Și fiind­că ești cavaler foarte „gentil“ nu ai refuzat, de­sigur, zise Emilia, zimbind După câteva momente Emilia rugă pi Costel, cum știu logodnicele să roage, »cu­m ducă până în piața operei să ia bilet pentr acea seară la „Lohengrin.“ . . . Cu biletul odată trebuia buchet de flori trebuia o mică ghirlandă pentru pept­­­t.o sură de „remiză“ luată cu ora, care s aducă pe Emilia şi pe mumă-sa acasă . . (Va urma). Rădulescu-Niger, nouă. Bărbaţii, ce vor avea să fie aleşi aici, ai poporului trebuie să fie cu toată căldura sufletului lor. Minor. Din lumea mare. Tunuri noue, în Germania oată lumea este preo­cupata de Introducerea, în armata germana, a unor tunuri noue, cari trag cu o iuțeala nemai­văzuta până acum în nici una din armatele de pe continent. Se zice că fabrica Krupp din Essen și lucrează deja, zi și noapte, sub pretext inse ca tunurile sunt comandate pentru Spania. Ger­manii vor în chipul acesta, să-­i ducă în eroare pe Francezi, cari de altfel au primit şi ei, în principiu, Introdu­cerea unui tun nou, numit Canet, care deasemeni trage cu o extraor­dinară iuţeală. Până sa se facă înse aceste tunuri, 4000 la număr, voi­ trece ani de zile, aşa că cel puţin până după expoziţie, pacea pare a fi asigurată. Bobotează în România. 14/26 ianuarie 1897 preşedintele consiliului şi I. P. S. S. Mit­ropolitul Gheorghian, întâmpinată pe Suve­ran şi pe Principele Moştenitor. înaltul Prelat oficiă apoi un serviciu re­ligios, în urma căruia drapelele îşi luară locul în fruntea trupelor respective, iar­ musicile militare intonară rugăciunea. Tru­pele erau cu capul descoperit. I. P. S. 8. Mitropolitul Primat înaintează apoi spre cheu şi arunca in Dămboviţa o mică cruce de lemn. Vre­o patru indivizi, îmbrăcaţi, se aruncă in apă pentru a aduce conform obiceiului, crucea cu care se sfin­ţise apa. Unul dintr’înşii, mai ager, o prinse ime­diat şi o aduse la mal, unde fu pusă pe o tavă de argint cu nuci şi portocale, simb I al belşugului. Primarul oraşului, dl. C. F. Robescu, ia tava şi o presintă Suveranului. Ce însemnează unele num­e de botez. Atanase, (muritor, in greceşte). Bonifacii, (faţă bună, in latineşte). Adela, (fată ilustră, in limba germanică). Zae, (viaţa in greceşte). Procopie, (înaintare, in greceşte). Eugenie, (de neam, in greceşte). Alexa, (ajutător, in greceşte). Margareta, (piatră preţiosă, in greceşte). Madelena, (măreaţă, in limba eb­raică). Ana, (graţie, in limba ebraică). Marta, (care aţâţă, in limba ebraică). Sofia, (inţelepciune, ştiinţă, in greceşte). Stefa­­ (încoronat, în greceşte). Satana, (crin, floa­re strălucitoare, in limba ebraică). Clara, (ilustră, in latineşte). Bartolomeu, (fiu care opreşte apele, in limba ebraică). NOUTÂŢI Eşiţi din temniţă. Dintre Bocşenii întem­niţaţi au fost puşi în libertate domnii: Nic. Loga, Nicol. Bordânc şi Mateiu Jiga, eşiţi din temniţa din Lugoşiu, precum şi domnii Carol Jian şi Octavia Maniu eşiţi din tem­niţă din Bocşa. La 22 ianuarie n. vor fi puşi în libertate domnnii Adrian Diacol­o­­vici, Dumitru Căzan şi Constantin Părăian.

Next