Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)

1897-08-05 / nr. 148

Aimul I Arad, Mark­ 517 August 1807 Hr. 148 REDACȚIA ARAD, STR. AULICH (ADAM)­­ ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe 1 an fi. 10; pe */a an fi. 5; pe */* de an fl. 2 50 ; pe 1 lună fi­­. N-vii de Duminecă pe an /i. l.fio. Pentru România și străin ftatu: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) . INSERŢIUNILE: ar­­­şir garmond; prim­a-dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi­ca­ţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. POLITICA „INDEPENDENTĂ“. Sus, cum se cred, confraţii noştri de la Timişoara, încep discuţiunea cu noi nu pentru­ că ar da importanţă „celor­ c­e, scriu“, dar’ chestiei despre care se scrie.“ Fie şi aşa. Noi declarăm însă, că stăm de vorbă nu pentru­ că am­ da importanţă arti­colelor în cari ideile se pierd prin mormanele de cuvinte, ci suntem cu consideraţiune la împregiurarea, că „Dreptatea“ este organul dlui Mo­­csonyi, pe care, nu de mult, cercuri destul de largi îl divinisau şi aştep­tau dela d-sa mântuirea naţiunii... „Dreptatea“ este apoi tribuna dlui Babeş, care ani mulţi a fost dicta­torul partidului naţional. Replicăm anume ziarului timişorean, nu pentru­ că de câteva septemâni ne ceartă într’una, ci pentru­ că ţinem să aretăm următoarele: Pentru a-şi motiva actuala atitudine de-a nu spune ce vrea, ci numai, că alţii vor să facă rău acei alţii suntem noi. — „Dreptatea“ mistifică lucrurile; tot aşa, în loc să ne arate o cale, pe care purcezând am putea să inaugurăm o politică mai sănătoasă, „ Dreptatea“ fal­sifică istoria luptelor noastre naţionale dela 1860 încoaci, trăgând cu buretele peste acte, la cari a presidat însuşi domnul Babeş. „Politică independentă“ şi „să nu­­ plecăm cu capul în traistă“, c­eata principiul pe care îl propagă ziarul mocsonyist. In acelaşi timp pe noi ne învinovăţeşte că ne am angajat la o politică străină, că tot ce voim să facem, chiar o organizare mai co­­respunzătoare a partidului, e numai spre a ne justifica în jos activitatea, im­pusă de 811S („Dreptatea“ dela 5 Au­gust n.), şi anume, impusă de primul sfetnic al regelui Carol, de dl Sturdza, „care s’a vândut şi pe sine însuşi“. A discuta astfel, este şi nedemn şi periculos. E nedemn pentru bătrâneţele dlui Babeş. Cura, într’un jumătate de veac, atâta a ajuns d-sa. Să propage utre Românii de aici, că primul-mi­­nistru al României, consilierul cel mai ncercat al marelui rege Carol I., este capabil „să vândă causa ro­­mână“? Şi e periculos, pentru­ că se for­­mează astfel şi în presa noastră şcoala nefericită, de a combate nu pe ad­­ersar — căci Români fiind cu toţii­­ membri ai aceluiaşi partid, de ce nu fi noi adversari celora din Timi­­oara? — dar’ pe cei contra cărora ersonal ai supăruri, zicem, să inau­­ureze şcoala nefericită de a ne cusa cu diferite rele tovăreşti, merg­ând cu patima până acolo, ca într’o foaie română să fie presentaţi chiar prim-min­iştri români ca „vânzâtori“ criminali. „Politică independentă“? Dar’atunci ce a căutat la 1892 dl Mocsonyi la Sinaia, unde a legat amiciţie cu dl Tach­e Ionescu, ministru român şi a fost în urmă primit şi de M. Sa Re­gele României? Acusat-am oare noi atunci că dl Tach­e Ionescu, ne vinde şi că dl Mocsonyi s’a vândut? — Nu! Ne ridicasem contra dlui Mocsonyi, numai din causă că în faimoasa în­trunire dela Braşov, pentru a slăbi pe conducătorii de atunci, va să zică, pentru a răsbuna cond­usul conferenţei naţionale dela 9/21 Ianuarie acel an, d-sa voise a provoca o disidenţă în par­tid, ceea­ ce s’a zădărnicit în urma alarmei date de domnul George B. Pop. Şi apoi aducă-’şi aminte dl Babeş de vremea, când în calitatea sa de president al partidului naţional în Bu­cureşti bătuse până şi la uşa prinţului Bibescu (ruso­filul), car’ la întrunirea ţinută în casa regretatului profesor N. Barbu (luna Maiu 1891) cerşise (cum ’i-a aruncat în faţă profesorul universitar I. Bogdan) bani dela Ligă... Nedându-’i-se, pentru­ că domnii Dr. V. Lucaciu şi Coroianu ’l-au demascat, arătând că mistifică, comitetul naţional, dl Babeş se face de atunci propaga­tor al politicei independente, vrând, cu multă rea credinţă, să insinue, că cine are legături cu cei din România, s’a vândut lor şi că cei „puşi sus“ în România ar voi ei să ne conducă! Se înţelege, dacă ar fi d-sa president şi mai ales dacă s’ar găsi un ministru român, care să întreţină legături po­litice cu domnul Babeş, lucrurile s’ar schimba şi d-sa ar fi cel­ ce ar docu­menta mai elocvent, că este de mare valoare pentru noi sfatul şi ori­ce ajutor ce ne pot da fraţii din România. Dar’ să mergem mai departe. In numărul dela 5 Aug. n. „Drep­tatea“ se plânge, că în toată Europa nu s’ar găsi nici un stat, care „ar jertfi din al său măcar o singură um­plutură de puşcă...“ Dar bine, cum adecă s’ar angaja pentru noi un stat strein, când — dacă am urma politica mocsonyistă — noi n’am­ întreţine prie­tenie nici chiar cu România, aliata monarch­iei noastre?!... Şi acestea le scrie organul timişo­rean, după­ ce ne osândeşte aspru pe noi, cari stăruim pentru o propagandă menită a face cunoscută în lumea mare causa română! Iată cum patima te duce la absurd, punându-te în resboiu cu logica! Cum adecă: Vreţi ca Europa să scoată spada pentru noi, dar’ sunteţi în contra a ori-şi-cărei acţiuni, prin care ni­ s'ar atrage atenţia asupra noastră ? Sunteţi chiar şi în contra a ori-ce legături cu bărbaţii de stat ai României, singurii în stare a, ne informa asupra mersului politicei,­­ căci atâta nu va risca nici „Dreptatea“, încât să ne îndrume la casina naţională din Budapesta­­... Dar la Curte ori în alte demnităţi, n’avem Români, cari, să ne poată folosi în această privinţă.. . Strigătul „politică independentă“ nu poate deci se duce pe nimeni. El este o simplă mistificare a unor parapo­nisiţi, cari, vâzând cum li­ s’a dus te­renul de sub picioare, pun, pentru a atrage lume, etichetă frumoasă pe nişte lucruri resuflate de mult. Ungaria şi camarilla. Sub acest titlu „Magyar Hírlap“ în numărul scu­­le Sâm­bătă publică o parte dintr’un articol recent al ziarului „Memorial diplomatique“ din Paris, care la locul prim se ocupă cu ra­porturile politice din Ungaria şi face ur­mătoarele constatări: Cu puţin înainte de asta Austro-Ungaria fu­ ameninţată de o adevărată lovitură de stat ci eată, tocmai această împregiurare a îndemnat partidele parlamentului maghiar la împăcare, la un compromis prin conce­siuni reciproce. Opoziţia a depus primej­dioasa armă a obstrucţionismului şi gu­vernul baronului Bánffy ’şi-a retras faimo­sul §. 16 (din proiectul de lege despre pro­cedura penală). Cei doi adversari s’au sim­ţit îndemnaţi să încheie pace între oalaltă în faţa duşmanului comun, pe care mort îl ţineau de multă vreme, dar’ care încă tot mai trăeşte; acesta e: camarilla curiei au­­striace. Această coterie extraordinar de influentă a curiei, care are mulţi membri şi între archiduci, a conceput planul, să suspindă guvernamentul constituţional, şi încă mai întâiu în Austria, sub pretextul, că opoziţia face cu totul imposibilă funcţionarea maşi­­neriei guvernului.­­ Prin acest fapt un precedent foarte preţios s'ar fi creat în di­recţia, ca să îndemne Coroana să sisteze şi în Ungaria guvernarea constituţională, ceea­­ce ar fi fost motivată prin faptul, că sis­temul parlamentar şi la Budapesta a de­venit imposibil prin obstrucţia oposiţiei. In acest chip în cele două state ale mon­­archiei Habsburgice s’ar fi introdus un pro­­visorat asemenea constituţiei lui Schmerling. Cei din Ungaria însă au observat planul, şi aceasta a fost destul, ca să desarmeze chiar şi pe cei mai răsboinici aderenţi ai lui Kossuth. La Budapesta oamenii ştiu foarte bine, că încercarea unei lovituri de stat în Ungaria ar provoca cea mai pu­ternică opoziţie : „Puştile Manlicher­iane ale honvezilor s'ar separa atunci,“ — ca să fo­losim o trasă celebră. Ei n’au vrut însă a expune ţeara la această necesitate extremă, şi asta a fost pricina, care a desarmat pe cei mai sălbatici adversari ai baronului Bánffy. Resolvarea pacinică a conflictului parla­mentar din Ungaria va ave influenţă şi asupra Reichsrathtlui austriac, opoziţia va fi mai conciliantă. Conflictul cu Bulgaria Continuă a preocupa întreagă presa eu­ropeană. Ştirea, adusă şi de noi în numă­rul ultim, că la ministerul de externe al monarchiei noastre ar fi sosit veşti despre o grabnică aplanare pacinică a conflictului, a desminţit o însuşi „Fremdenblatt“, organul oficios al ministerului de externe. In acelaşi timp a sosit şi din Sofia o telegramă de următorul cuprins : Ministrul-president Stoilov ar fi declarat, că expunerile sale din „Localanzeiger“, pri­vitor la Austro- Ungaria, — nu­­şi­ le revoacă. Dacă menţinerea bunelor raporturi cu mon­archia austro-ungară, — a zis prim-minis­­trul bulgar — depinde dela împregiurarea, ca el, sau să-şi revoace expunerile publicate în foaia berlineză, sau să-­şi dee demisia, atunci numai aceasta din urmă 'şi-o alege, ceea­ ce însă numai peste câteva zile o va face, după­ ce adecă se va reîntoarce dela Rusciuc cu principele la Sofia. — De următor al lui Stoilov se amintește Stanciov, fost consul bul­gar la Viena. * In contrast cu știrile de până acum, zia­rul „ Alkotmány“ din Budapesta, în numărul său de ieri, publică un raport din Constan­­tinopol despre convorbirea, ce un aristo­crat maghiar de acolo a avut-o în chestie cu prim-ministrul bulgar în timpul petrecerii acestuia, acum în timpul din urmă la Con­­stantinopol. Din acest raport al lui „Alkotmány“ ex­­tragem următoarele: Prim-ministrul bulgar a combătut în chi­pul cel mai hotărît expunerile apărute în „Local-Anzeiger“ şi a zis, că declaraţiunile făcute de dînsul au fost publicate în chip tendenţios. „Eu — a accentuat ministrul-president Stoilov — am zis numai, că unele comuni­cate oficioase au consternat pe principele şi guvernul bulgar, cari ne-au insultat din motivul, că Boicev a fost aplicat la curtea principelui. Cu privire la causa şefului de poliţie Novelici am zis, că omoruri şi scandate se petrec şi în alte locuri, dacă raportorul foii berlineze a ilustrat aceasta cu exemple, pe cari eu nu le-am spus, pentru aceasta eu nu pot fi învinuit şi nu pot fi respon­sabil pentru fantasia raportorului. Tot privitor la Novelici, Stoilov a obser­vat, că Bulgaria este o ţeară orientală, unde şef de poliţie poate să fie numai acela, care cunoaşte vieaţa claselor de jos, a hoţilor şi a făcătorilor de rele, dar­ pentru acest post nu prea se află un gentleman neprihănit. Europa totdeauna uită, că Bulgaria este încă o asemenea ţeară, unde şi omorurile politice sunt lucruri de toate zilele, şi adese­ori guvernul e nevoit să folosească astfel de mijloace de forţă, cam­ în ţerile din centrul Europei ar fi imposibile. Privitor la călătoria principelui, Ferdi­nand la Constantinopol, ministrul Stoilov încă s’a declarat. Esenţa acesteia e­ că aspiraţiunile Bulgariei numai aşa pot fi în­deplinite, dacă ea exploatează toate avanta­­giile ce­­i­ se îmbie din raportul său de vaza­­litate cu Turcia. Resultatul apropierii Bul­­gariei de Austro-Ungaria a fost uciderea lui Stambulov. Rusia a umilit numai țeara noastră, dar­ nici odată n'a ajutat-o. Prin urmare, nu ne remâne alta decât Turcia. In Constantinopol, principele Fer­dinand s'a desbrăcat de eticheta europeană centrală şi s’a purtat ca un principe orien­tal, ca vazal al Sidtanilui. Prin aceasta el a cucerit pe toţi în Constantinopol, şi posi­bile a făcut aspiraţiunile Bulgariei în Mace­donia. Ministrul-president Stoilov ’şi-a încheiat convorbirea cu următoarele cuvinte: Principele bulgar mai bucuros a sărutat mâna suveranului seu, a Sultanului, decât să se umilească înaintea curţilor europene.

Next