Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1898 (Anul 2, nr. 123-247)
1898-07-01 / nr. 123
REDACȚIA ARAD, STR. AULICHADAM, ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe 1 an fi. 10; pe x/s an fl. 5; pe 1/i de an fi. 2 50 ; pe 1 lună fi 1. N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— Pentru România fi strămnulatpe an 40 franci. Manuscriptele se înapoiază. Arad, Mercuri M3 Iulie 1898 Nr. 123 ADMINISTRAŢIA ARAD, STRAULICH (ADAM) INSERŢIUNILE: aer fir garmonii: priuia-data 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte Scrisori nefrancate nu se primesc. Situaţiune grea. (.R.) Până şi cel mai optimist dintre noi trebue să recunoască greutatea vremurilor ce străbatem. Nu e destul că guvernul pare a fi depăşit orice măsură, întru a ne prigoni, dar’ pe d’asupra ne şi găsim desbinaţi, ca niciodată de la proclamarea aşa pretinsei „ere constituţionale“ încoaci. De atâta vreme, abia zilele trecute am mai avut un moment de înălţare, cu prilegiul serbărilor date întru amintirea celui mai mare şi mai naţionalist archiereu român. Vorbirea dlui Dr. Barcianu a fost, desigur, nu numai un elogiu bine meritat cătră memoria lui Şaguna, dar, mai presus de toate un isvor de însufleţire pentru toţi câţi vor să se jertfească sfintei cause a poporului român, prigonit în trecut şi asuprit şi în present. Nu mai puţin a trebuit să ne înalţe şi spontaneitatea ce s’a observat în toate centrele române de a serba aniversarea morţii archiereului mare. Bar, încât priveşte afacerile economice, adunarea directorilor băncilor române a fost şi ea un fapt care dovedeşte că îndeosebi fruntaşii noştri sunt conştienţi cu toţii de greutăţile ce s’abat peste vieaţa noastră publică. E vorba numai, ca din toate să tragem consecvenţele! Iubileul Şaguna să nu-l considerăm numai ca o îndeplinire a datoriilor ce avem cătră memoria marelui archiereu, ci — după cum cu atâta elan de însufleţire spunea înţeleptul Barcianu — în faţa celor reînprospâtate cu ocazia acestor sârbări jurământ să punem cu toţii, că vom da ce avem mai scump din sufletul nostru şi energia întreagă a fiinţei noastre întru a servi neamului cărui Şaguna a jertfit cu atâta belşug de succes vieaţa sa mare. Archiereii noştri de azi au putut vedea, că poporul ştie să-şi facă datoria la orice prilegiu. Nu uită pe binefăcetorii sâi şi cu dragoste înconjoară pe cei cari spre fapte bune şi luptă dreaptă îi conduc. Serve dovezile aceste archiereilor noştri drept îndemn întru a sta neclintiţi când vorba e de apărarea bisericei şi şcoalei române, împotriva cărora guvernul abia a terminat mai zilele trecute un asalt furios, şi ca să-i plănueşte o altă lege, care să distrugă de s-a putea tot ce este românesc şi naţional în viaţa noastră ca popor. Pentru că asupra planului de a ne răpi preparandiile, să nu ne facem ilusiuni, guvernul are să încerce acest asalt. II încearcă şi fără hotărîrile luate de congresul regnicolar al profesorilor de la preparandiile de stat, care a fost pus la cale de însuşi ministrul anume pentru ca să aibă pretext de a da lovitura cu o zi mai nainte. Intenţia aceasta a guvernului ne este cunoscută deja de vreo trei ani. încă atunci s’a întâmplat, că profesorii unei preparandii confesionale române s’au presintat archiereului lor, cerând să le mai îmbunătăţească starea materială. Archiereul însă — în care de altfel toţi Românii puneau mari speranţe — li-a râspuns să nu se agite în chestia lefurilor, deoarece şi aşa nu mult vor fi plătiţi de biserică, ci preparandia va lua-o statul! Negreşit, că un prelat român care vorbeşte astfel, nu numai că arată o mare disposiţiune pentru a se supune omnipotenţei guvernului, dar, mai presus de toate pare a avea o slabă convingere asupra necesităţii, că învăţătorii români numai în preparandii române confesionale să fie instruiţi. Alarma ce s’a produs însă în toate straturile societăţii româneşti în urma curentului şovinist alimentat prin congresul regnicolar de la Budapesta, sperăm că va fi un îndemn pentru toţi prelaţii români să se gândească încă de acum, din vreme, asupra mâsurilor de apârare. După cum, pe teren economic, directorii băncilor române au procedat toţi în comună înţelegere, aşa şi în ceea ce priveşte apârarea şcoalei române, prelaţii noştri, fără osebire de confesiune, să proceadă solidari şi cât negru-i sub unghie să nu lase din drepturile ce le exercitam de atâta vreme de a ne creşte noi învăţătorii, care nu să dăm preparandiile române în grija guvernului unguresc. Prelaţii noştri să nu se mulţumească numai cu un discurs în Casa Magnaţilor, ci să facă apel la popor. . . Şaguna conducea deputaţiuni la monarch, membrii deputaţiunei se expuneau să fie arestaţi în călătoria lor prin Austria, dar’ în fine ei s’au dus şi au cerut drepturi. Dacă noi acum nu am şti să ne apărăm drepturi e luptate de predecesorii noştri, în fruntea cărora umbla Şaguna, atunci întreaga serbare jubilară n’a fost decât o spoială, vorbe frumoase zise unui popor ai cărui fruntaşi iau asupra lor o răspundere cu atât mai mare, cu cât deşi conştienţi de primejdia ce ameninţă neamul românesc, nu desvoaltă maximul de forţă ce trebue opus în situaţiuni desperate ca cea pe care o străbatem, timei limbilor. Erau reprezentate, prin câte unul sau mai mulţi bărbaţi, următoarele partide: german poporal, g. progresist, marii proprietari liberali, (verfassungstreuer Grossgrundbesitz), creştini-socialii, sau antisemiţi (represintanţi prin însuşi De.Lueger), în sfîrşit grupuleţul de 11 deputaţi, zis grupare liberă germană (freie deutsche Vereinigung). Conferenţele s’au urmat şi Luni, de două ori, dovadă, că hotărîrea de luat era privită în toate părţile ca foarte importantă pentru desvoltarea împregiurărilor, mai ales fiind că marii proprietari hotărîseră cu o sâptâmână Înainte, că consimţesc a da urmare Invitării contelui Thun. Resoluţiunea luata unanim sună, că partidele germane sunt gata a întră în pertractări cur guvernul, dar’ numai cu condiţiunea, că mai nainte vor fi desfiinţate ordonanţele despre egala îndreptăţire a limbei celtice cu cea germană, editate de Badeni şi modificate de Gautsch. Imediat după conferenţa de pe urmă, doi delegaţi din sinul lor s’au dus la ministrulpresident, spre a-’i aduce la cunoştinţă resoluţia, şi a-’i împărtăşi, că fruntaşii partidelor sunt gata a întră în pertractări, dacă contele Thun promite cel puţin o rechemare provisorie a ordonanţelor. Convorbirea ţinu aproape 2 oare sfârşindu-se prin rugarea ministrului-president, ca delegaţii să steie încă până pe a doua zi (Marţi) în Viena, spre a avea eventual cu el încă o convorbire. Delegaţii au primit. In Viena circulă, zice corespondentul în lunga sa depeşă, din care extragem aceste câteva şire, ştiri din cele mai hazardate, între altele despre adrosarea şi schimbarea constituţiei, despre eşirea apropiată din cabinet a ministrului de comerciu Dr. Baerenreither, membru în partidul prolietar dor mari liberali. Foile din Germania, în primul rând cele oficioase, sfătuesc pe conaţionalii lor din Austria, să cedeze în privinţa îndreptăţirii limbii, căci atât stările actuale cât şi mai ales desvoltarea lucrurilor în viitor o cer; care dacă nu cedează, desvoltarea aceasta li-ar putea pricinui perderi mult mai mari. JUBILEUL IMPERATESC. „Nene Fr. Presse” vesteşte, că serbările iubilare de 50 de ani ai domniei M. Sale împăratului Francisc Iosif, vor ţine dela 30 Noemvrie până la 4 Decemvrie inclusiv. Spre amintirea celor ce au uitat, reîmprosperăm, că M. Sa a suit tronul strămoşilor săi în ziua de 2 Decemvrie 1849, ca fiu al archiducelui Francisc Carol, fratele Domnitorului precedent Ferdinand V, care renunţase în acea zi de bunăvoie, în folosul nepotului său.* Din Austria. Dumineca trecută erau întruniţi în Viena fruntaşii partidelor oposiţionale nemţeşti din parlamentul austriac, pentru a decide asupra chestiunei: să deie urmare prima invitării ministrului-president contele Thun, de a ţinea cu el împreună conferenţe neobligatoare (unverbindliche Besprechungen) asupra aplanării conflictului între Cehi şi Nemţi, respective regulării ches Interpelarea dlui Vasile Mangra în chestia confiscării steagului din Cermeiu. — Raport din congregaţia comit. Arad. — Luni, în 11 i. e. s’a ţinut la Arad adunarea de vară a congregaţiei comitatense. Sârbătoare fiind şi toiul lucrului, numârul membrilor presenţi a fost mic. Români, mai ales la deschiderea şedinţei au fost puţini. Cu toate aceste s’a folosit și de astâdată prilejul, ca în sala cea mare a comitatului sa râsune vorbă românească și să se ridice glas întru apârarea drepturilor noastre ce zi de zi ni se confiscă Temeiu la desbatere a servit de astă-dată injuria adusă bisericei noastre din Cermeiu, unde la ordinul pretorului Kahdeho a fost răpit praporul bisericesc, fiindcă era trei color. In chestia aceasta a interpelat părintele Mangra. Interpelaţia a fost pusă la ordinea zilei la începutul şedinţei, imediat după primirea raportului vice-comitelui. Dl Mangra şi-a făcut şi desvoltat interpelarea sa în limba română, cura urmează: „Are dl vice-comite cunoştinţă despre „faptul relatat de presa locală, că în „ziua de 7 Iunie a. c. protopretorul Boroş-Ineului dl Kabdebo Kálmán cu dela „sine putere a confiscat prin antistia co„munală din biserica din Cermeiu un „steag sfinţit pentru ceremoniile cultului „divin prescrise în tipicul bisericei ? Replicarea dlui Vasile Mangra. Răspunsul dlui vice-comite nu mă satisface. Incaşul present nu e vorba de „steag naţional“ ci de steag bisericesc a cărui semnificaţiune nu se cuprinde în colorile stofei ci în osul liturgic, pentru care este sfinţit şi destinat. Chiar prin caşul din Cermeiu se constată, că steagul bisericesc de acolo a fost confiscat din incidentul unei procesiuni religioase pentru sfinţirea holdelor şi nu din cauză că ar fi fost întrebuinţat la vre-o manifestaţiune ori demonstraţiune politică. De altfel trebue să declar, că nu există lege nici ordinaţiune ministerială, care ar da dreptul organelor politice de a încălca sfintele locaşuri şi a le despoia de sfintele odoare, pe motivul că ar fi alcătuite din stofe cu colorile naţionale. Faimoasa ordinaţiune ministerială din anul 1875, la care se face provocare atât de des, şi pe care se întemeează şi legea procedurei penale, sună astfel la punctul VII din supliment: „Hazai egyleteknek idegen állam czimerének, színeinek vagy jelvényeinek használata nem engedtetik meg. Este evident aşadar, că ordinaţiunea ministerială se rapoartă la reuniuni, şi acestora le opreşte întrebuinţarea colorilor unui stat străin, dacă, în general colorile raţionale române pot fi considerate de atari. Nu se rapoartă şi nu se poate raporta la biserică, care îşi are existenţa şi suveranitatea sa întemeiate pe dreptul divin, şi este coordinată cu statul. Dar, şi atunci, când întrebuinţarea steagului bisericesc din Cermeiu ar forma delict în contra legilor şi ordinaţiunilor ministeriale, procederea protopretorului este necorectă şi ilegală, pentru-că trebuia să recerce întâiu autoritatea supremă bisericească, pe Episcopul diecesan, pentru delăturarea steagului, căci preotul în genere, astfel şi preotul din Cermeiu, nu este stăpânul ori proprietarul bisericii, ci numai servitorul şi chivernisitorul ei. Templele destinate pentru serviciul divin erau considerate chiar şi în lumea păgână ca locuri sfinte şi scutite de orice profanaţiune, prin dreptul de asii,ide care se bucurau. Ear’ în statele creştine moderne biseric „Dacă are cunoştinţă, atunci, ce fel de „disposiţiune a luat, ori are de gând a „lua pentru reprimarea acestui abus de „putere, prin care nu numai s’a violentat „sentimentul religios al poporului şi libertatea religioasă înscrisă în legile şi d in constituţiunea patriei, dar’ s’a profanat sfinţenia bisericei chiar şi s’a încalcat dreptul ei de proprietate, rămânând „despoiată de unul din obiectele sfinţite „trebuincioase la serviciile sale religioase“. Răspunsul vicecomitelui. Vicecomitele Szatmári declară că e în posiţia de a pute răspunde imediat dlui Mangra. Da, e adevărat, că pretorul dela Boroşineu a confiscat steagul, fapt ce s’a întemeiat pe acel ordin al ministrului de interne, care opreşte purtarea de steaguri şi insignii străine. Acel steag a fost roşgalben-albastru, a fost deci tricolorul naţional, care la conducturile bisericeşti nu se poate purta. Pretorul deci a procedat corect confiscându-l. Altcum afacerea va avea urmări, căci în contra preotului din Cermeiu, care a folosit steagul în contra legii la procesiunea bisericească, s’au făcut paşii legali, ca să fie pedepsit. (Maghiarii aplaudează frenetic). Roagă să se ia răspunsul la cunoștință.