Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1898 (Anul 2, nr. 123-247)
1898-10-14 / nr. 194
Anul II Arad, Mercuri 14 (26) Octombre 1898Nr. 194 REDACȚIA Arad, Str. Aulich (Adam) ADMINISTRAŢIA Arad, Str. Aulich (Adam) ABONAMENTUL. Pentru Austro-Ungaria: pe an fl. 10; pe l/, an fl. 5; pe */ de an fl. 250 ; pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an INSERȚIUNILE: aefir garmond: prima dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a şi plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. Pentru România fi strdintati: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. Resultatul ?!.. doui. (*) Din Ardeal, la universitatea din Viena, s’au înscris în anul acesta numai doui tineri români. Acesta este deja un resultat... se înţelege, al politicei turceşti ce o face guvernul unguresc, care printr’un ucaz a închis porţile Vienei tuturor tinerilor doritori de învăţătură şi cu intenţia să se stabilească, terminând universitatea, în patrie. Ungurilor, bineînţeles, puţin le pasă de ucazul ministrului Wlassics. Abia un ziar două a zis, că ucazul este stupid. Gură mare nu a făcut însă nimeni. Pe deputaţi guvernul îi momeşte cu frasa: „E interesul maghiarismului la mijloc“. Magnaţii nu prea învaţă carte şi chiar dacă vre-unul s’ar duce la Viena, ştie că mai târziu îşi va aranja el situaţia şi faţă de ucaz, dacă ar fi având vr’odată nevoe de diploma ce ar lua în Viena. Cât despre cei cari s’a fi dus pentru învăţătură, nu fac sgomot nici ei. Vorba ziarului „Budapesti Hirlap“: „tinerimea maghiară e cea mai indolentă, mai leneşă şi mai puţin accesibilă culturei moderne; ea după slujbe aleargă“ Ear’ slujbe numai cu diplome din Ungaria poate găsi. Şi aşa am ajuns, ca la Viena să nu se mai ducă tineri români, căci mergerea lor acolo însemnează decapul locului expatriarea! O nemaipomenită infamie aceasta. E, ca şi când guvernul ar fi tras în jurul ţării un zid chinezesc, să nu mai străbată în ţară oameni cu ştiinţă câştigată la adevăratele foculare culturale, ci naţionalităţile să fie silite a-şi trimite fii în centre ungureşti, unde şi ştiinţa e de contrabandă şi unde totul e supus interesului ignobilei maghiarizări. Se înţelege, obştea maghiară nu apreciază ce o pierde, în privinţa ştiinţei. Ea întotdeauna a fost ţinută în întunerec, să nu ştie cum e înafară de patrie, căci almintreli s’ar face inaccesibilă a răbda câte trebue să rabde pentru ca cei de la guvern să-şi facă membrele. In şcolile ungureşti se susţine că a fost un desastru naţional când nobilimea lor învăţa (sub Maria Teresia) la Viena, măcar că era atât de incultă, că marea împărăteasa trebuia să-i înveţe pe „nemeşi“ (şi încă pe ce mai cuturaţi, cari aveau intrare la curte) am să se poarte la masă, unde îi prinsese că-şi desculţă cişmele, pentru a fi mai „comozi“. . . Obştea ungurească se gândeşte numai la câştigul ce i se pune în vedere că va avea maghiarismul silind naţionalităţile să-şi facă educaţia şi instrucţia numai în Budapesta, Cluj şi Oradea. Oarecum sunt trataţi aici tinerii universitari români, ştim cu toţii. Chiar acum Oradea-mare a ţinut să exceleze prin cele mai mişeleşti atacuri împotriva tinerimei române. Unde vor ajunge astfel lucrurile, se poate judeca şi dintr’o telegramă ce primim din Oradia. Corespondentul nostru ne telegrafiază anume că tinerii universitari au insinuat grevă. . . Adevărat, că nu înţelegem cam tineri, pentru că telegrama, ca de obiceiu, ni a sosit aproape nedescifrabilă. Dăm cu socoteala însă că greva vor fi insinuat-o „patrioţii“, pentru a silui astfel corpul profesoral să pedepsească aspru pe colegii lor „valahi trădători“. Ori dacă au însinuat-o Românii, e probă, că li se fac atâtea mizerii, încât nu mai pot cerceta şcoala. Ori cum ar fi, sigur e că lupta contra Românilor se urmează şi ţinta luptei este tot cea urmărită de ucazul lui Wlassics: tinerii români ori să se dea după por, să primească vederile politice ale şoviniştilor, ori să li se facă atâtea şicane, încât să desnădăjduească şi să părăsească universităţile. . . Aceasta e clar. De cât tinerii români să nu se lase. Să ceară şi concursul bătrânilor să protesteze în faţa lumii culte şi să denunţe toate barbariile ce se comit în contra lor în numele maghiarismului, dar’ spre batjocura acestui veac de civilisaţie modernă. Aşteptăm de altfel amănunte prin poştă, pentru a putea reveni. Englitera contra Franciei. • Ştirile sosite azi ne anunţă, că Englitera a concentrat cele mai puternice vase de răsboiu în apropierea insulei franceze Quessant. Din parte-le, Francezii au mobilizat corpul 21 de armată și au concentrat în toate porturile militare vase de răsboiu. E temere d’un răsboiu din causa Fassodei, localitatea în Africa, ocupată de căpitanul francez Maréban d. Murawiev la Viena. N’a eşit încă la iveală pentru care scop anume şi special a venit ministrul de externe rusesc aşa în grabă la Viena şi e distins întru atâta, în cât nu el s’a dus acolo, unde petrece Monarchul, adecă la Gödölő, ori Budapesta, ci M. Sa s’a dus expres Viena, ca să se întâlnească cu contele Muramev. Vedem numai, că patrioţii iarăşi sunt amărîţi până în adâncul sufletului, ba supăraţi chiar, că întâlnirea nu s’a întâmplat „în centrul actual de gravitaţiune al monarchiei, în Budapesta, prin ceea ce ar fi fost, zic, mai bine păstrată vaza întregei monarchii. Despre petrecerea la Viena a ministrului rusesc se anunţă următoarele: Sâmbătă înainte de amiazi, a avut prima lungă convorbire cu contele Ooluchovsk, care după amiazi, la 2 ceasuri, a fost primit în audienţă de către M. Sa, audienţa ţinuoară şi 1A. Atât contele Ooluchovski cât şi ambasadorul rusesc în Viena, contele Kapnist au dat prânzuri în onoarea ministrului de externe rusesc. „ Politische Corespondenz“ anunţă din Petersburg . Ministrul de externe contele Murawiev va petrece la Livadia mai multe zile decât a fost plănuit la început, deoarece va fi de faţă la primirea deputaţiunei, ce o va trimite acolo Sultanul pentru a saluta pe ţarul din parte-i. „Novoie Vremia“ scrie, că ambasadorul rusesc în Constantinopol, Zinovieff, a fost şi el chemat la Livadia, unde va veni din Viena şi ministrul de externe Murawiev la 27 %. Aici se va hotărî asupra întrunirii congresului de desarmare. Poate, că informaţia aceasta dă desluşire asupra cel puţin a unui punct pentru care s’a oprit Murawiev la Viena; se înţelege, că nu e acest singur. Atâta se poate zice numai, că petrecerii lui la Viena i se atribue o deosebită importanţă politică. Revista externă. Din Francia. Ministrul-president Brisson a adresat ministrului de resbel, gener. Chanoine o scrisoare, în care spune, că se simte fericit de a-i aduce la cunoştinţă, că a fost rugat de către întreg guvernul, să îl exprime mulţumită pentru sprijinul, pe care i-a adus guvernului armata în ultimele vremuri. Mulţumită măsurilor escelente ce le luară conducătorii armatei, precum şi disciplinei trupelor, în sfîrşit conlucrării cu desăvîrşire armonice între autorităţile civile şi militare, ordinea a rămas menţinută, care lucrările din nou reluate în modul cel mai pacînic. Având în vedere sgomotul despre un complot militar închipuit contra Republicei, ce-1 ridicaseră acum vreo zece zile Dreyfussiștii, aceasta este dublu semnificătoar, dl .Brasoni arâtându-se până acum totdeauna partisan al revizuirii procesului. Se vede treabă, că „revisioniștii*. In primul rând jidănimea internaţională totuşi nu vor isbuti a umili Francia din causa unuia de ai lor, chiar dacă acesta, sufere, unul poate pe nedrept dentru păcatele aproape de neispăşit săvîrşite de cătră semenii sei In contra tuturor popoarelor ce nu se închină lui Iehova al lor şi nu au drept idealul sublim al vieţei: viţelul de aur. Totuşi se pare, că afacerea Dreyfuss se va resolva după cele două maxime indicate de noi: „Salus - Rei publicae suprema lex!“ şi „Summum jus, summa injuria !“ O altă depeşă din Paris spune: In consiliul de miniştri, ţinut azi (22 c.) în palatul „Elysée“, ministrul darosbei a referat despre ‘călătoria sa la Châlons, unde asista la manevrele combinate din trupe de infanterie, artilerie şi de geniu, declarând că manevrele aceste au dovedit, că instrucţia atât a cadrelor cât şi trupelor în presenţă perfectă. Creta. Ştirile despre stadiul de trecere a stărilor în insulă spun: Indată ce trupele turceşti vor părăsi pe deplin insula, admiraţii celor patru puteri „cretane“ vor institui un guvern provisor, care va representa puterea statului, care comandanţii trupelor pe uscat vor fi însărcinaţi a administra, până la numirea guvernorului general, fiecare aceea parte a teritorului, peste care se extinde şi azi puterea lor militară. Deasemenea după plecarea trupelor turceşti toţi funcţionarii turci, împreună cu actualul guvernor civil al insulei, Ismail-Bey, vor f destituiţi, car’ dacă s’ar împotrivi de a-şi părăsi posturile, vor fi băgaţi într’un vapor şi duşi de pe insulă. Admiralul rusesc Skrydloff a luat In primire administraţia în Rethymno; oraşele Canea şi Candia trec în administraţia admiraţilor; s’au năimit deja 600 gendarmi, din cari 150 Ruşi. Atentatul contra împăratului german, „Norddeutsche Alig. Zeitung“ de la 21 a. publică un lung raport al consulului german din Alexandria despre atentatul anarchist plănuit contra perechei imperiale germane. Amănuntele raportului sunt interesante. Poliţia turcească a fost avisată din Varna (port bulgar), că doi anarchişti armeni din Rusia au plecat din Odessa la Siria; identitatea unuia dintre ei, cu nume de Delibaşeff, a fost constatată. Poliţia a luat cele mai întinse măsuri. Sala de cunoştinţă a „României June." Viena, 22 Oct. E începutul unui nou an de activitate, de muncă şi de petreceri. Şi par’ că ziua de 21 Octomvre era mai luminoasă, ceriul vecinic posomorit îşi înseninase faţa, şi soarele îşi îmbrăcase din nou haina-i de purpură, surzind. Cam dus pe gânduri la aspectul naturii acestei veştejite şi la gândul că mâne, poate mâne nu va remâne din populaţia Vienei decât un sfert şi poate tot atâta din populaţia Europei întregi, căci e penibil lucru a te şti într’un oraş de talia Vienei, cu sutele de indivizi îngrămădiţi în câte un singur edificiu, şi cu trei coşuri de pestilenţă care poate erupe într’o epidemie îngrozitoare. Cu toate acestea, soarele surîdea şi surisul lui îşi avea şi partea sa bună, bună şi promiţătoare pentru o mână de oameni cum suntem noi în mijlocul acestei mări imense de streini, ameninţaţi de a trebui să ne depunem armele, mai ales când numărul nostru scade din ce în ce. Societatea academică literară „România Jună", există pe peste 30 de ani... Odată era înfloritoare, şi când îşi ajunsese apogeul, avea vot însemnat în viaţa publică a Românismului ; ordinaţiile ministrului unguresc puseră stavilă studenţimei noastre de a-şi continua studiile în străinătate şi prin această stavilă supără mai mult Românismul din Viena. Rândurile noastre se răriră, noi veniţi din Transilvania nu mai putem număra decât doi. Era natural deci, ca chestia noastră în privinţa influenţei prin puterea de esistenţă să scadă. Şi soarele totuşi suride, suride, căci în anul acesta deşi Români din Transilvania nu sunt, totuşi am primit o sucrescenţă mai considerabilă din altă parte a Românismului, din mica şi frumoasă Bucovină, unde chestia românească se desvoartă atât de drăgălaş , şi cu ajutorul cărora, dacă vor fi oameni decişi, ne vom putea recâştiga terenul perdut, şi vom putea arbora iarăşi stindardul naţional acolo unde e menirea lui să inspire entusiasm, putere şi vigoare. * Era la 9 oare trecut, când am întrat în restaurantul unde se convocase seara de cunoştinţă. Preşedintele societăţii şedea în fruntea mesei şi ’şi mângăea cu plăcere musteţele-i blonde, la aspectul invitaţilor adunaţi într’un frumos număr de vreo 50, lucru însemnat în viaţa noastră; lângă dînsul vice-preşedintele şi întreg comitetulşedeau tăcuţi, ridicându-şi ochii de câte ori întră vre-un nou venit, primindu-l cu câte un scris şi o caldă strîngere de mână, şi aşa mai departe vechii membri ai societăţii, embrionii şi oaspeţii, între cari amintesc pe Dr. Ţurcan, consilier la fondul religionar, dl Dr. Lazar Popovici, dl prof. G. Filimon, fiul Dlui Dr Iarnik, etc. etc. Deodată se făcu linişte adâncă, zingănitul cuţitelor şi al farfuriilor înceta, cuvântul muri fiecărui în gură şi dl Preşedinte deschise partea oficioasă a sărei printr’un discurs bine simţit, salutând pe noii veniţi, provocându-i să devie harnici membri ai „României June“, şi punându-le la inimă interesele acestei societăţi. Bea pentru embrioni. Vorbeşte dl Alexandru Vaida esprimându-şi bucuria pentru frumosul număr al noilor veniţi, îi face atenţi, ca nu cumva vreodată seduşi de cine ştie ce interese, să se folosească de aşa numitul patriotism local, şi le pune în vedere oţelirea în chestia naţională şi lupta pentru isbânda acestei chestiuni. Mulţumesc primirei ce li s’a făcut, embrionii Barbu, Ţurcan, Procopovici, Bodnărescu. In sfârşit dl Filimon îşi exprimă bucuria pentru însufleţirea cea mare ce o vede desvoltată atât de puternic în inimile noilor veniţi. Atâta în privinţa elocvenţei, şi pun rămăşag că dacă aşi fi stenograf şi aşi fi stenografat vorbirile oratorilor, aşi puteada un volum care la noi în acest gen de literatură ar fi unic în felul său.