Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)
1897-11-25 / nr. 224
Anul I Arad, Marţi 25 Noemvrie (7 Decemvrie) 1897No. 224 REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAMl i ADMINISTRAŢIA ARAD, STR AULICH (ADAMl i INSERŢIUNILE: ae ifir garmond: primia dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr. ; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe 1 an fl. 10; pe */1 an fl. 5; pe */4 de an fl. 2’50 ; pe 1 lună fl. Nrii de Duminecă //« an fl. 1.50. Pentru România fi străinătate: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. Un plan mare. Când cineva umblă a pustiu, eacaşa sa peardâ vremea, ori vrea un lucru pe care nu-l poate întrupa pentru câ însăşi ideea e absurdă. Românul zice: „ Umblă după potcoave de cai morţi“. Cam aşa ni se pare nou e planul rectorului universităţii din Budapesta, care vrea să pună la cale un congres de pace al universitarilor, pentru a desăvîrşi astfel pacea intre naţionalităţi. In corespondenţa din Budapesta, publicată în numărul nostru precedent, cetitorii noştri au putut să vadă despre ce e vorba. Au cetit şi răspunsurile nimerite pe cari le-a dat dl Ilarie Chendi, student universitar chemat de rector la raport. Cele semnalate de noi Sâmbătă, sunt confirmate acum de însuşi rectorul Herczegh. Intr’adevăr, în nuvacrul de la 4 Decemvrie al ziarului „Budapesti Hírlap“ sub titlul „Országos egyetemi békeegyesület“ („Asociaţie de pace universitară peste toată ţeara“ — cerem iertare de traducere, dar’ am vrut să interpretăm fidel titlul unguresc!) scrie un articol în care spune: „Eu însă nu voesc duşmănie, îmi dau silinţa ca între Unguri şi naţionalităţi să înceteze nemulţumirile şi neîncrederea. Se fie eară prietenie, frăţie dragoste şi concordie. „Pentru că dacă ne-am iubit în trecut, să ne iubim şi în present şi în viitor. Să împărţim şi pe viitor într’olaltă mâhniri şi dureri, bucurie şi bunăstare. „Dorinţa aceasta aş vrea să o realizez printr’o „Országos egyetemi béke egyesület“ (nu mai traducem eară!) care să fie făcută după chipul congresului internaţional de pace european. „Membrii ai acestui congres ar fi toţi studenţii universitari, fără deosebire de naţionalitate. Aceasta cu respectarea perfectă a limbei şi confesiunei. „Menirea acestei asociaţiuni ar fi să resolve chestiunile de naţionalitate, confesie şi onoare ce s’ar isca între studenţii universitari“. Pentru ca lucrurile să fie mai cu forfoia, rectorul ar invita apoi la constituirea acestei asociaţiuni şi pe membrii din Europa ai congresului de pace, precum şi pe membrii maghiari ai acestui congres. Cu un cuvent, lucru mare. Păcat însă, că director unor idei atât de sublime le face o introducere care — încât îi priveşte pe Români cel puţin — e un îndemn să nu ia în serios tot planul. Pentru că nainte de a-şi formula cele de mai sus, rectorul Herczeg susţine mai presus de toate următoarele: Alexics e un bun profesor şi conform legii a urmat, când cursul de limba română şi ’l-a început... ungureşte. Aşa cere legea ungurească, ear’ legea aceasta e sfântă ca legile dumnezeeşti. Ear’ ca cetăţeni, suntem şi noi Românii datori să respectăm acele legi, deoarece întâiu de toate trebue să fim patrioţi, şi apoi fii ai naţiunei române, car’ patrioţi numai aşa vom dovedi că suntem, dacă vom respecta legile... Am înţeles. Tot ce ’i-a pleznit prin cap lui Tisza şi-’i va plezni şi lui Bánffy, are să fie lucru sfânt, ca legea dumnezeească şi asociaţia asta curioasă de pace va avea menirea să ne convingă, că toate legile de maghiarizare sunt sfinte, că justiţia în stat se împarte deopotrivă pentru cetăţeni, că toate naţionalităţile se bucură în acelaşi grad de toate bucuriile şi beneficiile vieţii cetăţeneşti, cu un cuvânt, că aşa cum sunt lucrurile, e nu se poate mai bine, şi vrednic de osândă e cine agită şi ingrat e cine nu-ai mulţumit cu atâta dreptate ungurească!.. Aşa bunăoară, universitarii români cari au huiduit pe Alexios, au păcătuit contra legii ungureşti... Ca să ne dovedească apoi afirmaţia această din urmă, citează şi legi dela 1597, conform cărora „cei ce ţin adunări în contra legilor existente ori aduc hotărîri îndreptate contra legilor, se declară revoluţionari, trădători (purtate) şi conspiratori şi se pedepsesc cu sclavie şi batjocură de drept“ (scoatere în piaţă de pildă şi scuiparea în faţă)... Bine că n’a citat magnificul rector legi de pe vremea lui Árpád, când pur şi simplu se tăia în bucăţi orice „pártüte“... Punem numai o singură întrebare: Pe cine vrea să prostească rectorul magnific? Pe Români? Dar’ nici cu bobii nu va găsi unul măcar, care să aibă cea mai minimă încredere în asociaţiuni de asemenea natură. Când guvernul dintre Români dă cinste la d’alde Alexis şi Moldován Gergely, din partea majorităţii Românilor să nu aştepte nici umbră de încredere. Nu îndeosebi în era, în care regimul atentează până şi la istoria cea mai sfântă, cea ce se leagă de numele comunelor din patrie. Să nu obosească deci rectorul de geaba. Nici din streinatate, nici dintre noi n’are să strângă la intemeiarea asociaţiunei sale de pace peste ţeara întreagă un singur om cum se cade. Ca să fie pace, trebue să înceteze întâiu resboiul: guvernul să se omenească, să nu prigonească naţionalităţile, să abandoneze politica sa de exterminare a tot ce nu e unguresc! Câtă vreme nu se schimbă regimul, rămânem cum suntem şi orice încercare de a ne determina să cugetăm şi să simţim altfel de cum simţim şi cugetăm în present, e zadarnică. Umblă după potcoave de cai morţi Ungurii cari — ca şi rectorul magnific — socot că suntem copii şi ne vom lăsa să fim îmbătaţi cu apă rece. Adunare oprită. Ziarele maghiare dau fără nici o emoţie ştirea că Beliczay Sándor, faimosul „főszolgabíró“ din Beiuş a oprit adunarea de constituire a Asociaţiunei convocată pe ziua de 2 Decemvrie. Aşteptăm însă ca Românii bihoreni să ia poziţie şi să nu rabde a fi batjocoriţi de nici un fisolgăbirău! ♦ In contra francmasonilor. Ungurii catolici ardeleni în „status“-ul lor au luat măsuri aspre contra celor slabi în credință ori chiar dușmani ai credinței. Au hotărît anume, că membrii senatului comitetului central al status-ului lor, au să depună jurămînt pe aceea, că nu sunt membri ai niciunei societăţi oprită de biserică. ori a vreunei reuniuni francmasone. Ear’ această hotărîre a status-ului a tras după sine urmarea că în proximul sinod al bisericeii rom.catolice din Cluj, vor propune ca şi membri comitetului lor parochial local, să depună acelaşi jurământ, pentru a face astfel peste putinţă ca anumiţi „corifei“ ai vieţii publice, cari de fapt pentru biserică n’au nici o inimă, să figureze şi în conducerea trebilor bisericeşti ca „corifei“, pe când de fapt ei sunt ori nepăsători ori chiar rău-voitori. * Opoziţia croată se pregăteşte să desvolte o acţiune naţională mai puternică în sesiunea Dietei provinciale deschise la 6 Dec. Se vor face o mulţime de interpelaţii cu privire la abusurile electorale (de a scoate deputaţi „liberali“ la Ungaria), — vor face apoi propuneri grabnice cu privire la chestia Fiume! Dr. Brestienski, şeful oposiţiei, va interpela în causa preoţimii din comitatul Varasd care a fost crunt persecutată de autorităţi, la ordinul fişpanului. * şi fără demisia lui Abrahamovitz nici să stee de vorbă nu vrea. Ear’ Dr. Lueger deşi a declarat că obstrucţionism formal nu face, va lupta însă din toate puterile contra încheierii provisoratului cu Ungaria. Din parte-le, partidele din majoritate sunt cu atât mai puţin dispuse să cedeze, îndeosebi marii proprietari conservativi nici nu vor să trateze cu guvernul Gautsch. Depărtarea contelui Goess. Citim în „Patria“ următoarele: „Marţi noaptea am primit o depeşă din Viena, care ne-a anunţat, că contele Goess e numit guvernor în Tirol, care president al ţerii pentru Bucovina este numit baronul Bourgignon“. Crisă în Austria. Cele din urmă ştiri ne vestesc că baronul Gautsch n’a reuşit să-’şi facă majoritate între partidele politice din Austria. Provisoratul nu va fi deci votat pe cale parlamentară, ci se va prelungi încă pe un an prin disposiţiune preaînaltă. Constituţionalismul este deci suspendat în Austria car’ parlamentarismul de asemenea se va fi dovedit că nu mai poate să se menţină, cel puţin nu în forma-i actuală. E sigur deci ca pe azi Dieta maghiară să aviseze şi ea conform situaţiunei din Austria. Baronul Bánffy va trebui să vină cu un proiect care să limpezească relaţiunile statului ungar cătră cel Austriac, încetat deja a mai fi stat constituţional, —ear’ pactul fundamental dela 1867 prevede că Ungaria numai faţă de o Austrie constituţională e obligată la susţinerea relaţiunilor dualiste.* Jhisiunea lui Gautsch s’a zădărnicit din următoarele cause. Social-democraţii, creştinii socialişti şi partidul lui Schönerer n’au vrut să cedeze nimic, îndeosebi acesta din urmă, fără a se retrage ordinaţiunile privitoare la limbă Statariul în Praga. (Coresp. particulară a „Trib. Pop.“) Praga, în 3 Decemvrie st. n. Noaptea de eri a trecut fără de vre-o tulburare. Cordoanele militare, cari au închis toate stradele oraşului, s'au retras în casarme numai pe la 3 ore dimineaţa. In decursul zilei de astăzi nu s’a întâmplat nimic mai de însemnătate. Poliţia a afişat azi dimineaţă pe colţurile stradelor placate publicând „Standrechtul, făcând totdeodată atent publicul, că acela care va comite crimele indicate în §-ul 85 al codului criminal (Öffentliche Gewaltthätigkeit) va fi condamnat la moarte şi sentenţa va fi imediat executată. Afară de aceea s’a mai publicat ordinul poliţienesc, ca până la 9 ore trebue să se închidă toate localurile publice. Astfel locuitorii sunt siliţi să păstreze o ţinută pacinică. Tulburările deocamdată par a fi finite, cel puţin câteva zile, cât va ţine „Standrechtul“ e imposibilă orice acţiune din partea demonstranţilor. A. L. Din discursul „Pentru cunună“ al lui Demostene. In anul 338 a. Christos s’a întâmplat vestita luptă dela Cheroneia, în care Filip, marele rege al Macedoniei, a învins pe Atenieni, aliaţi cu Tebanii şi astfel a ajuns stăpân al Greciei întregi. In această luptă 1000 de Atenieni râmaseră morţi şi alţi 2000 fură făcuţi prisonieri. Fiindcă Demostene fusese unul dintre cei mai violenţi oratori pentru luptă în contra lui Filip, de aceea duşmanii lui personali într’un chip neiertat îl acusau pe el pentru pierderea suferită. Demostene se apără astfel: „Evenimentul e aşa cum îl vrea norocul, intenţiunea celui care dă un sfat se arată prin însuşi sfatul. Nu mâ acusa dar’ pentru victoria, pe care ’i-a fost dat lui Filip să o câştige, sfîrşitul luptei atârnă dela Dumnezeu, nu dela mine. Dar’ dacă n’am luat toate măsurile prescrise de prudenţa omenească; dacă n’am întrebuinţat sinceritate, zel, ardoare mai presus de puterile mele; dacă întreprinderile mele n’au fost glorioase, vrednice de republică, necesare, arată-’mi, şi pe urmă vin’ de mă acuză! Dacă o lovitură de trăsnet mai tare decât mine, decât toţi Elinii, a căzut asupra capetelor noastre, ce puteam să fac eu? căpetenia unui vas a făcut totul pentru siguranţa lui, şi a înzestrat corabia cu totul ce părea, că o va garanta, dar’ furtuna vine, sdrobeşte, nimiceşte catargurile, fi-va acusat acest om pentru naufragiu? Nu eu, va răspunde el, aveam în mâni cârma. Ei bine! nu comandam eu armata, nu eram eu stăpân peste armată, moartea e stăpână pe toate... „Dar’ asupra tuturor datoriilor impuse oratorului întreabă-mă cu rigoare, consimt. Care sunt acele datorii? a studia afacerile de la început, a le prevede urmările, a le