Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)
1898-01-14 / nr. 9
Anul IINp. 9 REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) . ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe an fi. 10; pe */, an fi. 5; pe */. de an fi. 2 50; pe 1 lună fi. N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— Pentru România fi strămutati: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA ARAD, STR AULICH (ADAM) . INSERŢIUNILE: aefir garmond: primia-dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi Inserţiunile sânt a se plăti înainte.. Scrisori nefrancate nu se primesc. Arad, Mercuri 14/26 Ianuarie 1898 Foametea. In acelaşi timp când stăpânitorii zilei îşi bat capul cum să mai stoarcă dări noui pentru scopuri de... maghiarisare, din toate părţile ţării vin ştirile cele mai îngrijitoare despre foametea şi tot felul de morburi ce se leagă cu foametea. Dela 1863 n’a mai fost aşa an rău şi dacă nu se vor lua măsuri cât se poate de cu vreme şi de potrivire, părţile mai sărace ale ţării sunt expuse la cele mai mari nenorociri. Chiar şi pe Alföld, aşa zisul Canaan unguresc, efectele sărăciei nu întârzie a se arăta. Ţeranii, agitaţi de socialişti, au provocat în mai multe părţi vărsate de sânge, au asasinat şi omorît notar şi primar şi pretutindeni e o fierbere ca în ajunul unei revoluţiuni. Mai rău sufer însă bieţii Ruteni şi Slovaci, între cari sărăcia este atât de cumplită, încât sate întregi emigrează şi autorităţile administrative nici nu au altă treabă mai importantă, decât să reţină cu sîla pe ceice fug din naintea foametei!in comitatul Torontal, unul dintre cele mai bogate comitate din Banat, s’a şi început deja colecta publică. Cine să dea însă, când bogat şi sărac d’opotrivă a fost încercat anul acesta de ploi şi inundaţiuni ? Dar’ cât despre magnaţi, cari tot mai au prin grânare câte ceva, ei nu prea vor să ştie de cele ce se întâmplă... pe la sate. Ei trăesc la Budapesta, unde se face „politica mare“, înaintea căreia chestii privitoare la ţerani trebue să dispară... Ei ştiu numai să ceară miliţie pentru a potoli... ţărănimea furioasă că se vede despoiată şi dată uitării. In Selagiu nu e mai puţin îngrijitoare situaţia. Chiar zilele acestea cei din fruntea comitatului s’au adresat ministrului de interne, cerând ajutoare. „Zece la sută din populaţie — scrie vicişpanul — nu mai are pânea de toate zilele, ci rabdă foame cumplită, car’ boalele de tot felul au luat o proporţie înspăimântătoare, aşa că nicăiri în ţeară mortalitatea nu e atât de mare ca în acest comitat“... Cine să-şi bată însă capul în minister cu asemenea afacere? Doar ministerul de interne întreg e agitat de chestia maghiarisării comunelor şi desigur, de la ministru şi până la cel din urmă copist, toţi sunt ocupaţi cu probleme mari: să născocească numiri ungureşti pentru comune cu nume — străin, căci tot ce nu e unguresc în această ţeară, e străin! Şi d’acea, foarte probabil că vom avea să înregistrăm lăţirea foametei şi prin alte părţi, fără ca guvernul să ia vreo măsură de îndreptare, îndeosebi nu este de aşteptat să fie ajutorate locurile populate de „naţionalităţile primejdioase“, cari întotdeauna au fost obiectul atenţiunei guvernului numai în caşuri de exploatare. Tot aşa, e sigur, că această indolenţă, şi lipsa oricărui simţ altruist la oamenii din guvern, ajută mai mult ca socialismul să se întindă în Ungaria. Se întinde repede îndeosebi printre Unguri. Dar când va fi destul de tare, socialismul are să resbune toate ticăloşiile din present ale regimului. Grânarele magnaţilor socialiştii maghiari au să le spargă şi dacă acum e foamete din causa anului rău şi a negrijei guvernului, epoca de tulburări socialiste are să fie şi ea numai urmare naturală a purtării stăpânirii maghiare, stăpânire fără frică de D-zeu şi fără iubire de oameni. Demisionat. Baronul Jósika, ministru a latere pe lângă M. Sa,şi-a dat dimisia, care a şi fost primită. Urmaşa lui Jósika va fi tot un magnat: contele Szapáry Gyula. Tulburările din Boemia Privitor la luptele dintre Germanii din Boemia şi dintre Cehi, dela corespondentul nostru particular am primit aseară următoarea telegramă: Braga, 24 Ian. Fiind studenţii germani opriţi a purta chipie şi colori, senatul universităţii germane a hotărît să-’şi dea demisia. Azi studenţii s’au şi pus în grevă, ne mai mergând la cursuri. Prelegerile sunt sistate. Agitaţiunea ia din ce în ce proporţiuni tot mai mari. Scrisoare din Bucureşti. Preocupări economice. — Frământări politice. 11/23 ianuarie. Se pare că actualul guvern dă o deosebită solicitudine chestiunilor economice. Toată vara şi toamna trecută discuţia în presă s’a învârtit în jurul afacerilor economice, cum a fost în primul rând inaugurarea liniei maritime Constanţa-Rotterdam, asupra căreia discuţiuni înverşunate s’au urmat mai ales în Cameră, discuţiune în care tinerul ministru al lucrărilor publice, dl Ion J. Bratianu, a repurtat un succes deosebit. Acum sunt la ordinea zilei proiectele economice ale dlui Anastase Stolojian, ministrul agriculturii, comerciului, industriei si domeniilor. In primul rând d-sa a elaborat un proiect de lege asupra sindicatelor agricole, al căror scop este: a) A’şi procura împreună seminţe de calitate superioară, îngrăşeminte comerciale, maşini şi instrumente agricole perfecţionate. b) A’şi desface în comun productele. c) A îmbunătăţi rasa vitelor şi întreţinerea lor, a desvolta şi întinde crescerea viermilor de mătase, a albinelor şi a altor culturi utile. d) A răspândi instrucţiunea tehnică şi metoadele sciinţifice de cultură a pământului, a pădurilor, a viilor, etc. e) A face lucrări de apărare în contra inundaţiunilor, de desecarea pământurilor mlăştioase, de irigaţiuni şi piscicultura. f) Pentru a îmbunătăţi condiţiunile muncei agricole şi pentru a resolva mai repede prin comisiuni arbitrale litigiile ce s’ar naşte, fie între proprietari numai, fie între proprietari şi muncitori de pământ. g) Pentru a înlesni în condiţiuni mai eftine asigurarea recoltelor şi ecareturilor la societăţile de asigurare. Va să zică , sindicatele agricole vor avea în România rolul pe care îl are pe pildă între Români „Reuniunea agricolă“ de la Sibiiu, reuniuni care ar fi de dorit să se înfiinţeze în toate comitatele româneşti, căci ele ar folosi mult, întocmai cum vom folosi Românilor de aici sindicatele agricole. Dl Stolojian îşi însoţeşte proiectul şi de o expunere de motive, făcută cu multă competinţă. Extragem din această expunere următoarele părţi interesante: La congresul agricol din Paris în 1889, adică cinci ani numai după promulgarea legi sindicatelor, iată ce scriea raportorul general: „Cumpărarea instrumentelor în comun, încurajată de sindicatele din ţară de mica cultură şi mai cu seamă eftenirea preţurilor, eftenire care ajunge la 50 la sută pentru cositoare, secerători, etc. dau o impulsiune nouă întrebuinţări maşinelor“. Economistul Baudrillart scriea: „Sindicatele agricole de abea înfiinţate, au revoltat cestiuni practice de o importanţă capitală, cari nu avusese soluţiuni prin silinţe izolate“. Kar’ Meline la Remiremont zicea: „Eu am o credinţă adâncă în creaţiunea sindicatelor, atât sunt de convins că asociaţiunea este marea formulă a viitorului, acea care e chemată să resolve toate problemele muncii agricole“. Ear’ în altă parte, Guvernul german a promulgat şi el în 1889 o lege asupra societăţilor cooperative. Citez din art. 1 numai parte din disposiţiunile referitoare la materie: „Societăţile în care numârul membrilor este nelimitat şi care au de scop a favoriza interesele industriale şi economice a asociaţilor săi, prin operaţiuni tratate în comun, dobândesc drepturile unei societăţi legal construită (înregistrată), întrucât se supun condiţiunilor stipulate prin prezenta lege. “ „Aceste societăţi pot fi, mai cu seamă, alineatul 3. Uniuni pentru vânzări în comun de produse agricole sau industriale,“ iar aliniatul 6 — „Uniuni pentru achiziţiunea instrumentelor trebuincioase la o exploraţiune agricolă şi pentru întrebuinţarea în comun a acestora.“ In virtutea acestei legi, până la 31 Maiu 1895 se înfiinţase 240 societăţi, în scopul de a se sluji, în comun de maşini şi 1067 constituite în vederea de a’şi cumpără împreună cu toptani, materiile prime, ca instrumente maşini, seminţe, îngrăşăminte, precum şi de a’şi vinde în comun produsele agricole. * Frământările politice deocamdată se petrec mai mult între culise. Mâne se redeschid însă corpurile legiuitoare şi cum un minister este fără titular, se înţelege că nu lipsesc nici tot felul de combinaţii. Se scrie îndeosebi mult despre o concentrare a forţelor liberale: e vorba anume ca cei din jurul „Drapelului“ să se apropie de guvern. Episcopul Pavel. La 26 ianuarie se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de când P. S. Sa Episcopul Pavel a fost sfinţit ca episcop de cătră Mitropolitul Vancea. Nainte P. S. Sa fusese vicar al Maramureşului. Numit Episcop al Gherlei, luase însăşi moştenirea lăsată de mitropolitul Vancea. Şese ani, cât a stat aici, s’a dedicat organisării eparchiei sale. Ear’ de când este în capul diecesei pradane, s’a distins mai ales ca mare filantrop. Sumele ce a donat pentru diferite instituţiuni culturale, se ridică la aproape un milion şi numele seu este strîns legat cu progresul cultural şi sporirea diferitelor instituţiuni grecocatolice. Trimitem înaltului prelat toate urările noastre de bine. Epilog la adunarea noastră din 23 Dec. Drept răspuns la toate protestările înaintate ministrului de interne prin primarul oraşului nostru de cătră d-nii P. Truţa, Dr. Ştefan C. Pop şi Dr. I. Suciu, ministrul maghiar, pentru a dovedi ce puţin sunt respectate legile în Ungaria, a dat următoarele: (Copie.) Nr. 124150 1897. Ministrul maghiar al internelor. Magnifice D-le primar! Decisul Magnificenţei Voastre dela 22 Dec. 1897 de sub Nrul 3542, în sensul căruia nu aţi luat la cunoştinţă insinuarea lui Petru Truţa şi soţii, privitor la ţinerea adunării alegătorilor români convocată pe 23 Dec., 1897 în Arad, şi aţi oprit ţinerea acelei adunări insinuate , în urma protestului insinuat de sus numiţii, luându-o la supracensurare, pe basa motivelor produse — o aprob. Despre ce, cu readuderea actelor anexate la raportul Magnificenţei Voastre dela 28 Dec. a. tr., Nr. 3542, spre ulterioară afacere Vă încunoştiinţez. Budapesta, la 15 Ian. 1898. In locul ministrului: Latkóczy, secretar de stat. Criminalitatea în oraşele mari. In 1896 poliţia din St.Petersburg a deţinut 84.000 persoane pentru excese şi delicte ; 11.000 indivizi au fost condamnaţi pentru furt. — Frumoasa capitală a Rusiei se pare a fi adevârata patrie a haimanalelor şi cerşitorilor, căci într’un singur an poliţia a deţinut23.000 de perde-vară şi 28.000 cerşitori. In Londra, poliţia în 1895 a deţinut 85.000 indivizi dintre cari 22.680 pentru