Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)

1898-01-14 / nr. 9

14/26 Ianuarie 1898 TRIBUNA POPORULUI raţie. Vizitele şi recepţiele oficiale sau suc­cedat tot timpul până la plecare. Ministrul Belgiei, contele Van den Steen, şi consulul belgian, dl Pécher, în fruntea colonei­lor de compatrioţi, s’au scoborît mai întîi pe bordul Belgicei, apoi comandantul Gerlache a întors aceste vizite şi întovărăşiţi de sta­tul major al expediţiei a fost primit de Pre­şedintele republicei, după care a avut loc un banchet în onoarea exploratorilor. La 28 octomvrie Belgica­­şi-a conţinut drumul. O imensă mulţime venise la port, cele­lalte bastimente rădicară pavilionele şi ast­fel, in mijlocul unor urări nesfârşite, uşoara corabie ’şi a luat zborul către depărtările neexplorate. Unul din membrii expediţiunei, dl Raco­­viţa, a rămas pentru două sau trei săptă­mâni la Rio pentru a face o exploraţie zoo­logică în Brasilia. La Punta Arenas d-sa se va întâlni cu tovarăşii sei. De acolo Belgica va fi necontenit în mare, până ce va ajunge la marea îngheţată. Iată deci prima parte a acestei călătorii suportate cu succes. De­sigur dificultăţile vor începe de acum înainte. Se găsesc insă pe bordul Belgicei oameni de atâta curaj şi de atâta energie, încât încrederea ce ne-a inspirat această întreprindere de la început, creşte în noi din ce în ce mai mult. Arad, 25 Ian. n. 1898. Dela temniţă. Dl Ioan Simu, cleric, împlinindu-’şi la 26 c­ osânda de 4 luni temniţă de stat, ce ’i-ş­i dat pentru pretinsă agitaţiune, părăseşte mâne temniţa Seghedinului. * Notar demisionat. Acum câteva zile „Aradi Közlöny” a adus ştirea, că dl Isidor Popesni, notar comunal din Buteni ,şi-a dat dimisiunea din postul seu şi că s’a fixat deja şi terminul nouei alegeri. Ziua urmă­toare această ştire a fost desminţită, dar, azi „A. K“, o întăreşte din nou ca un fapt deja împlinit. Agendele notariale până la noua alegere sunt încredinţate notarului Tant Zsigmond din Borosebeş. Siguri fiind de aceea că se vor presenta şi competenţi români să fie la postul lor şi umor la u­­mor să lupte pentru reuşita candidatului român ! * Mişcări socialiste. Socialiştii se mişcă mereu şi spiritul lor se lăţeşte în ţara în­treagă. Zi de zi sosesc ştiri, când dintr’o parte, când dintr’altă, despre mişcarea şi a­­gitaţiunea pornită între socialişti. In Maglad poporul e atât de agitat încât autorităţile au trebuit să se îngrijească de sporirea gendarmaniei. Din Mohács sosesc asemenea ştiri. In comunele din comitatul Baranya în fiecare zi se întâmplă câte o tulburare. Din Pécs se telegrafiază, că în Mohács so­cialiştii vor avea zilele acestea o mare în­trunire. Autorităţile având teamă de tul-­burări cu demers mai serios au cerut un escadron de soldaţi. Agitatorii îşi fac men­­drelele lor prin provinţe cu cel mai ne­obosit zel. — In Sător-Alja-Ujhely doi agi­tatori au fost deţinuţi care după ascultare excortaţi.* Rătăciţi şi păcăliţi. Se ştie, că în­ anul trecut comuna românească Petrovaselo a pus la dispoziţia Aca­demiei Maghiare suma de 1000 co­roane pentru cea mai bună gramatică din care copii români să înveţe uşor ungureşte. Academia a şi publicat a­­cum concursul şi foile maghiare fac caz mare din „patriotismul“ celor din Perovaselo, care dealt­fel au fost pur şi simplu păcăliţi de notarul comunei lor, un om doritor să se scrie şi des­pre el prin gazete, acum a fost ascultat primul acusat Iohan Veil şi Kapik şi Bilovszky. Actul de acasă i s’a cetit în limba nemţască. * Poetul Coşbuc. Sub acest titlu dl Aurel C. Domşa ’şi-a scos în broşură cu portretul lui Coşbuc­ disertaţiunea interesantă pe care a ţinut-o la se­rata Reuniunei femeilor române din Blaj Broşura este un tribut meritat ma­relui nostru poet. Lăţirea neconfesionalistuu­lui.Din Gsökmö, comună în comitatul Bihoru­lui, soseşte o veste aproape de ne­crezut despre lăţirea neconfesiona­­lismului. Se zice adecă, că câteva sute de familii reformate s'au lăpădat de con­fe­siunea lor şi s’au declarat fără confesiune. Causa ce a îndemnat pe sutele de familii, toate maghiare, să-şi lapede legea, nu se ştie. Atâta însă se ştie, că acesta e resultatul legilor politice bisericeşti. * Hymen. Dnul Andreiu Hegyi, oficiant de administraţie la calea ferată din Arad,­­şi-a încredinţat de fiitoare soţie pe nepoata dlui Georgiu Caplar, domnişoara Emilia Ştefan din Arad. Din vieaţa studenţească a deputatului Wolf. Ziarul slovac „Narodni Politika“, pu­blică următorul episod din vieaţa de student a deputatului Wolf, vestit de pe timpul scandatelor din Reichsratul vienez: Depu­tatul Wolf, pe când era student şi după o noapte petrecută prin birturi, a fost cuprins de o iresistibilă dorinţă de sinucidere. — A voit să se mântuească de vieaţă din simplul motiv, că i­ se gărăseară paralele şi nu avea nici măcar speranţa de a-­şi că­păta de unde­va în curând. Dat întristării s’a dus la podul de peste Moldva şi privea la valurile spumegătoare. In momentul de­cisiv, când era să se arunce în apă, a tre­cut pe acolo un om ce l-a reţinut şi i-a scăpat viaţa. Mântuitorul lui Wolf n’a fost altul decât un jidan tiner şi bogat din Praga, care pentru a scoate pe hotăritul la moarte din situaţia sa disperată, i-a dat portmoniel său cu o sumă de 80 fi., pe lângă condiţiunea ca­sei restitue atunci când i-va putea. Tinerii se despărţiră şi nici că s’au mai întâlnit în vieaţă. Salvatorul de odinioară a lui Wolf trăeşte şi azi în Praga, iar Wolf de­şi se învîrte adese­ori prin ca­pitala Boemiei, cei 80 de ti­­nici până azi nu i-a restituit.* Au apărut: Halima s’au 1001 de nopţi, istorii ara­biceşti, tălmăcite de vestitul scriitor popo­ral Ioan Barac, fost învăţător şi translator magistratual în Braşov (1772—1848). Edi­ţie nouă, reproducere după originalul din 1836, întocmită în 4 volume mari, împo­dobite cu 70 ilustraţiuni din cele mai fru­moase. — Preţul unui volum 80 cr. Toate 4 volumele procurate împreună costă numai 4 fi. Această ediţie d­in mi­nunatele povestiri cunoscute sub numirea de „1001 de nopţi“ este cea mai la înţeles scisă şi mai frumoasă în limba română. — Ilutsraţiunile sunt artistic lucrate. — Tiparul cereţi şi pe hârtie bună. Se poate procura dela librăria N. I. Ciurcu în Başov. * Logodnica contelui Stuart, povestiri din viaţa Românilor Uhoreni de L. Rudow-Suciu. In urma anchetei tribunalului din Biserica- Oradea-Mare, 1897. Se poate procura dela albă, 28 de inși au fost trași în judecată,­­ autor. ____ car’ ieri s’a început pertractarea finală. Până Procesul rescoaleî din Anina. Ieri în 24 c. s’a început înaintea tribunalului din Bi­­serica-albă procesul locuitorilor dela băile de cărbuni din Anina, cari acum un an s’au resculat în contra societăţii căilor ferate austriace din causa că dreptul la maximu­mul pensiunei s’a urcat dela 30 de ani la 40. Cu acea ocasiune gendarmii au tras salve de focuri în mulţime, omorînd 20 de lucrători. Rescoala a durat mai multe zile, mulţi au fost arestaţi şi un batalion de sol­daţi a fost comandat pentru restabilirea păcii. * * * O fată tânără din Brooklyn a fost, acum de curând, victima unei ast­fel de glume nesărate. Intr-o seară, pe când treceau pri -­tr’un cimitir, pe unde se întoarcea tot-d’auna când venea dela fabrică acasă, a fost spe­­­riată de un tânăr. Părinții văzând-o gal­benă ca ceara și foarte agitată, au între­bat-o ce i s'a întâmplat. Fata le-a spus că pe când treceau prin cimitir a speriat-o un om îmbrăcat în haine albe. Când s’a pus la masă ca să mănânce, fata a căzut de­odată jos şi după câte­va svîrcoliri şi-a dat sufletul. Exemplele acestea arată ce puternică in­­fluenţă are frica asupra omului. Efectele ei grozave nu se arată, de obiceiu, imediat ci mai târziu. O ast­fel de rănire psichică se aseamănă cu o rană, în care a rămas vîr­­ful rupt al pumnalului. Amintirea întimplă­­rei care ne-a speriat grozav se încuibează în memorie ca un corp străin în carne, pri­­cinueşte tulburări psichice şi uitarea e sin­gura armă cu care o putem birui. Când spaima a fost aşa de violentă, în­cât a cau­­sat schimbări organice în creeri, în nervi sau la­­inimă, în­cât micşorează puterea de resistenţă împotriva influenţelor vătămătoare atunci urmările ei ţin mai mult s­au duc la o moarte sigură. E destul de dovedit că frica pricinueşte paralisia sau moartea. Când bântue epidemiile, frica contribue la spori­rea deceselor. In astfel de caşuri agitaţia psihică—frica continuă—influenţează ca ni­şte otrăvuri asupra organismului. Balele cânelui turbat conţin o otravă care face să turbeze pe cei muşcaţi. Simptomele turbărei sunt: groaza de apa şi de tot ce străluceşte, neputinţa de a mai resufla nu­mai la vederea apei, tendinţa de a muşca şi spasmurile. Chinurile acestea înfiorătoare se sfârşesc cu moartea. Simţul fricei poate să causeze şi la om simptomele turbărei. D. Romberg istoriseşte că un medic din Lyon, care făcuse autopsia mai multor oa­meni morţi de turbare, a început, de la o vreme, să creadă că a întrat şi în sângele lui otrava turbărei. Medicul ’şi-a pierdut pofta de mâncare; suferea de insomnie şi când voia să bea apă ’i se oprea răsuflarea şi par’că-l strîngea cine­va de gât. Peste câte­va zile, camarazii lui au răuşit să-i alunge din cap ideea că-i bolnav de turbare şi medicul s’a făcut bine. Pinel vorbeşte despre un soldat, care a fost speriat, în timpul nopţei, de tova­răşii lui de arme. îndată după sperietură soldatul a fost apucat de nişte dureri teri­bile de gât; a început să-i fie groază de apă şi să­­i se umple gura de baie. Boala s-a agravat şi nenorocitul soldat a murit. La începutul boalei el a spus doctorilor că în viaţa lui nu fusese muşcat de nici un câine. Profesorul Bosquillon, de la Hotel de Dieu din Paris, a mers aşa de departe, în­cât pe cei mai mulţi dintre oamenii primiţi la spitalul lui ca bolnavi de turbare, ’i-a so­cotit ca bolnavi de nervi sau numai con­vinşi că sunt bolnavi. Moartea lor nu l’au convins de loc că n’a avut dreptate. El zi­ce că, in anumite împrejurări, înhipuirea e o otravă, care poate omorî şi adese­ori o­­moară. Dar nu numai frica mare, spaima gro­zavă au un efect dezastruos asupra o­­mului ci şi întristarea, jalea, năcaşul şi grija. Influenţa lor otrăvitoare e mai înceată şi nu se poate observa aşa de uşor. Doctorul Boggs a publicat la 1871 un ar­ticol interesant în care spunea că influenţa asediului se putea vedea în modul cel mai desluşit în înfăţişarea tuturor Parisienilor. Bărbaţi şi femei păreau că au trăit cel pu­ţin 10 ani în cele câte­va luni de asediu. Un doctor în etate de 45 de ani, prieten cu Boggs. Încărunţise şi­­i se sbîrcise faţa în timpul asediului în­cât părea mai bătrân de 60 ani. Nr. 9 — Pag. 48 Invite­rs la abonament Deschidem prin aceasta abonament pe anul 1898 la „TRIBUNA POPORULUI“ Condițiunile de abonament, însemnate si în fruntea foii, sunt cele următoare: în Monarchie: Pe un an.......................................fl. 10.— Pe la an...............................„ 5.— Pe 1/­ an . . . . . • . . „ 2.50 Pe o lună....................• . . „ 1.— Pentru România și străinătate: Pe un an..............................franci 40.— NUMERI! DE DUMINECA pot fi abonați deosebit, ca foaie pentru popor, cu 2 iî. pe un an, având o întindere de 8 pagine, cele 4 pagine ale foii de zi, plus un adaus poporal de 4 pagine. SpâHT” Domnii cari se abonează la foaia de zi cu 10 fl. pe an, nu au să mai plătească nimic pentru adausul po­poral de la numărul de Dumineca. Administraţia „TRIBUNA POPORULUI“. Dinamit. Madrid, 25 Ian. Ştiri sosite din Havanna asigură că in­surgenţii au aruncat în aier, cu dinamită, o parte a garnisoanei spaniole din Iucaro. Casarma a fost nimicită, mulţi soldaţi sunt grav răniţi.* Tulburări antisemite. Paris, 24 Ian. In Algir s’a ţinut o mare adunare antisemită, la care au participat vre­o 6000 persoane. 300 ovrei şi-au luat îndrăzneala să meargă, înarmaţi, contra antisemiţilor. Poliţia i-a împrăştiat însă. Pe terasa unei cafenele ei totuşi au ranît doi oameni. Auzindu-se despre acest lucru, vreo 500 antisemiţi au­­lat foc la două kioskuri şi au pră­dat 10 prăvălii. Intervenind poliţia, au fost arestat 40 antisemiţi. O mul­ţime de poliţişti sunt răniţi, parte cu stiletul, parte cu glonţ din revolver. Un om a fost omorît. Editor: Aurel Popovici-Barcianu. Redactor responsabil: Ioan Russu Şirianu. Sonet. Filează lampa, mohorînd odaia; Şi raza ei roşatică păleşte, Din clipă ’n clipă-abea mai dăineşte, — Deodată’i piere pentru veci văpaia. • Nemărginit avîntul tinereţii Croit-a ’n gându-mi lumi de fericire... Dar toate au pornit spre nimicire, In lăcrămatul drum bătut al vieţii. * Plăcerile trecute ’m­i­ par ponosuri, Când azi speranţa mi-a clipit odată— Târziu, s’agit văpaia, când se curmă! * Zadarnic voi căta s’aduc prinosuri Speranţelor de licăriri — ce ’nceată, — Cu cea dintâi, pierdută-i cea din urmă. Septim...

Next