Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)

1897-11-25 / nr. 224

Anul I Arad, Marţi 25 Noemvrie (7 Decemvrie) 1897No. 224 REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAMl i ADMINISTRAŢIA ARAD, STR AULICH (ADAMl i INSERŢIUNILE: ae i­fir garmond: primia­ dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr. ; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi­­caţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe 1 an fl. 10; pe */1 an fl. 5; pe */4 de an fl. 2’50 ; pe 1 lună fl­­. N­rii de Duminecă //« an fl. 1.50. Pentru România fi străinătate: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. Un plan mare. Când cineva umblă a pustiu, eac­­aşa sa peardâ vremea, ori vrea un lucru pe care nu-­l poate întrupa pentru­ câ însăşi ideea e absurdă. Ro­mânul zice: „ Umblă după potcoave de cai morţi“. Cam aşa ni­ se pare nou e planul rectorului universităţii din Budapesta, care vrea să pună la cale un con­gres de pace al universitarilor, pentru a desăvîrşi astfel pacea intre naţionalităţi. In corespondenţa din Budapesta, publicată în numărul nostru prece­dent, cetitorii noştri au putut să vadă despre ce e vorba. Au cetit şi răspunsu­­rile nimerite pe cari le-a dat dl Ilarie Ch­endi, student universitar chemat de rector la raport. Cele semnalate de noi Sâmbătă, sunt confirmate acum de însuşi rec­torul Herczegh. Intr’adevăr, în nuvac­­rul de la 4 Decemvrie al ziarului „Budapesti Hírlap“ sub titlul „Orszá­gos egyetemi békeegyesület“ („Aso­ciaţie de pace universitară peste toată ţeara“ — cerem iertare de tra­ducere, dar’ am vrut să interpretăm fidel titlul unguresc!) scrie un arti­­col în care spune: „Eu însă nu voesc duşmănie, îmi dau si­linţa ca între Unguri şi naţionalităţi să în­ceteze nemulţumirile şi neîncrederea. Se fie eară prietenie, frăţie dragoste şi con­cordie. „Pentru­ că dacă ne-am iubit în trecut, să ne iubim şi în present şi în viitor. Să îm­­părţim şi pe viitor într’olaltă mâhniri şi du­reri, bucurie şi bunăstare. „Dorinţa aceasta aş vrea să o realizez printr’o „Országos egyetemi béke egyesü­let“ (nu mai traducem eară!) care să fie făcută după chipul congresului internaţio­nal de pace european. „Membrii ai acestui congres ar fi toţi studenţii universitari, fără deosebire de na­ţionalitate. Aceasta cu respectarea perfectă a limbei şi confesiunei. „Menirea acestei asociaţiuni ar fi să re­solve chestiunile de naţionalitate, confesie şi onoare ce s’ar isca între studenţii universi­tari“. Pentru­ ca lucrurile să fie mai cu forfoia, rectorul ar invita apoi la constituirea acestei asociaţiuni şi pe membrii din Europa ai congresului de pace, precum şi pe membrii maghiari ai acestui congres. Cu un cuvent, lucru mare. Păcat însă, că di­rector unor idei atât de sublime le face o introducere care — încât îi priveşte pe Români cel puţin — e un îndemn să nu ia în serios tot planul. Pentru­ că nainte de a-­şi formula cele de mai sus, rectorul Herczeg susţine mai presus de toate urmă­toarele: Alexics e un bun profesor şi conform legii a urmat, când cursul de limba română şi ’l-a început... un­gureşte. Aşa cere legea ungurească, ear’ legea aceasta e sfântă ca legile dumnezeeşti. Ear’ ca cetăţeni, suntem şi noi Românii datori să respectăm acele legi, deoare­ce întâiu de toate trebue să fim patrioţi, şi apoi fii ai naţiunei române, car’ patrioţi numai aşa vom dovedi că suntem, dacă vom respecta legile... Am înţeles. Tot ce ’i-a pleznit prin cap lui Tisza şi-’i va plezni şi lui Bánffy, are să fie lucru sfânt, ca legea dum­­nezeească şi asociaţia asta curioasă de pace va avea menirea să ne con­vingă, că toate legile de maghiarizare sunt sfinte, că justiţia în stat se îm­parte deopotrivă pentru cetăţeni, că toate naţionalităţile se bucură în acelaşi grad de toate bucuriile şi beneficiile vieţii ce­tăţeneşti, cu un cuvânt, că aşa cum sunt lucrurile, e nu se poate mai bine, şi vrednic de osândă e cine agită şi ingrat e cine nu-ai mulţumit cu atâta dreptate ungurească!.. Aşa bună­oară, universitarii români cari au huiduit pe Alexios, au păcătuit contra legii ungureşti... Ca să ne dovedească apoi afirma­ţia această din urmă, citează şi legi dela 1597, conform cărora „cei ce ţin adunări în contra legilor existente ori aduc hotărîri îndreptate contra legilor, se de­clară revoluţionari, trădători (purtate) şi conspiratori şi se pedepsesc cu sclavie şi batjocură de drept“ (scoatere în piaţă de pildă şi scuiparea în faţă)... Bine că n’a citat magnificul rector legi de pe vremea lui Árpád, când pur şi simplu se tăia în bucăţi ori­ce „pártüte“... Punem numai o singură întrebare: Pe cine vrea să prostească recto­rul magnific? Pe Români? Dar’ nici cu bobii nu va găsi unul măcar, care să aibă cea mai minimă încredere în asociaţiuni de asemenea natură. Când guvernul dintre Români dă cinste la d’alde Alexi­s şi Moldován Gergely, din partea majorităţii Româ­nilor să nu aştepte nici umbră de în­credere. Nu îndeosebi în era, în care regimul atentează până şi la istoria cea mai sfântă, cea ce se leagă de numele comunelor din patrie. Să nu obosească deci rectorul de geaba. Nici din streinatate, nici dintre noi n’are să strângă la intemeiarea asociaţiunei sale de pace peste ţeara întreagă un singur om cum se cade. Ca să fie pace, trebue să înceteze întâiu resboiul: guvernul să se omenească, să nu prigonească na­ţionalităţile, să abandoneze poli­tica sa de exterminare a tot ce nu e unguresc! Câtă vreme nu se schimbă regimul, rămânem cum suntem şi ori­ce încercare de a ne determina să cugetăm şi să sim­ţim altfel de cum simţim şi cugetăm în present, e zadarnică. Umblă după pot­coave de cai morţi Ungurii cari — ca şi rectorul magnific — socot că suntem copii şi ne vom lăsa să fim îmbătaţi cu apă rece. Adunare oprită. Ziarele maghiare dau fără nici o emoţie ştirea că Beliczay Sán­dor, faimosul „főszolgabíró“ din Beiuş a oprit adunarea de constituire a Asociaţiunei convocată pe ziua de 2 Decemvrie. Aşteptăm însă ca Românii bihoreni să ia poziţie şi să nu rabde a fi batjocoriţi de nici un fisolgăbirău! ♦ In contra francmasonilor. Ungurii cato­lici ardeleni în „status“-ul lor au luat mă­­suri aspre contra celor slabi în credință ori chiar dușmani ai credinței. Au hotărît a­­nume, că membrii senatului comitetului cen­tral al status-ului lor, au să depună jură­­mînt pe aceea, că nu sunt membri ai nici­­unei societăţi oprită de biserică. ori a vre­unei reuniuni francmasone. Ear’ această ho­­tărîre a status-ului a tras după sine urma­rea că în proximul sinod al bisericeii rom.­­catolice din Cluj, vor propune ca şi membri comitetului lor parochial local, să depună acelaşi jurământ, pentru a face astfel peste putinţă ca anumiţi „corifei“ ai vieţii publice, cari de fapt pentru biserică n’au nici o inimă, să figureze şi în conducerea trebilor bisericeşti ca „corifei“, pe când de fapt ei sunt ori nepăsători ori chiar rău-voitori. * Opoziţia croată se pregăteşte să des­­volte o acţiune naţională mai puternică în sesiunea Dietei provinciale deschise la 6 Dec. Se vor face o mulţime de inter­pelaţii cu privire la abusurile electorale (de a scoate deputaţi „liberali“­­ la Ungaria), — vor face apoi propuneri grabnice cu pri­vire la chestia Fiume! Dr. Brestienski, şe­ful oposiţiei, va interpela în causa preoţimii din comitatul Varasd care a fost crunt per­secutată de autorităţi, la ordinul fişpanului. * şi fără demisia lui Abrahamovitz nici să stee de vorbă nu vrea. Ear’ Dr. Lueger deşi a declarat că obstrucţionism formal nu face, va lupta însă din toate puterile contra încheierii provisoratului cu Ungaria. Din parte-le, partidele din majoritate sunt cu atât mai puţin dispuse să ce­deze, îndeosebi marii proprietari conser­vativi nici nu vor să trateze cu guver­nul Gautsch. Depărtarea contelui Goess. Citim în „Patria“ următoarele: „Marţi noaptea am primit o depeşă din Viena, care ne-a anunţat, că con­tele Goess e numit guvernor în Tirol, care president al ţerii pentru Bucovina este numit baronul Bourgignon“. Crisă în Austria. Cele din urmă ştiri ne vestesc că ba­ronul Gautsch n’a reuşit să-’şi facă ma­joritate între partidele politice din Au­stria. Provisoratul nu va fi deci votat pe cale parlamentară, ci se va prelungi încă pe un an prin dispo­­siţiune preaînaltă. Constituţionalismul este deci suspen­dat în Austria car’ parlamentarismul de asemenea se va fi dovedit că nu mai poate să se menţină, cel puţin nu în forma-i actuală. E sigur deci ca pe azi Dieta ma­ghiară să aviseze şi ea conform situa­­ţiunei din Austria. Baronul Bánffy va trebui să vină cu un proiect care să limpezească relaţiunile statului ungar că­­tră cel Austriac, încetat deja a mai fi stat constituţional, —­ear’ pactul funda­mental dela 1867 prevede că Ungaria numai faţă de o Austrie constituţională e obligată la susţinerea relaţiunilor dua­liste.* Jhisiunea lui Gautsch s’a zădărnicit din următoarele cause. Social-democraţii, creştinii socialişti şi partidul lui Schönerer n’au vrut să cedeze nimic, îndeosebi acesta din urmă, fără a se retrage ordinaţiunile privitoare la limbă Statariul în Praga. (Coresp. particulară a „Trib. Pop.“) Praga, în 3 Decemvrie st. n. Noaptea de eri a trecut fără de vre-o tulburare. Cordoanele militare, cari au în­chis toate stradele oraşului, s'au retras în casarme numai pe la 3 ore dimineaţa. In decursul zilei de astăzi nu s’a în­tâmplat nimic mai de însemnătate. Poliţia a afişat azi dimineaţă pe colţurile strade­­lor placate publicând „Standrechtul, fă­când totdeodată atent publicul, că acela care va comite crimele indicate în §-ul 85 al codului criminal (Öffentliche Gewaltt­­hätigkeit) va fi condamnat la moarte şi sen­­tenţa va fi imediat executată. Afară de aceea s’a mai publicat ordinul poliţienesc, ca până la 9 ore trebue să se închidă toate localurile pu­blice. Astfel locuitorii sunt siliţi să păstreze o ţinută pacinică. Tulburările deocamdată par a fi finite, cel puţin câteva zile, cât va ţine „Stand­rechtul“ e imposibilă ori­ce acţiune din partea demonstranţilor. A. L. Din discursul „Pentru cunună“ al lui Demostene. In anul 338 a. Christos s’a întâmplat ves­tita luptă dela Cheroneia, în care Filip, ma­rele rege al Macedoniei, a învins pe Ate­­nieni, aliaţi cu Tebanii şi astfel a ajuns stă­pân al Greciei întregi. In această luptă 1000 de Atenieni râmaseră morţi şi alţi 2000 fură făcuţi prisonieri. Fiindcă De­mostene fusese unul dintre cei mai vio­lenţi oratori pentru luptă în contra lui Filip, de aceea duşmanii lui personali într’un chip neiertat îl acusau pe el pentru pierderea suferită. Demostene se apără astfel: „Evenimentul e aşa cum îl vrea norocul, intenţiunea celui care dă un sfat se arată prin însuşi sfatul. Nu mâ acusa dar’ pen­tru victoria, pe care ’i-a fost dat lui Filip să o câştige, sfîrşitul luptei atârnă dela Dumnezeu, nu dela mine. Dar’ dacă n’am luat toate măsurile prescrise de prudenţa omenească; dacă n’am întrebuinţat sinceri­tate, zel, ardoare mai presus de puterile mele; dacă întreprinderile mele n’au fost glorioase, vrednice de republică, necesare, arată-’mi, şi pe urmă vin’ de mă acuză! Dacă o lovitură de trăsnet mai tare decât mine, decât toţi Elinii, a căzut asupra ca­petelor noastre, ce puteam să fac eu? că­petenia unui vas a făcut totul pentru si­guranţa lui, şi a înzestrat corabia cu totul ce părea, că o va garanta, dar’ furtuna vine, sdrobeşte, nimiceşte catargurile, fi-va acu­­sat acest om pentru naufragiu? Nu eu, va răspunde el, aveam în mâni cârma. Ei bine! nu comandam eu armata, nu eram eu stăpân peste armată, moartea e stăpână pe toate... „Dar’ asupra tuturor datoriilor impuse ora­torului întreabă-mă cu rigoare, consimt. Care sunt acele datorii? a studia afacerile de la început, a le prevede urmările, a le

Next