Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)

1898-01-01 / nr. 1

1­86­4 Pag. 2 — Nr. 1 TRIBUNA POPORULUI 1/13 Ianuarie 1898 cu Austria, s’a întâmplat tocmai dim­potrivă: poporul maghiar, în majori­tatea lui covîrșitoare, n’a răspuns la apelul kossuthiștilor, n’a demonstrat cu destula putere în con­tra dualismului „monstruos“ — cuvântul este al lui Ugron —­ci pare a-’l aproba pe Apponyi, care s’a apro­piat de Bánffy, pentru a determina între Unguri un curent foarte favo­rabil înţelegerii cu Austria şi îndeosebi împlinirea ori­cărei dorinţe a M. Sale Monarchului. Tocmai acest fapt este Insă de în­semnătate mare politică. Se ştie anume, că multă vreme atât la Viena, cât şi în alte cercuri înalte politice, kossuthiştii erau con­sideraţi ca o forţă destul de mare pentru a împedeca, la un moment dat, mersul regulat al politicei ce re­­sulta din transacţia austro-ungară. Va să zică, ei erau un fel de pedecă şi a triplicei, deoare­re porniţi şi păti­maşi cum s’au arătat, nu odată apă­reau primejdioşi chiar pentru politica mare a monarchiei, mai ales că kos­suthiştii lupta cea mai înverşunată au dus-o întotdeauna pe chestii aşa zise comune, cum e politica externă, armata şi finanţele. Va să zică pe chestii cari sunt de, cea mai mare importanţă pentru statele cu cari im­periul Habsburgilor întreţine legături. Se ştie de asemeni, că şi în contra noastră a naţionalităţilor, kossuthiştii au dus campania cea mai turbată, îndeosebi Ugron Gábor şi Bartha Mi­klós, amândoi unguri ardeleni, au determinat între Unguri un curent cu adevârat delbatic în contra Românilor. Orgiile de la Cluj­ când cu societatea „Iulia“, vandalismul de la Turda şi „alte blăstămăţii au fost urmare ai articolelor fulminanţi scrişi de­ Bartha şi a vorbirilor aprinse rostite de Ugron. Dar în chestia prigonirilor neome­noase pe calea proceselor de presă, se ştie că Bartha nu era mulţumit de loc cu cât făceau Tisza, Szapáry, Wekerle şi Bánffy, ci într’o serie de articole cerea restrângerea libertăţii (?) de presă în Transilvania şi propunea o mulţime de mâsuri extraordinare în '­Ujî.i'V «i i­ , contra „agitatorilor criminali“ cum îi numea pe bărbaţii distinşi ai naţio­nalităţilor. Desastrul politic al acestor repre­­sentanţi ai şovinismului maghiar, na­tural că trebue să ne îmbucure. Noi nu suntem adecă partizani ai politicei care propagă „sach Vienei“, sperând că strîmtorată, Coroana are să-şi re­verse toate bunătăţile asupra noastră. Din contra, politica dela dualism în­­coaci este o dovadă, că cu cât Un­gurii, duşi de curentul Kossuthist, au creat mai multe greutăţi, cu atât Viena s’a ocupat mai mult cu chestii cam­ pe ei să-i împace, iar celelalte naţionalităţi au rem­as pe planul al doilea. Politica ce a urmărit partidul na­ţional român, a resultat din conclusia ce în chip logic trebuia să tragem din constatările de mai sus. Vom urma această politică cu atât mai mare stăruinţă, cu cât în ultimele zile ni s’a dat să vedem atât desastrul kossuthiştilor români, cât şi pe cel al kossuthiştilor maghiari. O rugăciune/) Mercuri dimineaţia, la 9 iunie 1848, piaţa satului Islaz era plină de ţărani. Compania a cincea din regimentul întâi era sub arme şi în mare ţinută. Se mai vedea încă sub­­administraţia cu dorobanţii săi şi o mulţime de neguţători, moşieri şi mateioţi din port, cari alergase împinşi de curiozitate. In mijlocul pieţei, pe o masă drept altar, strălucea®Evangelia şi crucea , douăzeci de făclii aprinse şi fumul tămâiei vesteau o solemnitate. Se vedea apoi un cristelnic mare, plin cu apă şi care era apărat de două stindarde în colorile naţionale. Preotul Radu Şapcă, însoţit de alţi doi preoţi, îmbrăcaţi în sfintele vestminte şi cu capul descoperit, aşteptau în picioare di­naintea altarului. Generalul Tell, colonelul Pleşicanu, căpitanii Racoţi, Serarie şi Para­­schivescu, Ştefan Od­escu şi Ioan Heliade, în­conjuraţi de alţi oficioşi civili şi militari, atrăgeau toate privirile. Fie­ cine voia să afle ţinta acestei întru­­niri. Cei doi preoţi, sub preşedinţa părintelui Şapcă, începură serviciul divin. Apa fu *) I. Heliade-Radulescu: „ Amintiri asupra renaşterei române sau evenimentele dela 1840.“ bine­cuvântată, miniştrii lui Dumnezeu în genunchiară, şi după pilda lor, toţi cei­ de de faţă, civili şi soldaţi, căzură în genunchi cu capul descoperit. Preotul Şapcă, după ce citi capitolul XXXVII de la Ezechiel, Resurecţiunea, plin de inspiraţie, rădică ochii la cer şi rosti următoarea rugăciune: .. „Doamne al puterii şi al dreptăţii! ochiul „tău e asupra noastră. Priveşte norodul ,tău prosternut în faţa Evangeliei şi a crucii „tale; el nu cere decât dreptatea ta divină. „Ascultă şi binecuvântează-ţ i cererea.“ Că „putere braţelor sale şi duşmanii tăi vor fi „învinşi. Varsă în peptul seu curagiul, în „inima sa dulceaţa şi In sufletul seu pacea. „Doamne al luminei, tu ai Înălţat altă „dată coloana de foc ca să călăuzeşti pe „Moise în deşert. Zi, Doamne, ca să se „coboare îngerul sfătuitor de bine în ipij­­„locul nostru şi să ne călăuzească pe căile „tale. Binecuvintează, din înălţimea cerului, „stindardele noastre încununate de crucea „Fiului tău mult iubit. Fă-le să fâlfâie pe „drumul bunei rândueli şi al gloriei ade­­„vărate. „Doamne! Fiul tău unic a fost trimis de „tine ca să se sacrifice pentru mântuirea „omenirei. In iubirea sa, el a devenit ana­­„them ca să zeifice munca săracului, el a „devenit prada morţii ca să dea viaţa şi „libertatea omenirei. Tu eşti însuşi Dum­­­nezeu; isbânda şi mărirea sunt ale tale; „izbăveşte şi sloboade pe tot cel­ ce sufere; „înalţă şi însufleţeşte poporul acesta care „moare ca să facă să trăiască asupritorii „săi. Scapă-’l de abuzul ce se face cu insti­tuţiile sale şi chiar cu virtuţile sale; sca­­­pă-’l de abuzul clăcei, de infama iobăgie „necunoscută de părinţii noştri, de corvada „drumurilor şi a şoselelor, de acele munci „ale lui Faraon, de ori­ce silnicie şi ne­­­­dreptate. Dă-’i timpul şi locul cu care ai „înzestrat pe om; fă-’l să se bucure de „roadele muncii sale. „Mângâie, Stăpâne, un popor zdrobit de „suferinţe, rădică-te şi fă ştiut lumei că tu „eşti Dumnezeul celor harnici şi al fie­că­­­rui om care se apropie de tine prin muncă, „singura rugăciune pe care o binecuvântezi şi-o „asculţi. Arată că eşti părintele săracilor, al „orfanilor şi al văduvelor, mângăitorul asupri­ţilor. Noi nu invocăm de­cât numele tău, „nu cerem drep lege de­cât Evangelia ta. „Fiul tău a făgăduit dreptate celor asupriţi, „pâine celor flămânzi şi desnădăjduiţilor „mângâiere. Dă copiilor tăi pâinea lor, după „dreapta ta judecată. „Sufletul tău de mângâiere şi de dreptate „să lumineze sufletele lor. „Bucurându-ne de lumina ta, de iubirea „ta, de dreptatea şi puterea ta, te vom glo­­­rifica de trei ori sfânt, căci a ta e stă­­„pănirea şi puterea şi în vecii vecilor. „Amin*. Inspiraţia de care era însufleţit ministrul lui Dumnezeu, a cărui frunte apostolică era inundată de razele soarelui de dimineaţă, pătrunzând mulţimea, îl diviniza şi vocea sa vibra în inimele celor de faţă ca vocea lui Dumnezeu. Toţi se ridicară la Intonarea cântări: „Doamne, izbăveşte norodul tău Şi bine­cuvintează moştenirea ta.* Mii de glasuri repetară numele Domnu­lui. Tunurile bastimentelor din post respun­­seră la numele celui Prea-Inalt care se ma­nifesta Românilor. „Cine e mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeul care faci minuni*. Acesta fu cel din urmă imn însoţit de salve repe­tate. Din cele două stindarde sfinţite cu aghia­smă unul fu luat de Heliade şi cel l’alt de generalul Tell. Cel d’întăiu vorbi poporului şi i încredinţă stindardul seu; celalalt vorbi soldaţilor şi le încredinţă pe al său. «. ■ ' *-* !• *1 • .......m litt. 0 regină bună. Carmen Sylva şi copiii. — Damele­ din Bucureşti şi caritatea. Bucureşti, 28 Dec. v. 1867. Vineri, 26 i. c., la orele 3, s’a făcut inaugurarea primei divisiuni a instituţîunei Materna .Leagănul Elisabeta*, în presen­ţa şi sub auspiciile Majestăţii Sale Reginei şi a înalt Prea Sfinţiei Sale Mitropolitului Primar. ,yj La ora 3 Mai, Sa a apărut în localul în care e instalată instituţiunea, strada Teilor, Nr. 11, fiind însoţită de d-na Zoe Bengeacu, doamnă de onoare. Aci, Majestatea Sa a fost primită de întregul comitet de doamna al societăţii, având în frunte pe d-ra pre­şedintă Elena Turnescu, care a oferit Ma­jestăţii Sale un prea frumos buchet, de d-na Zoe Tturdza, de d-na Sihleanu, de dl ministru al cultelor şi instrucţiunii publice, de d-nii D-nu Cantacuzino şi Thomescu etc. Imediat înalt Prea Sfinţa Sa Mitropolitul Primat, înconjurat de cler, a făcut rugăciu­nile obişnuite în asemeni ocasiuni; apoi, după terminarea lor, a exprimat Majestăţei Sale, în câte­va cuvinte bine simţite, vii şi respectoase mulţumiri pentru protecţiunea ce a bine-voit a acorda unei atât de bine făcătoare instituţiuni şi, în fine, a dat in­­stituţiunei bine -­cuvântarea sa archipăsto­­­rească, urându-i cel mai deplin succes şi o continuă prosperitate. După acea, doamna dr. Maria Cutzarida Crătunescu, vice-preşedinta societăţei, a fâcut o expunere, din care resultă că societatea ,Leagănul“ îşi propune creşterea copiilor orfani până la vîrsta de 3 ani. In aceste 2 luni, publicul a răspuns la apelul doamnelor cu avânt şi generositate, în­cât azi Societatea Materna se compune deja din 27 de membrii fondatori cu sub­­scripţiune dela 1000 lei în sus şi din 125 membri aderenţi cu optisaţiuni anuale de 1.000 lei de 500 de 300 de 200 de 100 şi de 50 lei. Suma totală subscrisă de mem­bri fondatori (trecuţi într’un registru şi pe un tablou special) se ridică la 31.000 lei. Venitul societăţei resultând din cotisaţiunile anuale se stie la 15.500. Din suma încasată de 20.300, s’au chel­tuit 4.300 lei pentru chiria şi reparaţia ca­sei şi pentru instalaţiunea ,,Leagănului“; 14.000 s’au depus la Banca Naţională car’ 2000 lei în casă. M. Sa cu multă bunăvoinţă a luat în braţele Sale pe copila orfană ce ’i­ s’a pre­­sentat şi a pus’o în leagân, şi apoi a pus în leagănul de alături pe copilul doicei ce trebue să-­i alăpteze pe amândoi. A visitat după aceea cu mult interes mai toate încă­perile, a examinat cu mare atenţiune în­treaga instalaţiune a instituţiunei şi a cău­tat a se informa de tot ce o priveşte, con­vorbind cu multă graţiositate cu mai toate damele societare presente. Apoi după­ ce le a exprimat la toate înalta Sa satisfacţiune, Majestatea Sa S’a retras la orele 4 şi V*. Naţiunea şcoalelor noastre s’a introdus po­litica şi veninul francmasonilor. învăţătorul nu este privit decât de agent electoral şi sub pretextul, că instrucţia se scoate din mâna călugărilor, ea s’a dat în mâna clericilor laici, cari neasămânat mai mult să ocupă cum să vinete graţia deputaţilor, decât ca să cultive sufletul şi inima şcola­rului. Şcoala care trebuia să rămână neutrală, devenit cuibul mişcărilor socialiste şi re­voluţionare (La noi a maghiarisării cu forţa şi a neconfesionalismului, N. Red). Mai râmânea să spună, că şi acolo să închid şcoalele cu forţa, învăţă­torii sunt persecutaţi pentru­ că învaţă pe băeţi cântări naţionale, ca asemă­narea să fie completă, aşa însă Un­gurii mai au „ Voi“. - -Nu de­geaba sunt ei unguri! Instrucţiunea primară în ţările s culte. . Sub acest titlu dl Georges Michel publică un articol foarte instructiv în revista „Economiste francais“ din Paris. Autorul spune multe adevâruri crude la adresa celor cari au refor­mat instrucţia franceză în sensul de azi. Cu puţine substituiri scrisele dlui Michel se potrivesc perfect la stările instrucţiei noastre, deci ţinem să re­producem câteva pasagii din acel ar­ticol­­ .Căuşele nesucceselor instrucţiunei pri­mare sunt foarte uşor de constatat. Greşala principală a fost, că în organi­ NOUTĂŢI Arad, 12 Ian. n. 1898. Tuturor cetitorilor, coresponden­ţilor, amicilor şi binevoitorilor ziarului nostru le dorim an nou fericit. * Nou advocat român în Arad. Dl Petru Oprea, subnotar comitatens, după cum suntem informaţi şi-a dat dimisia din postul seu de oficiant comitatens şi va deschide în curănd cancelarie advocaţială în Arad. * Români decoraţi în armata comună. Mo­nitorul oficial al armatei comune publică următorul comunicat: Majestatea Sa Imp. şi reg., drept recunoştinţă pentru deosebitele şi extraordinarele prestaţiuni cu ocazia inundaţiilor din anul 1897, s’a îndurat prea graţios a conferi sublocotenentului Ermil Cosmuta (născut în Sibiiul din batalionul de pionir Nr. 12, crucea pentru merite militare; sublocotenentului Maximilian Bulla din ba­talionul de pioniri Nr. 12, crucea de aur pentru merite, sergent majorului Bucur Dră­­ghiciu şi sergentului Basiliu Boieriu tot dela pioniri crucea de argint cu coroane pentru merite. Promoţiune. A doua zi de Crăciun s’a făcut în aula universităţii din Cluşiu pro­­moţiunea de doctor în ştiinţele juridice a dlui Coriolan Meseșianu, conducătorul can­celariei advocațiale a dlui Dr. Amos Prâncu din Sibiiu. — Felicitările noastre! *

Next