Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1898 (Anul 2, nr. 123-247)

1898-07-01 / nr. 123

Pag. 602 - Nr. 128 oile creştine, ca sfinte locaşuri, au dreptul inmunităţii locale (imun­itas localis). Nu mă satisface şi nu pot lua la cunoştinţă răspunsul dlui vice-comite cu privire la procederea protopretorului din Boroş-Ineu, care a încălcat dreptul de inmunitate al bisericii, ci propun ca să fie pus sub cercetare disciplinară. In decursul vorbirii sale părintele Mangra este viu Întrerupt de cuvintele odioase de protestare ale Maghiarilor. Majoritatea ia la cunoştinţă răspunsul vicecomitelui. DIN ROMANIA Părechia princiară bulgară în Sinaia. In onoarea părechii princiare bulgare s’a dat la Sinaia Joi seara un prânz festiv. Cu ocasia aceasta Joi, M. Sa Regele a ridicat următorul toast: ,,Mulţumesc Alteţei Voastre Regale din „toată inima pentru a doua Sa visită, care „Ne umple de o satisfacţiune cu atât mai „mare, că avem bucuria a saluta astădată „în România pe principesa Maria Luisa. „Presenţa Alteţelor Lor Regale este o nouă ,­dovadă de bunele raporturi cari există atât „de norocos între Statele noastre. „In speranţă că aceste raporturi se vor „consolida încă mai mult, fac urările cele mai „vii pentru fericirea Alteţei Voastre Regale „şi a Augustei Sale familii, precum şi pentru ,,prosperarea ţerii Sale. Ridic păharul Meu „în sănătatea AA. L­. RR. principele şi „principesa Bulgariei“. Principele Ferdinand al Bulgariei a răs­puns : .Mulţumesc Maiestăţii Voastre pentru „binevoitoarele şi graţioasele Sale cuvinte. ,,Pentru mine este o dulce satisfacţiune „de a Mă regăsi pe lângă Maiestatea Voas­­­tră, după un an abia contenit. „Bucuria Mea este cu atât mai mare, cu „cât Mă regăsesc aci împreună cu princi­pesa soţia Mea, pe care nu putusem, spre „marea Mea părere de rău, să o present M. „S. reginei în anul trecut. „Mulţumind Maiestăţii Voastre care ’Mi „procură din nou prilegiul să-m i afirm sen­timentele Mele de amiciţie şi bucurându­­-Mă că relaţiunile Noastre de vecinătate „permit odată mai mult înfrăţirea ambelor „popoare în persoanele Noastre, ridic pă­­„harul Meu în sănătatea Maiestăţii Voastre „şi a Reginei, în sănătatea Casei Regale a „României şi pentru propăşirea măririi na­ţiunii române“.* Principele Ferdinand, remiţend M. S. Re­gelui Ordinul „Bravurei“, a rostit următoa­rea cuvântare: Sire: „Acum 21 de ani, armata română lua „parte la acel resbel memorabil care a fă­­­cut din Bulgaria o ţară liberă. „înaintea Plevnei, în capul vitejei Sale „armate, Majestatea Voastră a îndeplinit „acte de valoare militară care I-a săpat „numele atât în istoria poporului Său, cât „şi în aceea a Bulgariei. „In amintirea acestor fapte glorioase, „rog pe Majestatea Voastră să primească „din mânile mele, ca„ Mare-Maestru şi în­­„soţit de cavaleri membri ai consiliului „Ordinului, însemnele de întâia clasă a or­­­dinului militar bulgar „Pentru Bravură“, „ca o mărturie a sentimentelor noastre „de recunoştinţă şi ca o dovadă solemnă „a amiciţiei mele pentru Majestatea Voas­­­tră“. Sire, „Conferind Majestăţei Voastre aceste no­­bile însemne de bravură militară, strig, „împreună cu cavalerii mei, membri ai con­­­siliului ordinului: Dumnezeu să ocrotească „pe Majestatea Sa Carol I Regele Româ­niei.“ M. S. Regele a răspuns: „Sunt adânc mişcat de cuvintele atât „de măgulitoare ce Alteţa Voastră Re­gală Mi-a adresat, precum şi de ama­­­bila Ei atenţiune de a-Mi remite, în­conjurat de vitejii Săi oficeri, cari s'au „distins în răsboiu, ordinul Său militar. vil primesc cu atât mai mare recunoştinţă „şi satisfacţiune, cu cât văd în aceasta „o nouă dovadă a prieteniei ce Alteţa „Voastră Regală are pentru mine şi o „legătură preţioasă cu tinăra Sa armată, „pentru a cărei desvoltare fac urările „cele mai vii. „Această decoraţiune îmi va aduce „totde­odată aminte frumoasa epocă, când „armata Mea a combătut victorios pe „câmpurile de bătălie alăturea cu vi­teaza armată rusească, pentru a con­stitui Bulgaria şi a cuceri independenţa „României. „Mulţumind încă odată Alteţei Voastre „Regale pentru semnele de simpatie ce-Mi „dă. O rog să creadă în simţămintele „Mele cele mai amicale şi în viul in­­­teres ce port Bulgariei, Principelui ei „şi armatei Sale, plot al lui Muzsik şi consoţii contra Rege­lui. Mai întâiu au fost destul de obraznici să-l aducă în legătură cu omladiniştii din Praga, dar­ au fost siliţi să desmintă. Cu toate acestea dau lucrului o importanţă: aduc rapoarte de câte 5 coloane, scriu ar­­ti­coli de fond şi se laudă că au mântuit viaţa regelui. — Adevărul însă e, că cei 3 indivizi arestaţi sunt nişte muncitori flă­mânzi, cari în viaţa lor n’au văzut dina­mită şi nici prin minte nu li-a trecut vre o dată gândul de răsvrătire în contra regelui. Deputatul Eötvös a numit întreaga afacere: o născocire proastă, car’ foile antisemite, o minciună ovreiască pentru a face sensaţie în sesonul crastaveţilor. Intr’adevăr obraz­nică minciună! * Alt discurs magistral despre Şaguna s’a rostit de nestorul profesorilor din Braşov dl prof. Ioan Popea în sala festivă a gim­­nasiului, în presenţa şcolarilor şi întregului corp profesoral dela şcoalele gimnasiale, reale şi comerciale şi a multor ononţieri din Bra­şov, cu prilegiul aniversării a 25-a a mor­ţii marelui bărbat. Discursul a apărut în „Ga­zeta Transilvaniei“ sub titlul: „Caracterul Archiepiscopului şi Metropolitului Andreiu Şaguna * Un episod din viaţa lui Şaguna. In mi­nunatul său discurs, profesorul Popea de la Braşov, povesteşte şi următoarele: „Şaguna ura luesul şi-l combatea din toate puterile. Când vre­un student stipendist venea dela Viena, dela Lipsea sau Berlin şi se presen­­ta la dânsul îmbrăcat mai elegant, parfu­mat, înmănuşat, cu ochelari, cu frac, clac şi ghete de lac, ori cu pârul frisat , la mo­de, avea ce să-şi audă. Mai întâiu îl mă­­sura de vreo două, trei­ ori, din crescet până ’n tălpi, zicându i: „Da tu eşti cutare, fatul meu, tu feciorul popii din satul cutare ? De unde vii? Dela Paris? Dela Londra?*, şi aşa mai departe, de-i tăiau sudorile pe bie­tul tinăr. Dară odată o păţi cât de bine cu’n student. Acesta era feciorul popii Ar­­senie din Cura-Rîului: un tinăr deştept, vioiu dela fire, îndrăzneţ şi sprinten la vorbă: „Apoi tu astăzi astfel îmbrăcat? Şi cu ghete de lac? Asfel de haine, fatul meu, le îm­bracă cineva numai la zile mari, la sărbători“, zise metropolitul. — „Să mă ertaţi, Esce­­lenţă“, răspunse studentul Arsenie, „dar poate fi pentru mine o zi mai mare de săr­­bătoare, decât atunci, când am onoare­a ma presenţa înaintea Esc­elenţei Tale ca ab­solut gimnasist, cu atestatul de maturitate în mână?“ —,,Bravo. ,.Kerl“, ştiam eu, că tu eşti meşter de vorbă“, reflecta metropo­­litul, râzân­d şi bătându-l pe spate! Legendă din Caucaz. Mai de mult trăia în Caucaz un rege atot­puternic. O ochire a lui era poruncă, un zâmbet însemna dragoste, o strângere de mână îţi asigura viaţa. Cel mai fidel servi­tor al lui era Lokis. El era sfetnicul rege­lui în adunările ţerii. Vecinie era la dreapta regelui. Încredere fără margini îi era răspla­ta. Avea voie de-a dispune peste toate , avea cheile din palatul întreg şi când rege­le obosia, îşi punea chiar capul obosit In poalele servitoriului credincios. Dar’ ceilalţi servitori se întrebau : De ce această cinste pentru Lokis ? Au nu e şi el din tagma noastră. Au este el mai tare decât noi. Ori poate a nimerit el trei duş­mani cu un glonţ... Lokis i-a auzit şi li-a răspuns cu dis­preţ­ .Vorbind asemenea lucruri nu vă daţi sama de ce vorbiţi. Voi uitaţi că mult­ se cere de la cel ce mult primeşte. Dacă unul din­tre voi greşeşte, e dat simplu afară, care dacă eu greşesc voiu fi spânzurat. Pedeapsa e mare pentru cel ce calcă în picioare încre­derea cea mare. Şi eu sunt muritor şi pot greşi, căci pot nesocoti următoarele porunci: 1. ) Nu te lăsa amăgit de linguşirile unui prietin 2. ) Nu’ţi destăinui inima ta unei femei. 3 ) Nu socoti un fiu maşter de fiul tău propriu. A zis şi s’a depărtat dintre ceata servi­torilor. Peste câteva zile regele a plecat şi toate le lăsă în grija lui Lokis, între altele şi o dragă de turturea. Kar’ Lokis sosi într’o seară supărat acasă, la soţia sa Mirab. „De ce eşti supărat, de ce ’ţi­e tulbură privirea,“ —îl întreba Mirab tinera şi frumoasa soţie. — „Da, sunt foarte trist, iubită Mirab! Insă durere că nu pot să ’ţi trădez pricina tristeţei mele, căci tu eşti femeie, e°r fe­meile nu ştiu păstra secretele.* — „Bine, tradat am eu până acuma vre-o nesocotită vorbă prietinelor mele?* — „Poate n’ai avut prilej.* — „Şi mă ţii tu capabilă să trădez eu secretul bărbatului meu?“ —­ „De ce nu? Şi tu eşti numai femeie!“ Mirab îşi muşcă buzele şi două lacrimi îi umplură ochii. Lokis o privi şi-i zise: — „Nu fi supărată Mirab; secretul meu îmi e viaţa.“ — „Ei! şi viaţa ta nu mi-e scumpe ca şi a mea?“ — „Dragă, Iţi mulţumesc, dar ’poate te-ai trad­a fără voie. — „Nu, nu. Iţi jur, că am să ’ţi păstrez secretul, am să ţi’l păstrez ca şi frumuseţa mea.“ — „Unei promisiuni ca aceasta nu pot să mai resist. Află deci. Eri a venit la mine un Mag călător. Tu ştii că Magii le văd şi le ştiu toate. Acesta a zis cătră mine: La­kis, tu eşti om cu noroc. Ai de toate, dar’ totuş­iţi lipseşte ceva. N’ai copii şi acesta e necazul ce te roade la inimă, pe tine ca şi pe soţia ta.* Bar’ Mirab auzind aceste zise: Ah, cum Magul a ştiut să ghicească dorinţa sufletu­lui meu. Da, e cu adevărat un Mag.* — „Fireşte că-i de aceia, — zise Lakis — şi ascultă ce mi-a descoperit. Are dragoste faţă de noi şi pentru aceea rai-a spus un mijloc ca să dobândim un fiu.“ — „Un fiu! O drag sufletul meu! Un fiu ... Ei cum ?... — „Eu trebue să prind o tineră turtu­rică, s’o taiu şi s’o frig... — „Da, da şi eu s’o mânânc!“ — „Ai ghicit!“ — „Eu cunosc o asemenea turturică, e în palatul regelui.“ Zise Mirab însufleţită. — „Tăcere, Mirab, tăcere !“ — „Cum — tu șovăieşti?* — „S’a întâmplat deja, iubita mea. Tur­turica e prinsă, e tăiată şi friptă deja. — „A! Dămi­ o încoace, dămi­ o s’o mă­nânc. — „Bată-o pe canapea, învălită colea. Dar’ păstrează tăcere. Nici un cuvânt, căci sunt perdut.* Mirab jură, dar’ Lokis eși. Abia eși Lokis. Mirab privi în jur, ca nu cumva să fie văzută de cineva. Desfăcu tur­turica, dar’ abia se puse să mănânce, când întră la dânsa Benimah, cea mai bună prie­tină. Aceasta o surprinse, încât nu mai fu în stare să ascundă înaintea ei. — „Ce ascunzi pe canapea,“—o întreba Benimah intrând. — „Nimic, zău nu e nimic! Ce noutate îmi aduci?“ — „Nu e vorbă de noutate! Ce ai ascuns colea?“ — „Nimic, zău nu e nimic!, — „Ei lasă-mă să văd ce ţii în mână?“ — „Ce ţin? Un groaznic secret ţin, dragă Benimah*. — „Cum, tu te temi să-­mi încredințezi secretul ? Bine, atunci nici eu n’am să-’ți spun ce cinste mi-a adus bărbatu din călă­toria sa‘. — „Nu fi supărată dragă. Pe limba mea e soartea bărbatului meu Lakis. Au nu trebue să fiu precaută? — „Bine. Taci, căci și eu asemenea voiu face !“ — „Ei, află deci două cuvinte: Aici în mânile mele ţin o turturică deosebită, şi dacă voiu mânca dintr’Insă, voiu naşte un fiu, aşa a propovăduit o un mag bătrân*. — „Zeu? — „Da, da!‘ — „O, scumpa mea, îngerul meu, dă-’mi şi voie de gustare!* — „Cu nici un preţ!“ — „Numai o aripă!“ — „Nu, nu se poate! — Mirale, numai un picior, numai o bu­căţică .. .* şi Benimah o ruga tot mai căl­duros, până­ ce primi o aripă. — „Ah, ce noroc, ce fericire... voiu fi şi eu mamă şi verişoarele Arcam şi Leilah vor să moară de năcaz"... — „Da, dragă, numai te conjur nici un cuvânt despre turturică*. — „Aş, cum poţi presupune ? — „Căci uite a fost turturica regelui. NOUTĂŢI Arad, 12 Iulie n. 1889. Tărăboiu în jurul „atentatului“. Ungu­rii bat doba cea mare, ca să atragă atenţia lumei pe un moment asupra lor. Fac co­losală clamoare în chestia cu pretinsul com­Monumentul principelui Schwarzenberg. Ni­ se scrie din Sibiu: „Din incidentul ani­versării morţii lui Şaguna s’a făcut pe aici amintire şi de monumentul principelui Schwarzenberg, ridicat de Şaguna în gră­dina episcopească întru confirmaţia relaţii­lor de prietenie ce existau între Şaguna şi cunoscutul guvernor al Transilvaniei. Acest monument de mulţi ani nu se mai află în grădină şi puţini de tot vor şti ce s’a ales din el. Ca lucrare artistică monumentul e frumos, e turnat din fer, representând un leu plângând,­­ după modelul valoros „Der Löwe von Aspern.“ Se zice că şi Saşii din Sibiu se interesează de soartea acestui mo­nument şi ar fi chiar gata, că dacă li­ s’ar oferi, să’l ia în primire pe seama oraşului,­­ să’l folosească drept decorativ pe prome­nada arinilor. In tot caşul, dacă monumen­tul acesta esistă încă, trebue scos la iveală.“ TRIBUNA POPORULUI Apostolii lui „Herczegh“ la Deva. Du­mineca trecută au fost acolo aceşti caraghioşi, împreună cu fostul lor de president, să alcătuească o filială a apostolatului criminal. N’au lipsit cei mai obicinuiţi călători ne­mzeti szövetség­işti, mai ales dintre cei Aradani, cum: Aventuratul Barabás Béla Institoris, Szécshényi Aladár (sau Deutsch Bernat), Eszterházy Tihamér (înainte Knob­­ldcefl Şloime) etc. Lucru de căpetenie: au mâncat au beut şi au ... excelent; în toasturi s’au preamărit toţi unii pe alţii, se înţelege râzend în suflet fiecare despre prostia şi pişicheria celoralalţi. După ameaz s’au dus la Szász Sebes, pentru a direge oare cum ruşinea, ce o mâncaseră acum câteva luni, când alcătuia acolo filială apostolică. Aici cocoanele patriotice (în primul rond jidance)­­i-au desfătat pe apostolii mai în­tâiu cu concert patriotic şi apoi cu vacsora şi mai patriotică; că ce s’a petrecut în acest interval şi apoi în urmă, corespondentul reface, spune numai atâta, că s’au des­părţit pişicherii mai ales de cocoane, cu cele mai dulci amintiri. La concert — zice raportoraşul jidănaş — au luat parte şi mai mulţi saşi, pe când poporaţia română s’a abţinut în mod demonstrativ*. Aşa se şi cade, căci dacă nu procedau astfel, făceau neamului ruşine. * 1 (13) Iulie 1898 * Petrecerile din Arad date în spre sara stului Petru au reuşit bine amândouă. „Co­riştii români* au cântat frumos şi s’au pro­dus bine în piesele teatrale, care pe de altă parte „meserieşii români“, cari au aranjat petrecerea la ospătăria dlui Oprean şi-au dat toată silinţa, ca petrecerea să fie ani­mată. Public mult la ambele petreceri, la cea din şcoală mai ales „Pârneava“ cu fru­moasa ţerănime, care dincoace familiile de meserieşi. Din inteligenţa aradană au luat parte din Mangra, Truţa, Raicu şi alţi mulţi. Petrecerea meserieşilor are meritul de a fi începutul activităţii societăţii ce se va în­fiinţa cu scop de a sprijini familiile mese­rieşilor în caşuri de moarte şi înmormân­tare. — De dorit ar fi ca pe viitor să nu se întâmple aceasta divisare de forţe, aran­jare de două petreceri la zi. In unirea for­ţelor e puterea domnilor, arangeri! * Nouă panama ungurească. La fabrica electro-technica „Ganz“ din Budapesta s’a descoperit o nouă de­­fraudare. Fabrica a fost păgubită cu sute de mii, defraudate de funcţie­

Next