Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)

1897-07-22 / nr. 138

Anul I Arad, Marţi 22 Tuli­e (3 August) 1897 Nr­. 13 . REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM)­­ ADMINISTRAŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) . INSERŢIUNILE: ar­­­şir garmond: prii­a­ dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de z iîO cr. de fiecare publi­­caţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe 1 an fi. 10; pe 1 2 an fi. 5; pe 1/4 de an fi. 250; pe 1 lună fl 1 N­rii de Duminecă pe an J.10. Pentru Romania şi strămutate pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. Revista externă. Trăim în epoca întrevederii monar­­ch­ilor. După­ ce M. S. împăratul no­stru a visitat pe Ţarul Rusiei, acesta va primi acum visita preşedintelui Republicei Franceze şi a Suveranilor Germaniei. La Kronstadt se şi fac deja preparativele de primire, care, îndoiala nu poate fi, va fi dintre cele mai splendide. Din parte-le, Suveranii Germaniei vor primi în curent­ visita regelui şi reginei Italiei, care şi pânâ atunci, după­ ce a primit visita prinţului Bul­gariei, M. Sa Regele Carol I, se va d­uce la Isc­hi, unde va fi oaspele iu­bit al betrânului nostru Monarch. S’ar pare deci, ca între statele europene domneşte cea mai deplina înţelegere, ca nici-odata monarchii n’au fost mai perfect de acelaşi acord întru a sustine pacea, mai ales că acum sânt înlăturate şi piedecile ce întimpinau negociările de pace dela Constantinopol. Şi cu toate acestea, Orientul pare că ferbe tot ca mai înainte şi din toate statele balcanice, excepţionând pe Grecia, care e sdrobită şi umilită răa, numai ştiri rosboinice ne vin. Pare­ că toate se pregătesc de­­ rosboiu. In arsenalul militar din Bucureşti, scriu ziarele, s’a dat ordin de a se grăbi cu fabricarea a 15 milioane, cartuşe şi în acelaşi timp s’a ur­gentat trimiterea altor 80 milioane comandate la fabrica Roţii din Viena. Serbii au încheiat sesiunea Scup­­cinei, votând şi ei o sumă considera­bilă pentru trebuinţele armatei... De­putaţii s’au despărţit Dumineca tre­cută, într’un entusiasm de par’că ar fi în ajunul unui resboiu demult dorit. In acelaşi timp se vesteşte, că Ţarul a dăruit Serbiei o mare cantitate de lu­cruri militare: puşti, tunuri etc. etc. Cât despre Bulgari, ei sunt mai resboinici decât ori­când. Agitaţia presei lor este atât de violentă şi chiar fără mesurâ, încât desigur cei 400 Bulgari din Tulcea numai sub această impresie au îndrăsnit să tri­mită cătră guvernul român acea adresă insolentă, în giurul căreia ziarul „ Otziv“, (de la 9/21 iulie) face atâta sgomot, spunând, într’o corespondenţă, şi ur­mătoarele : „ La nevoie vom merge şi mai departe. — Ne vom adresa la marile puteri, cerendu-le dreptate. In special, vom ruga pe acea pu­tere, care a liberat Dobrogea de sub Turci (Rusia), ca să apere sfânta noastră causa. “ Par’că şi pe Ruşi nu Românii ’i-ar fi scăpat din ghiarele Turcilor! Cum se vede, efectul­­­ propagandei ruseşti şi mai ales al... rublelor! Ear’ sgomotul acesta îl fac Bul­garii, pentru­ că guvernul român a ce­rut ca şi elevii bulgari de la şcoalele private să facă examen la stat şi să plătească taxa de 20 lei, pe care o plătesc de altfel şi elevii români, pregă­­tiţi în particular. Neverstnicia lor politică este mai mult decât evidentă: este de con­damnat ! Când la Filipopol s’a încheiat toc­mai acum procesul de asasinat Boitscheff- Novelitsch­, care varsă o atât de tristă lumină asupra moravurilor din Bul­garia. — Intr’adevăr trebue o mare îndrăsneală, să mai scrii de „apel că­­tră marile puteri“ şi încâ în contra României, cea mai ospitalieră şi mai bună ţeară pentru streini! Şi fiind­că am amintit aci de acest proces, deschidem o paranteză pentru a spune, că desbaterile procesului au fă­cut o vie impresie în toată Europa. Pre­fectul de poliţie a mărturisit că da, a asasinat pe nenorocita Ana Simon, deoare­ce Boitscheff, adjutantul prin­ţului,­­i-a spus, că e dorinţa prinţului ca acea femeie să dispară. Boitsch­eff însă, pentru a scăpa de pedeapsă, tăgă­­dueşte aserţiunile lui Novelitsch şi spune, că pe când acesta asasina, el, Boitscheff, însoţia la plimbarea de seară pe princesa... Iată naţia, pe care nefericitul Stam­­buloff a vrut s’o ridice scăpând-o din ghearele Rusiei!... Se scrie de altfel din Brest, că lo­cotenentul de marină Pich­on a fost ales ca şef al misiunei, care va merge în Bulgaria pentru 5 ani, spre a forma acolo echipagiile flotilei bulgare şi să urmeze portul de resbel din Varna. Misiunea va pleca în Bulgaria pe la 15 August,­­ ceea­ ce dovedeşte, câ Bulgarii, ajutaţi desigur de Rusia, se prepară și ei de... resboiu. Intr’astea Turcia, cu toate câ pa­cea se încheie, ține încă sub arme 300.000 soldați, ceea­ ce n’ar fi ne­cesar, dacă ar fi sigură, că pregătirile militare, făcute sub auspiciile Rusiei, n’ar avea caracter ofensiv... In astfel de situație, se înțelege, că svonul despre o alianţă turco-română ia din ce în ce o consistenţă mai mare, aşa, că însuşi „Times“ din Lon­dra înregistrează această ştire, spu­nând câ tratatul s’ar fi încheiat în urma îndemnului împăratului Germaniei, că are caracter defensiv şi ofensiv în toate complicaţiile eventuale din Orient. Tratatul ar fi încheiat pe zece ani. Se speră, cu toate acestea, că pace va fi menţinută. In cercurile diploma ■ tice, cel puţin, întrevederile dintr monarchii sunt considerate ca cel mai sigur semn al păcii, pentru­ că ceea­ ce nu reuşesc să facă diplomaţii şi ne­înţelegerile dintre popoare, ei între ei monarchii le resolvă mai cu înlesnire. Noi, naţionalităţile oprimate din Ungaria, n’avem decât să dorim pa­cea. E o teorie falsă aceea, că, în ajunul unui resboiu s'ar pune mai multă, grije pentru soartea noastră. Din contră, menajaţi ar fi Ungurii! Noi, naţiona­lităţile, trecem drept popoare blânde şi incapabile de a crea greutăţi, pe când Ungurii — trecutul e dovadă — mai ales în vremuri tulbure s’au ştiut impune. Congresul bisericei romane gr.­­ort. Din Sibiiu ne vine ştirea, că Majestatea Sa Monarchul nostru, prin resoluţiunea preaînalta din 1/13 Iulie a. c., a luat prea graţios la cunoştinţă notificarea I. P. S. S. părint. Metr. Miron, că congresul naţional al bisericei române gr.-ort. va fi, convocat pe ziua de 1/13 Octomvrie a. c. la Sibiiu. * Misiunea lui Goluchowski la Paris. Oficiosul „K. E.“ raportează din isvor autentic, că ţinta călătoriei ministrului de externe Goluchowski la Paris este, ca să câştige şi pe Francia pentru pactul austro - ungaro-rusesc în chestia orientală. După informaţiunile numitei foi, contele Goluchowski­­şi-a îndeplinit cu succes această misiune, şi astfel înţelegerea între aceste trei mari puteri în chestia orientală este azi fapt împlinit, ceea­ ce pe deplin se va dovedi în timpul cel mai apropiat. Intre oficii­ ministerului de externe din Viena şi între Vittel din Francia, unde contele Goluchowski petrece de pre­sent, zilnic se face un viu schimb de corespondenţe telegrafice. * Su­veranii României, după primirea vi­zitei principelui Ferdinand al Bulgariei, vor pleca imediat în străinătate. In călătoria cătră Ra­­gaz, Majestăţile Lor Regele şi Regina două zile se vor opri la Ischl, pentru a visita pe Majestatea Sa Monarchul nostru. Pentru primirea la Ischl a Suveranilor Ro­mâni, s'au făcut deja mari pregătiri. In onoarea Auguştilor Săi oaspeţi Monarchul nostru va arangea mai multe serbări şi va da un prânz de gală. La recepţiunea şi în timpul petrecerii Su­veranilor României la Ischl se vor afla mai mulţi membri din familia domnitoare a mo­­narchiei noastre, precum: archiducesele Maria Teresia şi Maria Valeria, archiducii Francisc Salvator şi Otto, car’ ministrul de externe, contele Goluchowski, care de present petrece în Francia, cu acest prilegiu îşi va întrerupe concediul şi va pleca la Ischl, pentu­ ca să fie de faţă la primirea Regelui şi Reginei Ro­mâniei, Austro-Ungaria şi România. iii. Cam pe aceeaşi coarda cu „Naţional Zeitung“ o iau şi celelalte ziare mari germane. Aşa corespondentul din Viena al ziarului „Allgemeine Zeitung“ din München scrie la 13 Iulie 189­1.... »Putem zice că, după învingerea pri­mei neîncrederi în contra Hohenzol­­lernului dela răsărit, şi în proporţie în care el a ştiut, prin înţelepciunea sa de Domnitor şi prin hărnicia armatei ro­mâne, să preschimbe principatele Valachia şi Moldova într’un stat european civilisat, a sporit din an în an sinceritatea şi ami­ciţia relaţiunilor între Curtea din Viena şi cea din Bucureşti. După­ ce comiţii Andrássy şi Kálnoky fu­­seră în posiţiune a preţui şi ei după în­treaga lor valoare pentru Austro-Ungaria vederile personale, cunoştinţele politice şi principiile Regelui României, a intrat în funcţiune corniţele Goluchowski, care avea deplina încredere a Regelui Carol, şi cu­noştea prea bine legăturile intime şi cu multă îngrijire cultivate, ce le întreţinea Re­gele cu bărbaţii de stat şi ocârmuitorii sta­telor, cam­ mai presus de nemijlocitele ţinte ale triplei alianţe, supraveghiau menţinerea actualei stări a statelor în Europa. Era deci o misiune de sine înţeleasă a actualului şef al politicei externe austro­­ungare, ca relaţiunile amicale ce existau deja în mod aşa norocos între Austro-Un­garia şi România, să devină şi mai intime. Spre acest sfîrşit ,i­ se oferia o ocasiune favorabilă în relaţiunile personale, ce exis­tau între împăratul Francisc Iosif şi Regele Carol. Regele avuse în mai multe rînduri bucuria a saluta ca oaspete seu pe archi­­ducele Carol Ludovic, fratele împăratului. Intre Regina Elisabeta şi archiducesa Maria Teresia, femei atât de talentate, existau re­­laţiuni îndeosebi amicale, cari nu puteau fi jignite nici prin oare­care deosebiri de ve­deri cu privire la religiune. Firei cavale­reşti a împăratului nu putea să fie decât simpatic felul de a fi al Regelui Carol, se înrudia cu cel al împăratului, şi era foarte simpatic firei cavalereşti a acestuia. Nu putem greşi presupunând, că în de­cursul deselor visite, cari le-a făcut Re­gele României împăratului, cu deosebire la cea din urmă dela Ischl, s’a discutat de Monarchi în toată francheţa afacerile cele mai interne ale ambelor state....“ „Münchener Neueste Nachrichten“ dela 28 Septemvrie se pronunţă în următorul mod: „... In faţa împregiurărilor actuale, visita împăratului austriac trece preste valoarea unui act simplu de curtuoasie. Ea este — şi în cercurile politice bine informate nu există nici o îndoială despre aceasta — ex­presia îmbucurătoare a relaţiunilor exce­lente, ce există în timpul de faţă între Austro-Ungaria şi România, ba se poate zice de-a dreptul între Puterile triplei alianţe şi acest stat balcanic. Relaţiunile bune şi netulburate, ce România întreţine de timp îndelungat cu vecinul seu mare şi puternic, es la iveală în mod evident prin întreve­dere între împărat şi Rege. Precum se ştie, raporturile nu erau tot­deauna aşa de netede. Chestiuni economice şi naţionale se puneau în cale. Trebue socotit ca un merit, că inteligenţa politică a factorilor normativi din Viena, cât şi din

Next