Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)

1898-01-14 / nr. 9

Anul IINp. 9 REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) . ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe­­ an fi. 10; pe */, an fi. 5; pe */. de an fi. 2 50; pe 1 lună fi­­. N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— Pentru România fi strămutati: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA ARAD, STR AULICH (ADAM) . INSERŢIUNILE: ae­­­fir garmond: primia-dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi­­caţiune. Atât abonamentele cât şi Inserţiunile sânt a se plăti înainte.. Scrisori nefrancate nu se primesc. Arad, Mercuri 14/26 Ianuarie 1898 Foametea. In acelaşi timp când stăpânitorii zilei îşi bat capul cum să mai stoarcă dări noui pentru scopuri de... ma­­gh­iarisare, din toate părţile ţării vin ştirile cele mai îngrijitoare despre foametea şi tot felul de morburi ce se leagă cu foametea. Dela 1863 n’a mai fost aşa an rău şi dacă nu se vor lua măsuri cât se poate de cu vreme şi de potrivire, părţile mai să­race ale ţării sunt expuse la cele mai mari nenorociri. Chiar şi pe Alföld, aşa zisul Ca­naan unguresc, efectele sărăciei nu întârzie a se arăta. Ţeranii, agitaţi de socialişti, au provocat în mai multe părţi vărsate de sânge, au a­­sasinat şi omorît notar şi primar şi pretutindeni e o fierbere ca în ajunul unei revoluţiuni. Mai rău sufer însă bieţii Ruteni şi Slovaci, între cari sărăcia este atât de cumplită, încât sate întregi emi­grează şi autorităţile administrative nici nu au altă treabă mai impor­tantă, decât să reţină cu sîla pe cei­­ce fug din naintea foametei!­in comitatul Torontal, unul dintre cele mai bogate comitate din Banat, s’a şi început deja colecta publică. Cine să dea însă, când bogat şi sărac d’opotrivă a fost încercat anul a­­cesta de ploi şi inundaţiuni ? Dar’ cât despre magnaţi, cari tot mai au prin grânare câte ceva, ei nu prea vor să ştie de cele­ ce se întâmplă... pe la sate. Ei trăesc la Budapesta, unde se face „politica mare“, înaintea căreia chestii privi­toare la ţerani trebue să dispară... Ei ştiu numai să ceară miliţie pen­tru a potoli... ţărănimea furioasă că se vede despoiată şi dată uitării. In Selagiu nu e mai puţin îngriji­toare situaţia. Chiar zilele acestea cei din fruntea comitatului s’au adre­sat ministrului de interne, cerând a­­jutoare. „Zece la sută din populaţie — scrie vicişpanul — nu mai are pânea de toate zilele, ci rabdă foame cumplită, car’ boalele de tot felul au luat o pro­porţie înspăimântătoare, aşa că nicăiri în ţeară mortalitatea nu e atât de mare ca în acest comitat“... Cine să-­şi bată însă capul în mi­nister cu asemenea afacere? Doar ministerul de interne întreg e agitat de chestia maghiarisării co­munelor şi desigur, de la ministru şi până la cel din urmă copist, toţi sunt ocupaţi cu probleme mari: să născo­cească numiri ungureşti pentru co­mune cu nume — străin, căci tot ce nu e unguresc în această ţeară, e străin! Şi d’acea, foarte probabil că vom avea să înregistrăm lăţirea foame­tei şi prin alte părţi, fără ca guver­nul să ia vre­o măsură de îndreptare, îndeosebi nu este de aşteptat să fie ajutorate locurile populate de „naţio­nalităţile primejdioase“, cari întot­deauna au fost obiectul atenţiunei guvernului numai în caşuri de ex­ploatare. Tot aşa, e sigur, că această indo­lenţă, şi lipsa ori­cărui simţ altruist la oamenii din guvern, ajută mai mult ca socialismul să se întindă în Un­garia. Se întinde repede îndeosebi printre Unguri. Dar când va fi destul de tare, so­cialismul are să resbune toate ticălo­şiile din present ale regimului. Grâna­rele magnaţilor socialiştii maghiari au să le spargă şi dacă acum e foamete din causa anului rău şi a negrijei guvernului, epoca de tulburări socia­liste are să fie şi ea numai urmare naturală a purtării stăpânirii maghiare, stăpânire fără frică de D-zeu şi fără iubire de oameni. Demisionat. Baronul Jósika, ministru a latere pe lângă M. Sa,­­şi-a dat dimisia, care a şi fost primită. Urmaş­a lui Jósika va fi tot un magnat: contele Szapáry Gyula. Tulburările din Boemia Privitor la luptele dintre Germanii din Boemia şi dintre Cehi, dela cores­pondentul nostru particular am primit aseară următoarea telegramă: Braga, 24 Ian. Fiind studenţii germani opriţi a purta chipie şi colori, senatul universităţii ger­mane a h­otărît să-’şi dea demisia. Azi stu­denţii s’au şi pus în grevă, ne mai mer­gând la cursuri. Prelegerile sunt sistate. Agitaţiunea ia din ce în ce proporţiuni tot mai mari. Scrisoare din Bucureşti. Preocupări economice. — Frământări po­litice. 11/23 ianuarie. Se pare că actualul guvern dă o deose­bită solicitudine chestiunilor economice. Toată vara şi toamna trecută discuţia în presă s’a învârtit în jurul afacerilor economice, cum a fost în primul rând inaugurarea liniei ma­ritime Constanţa-Rotterdam, asupra căreia discuţiuni înverşunate s’au urmat mai ales în Cameră, discuţiune în care tinerul mi­nistru al lucrărilor publice, dl Ion J. Bra­­tianu, a repurtat un succes deosebit. Acum sunt la ordinea zilei proiectele e­­conomice ale dlui Anastase Stolojian, mi­nistrul agriculturii, comerciului, industriei si domeniilor. In primul rând d-sa a elaborat un proiect de lege asupra sindicatelor agricole, al căror scop este: a) A’şi procura împreună seminţe de cali­tate superioară, îngrăşeminte comerciale, maşini şi instrumente agricole perfecţionate. b) A’şi desface în comun productele. c) A îmbunătăţi rasa vitelor şi întreţine­rea lor, a desvolta şi întinde crescerea vier­milor de mătase, a albinelor şi a altor cul­turi utile. d) A răspândi instrucţiunea tehnică şi metoadele sciinţifice de cultură a pământu­lui, a pădurilor, a viilor, etc. e) A face lucrări de apărare în contra inundaţiunilor, de desecarea pământurilor mlăştioase, de irigaţiuni şi piscicultura. f) Pentru a îmbunătăţi condiţiunile mun­­cei agricole şi pentru a resolva mai repede prin comisiuni arbitrale litigiile ce s’ar naşte, fie între proprietari numai, fie între proprie­tari şi muncitori de pământ. g) Pentru a înlesni în condiţiuni mai ef­­tine asigurarea recoltelor şi ecareturilor la societăţile de asigurare. Va să zică , sindicatele agricole vor avea în România rolul pe care îl are pe pildă între Români „Reuniunea agricolă“ de la Sibiiu, reuniuni care ar fi de dorit să se înfiinţeze în toate comitatele româneşti, căci ele ar folosi mult, întocmai cum vom­ folosi Românilor de aici sindicatele agricole. Dl Stolojian îşi însoţeşte proiectul şi de o expunere de motive, făcută cu multă competinţă. Extragem din această expunere următoa­rele părţi interesante: La congresul agricol din Paris în 1889, adică cinci ani numai după promulgarea legi sindicatelor, iată ce scriea raportorul general: „Cumpărarea instrumentelor în comun, încurajată de sindicatele din ţară de mica cultură şi mai cu seamă eftenirea preţuri­lor, eftenire care ajunge la 50 la sută pen­tru cositoare, secerători, etc. dau o impul­­siune nouă întrebuinţări maşinelor“. Economistul Baudrillart scriea: „Sindi­catele agricole de abea înfiinţate, au revol­tat cestiuni practice de o importanţă capi­tală, cari nu avusese soluţiuni prin silinţe izolate“. Kar’ Meline la Remiremont zicea: „Eu am o credinţă adâncă în creaţiunea sindicatelor, atât sunt de convins că aso­­ciaţiunea este marea formulă a viitorului, acea care e chemată să resolve toate pro­blemele muncii agricole“. Ear’ în altă parte, Guvernul german a promulgat şi el în 1889 o lege asupra societăţilor cooperative. Citez din art. 1 numai parte din disposiţi­­unile referitoare la materie: „Societăţile în care numârul membrilor este nelimitat şi care au de scop a favoriza interesele industriale şi economice a aso­ciaţilor săi, prin operaţiuni tratate în co­mun, dobândesc drepturile unei societăţi legal construită (înregistrată), întru­cât se supun condiţiunilor stipulate prin prezenta lege. “ „Aceste societăţi pot fi, mai cu seamă, alineatul 3. Uniuni pentru vânzări în comun de produse agricole sau industriale,“ iar ali­niatul 6 — „Uniuni pentru achiziţiunea in­strumentelor trebuincioase la o exploraţiune agricolă şi pentru întrebuinţarea în comun a acestora.“ In virtutea acestei legi, până la 31 Maiu 1895 se înfiinţase 240 societăţi, în scopul de a se sluji, în comun de maşini şi 1067 con­stituite în vederea de a’şi cumpără împreună cu toptani, materiile prime, ca instrumente maşini, seminţe, îngrăşăminte, precum şi de a’şi vinde în comun produsele agricole. * Frământările politice deocamdată se pe­trec mai mult între­­ culise. Mâne se re­deschid însă corpurile legiuitoare şi cum un minister este fără titular, se înţelege că nu lipsesc nici tot felul de combinaţii. Se scrie îndeosebi mult despre o concentrare a forţelor liberale: e vorba anume ca cei din jurul „Drapelului“ să se apropie de guvern. Episcopul Pavel. La 26 ianuarie se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de când P. S. Sa Epis­copul Pavel a fost sfinţit ca episcop de cătră Mitropolitul Vancea. Nainte P. S. Sa fusese vicar al Ma­ramureşului. Numit Episcop al Gherlei, luase însăşi moştenirea lăsată de mitro­politul Vancea. Şese ani, cât a stat aici, s’a dedicat organisării eparchiei sale. Ear’ de când este în capul diecesei pradane, s’a distins mai ales ca mare filantrop. Sumele ce a donat pentru diferite instituţiuni culturale, se ridică la aproape un milion şi numele seu este strîns legat cu progresul cultural şi sporirea diferitelor instituţiuni greco­­catolice. Trimitem înaltului prelat toate ură­rile noastre de bine. Epilog la adunarea noastră din 23 Dec. Drept răspuns la toate protestările înain­tate ministrului de interne prin primarul ora­şului nostru de cătră d-nii P. Truţa, Dr. Ştefan C. Pop şi Dr. I. Suciu, ministrul maghiar, pentru a dovedi ce puţin sunt res­pectate legile în Ungaria, a dat următoarele: (Copie.) Nr. 124150 1897. Ministrul maghiar al internelor. Magnifice D-le primar! Decisul Magnificenţei Voastre dela 22 Dec. 1897 de sub Nrul 3542, în sensul căruia nu aţi luat la cu­noştinţă insinuarea lui Petru Truţa şi soţii, privitor la ţinerea adunării alegătorilor români convocată pe 23 Dec., 1897 în Arad, şi aţi oprit ţinerea acelei adunări insinuate , în urma protestului insinuat de sus numiţii, luându-o la supracensurare, pe basa motivelor produse — o aprob. Despre ce, cu read­uderea actelor anexate la raportul Magni­ficenţei Voastre dela 28 Dec. a. tr., Nr. 3542, spre ulterioară afacere Vă încunoştiinţez. Budapesta, la 15 Ian. 1898. In locul ministrului: Latkóczy, secretar de stat. Criminalitatea în oraşele mari. In 1896 poliţia din St.­Petersburg a de­ţinut 84.000 persoane pentru excese şi de­licte ; 11.000 indivizi au fost condamnaţi pentru furt. — Frumoasa capitală a Rusiei se pare a fi adevârata patrie a haimana­lelor şi cerşitorilor, căci într’un singur an poliţia a deţinut­­23.000 de perde-vară şi 28.000 cerşitori. In Londra, poliţia în 1895 a deţinut 85.000 indivizi dintre cari 22.680 pentru

Next