Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)

1897-10-14 / nr. 196

Anul IM REDACŢIA ARAD, STR. AULICH JADAMI I ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe 1 an fl. 10; pe l­a an fl. 5; pe 1/4 de an fl. 2-50 ; pe 1 lună fl­­. N-vii de Duminecă pe an fl. l.tiO. Pentru România fi strămutate: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. f. 19© Arad, Marţi 14/26 Octomvrie 1897 ADMINISTRAŢIA ARAD, STR. AULICH­­ADAM!­­ INSERŢIUNILE: ae­­­şir garmond: primia-dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi­­caţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. CARACTERE FIRME II. In foc se lămureşte aurul, în lupte se lămuresc caracterele, în lupte ies bărbaţii cei mari. De un timp încoace, de 12—120 ani de când Românii de dincoace în luptele politice urmează rezistenţă pasivă, nu putem cunoaşte bărbaţii noştri din popor. Mai nainte când erau alegerile la Dieta Unga­­gariei, jurnalele au înregistrat multe nume cu caractere lacome şi trădă­toare. Scriem acestea, căci noi simţim că va veni vremea, şi nu de tot târziu, când —­ ca nici­odată până acum — bărbaţii Românilor vor fi puşi la probă. Doamne fereşte, nu am dori să se întâmple cele­ ce s’au întâmplat în timpul trecut. Pot bărbaţii noştri să urmeze con­vingerile sau principiile lor politice, însă noi laicii ţinem: câtă vreme na­ţiunea română de dincoace ’şi-a fă­cut programul ei politic, trebuesc toţi bărbaţii români să-’l păzească, sau să se retragă din luptă. Vor veni multe încercări, ispite şi promisiuni feliurite, dară să nu uităm, că cu conştiinţa ne ducem dincolo şi renumele bun sau rău ne ră­­mâne multă vreme în lume. Cu cât ai făcut mai însemnată jertfă, cu atâta trăieşti mai îndelungat, peste sute de ani pe acest poment. Se zice — şi este adevărat, — nu se poate să fii altcum, decât aşa cum întru atâţia ani te-ai format. A forma caractere nobile însem­nează a da tinerimei o educaţiune şi o instrucţiune nobilă, căci din aceştia se formează bărbaţii şi conducătorii Românilor, e­ducaţiunea de jertfă se formează prin faptele părinţilor; cară instrucţiunea prin exemple, prin autori vechi, prin faptele istorice ale băr­baţilor mari,­­— bărbaţilor de ca­racter firm, cari ducând lupte au ob­ţinut drepturi popoarelor. Asupra formării caracterelor tre­­bueşte să atragem atenţiunea la cele­­ce zilnic vedem, că se desvoartă între Români. Se formează de pildă unii advo­caţi a căror caracteristică este: ma­terialismul, prin despoiarea Româ­nilor. Nici nu-şi fac scrupul pentru acea­stă conduită, de­oare­ce un advocat oare­care mort, era recunoscut de mare jefuitor, la moartea sa făcând o dam­ă mică naţională, e mărit de naţiune. Noi aşteptăm să se ridice un atare bărbat nu numai prin jurisprudenţa sa ci şi prin renumele seu de bărbat firm, mai departe din cercul seu. Preoţii Români se formează prin seminare. Es­te aici cum îi carac­­terisează poporul: „nişte nem­ţişori“. In adevâr, nu ştii , sunt ei laici sau preoţi, căci mulţi nu presentă astfel de caractere. Preoţii eşiţi de la Lipsea protestantă cu cei din Cernăuţul ortodox, e na­tural că trebue să se lovească în ca­pete. Despre profesori şi studenţi nici nu pomenesc. Modele cum erau odată, Bărnuţ, deunăzi Ioan Popescu, astăzi sunt rari. Nu mai pomenesc despre bărbaţii noştri din alte ramuri fiind-că sunt prea puţini. Sunt şi astăzi între Români oa­meni mici la suflete, oameni cu ca­racter denunţător, linguşitor. Nu este nici­decum mirare, fiind­că şi aceste însuşiri rele ca şi cele bune, le-au moştenit unii Români din posiţia tristă în care se aflau mai înainte. In România dela bizantini şi dela fanarioţi s’a moştenit modul de de­nunţare şi de linguşire. Prin aceasta cei mici se insinuau la boieri şi unii s’au şi ridicat prin călcarea altora. Aceştia se numiau ciocoi. In Transilvania şi Ungaria din tre­cutul trist al Românilor fiind ei robotari, birăii dela curtea nemeşilor se nu­meau dintre trădători. Şi astăzi mai au încă trecere astfel de suflete negre înaintea stăpânito­­rilor. Prin înegrirea unuia care îi stă în drum, sau nu-­i place ochii lui, cel nemernic calcă pe el şi se ridică pe sine. Astfel de caractere trebuesc infe­rate, să nu se lăţească între Români. In urmă, adese ne întreabă lumea simplă: cât valorează un om ? Şi îl ridică după averea lui materială, înaintea oamenilor culţi nu aceasta trage în cumpână, ci caracterul, con­duita şi faptele de jertfă. Scopul Mântuitorului lumii a fost: să propovâduească principii de viaţă, pe basa cărora să se formeze carac­tere. Caracterul trebue să fie resul­­tatul muncei din întreaga viaţă a ori şi cui. Fie­care om trebue să trăească ast­fel, ca ceea­ ce face el să fie oglinda sufletului sâu. Averea ce o face un om, este nu­mai un expedient, lucrul principal este caracterul. Evident, că un om poate să facă ori şi cât de mare avere, totuşi tre­­bueşte să se despartă de ea şi mulţi nu ştiu cui râmâne. Dacă însă şi-a format un caracter, acesta îl face multă vreme nemuritor. v. Congresul bisericesc catolic. Pri­matele Vaszary Kolos a convocat congresul constituant catolic la Budapesta pe ziua de 11 Novembre. Congresul îl va deschide Vaszary. In prima şedinţă se vor proclama doi secretari mireni şi unul preot, după care constituindu-se biroid ad hoc, se va alege o comisie verificătoare, compusă din patru mireni şi doi preoţi. * CHESTIA FIUMANĂ continuă a preocupa cercurile conducătoare. Representanţa co­munală îşi va apăra cu ultima energie dreptul autonom şi va protesta în contra guvernului unguresc care voeşte să intro­ducă pe teritorul Fiumei legi fără a cere învoirea representanţei. D­in parte-i, gu­vernul nu voeşte să cedeze, şi astfel con­flictul este de neînlăturat. Mişcarea naţională, întrevederea Monarch­ilor şi un resultat incidental. — Speranţe înveselitoare. — Cearta ism­ieneşte. — Chestia naţională luată ca pretext de agitaţie. — Degene­rarea mişcării. Bucureşti, 11/23 Octomvrie. Visita M. S. Regelui nostru la Budapesta a avut darul să aducă iarăşi în discuţiune chestia naţională, împregiurul căreia se fă­cuse aşazicând, tăcere. E bine să stabilim însă un lucru: tăcerea s'a produs în urma lipsei a ori­ce acţiune dincolo. Aşa, că mergerea regelui Carol la Buda­pesta pe lângă importanţa ei diplomatico­­politică, îşi mai are şi o însemnătate inci­dentală , de nu se făcea, nic­i presa de aici nici cea maghiară şi­­ ce e mai important nici cea străină nu era să scrie săptă­mâni de zile despre relaţiunile dintre Ro­mâni şi Unguri. In România mişcarea naţională în adevâr părea că ia un avânt nu numai nou şi îm­bucurător, dar’ că se atinge adevăratul şi cel mai bun teren, când partidele politice se unesc asupra unui punct care ar trebui să le ţie comun. Meetingul de la 3 octomvrie în care doi fruntaşi ai Ligei, dl Delavrancea şi Vlădescu, vorbiseră cu atâta căldură şi înţelepciune, ne făcuse să sperăm că dela Ligă s'a exclus politica de partid. Ne ziceam adecă: dacă aici în centru se dă un exemplu atât de bun, căci cei doi oratori nu aparţin aceluiaşi partid politic, — şi în restul ţerii tot aşa se va face. Peste o săptămână însă, la Craiova, se produce un incident: un orator — nu impoartă de ce partid dar’ vorba e că vîră politica de partid în Ligă, aşa că „Drapelul“ s’a sim­ţit îndemnat să desaproabe acest lucru; cel cu pricina a răspuns în „Epoca“ car’ pe ziua de ieri cearta a isbucnit d’abinele între „Drapelul“ „Dreptatea“ şi „Epoca“. Ce e mai mult, dl Fleva, directorul ,Drep­tăţii“, a convocat pe mâne o întrunire în sala Dacia pentru a discuta chestia naţio­nală, şi anume — după­ cum scrie într’un „manifest“ — „pentru a stabili responsabi­lităţile în ceea­ ce priveşte ultimele fapte de ruşine naţională“.. * Va să zică mâne o să asistăm la recri­minări, cari o să ţină departe de întrunire partizani de ai ambelor partide de guverna­­ment, pentru­ că nu-­mi vine a crede, ca la întrunire să se ducă şi să ia cuvântul băr­baţi cu trecere nici din partidul liberal-na­­ţional, nici din cel conservator, ei pur şi simplu o să fie o inscenare ca cele în afa­cerea Ghenadie. Pentru dl Fleva, care nu e măcar membru la „Ligă“ (dl Perietzeanu- Buzău, preşedintele secţiei Bucureşti a Ligei a arătat că d-sa n’a vrut să plătească cotiza­­ţiile), chestia naţională va fi deci numai un pre­text de a agita contra regelui şi guvernului, lu­cru în contra căruia elementele în adevăr naţio­naliste vor protesta totdeauna, ori­care partid ar fi la putere, pentru­ că nu în acest chip se poate ajuta ceva chestiei naţionale. Când avem adecă să alegem între Ligă şi dl Fleva, vom prefera tot­deauna pe cea dintâiu.* „Drapelul“ de azi scrie: „Dreptatea“, în limbagiul ei favorit, spune că a îndemna să nu se facă politică în chestia naţională, este o şarlatanie ordinară. „Am fost printre aceia cari s’au pronun­ţat în chestia aceasta, şi prin urmare invec­tiva „Dreptăţei“ nu poate rămânea fără respuns din parte-ne. „Liber e ori­cine să facă ori­ce fel de politică din chestia naţională, dar’ s’o facă pe propria lui socoteală şi răspundere. Dar’ când e vorba să iei cuvântul la o întrunire publică convocată sau patronată de vre-o secţie a Ligei, e o datorie elementară de bun simţ să nu bagi, tu orator care nu vorbeşti numai în numele tău personal, politica de partid într-o asemenea întrunire. „La întrunirea pe care o va ţine dl Fleva, Duminecă, d-sa e liber să spue ori­ce, să subordoneze cu desăvârşire chiar chestia naţională politicei de partid sau vederilor sale personale. Dar, când dl Eliescu de la Craiova, care vorbea la o întrunire patro­nată de secţia Ligei din localitate, a ameste­cat politica de partid cu chestia naţională, d-sa a comis o greşală care trebue rele­vată. „Liga nu e nici liberală, nici conservatoare şi din ziua în care ea s-ar tr­ans­fonna întru un instrument politic intern, ar deveni pur şi simplu odioasă,pentru motive pe care ori şi cine uşor le poate înţelege. „Aşa am pus noi chestia şi în rândul trecut, şi dacă felul acesta de a vedea e taxat de şarlatanie ordinară, epitetul face mai mult rău acelora cari îl întrebuinţează, de­cât acelora la adresa cărora se aruncă. Socot, că atât aici cât şi dincolo, cei cari sunt sinceri naţionalişti, nu pot să nu aproabe acest punct de vedere. Pentru­ că într’adevâr, dacă admitem ca chestia na­ţională să fie calul de bătaie în luptele dintre partide, un singur resultat se va ajunge: se disgustă şi cele mai sincere ele­mente naţionaliste şi întreaga chestiune va degenera aşa fel, că în loc de a folosi, va strica enorm causei. Cu înjurăturile ce dl Fleva va adresa Ungurilor şi cu aplausele publicului dlui Fleva, poate să fie satisfăcut cel mult d-sa. Soartea celor cari dincolo sufer în temniţă până şi lipsurile traiului de toate zilele, se va putea uşura însă nu­mai când prin jertfa celor de aici, luptătorii de dincolo vor fi puşi la adăpostul ori­cărei griji a zilei de mâne. Cei cari au înte­meiat şi susţin Liga, au ajutat în felul acesta pe mulţi luptători. Ear’ cine se pune în calea apucată de Ligă, conştient ori inconştient, dar’ fapt e, că fac un râu nespus causei naţionale şi mişcarea pornită de ei numai naţională nu se poate numi. Congresul naţional-bisericesc. Şedinţa a IX-a. Se deschide la 9 oare. Metr. M. Romanul, comunică prin fostul archim. F. Musta votul sinodului episcopesc în afacerea Goldiş. (Am publicat deja acel vot. Red.) Se transpune comisiunei verificătoare. Metr. Miron predă presidiul Episcopului Meţianu.

Next