Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)

1897-12-04 / nr. 231

Anini î Arad, Joi 4/16 Decemvrie 189?Mp. 231 REDACȚIA ARAD, STR. AULICII (ADAM)­­ ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe 1 an fi. 10; pe */* an fl. 5; pe 1/i de an fi. 2.50 ; pe 1 lună fl­­. A'­rii de Duminecă pe an fl. 1.50. Pentru România fl strămnătate pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA ARAD, STR­AULICH (ADAM) . INSERŢIUNILE: ae 1 şir garmond, priuia­d;tt. 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi­­caţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. PROTESTĂM!.. De la Sibiu am primit următoarea ştire: „Adunarea alegătorilor români, ce a fost convocată pe 2/14 Decemvrie ce la Sib­iu, a fost oprită prin directorul de poliţie pe motivul, că la adunare au fost convocaţi alegătorii de naţionalitate ro­­m­â­n­ă“. Aceiaşi ştire o vedem inserată şi în ziarele oposiţionale, dintre cari „ Al­kotmány“ manifestă oare­care indig­nare, vezând că „guvernul tratează pe naţionalităţi numai cu baionetele gendarmilor“... Presa guvernamentală tace însă a­­supra acestei noue volnicii. Se vede că şi ei îi este ruşine de batjocura pe care o suferă în statul ungar constituţiunea, azi cuvânt absolut de­şert pentru naţionalităţi, căror aşa se vede, satrapul Bánffy vrea să le confişte până şi cel mai elementar drept cetăţenesc. Mişelia e cu atât mai mare, cu cât abea sunt câteva zile, de când Saşii s’au întrunit în dragă voie pretutin­deni în Ardeal. Ear’ la Budapesta socialiştilor zilnic li­ se dă voiă să facă întruniri peste întruniri. Protestăm deci cu toată tăria în contra acestei infamii şi facem un apel călduros cătră toate inimile ro­mâneşti să se oţetească, să stee gata căci se apropie momentul să dăm cu toţii un formal şi bărbătesc protest în contra neomeniilor sbirilor cari batjocoresc şi calcă în picioare con­stituţia ţerii. Mai ales acum, una să fim, şi să ne ridicăm ca un singur om împo­triva stăpânirii, care pe un popor de trei milioane vrea să-­l scoată din lege. Pe cale legală şi cu mijloacele îngăduite de constituţiunea ţerii să luptăm cu ultimele puteri, arătând că nu vrem să subscriem decapitarea noastră ca Români, căci singur acest cuvânt îi face pe cei dela putere să nu mai aibă ruşine, ci cu tot preţul să ne silească a nu ne mai numi Români, a nu ne mai întruni ca ce­tăţeni de naţionalitate română, ei ca simpli cetăţeni ungari. Acum se învederează cam»'*"'" bată pe care o duc zii­a în contra noastră, desei - de­care zi „întruniri secre , „conspi­­raţiuni periculoase“, „bani cu gră­mada din România“ şi câte calomnii şi minciuni toate, îi trebuiau guver­nului pretexte pentru a salva măcar aparenţa, că opreşte adunările române în interesul... siguranţei statului! Perversitatea aceasta însă n’are să prindă, n’are să seducă pe nimeni, ci mişelia are să fie taxată ca mişelie. Ear’ Românii mişei ar fi şi ei, dacă în faţa unor asemenea acte arbitrare nu şi-ar aduna până şi rămăşiţele de forţe, spre a protesta cu tărie şi a-­i striga guvernului puternic, să se cu­tremure , destul a fost. Scandal în Dieta croată. Luni la 18 c. cu ocazia desbaterii pro­iectului de lege asupra provisoratului s’a întâmplat un scandal enorm. Dr. Potocejac a atacat vehement Ungaria, pentru­ ce Ko­­vacsevics a propus ca Potocejac să fie in­terzis dela 30 şedinţe. Propunerea a produs un scandal ne mai­pomenit. Stânga a început se vocifereze bătând din picioare şi cu pumnii pe bănici aşa că cuvintele presidentului prin care el suspendă şedinţa n’au putut fi auzite. Scandalul a continuat chiar şi după sus­pendarea şedinţei. Se crede că scandalul va ave continuare în şedinţa următoare. Suspendarea constituţiunei în Ungaria. Ziarele oposiţionale sunt adânc sguduite de temerara intenţie a baronului Bánffy, care vrea, nici mai mult nici mai puţin, de­cât să suspende constitu­­ţiunea. Aceasta se înţelege, numai în­trucât e vorba de afacerile comune cu Austria, cari­­ nu s’au putut regula din ambele părţi pe cale parlamentară. Austria nu are adecă parlament, car’ în Dietă kossuth­­­iştii vor face şi ei obstrucţionism împotriva provisoratului. Aşa fiind, baronul Bănffy s’a gân­dit şi el una şi bună: ce să peardă vremea în Dietă cu discuţiuni ste­rile, când afacerea se poate re­gula mai uşor şi mai ieftin? Va cere pur şi simplu învoirea Mo­­narchului şi apoi a majorităţii sale docile, ca deoare­ce provisoratul nu se poate aduce ca lege, afa­cerile de vamă şi bancă să fie re­gulate prin ordinaţiuni!... , Aşa spun ziarele oposiţionale. Nouă ne-ar părea bine dacă şti­rea s’ar adeveri. Să vadă şi opo­­ziţia maghiară ce va să zică a trăi — cum trăiesc naţionalităţile toate — sub regim numai de formă constituţional, dar d’ încolo brutal şi tiran. Afacerea Humana. îndată după demisionarea şi a libe­ralilor, comisarul guvernial Gdal a gră­bit să ordone alegere suplimentară pen­tru 52 locuri in reprezentanţă, prevenind astfel necesitatea de a se face o alegere generală şi putând astfel ordona, con­form statutului, ca alegerea să aibă loc încă până 20 Decemvrie şi pe baza listei celei vechi a alegatorilor, în care figurează toţi autonomiştii demisionaţi. Vrea să înconjure astfel şi agitaţia ce s’ar fi produs dacă, făcend alegerile pe basa unei liste noi, ar fi trebuit să eschidă pe autonomiştii demisionaţi, care sunt foarte populari in oraş. Ceea­ ce însemnează de altfel că gu­vernul nici nu îndrăsneşte a lucra să scoată pe autonomiști dela comună. Azi trebue să apară manifestul lui Waluschnig, care va acentua că dela 1867 Fiume n'a trăit zile mait grele ca în present. Va declara că va lupta pentru partidul lui Maylender, ai cărui amici au declarat pe onoarea lor că dacă guvernul persistă pe calea începută, vor demisiona oară din representanţă şi că nu se vor învoi niciodată ca guvernul să ştirbească autonomia.­ ­ GEORGE LAHOVARY Depunem lacrămi de durere la mor­mântul unui preţios coleg, George La­­hovary, căzut victimă celui mai bar­bar obiceiu al societăţii­ duelului. Pentru vre-o opt rânduri, prin cari dl N. Filipescu s’a simţit ofensat, pentru încăpăţinarea unuia dintre mar­tori, care cu ori­ce preţ a voit sânge, un bărbat de caracter, un fiu nobil al naţiunei sale, un ziarist de frunte a trebuit să-­şi dea vieaţa. Pentru-că mai sunt şi în societatea de azi oameni cu idei din evul me­diu, cari cred că prin vărsare de sânge se poate schimba adevârul ori spăla pata, doi fii distinşi ai aceleiaşi societăţi înalte, ba chiar din acelaşi partid: Nicu Filipescu şi George La­­hovary au trebuit să stea faţă în faţă ca duşmani de moarte, şi cel mai tare să stingă vieaţa celui mai slab... Ce morală este aceasta? Barbară! Caşul este cu atât mai de plâns, cu cât nenorocirea întreagă s’a por­nit dintr’o polemică ziaristică... Ceea­­ce trebuia să rămâna la apreciarea publicului, să se mărginească în sfera senină a discuţiunilor între oameni culţi, s’a înecat într’un şiroiu de sânge. Nu e Român, nu e om cult care să nu deplângă şi să nu condamne asemenea selbatice apucături! * Tatăl regretatului ziarist şi om politic a fost Emanoil Lahovary, fiul fostului Ban al Craiovei, car’ mama lui d-na Olympia La­hovary, fiica lui Apostol Arsaky, fost pre­şedinte al consiliului de miniştri şi ministru de externe sub Vodă-Cuza, George Em. Lahovary s-a născut la 2 Au­gust 1854 — prin urmare era numai în vârstă de 43 de ani. A făcut studiile liceale la Paris şi a fost licenţiat al facultăţei de drept din Capitala franceză. A debutat în diplomaţie la 1878 ca ata­şat la legaţiunea din Constantinopole pe lângă Dimitrie Brătianu. La 1881 Dimitrie Brătianu devenind preşedinte al consiliului de miniştri şi ministru al afacerilor străine, numi pe G. Lahovary şef al cabinetului său. După demisia lui Dimitrie­ Brătianu, George Lahovary a întrat în politica militantă ca adversar hotărît al lui Ion Brătianu. La 1885, el cumpără de la dl Ciurcu ziarul ,L'Indé­­pendance Roumaine‘ pe care l’a dirijat cu multă capacitate. La 1888 a fost ales deputat al colegiului I de Vlaşca; nu s’a mai presentat însă la alegerile din 1891. De atunci a ocupat postul de censor la Banca Naţională până la 1895, când­­şi-a dat demisia. In actuala perioadă de regim liberal, George Em. Lahovary şi ziarul „L'Indé­­pendance Roumaine‘ se făcuseră campioni ideei colaborărei fruntaşilor politici fără de­osebire de partid şi ai modificărei vieţei noastre politice în sensul restrângerei par­lamentarismului, pe care G. Lahovary îl taxa de ficţiune. Seria articolelor publicate în ziarul francez, sub titlul, ,Histoire d’une fiction“ — articole scoase apoi în broşură — au făcut să se vorbească mult de ele. * Caşul acestui duel a făcut de altfel sensaţie mare în toată România. S’au făcut interpelări, în ambele corpuri legiuitoare, cerându-se pedeapsa cea mai aspră în contra celor ce duelează. Cu ce se sporesc „pa­trioţii“? — Barbarii moderne. — Scandaloasa vânătoare de suflete, pe care guvernul ţării a pornit-o contra nemaghiari­lor, pentru a le răpi numele, şi resultatele care le arată, poate să încânte pe nişte oa­meni răi şi cu suflete mici, lipsite de am­biţia nobilă ce e podoaba ori­cărui popor, dar’ pe omul cu niţel simţ de mândrie pen­tru curăţenia sângelui şi a neamului său trebue să-’l facă să-’şi întoarcă faţa dela gunoiul ce întră în „sinul naţiei“ prin cer­nerea botezului de 5 piţiule. Parcă vezi un ciur artificial, misterios care cerne într’una popoarele nemaghiare, şi sub care cade neghina, gozul, la unele mai multă, la altele mai puţină, şi asupra acelui goz, cum, cum­ nu, are drept „naţia de ca­valeri“, ungurească, şi ea, poate chiar fiindcă se zice naţie „cavalerească“, adună cu multă lăcomie acel goz şi îşi pune toate puterile să-’l mistue, să ’şi-’l asimileze trupului său „nobil“... E scandalos acest lucru, şi nedemn, şi vrednic de dispreţul nostru al tuturor. Mai mult! El a devenit azi revoltător, căci cer cu puterea în mână nici nu să mai mulţumesc să lase ca c­arul să funcţioneze de sine, natural, ci în chip obraznic să vîră şi îndeasă printre dinţii şi sîtele lui cele rari lăsate, şi grăunţe de cele care ele de sine n’ar fi picat în gaz, ci ar fi rămas în grâul bun. Mai ales în timpul din urmă, cei de pe lângă ciururi s’au obrăznicit aspru, şi le scutură reu! Şi — ies gunoaie cu grosul, mi de voe bună mai de sală, mai ales de cele ce miroase a perciuni, dar, adevărat, vedem printre ele căzând şi multe grăunţe bune!... Numerii din foaia oficioasă ungurească, sunt de ani de zile mărturii oficioase des-

Next