Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1897 (Anul 1, nr. 1-122)

1897-06-11 / nr. 110

ÎMPERATUL FRANCISC IOSIF I. şi REGELE CAROL I. VII. A patra Întâlnire între împăratul şi Domnitorul României, întâmplată la 24 August 1883 la Viena, marchează un nou şi gigantic pas atât în calea progresului statului rom., cât şi în calea des­vol­tării relaţiunilor amicale între statele vecine. Domnul României este ■’proclamat retre (14/26 Martie 1881) de naţiune şi recunoscut de Puterile mari: la festivităţile încoronării din 10 Maiu 1881, împăratul este representat prin un trimis extraordinar, în persoana Locotenent-Feldmareşalului Bauer, ceea­­ce este cu atât mai remarcabil, cu cât nici un alt Suveran sau stat n’avea asemeni representanţi. Re­gele Carol e primit la Viena de îm­păratul cu deosebite onoruri şi dis­­tincţiuni, şi această întrevedere e ur­mată de conferenţe la Viena între con­tele Kalnoky şi Ioan Brătianu deoparte, şi la Gastein între Principele Bismarck şi Ioan Brătianu de altă parte, care mai târziu, în primăvara viitoare (1884), de visita părechei princiare-moşteni­­toare a archiducelui Rudolf şi archi­­ducesei Ştefania, la Bucureşti. Zilele acestea de înălţare şi de suc­cese politice de cea mai mare impor­tanţă îşi află oare­cum sfîrşitul prin aceea, că împăratul conferă Regelui Carol distincţiunea înaltă a ordinului „Mielul de aur“ (goldenes Vliess). Dar’ să lăsăm să vorbească faptele ele însăşi. Intorcăndu-se de la Berlin, Regele Carol călătoreşte spre Viena. La gara din Praga deja e Intimpinat de Feld­­zaigmaistrul Philipovici, comandantul Bohemiei şi de guvernorul civil baron Kraus, precum şi de o gardă de onoare cu drapel. Musica intonează imnul român. La gara din Brünn se repetă aceeaşi ceremonie. In 25 August la 7 ore seara Re­gele României soseşte în gara din Viena. Pe peron aşteaptă împăratul purtând Cordonul ordinului „Steaua României“. După­ ce au trecut în revistă garda de onoare şi s-a făcut presentarea autorităţilor civile şi mi­litare, ambii suverani se urcă în tră­sură şi se îndreaptă spre Burg, unde împăratul a condus pe Regele în aparta­mentele ce-­i erau pregătite. In ziua ur­mătoare la 9 ore dimineaţa împăra­tul vine în apartamentele Regelui, unde petrece o jumătate de oră. Re­gele Carol primeşte în audienţă pe corniţele Kálnoky, ministrul afacerilor străine, pe Principele de Reuss, am­basadorul Germaniei la Viena, pe Feldzaigmaistrul baron Bauer şi pe baronul Mayer, ministrul plenipoten­ţiar austro-ungar la Bucureşti. La 1 oră Regele face vizită împărătesei, archiducilor şi contelui Kalnoky. La 5 ore e un prânz la Burg în onoa­rea Regelui. A doua zi (26 August), Regele pleacă la Baden, pentru a face vizita membrilor familiei impe­riale ce se află acolo. In gară e primit de archiducii Al­brecht şi Wilhelm, purtând ambii în­semnele ordinului „Steaua României“. După­ ce iau dejunul în mijlocul fa­miliei la castelul Weilburg, toţi archi­ducii însoţesc pe Regele Carol la Viena, unde se serveşte la 5 ore un prânz de familie, la care au luat parte archiducii, cari se aflau la Viena. împăratul veni în persoană în apartamentele Regelui Carol spre a-­l con­duce în sala de mâncare. In 27 August Regele Carol pri­meşte de nou în audienţă pe corni­ţele Kalnoky, conferindu-ş i cu această ocazie marea cruce a ordinului „Steaua României“. La 3 ore d. a. vine împăratul pentru a însoţi pe Regele până la gară, unde cei doi Suverani se despart în modul cel mai cordial. La gara din Pesta Re­gele e întimpinat de generalul de cavalerie Edelsheim-Gyulai şi de o gardă de onoare cu drapel şi musica. Regele îşi continuă drumul spre România. Deja la 4 Septemvrie soseşte Ioan Brătianu la Viena şi conferă cu con­tele Kalnoky. „Fremdenblatt11 dela 6 Septemvr­e asigură, că Brătianu s’a declarat foarte satisfăcut de întrevederea sa cu cerniţele Kalnoky. Brătianu pleacă dela Viena la Gastein, unde se întâl­neşte şi conferenţiază cu Principele Bis­marck. Despre cele petrecute pe atunci la Viena şi la Gastein Brătianu s’a pronunţat în camera română, răspun­­zând la o interpelaţie a deputatului Atanasie Stolojan (şedinţa de la 29 Octomvrie v. 1883), în următorul mod : „Când am fost la Berlin în timpul tractatului, ce se încheia acolo (1878), şi am avut onoarea de a vedea de mai multe ori pe principele Bismarck, nu mi-a vorbit decât de aventagiile păcii, finind prin a-mi zice: „Remâne acum la domniile voastre să ve alegeţi, dacă, voiţi pace sau resbel. Dar­ să, ştiţi, că de voiţi pacea, puteţi să înclinaţi spre noi; car’ dacă voiţi resbelul, să ve adresaţi la alţii...“ Şi când m’am dus acum în urmă, peste trei ani şi am vorbit cu Principele Bismarck, am văzut că este consecinţe şi că doreşte şi acum, ca şi atunci, pacea. L -am găsit tot cu aceste cuvinte; voim pacea, suntem o ligă de pace, şi desvoltându-mi în toate modu­rile foloasele păcii pentru toate, ţările, mi-a repeţit aceleaşi cuvinte: dacă voiţi pacea, puteţi înclina spre noi, car’ dacă voiţi resbelul, atunci să vă adresaţi la alţii. “ La întrebarea deputatului Ianoli „dacă înclinarea noastră către unele puteri nu ni-ar pută aduce o ră­ceală cătră altele“, Brătianu răspunde : „Eu am luat de maximă cuvintele re­­peţite în două rânduri de Principele Bismarck şi zic : noi suntem pentru pace, şi ori­cine va provoca resbelul sau va face, invastivne, vom fi inimicii lui.“ Şese luni mai târziu, la 25 Aprilie 1884, archiducele Rudolf cu archidu­­cesa Stefania sunt primiţi între ură­rile însufleţite ale poporaţiunei la Bu­cureşti. Intorcăndu-se dela Constanti­­nopol tînăra părechie princiară por­neşte din Rusciuc pe iachtul Principelui Bulgariei spre Giurgiu. Iachtul „Ştefan cel Mare“ cu canonierele „Griviţa“ şi „Mircea“ a făcut escorta şi a dat salve de salut, care au fost răspunse de bateriile din Giurgiu. La 6 ore seara iachtul bulgar a debarcat la Smârda. Auguştii oaspeţi au fost întimpinaţi aci de generalul Dabija, ministrul lucrărilor publice şi de trei oficeri superiori, cari au fost ataşaţi archiducelui pe tot timpul cât va petrece în România (general de divisie Cernat, general Barozzi şi lo­­cotenent-colonel Varthiadi). In suita archiducelui se aflau: corniţele Bom­­belles, corniţele Pallfy, comiţii Mi­­trowsky, Nostiz şi Wurmbrand, comi­­tesele Taronca şi Pallfy. La Comana trenul regal a fost întimpinat de Re­gele, în uniformă austriacă, şi de Re­gina. La orele 71/» se face intrarea în Bucureşti şi părechia princiară coboară la palatul regal din capitală. A doua zi revista militară de pe câmpia dela Băneasa nu s’a putut ţină din causa ploilor continue. Insă trupele (un corp de armată) au defilat în ploaie înaintea archiducelui, în faţa palatului regal. La 6Va seara Regele a dat un prânz de gală în onoarea oaspeţilor. La acest prânz Regele a purtat următorul toast: „S Seara întreagă se bucură cu Noi, că avem onoarea a primi în capitala Ro­mâniei pe augustul moştenitor al Coroanei Habsburgilor, însoţit de graţioasa sa consoartă. Visita Alteţelor Voastre Im­periale va rămână pentru totdeauna ne­­ştearsă din aducerea aminte a Noastră, ca un eveniment scump inimei Noastre. II salutăm cu o satisfacere cu atât mai mare, că vedem în el o nouă dovadă a legăturilor de amiciţie, întemeiate spre fericirea lor între statele noastre, şi pe care punem un mare preţ. Formând urările cele mai călduroase pentru feri­cirea Casei imperiale a Austriei, beau în sănătatea Majestăţilor Lor Auguştilor Voştri părinţi şi în sănătatea Alteţelor Voastre Imperiale, Auguştilor Noştri oaspeţi“. La acest toast archiducele Rudolf răspunde: „Rog pe Majestăţile Voastre să binevoiască a primi cea mai sinceră a noastră recunoştinţă pentru gra­ţioasa primire ce ni­ s’a făcut în Ro­mân­a. Profit de ocasiunea de faţă spre a închina în sănătatea Majes­­tăţilor Lor Regelui şi Regi­ei, precum şi pentru prosperitatea frumosului şi marelui Lor regat, cu cari suntem legaţi prin mari interese şi prin cea mai cor­dială simpatie“. După balul dat în onoarea Auguş­tilor oaspeţi, archiducele şi archidu­­cesa cu suita lor pleaca încă în ace­eaşi seară spre Viena, însoţiţi până la gară de Regele şi Regina. Arad, Mercuri 11/23 Iunie 1897 Nr. 110 Anul I REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) . ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe­­ an fl. 10; pe la an fl. 5; pe '/* de an fl. 2'50 ; pe 1 lună fl­­. N-rii de Duminecă pe an fl. Pentru România fi străine/ate ■ pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM). INSERŢIUNILE: ae / fir garmond: priuia-dată 7 cr.; a d­oaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi­caţi­un­e. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a­ se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu să primesc. Atitudinea Românilor din Te­salia. In faţa pertractărilor de pace între Grecia şi Turcia, Românii din Tesalia, după­ cum cetim în foile străine, au înaintat Porţei şi ambasa­dorilor din Constantinopol ai marilor puteri un manifest de următorul cuprins : Românii din Tesalia şi din Epir încă în anul 1881 au protestat în con­tra anexării țerii lor la Grecia, Europa însă chiar în contra voinţei poporaţiu­­nii din Tesalia a contribuit la această anexare, ceea­ ce pentru Românii tesa­­lieni a avut o influenţă enorm de pă­gubitoare. Ţeara lor, în privinţa fi­nanciară, a decăzut cu totul, limba, bi­serica şi şcoala li­ s’au persecutat şi ră­pit fără nici o consideraţiune din par­tea Grecilor. Sub stăpânirea otomană li-a fost res­pectată atât libertatea religionară, cât şi cultivarea limbei lor; guvernul gre­cesc însă, în timp de 16 ani, a perse­cutat atât de mult naţiunea română de sub stăpânirea sa, încât în ultimul răs­­boiu Românii au fost siliţi să prindă arma şi să se lupte în contra Grecilor. Această atitudine a Românilor este cea mai eclatantă dovadă, că o mare greşeală şi nedreptate s’a făcut atunci, când la 1881, în contra voinţei lor, Românii din Tesalia au fost incorporaţi la Grecia. Europa a crezut constatarea falsă a Grecilor, că Tesalia e locuită ex­clusiv de Greci. Adevărul însă e, că po­­poraţiunea Tesaliei o formează Moha­­medanii şi Românii; districtul Tricalei e curat românesc şi numărul Români­lor din acest ţinut se urcă la 100.000. Manifestul este iscălit de mai mulţi delegaţi ai Românilor, cari în numele dreptăţii şi al umanităţii, roagă pe am­basadori, ca să repareze greşeala şi răul causat prin anexarea din 1881 şi să intervină pentru desfacerea ferii lor de către Grecia. * Crisa de guvern în Germania. De câ­teva zile presa europeană se ocupă cu noua crisă, ce se petrece în sinul actualului gu­vern al Germaniei. Causa acestei situaţii este, în primul loc, stăruinţa împăratului, de a face unele reforme în actualul stat al armatei maritime germane, cu ceea­ ce can­celarul imperiului şi unii dintre membrii guvernului nu sunt tocmai împăcaţi.

Next