Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1898 (Anul 2, nr. 123-247)

1898-10-14 / nr. 194

Anul II Arad, Mercuri 14 (26) Octombre 1898N­r. 194 REDACȚIA Arad, Str. Aulich (Adam) ADMINISTRAŢIA Arad, Str. Aulich (Adam) ABONAMENTUL. Pentru Austro-Ungaria: pe­­ an fl. 10; pe l/, an fl. 5; pe */­ de an fl. 250 ; pe 1 lună fl­­. N-rii de Duminecă pe an INSERȚIUNILE: ae­­­fir garmond: prim­a­ dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi­­caţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a şi plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. Pentru România fi strdin­tati: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. Resultatul ?!.. doui. (*) Din Ardeal, la universitatea din Viena, s’au înscris în anul acesta numai doui tineri români. Acesta este deja un resultat... se înţelege, al politicei turceşti ce o face guvernul unguresc, care printr’un ucaz a închis porţile Vienei tuturor tinerilor doritori de învăţătură şi cu intenţia să se stabilească, terminând universitatea, în patrie. Ungurilor, bine­înţeles, puţin le pasă de ucazul ministrului Wlassics. Abia un ziar două a zis, că ucazul este stupid. Gură mare nu a făcut însă nimeni. Pe deputaţi guvernul îi mo­meşte cu frasa: „E interesul maghia­rismului la mijloc“. Magnaţii nu prea învaţă carte şi chiar dacă vre-unul s’ar duce la Viena, ştie că mai târziu îşi va aranja el situaţia şi faţă de ucaz, dacă ar fi având vr’odată nevoe de diploma ce ar lua în Viena. Cât despre cei cari s’a fi dus pentru în­văţătură, nu fac sgomot nici ei. Vorba ziarului „Budapesti Hirlap“: „tine­rimea maghiară e cea mai indolentă, mai leneşă şi mai puţin accesibilă culturei moderne; ea după slujbe a­­leargă­­“ Ear’ slujbe numai cu diplome din Ungaria poate găsi. Şi aşa am ajuns, ca la Viena să nu se mai ducă tineri români, căci mergerea lor acolo însemnează d­e­­capul locului expatriarea! O ne­mai­pomenită infamie aceasta. E, ca şi când guvernul ar fi tras în jurul ţării un zid chinezesc, să nu mai străbată în ţară oameni cu şti­inţă câştigată la adevăratele foculare culturale, ci naţionalităţile să fie si­lite a-şi trimite fii în centre ungu­reşti, unde şi ştiinţa e de contra­bandă şi unde totul e supus intere­sului ignobilei maghiarizări. Se înţelege, obştea maghiară nu apreciază ce o pierde, în privinţa ştiinţei. Ea întotdeauna a fost ţinută în în­­tunerec, să nu ştie cum e înafară de patrie, căci almintreli s’ar face inaccesibilă a răbda câte trebue să rabde pentru ca cei de la guvern să-şi facă membrele. In şcolile un­gureşti se susţine că a fost un de­­sastru naţional când nobilimea lor învăţa (sub Maria Teresia) la Viena, măcar că era atât de incultă, că marea împărăteasa trebuia să-i în­veţe pe „nemeşi“ (şi încă pe ce mai cuturaţi, cari aveau intrare la curte) am să se poarte la masă, unde îi prinsese că-şi desculţă cişmele, pentru a fi mai „comozi“. . . Obştea ungurească se gândeşte numai la câştigul ce i­ se pune în vedere că va avea maghiarismul silind naţionalităţile să-şi facă educaţia şi instrucţia numai în Budapesta, Cluj şi Oradea. Oare­cum sunt trataţi aici tinerii universitari români, ştim cu toţii. Chiar acum Oradea-mare a ţinut să exceleze prin cele mai mişeleşti atacuri împotriva tinerimei române. Unde vor ajunge astfel lucrurile, se poate judeca şi dintr’o telegramă ce primim din Oradia. Corespon­dentul nostru ne telegrafiază anume că tinerii universitari au insinuat grevă. . . Adevărat, că nu înţelegem cam­ tineri, pentru­ că telegrama, ca de obiceiu, ni­ a sosit aproape ne­descifrabilă. Dăm cu socoteala însă că greva vor fi insinuat-o „patrioţii“, pentru a silui astfel corpul profeso­ral să pedepsească aspru pe colegii lor „valahi trădători“. Ori dacă au însinuat-o Românii, e probă, că li­ se fac atâtea mizerii, în­cât nu mai pot cerceta şcoala. Ori cum ar fi, sigur e că lupta contra Românilor se urmează şi ţinta luptei este tot cea urmărită de uca­zul lui Wlassics: tinerii români ori să se dea după por, să primească ve­derile politice ale şoviniştilor, ori să li­ se facă atâtea şicane, încât să des­­nădăjduească şi să părăsească universi­tăţile. . . Aceasta e clar. De cât tinerii români să nu se lase. Să ceară şi concursul bătrâni­lor să protesteze în faţa lumii culte şi să denunţe toate barbariile ce se comit în contra lor în numele ma­ghiarismului, dar’ spre batjocura a­­cestui veac de civilisaţie modernă. Aşteptăm de altfel amănunte prin poştă, pentru a putea reveni. Englitera contra Franciei. • Ştirile sosite azi ne anunţă, că Englitera a concentrat cele mai puternice vase de răsboiu în a­­propierea insulei franceze Quessant. Din parte-le, Francezii au mobilizat corpul 21 de armată și au concentrat în toate porturile militare vase de răsboiu. E temere d’un răsboiu din causa Fassodei, localitatea în Africa, ocupată de căpitanul francez Mar­éban d. Murawiev la Viena. N’a eşit încă la iveală pentru care scop anume şi special a venit ministrul de ex­terne rusesc aşa în grabă la Viena şi e distins întru atâta, în cât nu el s’a dus a­­colo, unde petrece Monarchul, adecă la Gö­­dölő, ori Budapesta, ci M. Sa s’a dus expres Viena, ca să se întâlnească cu contele Mu­­ram­­ev. Vedem numai, că patrioţii iarăşi sunt amărîţi până în adâncul sufletului, ba supăraţi chiar, că întâlnirea nu s’a întâmplat „în centrul actual de gravitaţiune al mon­archiei, în Budapesta, prin ceea­ ce ar fi fost, zic, mai bine păstrată vaza întregei monarchii. Despre petrecerea la Viena a ministrului rusesc se anunţă următoarele: Sâmbătă înainte de amiazi, a avut prima lungă convorbire cu contele Ooluchovsk, care după amiazi, la 2 ceasuri, a fost pri­mit în audienţă de către M. Sa, audienţa ţinu­­­oară şi 1A. Atât contele Ooluchovski cât şi ambasa­dorul rusesc în Viena, contele Kapnist au dat prânzuri în onoarea ministrului de ex­terne rusesc. „ Politische Corespondenz“ anunţă din Peters­burg . Ministrul de externe contele Mura­wiev va petrece la Livadia mai multe zile de­cât a fost plănuit la început, deoare­ce va fi de faţă la primirea deputaţiunei, ce o va trimite acolo Sultanul pentru a saluta pe ţarul din parte-i. „Novoie Vremia“ scrie, că ambasadorul rusesc în Constantinopol, Zinovieff, a fost şi el chemat la Livadia, unde va veni din Viena şi ministrul de externe Murawiev la 27 %. Aici se va hotărî asupra întrunirii congresului de desarmare. Poate, că informaţia aceasta dă desluşire asupra cel puţin a unui punct pentru care s’a oprit Murawiev la Viena; se înţelege, că nu e acest singur. Atâta se poate zice numai, că petrecerii lui la Viena i­ se atri­­bue o deosebită importanţă politică. Revista externă. Din Francia. Ministrul-president Brisson a adresat mi­nistrului de resbel, gener. Chanoine o scrisoare, în care spune, că se simte fericit de a-i aduce la cunoştinţă, că a fost rugat de către întreg guvernul, să îl exprime mulţumită pentru sprijinul, pe care i-a adus guvernului armata în ultimele vremuri. Mulţumită măsurilor escelente ce le luară conducătorii armatei, precum şi disciplinei trupelor, în sfîrşit conlucrării cu desăvîrşire armonice între autorităţile civile şi militare, ordinea a rămas menţinută, care lucrările din nou reluate în modul cel mai pacînic. Având în vedere sgomotul despre un complot militar închipuit contra Republicei, ce-1 ridicaseră acum vre­o zece zile Drey­­fussiștii, aceasta este dublu semnificătoar, dl .Brasoni arâtându-se până acum totdeauna partisan al revizuirii procesului. Se vede treabă, că „revisioniștii*. In primul rând jidănimea internaţională totuşi nu vor isbuti a umili Francia din causa unuia de ai lor, chiar dacă acesta, sufere, unul poate pe nedrept dentru păcatele aproape de neispăşit săvîrşite de cătră semenii sei In contra tuturor popoarelor ce nu se închină lui Iehova al lor şi nu au drept idealul sublim al vieţei: viţelul de aur. Totuşi se pare, că afacerea Dreyfuss se va resolva după cele două maxime indicate de noi: „­Salus - Rei­­ publicae suprema lex!“ şi „Summum jus, summa in­juria !“ O altă depeşă din Paris spune: In consiliul de miniştri, ţinut azi (22 c.) în palatul „Elysée“, ministrul da­rosbei a referat­­ despre ‘călătoria sa la Châlons, unde asista la manevrele combinate din trupe de infanterie, artilerie şi de geniu, declarând că manevrele aceste au dovedit, că instrucţia atât a cadrelor cât şi trupelor în presenţă perfectă. Creta. Ştirile despre stadiul de trecere a stă­rilor în insulă spun: Indată­ ce trupele turceşti vor părăsi pe deplin insula, admiraţii celor patru puteri „cretane“ vor institui un guvern pro­visor, care va representa puterea statului, care comandanţii trupelor pe uscat vor fi însăr­cinaţi a administra, până la numirea gu­­vernorului general, fie­care aceea parte a teritorului, peste care se extinde şi azi pu­terea lor militară. Deasemenea după plecarea trupelor turceşti toţi funcţionarii turci, împreună cu actualul guvernor civil al insulei, Ismail-Bey, vor f destituiţi, car’ dacă s’ar împotrivi de a-şi părăsi posturile, vor fi băgaţi într’un vapor şi duşi de pe insulă. Admiralul rusesc Skrydloff a luat In pri­mire administraţia în Rethymno; oraşele Canea şi Candia trec în administraţia admi­raţilor; s’au năimit deja 600 gendarmi, din cari 150 Ruşi. Atentatul contra împăratului german, „Norddeutsche Alig. Zeitung“ de la 21 a. publică un lung raport al consulului ger­man din Alexandria despre atentatul anar­chist plănuit contra perechei imperiale ger­mane. Amănuntele raportului sunt intere­sante. Poliţia turcească a fost avisată din Varna (port bulgar), că doi anarchişti armeni din Rusia au plecat din Odessa la Siria; iden­titatea unuia dintre ei, cu nume de Deliba­­şeff­, a fost constatată. Poliţia a luat cele mai întinse măsuri. Sala de cunoştinţă a „României June." Viena, 22 Oct. E începutul unui nou an de activitate, de muncă şi de petreceri. Şi par’ că ziua de 21 Octomvre era mai luminoasă, ceriul vecinic posomorit îşi înseninase faţa, şi soa­rele îşi îmbrăcase din nou haina-i de pur­pură, sur­zind. Cam dus pe gânduri la as­pectul naturii acestei veştejite şi la gândul că mâne, poate mâne nu va remâne din populaţia Vienei de­cât un sfert şi poate tot atâta din populaţia Europei întregi, căci e penibil lucru a te şti într’un oraş de talia Vie­nei, cu sutele de indivizi îngrămădiţi în câte un singur edificiu, şi cu trei coşuri de pe­­stilenţă care poate erupe într’o epidemie îngrozitoare. Cu toate acestea, soarele surîdea şi su­­risul lui îşi avea şi partea sa bună, bună şi promiţătoare pentru o mână de oameni cum suntem noi în mijlocul acestei mări imense de streini, ameninţaţi de a trebui să ne depunem armele, mai ales când nu­mărul nostru scade din ce în ce. Societatea academică literară „România Jună", există pe peste 30 de ani... Odată era înfloritoare, şi când îşi ajunsese apogeul, avea vot însemnat în viaţa publică a Ro­mânismului ; ordinaţiile ministrului ungu­resc puseră stavilă studenţimei noastre de a-şi continua studiile în străinătate şi prin această stavilă supără mai mult Româ­nismul din Viena. Rândurile noastre se răriră, noi veniţi din Transilvania nu mai putem număra de­cât doi. Era natural deci, ca chestia noastră în privinţa influenţei prin puterea de esistenţă să scadă. Şi soarele totuşi suride, suride, căci în anul acesta deşi Români din Transilvania nu sunt, totuşi am primit o sucrescenţă mai considerabilă din altă parte a Românismu­lui, din mica şi frumoasă Bucovină, unde chestia românească se desvoartă atât de drăgălaş , şi cu ajutorul cărora, dacă vor fi oameni decişi, ne vom putea recâştiga te­renul perdut, şi vom putea arbora iarăşi stindardul naţional acolo unde e menirea lui să inspire entusiasm, putere şi vigoare. * Era la 9 oare trecut, când am întrat în restaurantul unde se convocase seara de cunoştinţă. Preşedintele societăţii şedea în fruntea mesei şi ’şi mângăea cu plăcere musteţele-i blonde, la aspectul invitaţilor adu­naţi într’un frumos număr de vreo 50, lucru însemnat în viaţa noastră; lângă dînsul vi­­ce-preşedintele şi întreg comitetul­­şedeau tăcuţi, ridicându-şi ochii de câte­ ori întră vre-un nou venit, primindu-l cu câte un sc­­ris şi o caldă strîngere de mână, şi aşa mai departe vechii membri ai societăţii, embrionii şi oaspeţii, între cari amintesc pe Dr. Ţurcan, consilier la fondul religionar, dl Dr. Lazar Popovici, dl prof. G. Filimon, fiul Dlui Dr­ Iarnik, etc. etc. Deodată se făcu linişte adâncă, zingăni­­tul cuţitelor şi al farfuriilor înceta, cuvân­tul muri fiecărui în gură şi dl Preşedinte deschise partea oficioasă a sărei printr’un discurs bine simţit, salutând pe noii veniţi, provocându-i să devie harnici membri ai „României June“, şi punându-le l­a inimă interesele acestei societăţi. Bea pentru embrioni. Vorbeşte dl Alexandru Vaida esprimân­­du-şi bucuria pentru frumosul număr al noilor veniţi, îi face atenţi, ca nu cumva vreodată seduşi de cine ştie ce interese, să se folosească de aşa numitul patriotism local, şi le pune în vedere oţelirea în ches­tia naţională şi lupta pentru isbânda aces­tei chestiuni. Mulţumesc primirei ce li­ s’a făcut, embri­onii Barbu, Ţurcan, Procopovici, Bodnă­­rescu. In sfârşit dl Filimon îşi exprimă bucu­ria pentru însufleţirea cea mare ce o vede desvoltată atât de puternic în inimile noi­lor veniţi. Atâta în privinţa elocvenţei, şi pun ră­măşag că dacă aşi fi stenograf şi aşi fi ste­­nografat vorbirile oratorilor, aşi pute­ada un volum care la noi în acest gen de lite­ratură ar fi unic în felul său.

Next