Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)
1898-06-25 / nr. 120
Pag. 286 — Nr. 120 TRIBUNA POPORULUI 25 Iunie (7 Iulie) 1893 giunea și literatura sii se propună, în limba maternă „Căci — zice acest mărinimos propunător cu numele Péterffy — dacă din religie și literatură vom instrui pe elevi în limba lor maternă, îi vom pute fen, ca să nu fie seduși de acei agitatori, cari mereu răspândesc părerea, că naţiunea maghiară persecută cultura străină. Să nu ne mai facem martiri acum, când se ştie, că naţiunea maghiară numai cu iubirea şi cu cavalerismul au ştiut cuceri în trecut şi va şti cuceri şi în viitor“ Şi sub presiunea acestor cuvinte — se vezi minune — congresul s’a îndurat a hotărî, ca literatura şi religia să fie predate în limba maternă. Şi secretarul ministerial li-a ascultat până la sfîrşit jalbele, şi’a luat carnetul cu hotărîrile şi a promis că Wlassics cu mulţumită o să se folosească de aceste hotărîri. Decât că sperăm, că la toate acestea şi noi vom mai avea vre-un cuvânt de zîs. Mai avem şi noi foruri şi representanţi, cari nu vor ceda cu una cu două drepturile ce de mult le exerciăm. Apărarea pedagogiilor ni se impune ca o supremă datorinţă naţională. Avem Episcopi, sinoade, congres. Nădăjduim, că se va găsi cine să dee pept cu cei ce vor să ne despoaie de şcoalele noastre. Să ne apărăm! Parastasul din Reşinari. — Raport special al „Trib. Pop.“ — (Continuare şi fine.) Biserica a fost renovată din nou şi colorata, costând pe răşinăreni însemnate sume Tot cu prilejul parastasului s’au atârnat de frontul altarului Încă două icoane, înfăţoşând una pe Archiereul Andreiu, car’ a doua pe Mecenat al bisericei şi naţiunei, pe Emanuil Goesdiu. In mijlocul naiei bisericei a fost aşezat catafalcul îmbrăcat In pănură neagră, lângă care s au rânduit Exelenţa Sa Metropolitul Miron, având la dreapta pe Preasfinţitul episcop Ioan Meţianu, care la stânga pe Preasfinţitul episcop Nicolae Popea, apoi pe Ilustrităţile lor archimandriţii Filaret Musta, Dr. Ilarion Puşcariu, Hamsea, asesorii consistoriali Nicolae Cristea, Zaharia Boiu, Nicolae Ivan, protopopul loan Papiu, directorul seminarial Dr. Remus Roşea, preoţii din Reşinari Emilian Cioranu, Iosif Goga şi S. Popoviciu, preot militar în pensiune, care diaconi au fost îmbrăcaţi, profesorul de la şcoala asociaţiunii loan Popovici şi archivariul consistorial Dimitrie Câmpean. Serviciul oficial atât de duios şi de maiestos a trebuit să umplă inimile tuturor de pietate şi a trebuit să înalţe sufletele la o sfântă rugăciune. Cântările, responsabile le-a executat brava Reuniune rom. de musică din Sibiiu pusă sub conducerea zelosului şi talentatului profesor compositor George Dima. Ca totdeauna aşa şi acuma, Reuniunea a fost la culmea chiemării sale. Foarte frumos şi reuşit a fost cântată duioasa şi jalnica sădeamă. Cu adevărat deşertăciune sunt toate, făcând pe mulţi să lăcrimeze. Nu mai puţin admirabilă a fost şi cântarea peasnei a noua din canonul „Marea vieţii*, o compostie proprie a dlui Dima, în care a turnat tot focul şi toată duioşia şi jalea care e partea Românului, şi care era nota caracteristică a melodiilor lui, bisericeşti şi lumeşti. Ca solişti au excelat dl prof. Dr. Stroia basist şi clericul Zenovie Popovici, ca tenorist. După sfinţirea unei mari şi frumoase năporenie a urmat gustarea din vin şi din doue colive mari pregătite şi dăruite de către văduva doamnă Susana Petru Brote. Eşirea la mormânt şi încheierea parastasului . Sfirşindu-se în biserică slujba oficială, s’a început procesiunea la mormânt. Preoţii oficianţi străbătând prin grosul publicului au intrat în capelă unde Preasfinţia Sa metropolitul a cetit molitva de deslegare prescrisă la astfel de ocasiuni, car’ locotenentcolonelul Şaguna, din Giurgiu, în România, nepotul fericitului archiereu a îngenunchiat, udând mormântul cu lacrimile ce i se rostogoleau pe obraz. Corul apoi a Intonat stichul „In veci pomenirea lui“, şi duiosul şi frumosul imn compus în memoria marelui Andreiu, de cătră asesorul Zacharie Boiu, după care s’a făcut reîntoarcerea în biserică. Cuvântul comemorativ. Cuţinenerea unui panegiric asupra marelui Andreiu a fost încredinţat din partea Veneratului Consistoriu asesorul şi oratorul bisericei noastre, Zacharie Boiu. Durere Insă, că dlnsul îmbolnăvindu-se nu ni-a fost dat să-l auzim. In locul dînsului însă a cuvântat Preasfinţitul episcop de la Arad loan Meţianu. Cuvântarea Preasfinţiei Sale a fost o cuvântare improvisată, nemeşteşugită şi plină de învăţături înţelepte, care ca un isvor luminos curgeau de pe buzele veteranului episcop. Ni-a arâtat cum figura măreaţă a marelui Andreiu se desfăşură din întunecimea vremurilor şi se înfăţoşează în strălucitoarea-i lumină cerească, cărei lumini, oratorul, li pretinde lăcaş în inimile Românilor, li pretinde foc nestins pe altarele inimei credincioşilor, îi pretinde recunoştinţă, reverinţă, pietate. Faptele cele măreţe ale metropolitului le aduce drept pilde vrednice de urmat de cătră toată suflarea românească. Vorbirea P. S. S. dlui episcop a fost ascultată de cătră toţi cu cea mai mare evlavie, sorbind cu nesaţ adevărul cuvintelor rostite cu o căldură, cum rar se aude din gura bărbaţilor încărunţiţi, împărţirea pomenitor. Frumosul obiceiu de a înpărţi pomene la săraci, şi la parastasul acesta s’a observat. O mulţime de săraci, sosiţi din împrejurimi, pentru ca să-’şi stîmpere foamea, au fost miluiţi cu câte un colac-doi pregătiţi la Sibiiu în număr de vre-o cinci sute. Cu ochii plini de lacrâmi, aceşti oropsiţi de soarte îşi vîrau colacii în traistă trăgănând câte un „Dumnezeu să-’l ierte“ şi împărţitorilor câte un lung „Bogdaproste“. Cerşitorii neamului nostru se vede că acum încep a se spori, căci cei vechi nici expresiuni de mulţumită nu aveau, încât au fost siliţi să cerşească dela Slavi. Coroane depuse la mormânt. Din prilegiul aniversării de ani douăzeci şi cinci dela moartea metropolitului Andreiu, s’au trimis cununi din toate părţile, cununi care de care mai frumoase, cari mai întâiu au fost depuse în biserică, apoi aşezate In capelă lângă frumoasa cunună aşezată Intr'un dulăpşor de sticlă şi având forma inimei, care cunună a fost aşezată In capelă încă la anul 1883 de cătră nepoţii lui Şaguna, Elisa şi Constantin. Cununile depuse cu prilegiul parastasului de acum, de cătră diferitele deputaţiuni, sunt următoarele, purtând următoarele inscripţiuni: 1. Consistorul archidiecesan. — Marelui Andreiu. 16 Iunie 1898. 2. Neuitatului unchiu. — Nepotul locotenent-colonel Şaguna 16 Iunie 1898. 3. Marelui Andreiu 1973—1898. — Profesorii din Braşov. 4. Fundatorului tipografiei archidiecesane. — Personalul actual. Sibiiu 16/28 Iunie 1898. 5. Recunoştinţă dela Românii gr.-or. din Timişoara, în pre memorie, 1873—1898, marelui binefăcător al nostru. 6. Marelui Andreiu. — Biserica sf. Nicolae din Braşov. 7. Comitetul parochial gr.-or. din Reşinari. — Marelui Andreiu. 8. In memoria binefăcetorului nostru, Marelui Andreiu. — Comuna bisericească din Guşteriţa. 9. Marelui Andreiu. — Reuniunea pentru ajutorarea văduvelor din Braşov. 10. Patronului ei, prototipul muncii neobosite. — Reuniunea socialilor români din Sibiiu. 11. Părintelui şcoalei române, Marelui Andreiu. — învăţătorii archidiecesari 16/VI 1898. 12. Familia Mocsonyi. — Nemuritoriului reîntemeietor al bisericei naţ.-române, 16 Iunie 1898. 13. Parochia comunei Răşinari. — In memoria Marelui archiereu Andreiu. 14. Diecesa Aradului. — Nemuritoriului archiepiscop Şaguna. 15. Neuitatului archiereu „Andreiu.“ — Reuniunea femeilor române din Reşinari 16 Memoriei lui Şaguna. — Parochia gr. or. română din Beiuş. 17 Reuniunea femeilor române din Braşov. Nemuritoriului Andreiu. 1873—1898. 18. Veneraţiune marelui Archipăstor Andreiu. — 16 Iunie 1873.—Profesorii şi elevii Seminariului Andreian. 16 Iunie 1898. Masa comună. La oara unu şi jumătate d. a. slujbele bisericeşti s’au terminat. O parte din oaspeţi s’au dus pe la cuartire, altă parte a visitat comuna privind lucrurile şiedificiile vrednice de văzut, car’ la oarele două şi jumătate s’au adunat în edificiul şcoalei, unde s’a servit mâncarea prin restauratorul din Sibiiu, Fritsch, costând cuverta 3 fi Durere însă că şi aici s’a simţit aglomeraţia cea mare şi căldura unei atât de frumoase zi de vară. Cu totul au fost vre-o 250 de tacâmuri, afară de teologii şi pedagogii „Seminarului Andreian*, cărora prânzul li s’a servit deasemenea într’o sală a edificiului şcolar. Mesele au fost aşezate In trei sale. In sala primă au luat parte Exelenţa Sa Metropolitul dimpreună cu P. S. Lor episcopii Aradului şi Caransebeşului, vicarii, asesorii consistoriali, etc. In sala a doua preoţi şi protopopi, în a treia preoţi şi popor din jur şi Reşinari, care în a patra se afla Reuniunea de musică din Sibiiu în frunte cu iubitul ei director, dl George Dima. La masă s’a servit cu supă, carne cu pecie împănată, friptură, păstrăvi, brânzeturi, prăjituri, cafea neagră, poame şi de fie care persoană câte o jumătate litră de vin ardelenesc. Şirul vorbirilor în sala primă la început Metropolitul Excelenţa Sa Miron, ridicând cel dintâiu cuvântul îşi exprimă mulţumirea pentru succesul festivităţilor demne de memoria aceluia, căruia biserica gr. or. română are a-i mulţumi renaşterea şi existenţa sa de astăzi. Roagă pe P. S. S. Episcopul Meţianu să intoneze condacul „Cu sfinţii odihneşte Christoase* etc.... apoi înşirând mulţumeşte autorităţilor comitatense representate printr’o delegaţiune, precum şi membrilor presenţi ai bisericei gr. cat. române, membrilor familiei Mocioni şi tuturor participanţilor. Dr. Alexandru Mocsonyi răspunând Metropolitului a rostit cam următoarele: Astăzi figura lui Şaguna ni se presentă în măreţia sa întreagă; memoria lui pune în mişcare coardele cele mai gingaşe şi mai nobile ale inimei noastre. Acest moment evlavios întăreşte în conştienţa noastră ideia bisericei naţionale. Din agitatul nostru trecut reiese, că biserica a fost pururea unicul şi ultimul adăpost în secularele suferinţe. Poporul a ţinut totdeauna cerbicos la biserica sa, dovedind instinctul etern de vieaţă naţională. Biserica română şi poporul român de când sunt una sunt. Catolicismul, protestantismul, grecismul şi slavismul au atacat în biserica noastră proprie românismul. Spiritul românismului a fost organisat de Şaguna în biserică. De aceea binecuvântăm memoria lui, mai ales azi, când sublima misiune a bisericei e ignorată de unii, şi când nici aspiraţiunilor naţionale nu surid prospecte, şi când orice pricepere pentru bunurile ideale pare că a dispărut. Dar’ biserica va brava şi aceste timpuri, pentru că ea poate zice: alios iidi ventos. P. S. S. Episcopul Popea zice, că metropolitul Antreiu a fost Moise al Românilor. El a despicat marea de întunerec, a dat poporului seu tablele legei, Statutul organic, şi a lovit stânca din care a stors lumină şi ştiinţă. Dar el a fost şi un mare bărbat de stat. De la el au pornit toate acţiunile politice naţionale, închină pentru Răşinăreni, cari au în mijlocul lor osămintele acestui mare bărbat, ca să le grijească ca pe un tesaur. Dr. R. Roşea închină pentru dame, mai ales pentru delegaţiunea de dame din Braşov. Metropolitul toastează pentru loc.-colonelul Şaguna, nepotul regretatului Archiereu. Colon. Şaguna răspunde prin câteva frumoase şi energice cuvinte, cari descarcă entusiasm, încheie aclamând pe M. Lor Impăratul-Rege Francisc Iosif şi Regele Carol. La masa din sala a doua a presidat venerabilul bâtrân, asesorul Nicolae Cristea, care în prima vorbire a închinat pentru MajestateaSa împăratul, care în a doua pentru cei trei archierei ai Românilor de legea greco-răsăriteană. Protopopul Moldovan, de la Sighişoara a închinat, răşinărenilor şi conducătorilor lor naturali, preoţilor, după care dl părinte local, Iosif Goga, prin avântaje, alese şi frumoase cuvinte a închinat pentru oaspeţi. Tot aşa de însufleţitor a vorbit şi dl Muntean de la Haţeg, care a îndemnat pe toţi Românii, ca an de an să peregrineze la mormântul Marelui Şaguna, întocmai cum peregrinează Turcii la Mecca. Cu un cuvânt, la această masă comună am auzit rostindu-se frumoase şi însufleţitoare vorbiri, cari toate îşi aveau drept punct de mânecare faptele strălucite ale celui, căruia un atât de solemn parastas i-l’a făcut. La carele cinci mesele s’au ridicat şi mulţimea oaspeţilor a început a se împrăştia, unii cătră casă, alţii pe la cuartire. P. 8. archierei însoţiţi de alţi fruntaşi ai bisericei şi neamului au cercetat casa unde era locuinţa şi reşedinţa episcopilor Nichitici şi Adamovici. Casa s’a derăpănat şi e proprietatea unui econom de vite. N’ar strica, când aceasta casă s’ar cumpăra pe seama bisericei, conform dorinţei tuturor acelora cari au văzut-o în ce hal se află. Plecarea din Reşinari. Punct la oarele şase Escelenţele lor, după ce şi-au luat rămas bun în modul cel mai cordial dela răşinăreni, au plecat înspre Sibiiu, petrecuţi fiind de către vreo 50 de pompieri călăreţi. Cam pe la mijlocul drumului ce duce de la Reşinari la Sibiiu, căpitanul pompierilor adresând câteva cuvinte Archiereilor, Exelenţa Sa metropolitul a mulţămit în numele său şi al P. S. episcopi pentru buna primire ce au întimpinat-o în Reşinari. De încheiere. Întăriţi în suflet de înălţătoarele gânduri sugerate nouă de măreţia faptelor tale, ochii sufletului nostru la Tine caută, mare bărbat al bisericei şi al neamului românesc. Fie-ţi ţărina uşoară şi memoria binecuvântată 1 Mărişor. „Răscoală în Cermei“. Arad, 4. Iulie 1898. — Raportul unui martor ocular. — Auzi, auzi la sensaţie ovreiască. Atâta privitor la titlul primului fiţuicei săptămânale „ Aradi Mirado" dela 4 Iul, sub care pe basa unui raport telegrafic scrie că Duminecă cu ocasiunea târgului de ţeară era în perspectivă o răscoală valahă pusă la cale de preotul maghiarofob Dem. Popovici, care cu temeritate admirabilă agită şi demonstra contra ungurimei. In vederea acestei revolte, pentru care românimea s’a pregătit deja cu zile înainte pentru a-şi răsbuna contra confiscării steagului lor naţional (vezi „Trib. Pop”, nr. 101) pretorul Kabdebo, asupra căruia era să fie îndreptată demonstraţiunea, s’a îngrijit şi încă de timpuriu a cerut cu urgenţă dela Boroşineu o companie de honvezi şi 40