Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1899 (Anul 3, nr. 1-125)

1899-01-01 / nr. 1

2 Krivány din Torontal. — Hoţii cu grămada documente. — Hoţia mare. — — Falsificare de din Becicherecul­Comitatul Torontalului nu vrea să remână înapoia Aradului. Şi acolo s’au descoperit nişte ho­ţii, cari au foarte mare asemănare cu cele săvîrşite de Krivány, Bács etc. din Arad şi Grünfeld etc. din Făgăraş. Judele de instrucţie de la tribunalul din Becicherecul-mare a deţinut pe marele în­treprinzător şi arendator jupănul Löwi Tgnacz precum şi pe advocatul Dr. Tarnady István, pe care gendarmii l’au prins în oraşul Czeglâd. Hoţia săvârşită s’a descoperit cu prilejul procesului intentat ţeranilor din comuna Efemerul­ nemţesc. Ovreiul Levi ţinea în arendă moşiile mamei ministrului baron Daniel. Nu­­ a fost însă de ajuns moşia luată în arendă, ci s’a apucat să desţelenească şi pămân­turile statului, ceea ce a îndemnat pe ţerani, ca să prindă coasa, săcurea şi să huiduească pe gendarmii, ce şi comandase arândaşul moşiilor mari­i ministrului Daniel. La pertraatarea procesului un apărător al unui ţeran, Kiss János, a întrebat pe fiecare martor, că supăratu-s’a din pricină că a ştiut că Ovreiul nu plăteşte aproape nici o dare ? Procurorul aceasta întrebare al lui Kiss, a luat-o drept arătare deschisă în potriva lui Löwi şi de acees încă în ziua pertrac­tării acelui proces a şi pornit cercetare fiind că ştie că Dr. Kiss e preşedinte al comisiei însărcinată d­­­escrierea dării. Cercetarea a dovedit, că aci e vorba de o mare falsificare de acte şi documente pu­blice. Löwi plătea în Elemer 650 fi. dare Această dare concipientul de la direcţia financiară din Becicherecul-mare, Dr. Far­­nady István, raportor al comisiei pentru scrierea dării o şi refera la regulă, mai târziu însă falsifica cărţile principale de dare şi în loc de 650 fi. punea 150 fi Acest fapt a fost bătător la ochi în­aintea celor de la primăria Elemerului, care nu puteau inţelege, că Löwi deşi mai bogat, totuşi să plătească mai puţină dare. Notarul a şi făcut arătare la direcţia finan­ciară. Cu toate arătările făcute, Tarnady nu a fost pedepsit, ear’ directorul a fost per­mutat într’un oraş din Nordul Ungariei. In Beeîcherec toţi îl ţineau pe Tarnady capabil de ori ce krivangiadă, cu toate aceste­a fost foarte bătător la ochi că In potriva lui Farnady nici ,barem cercetare criminală nu s’a Introdus. Farnady cu modestu-i salar de concipist a trăit ca un prinţ, întocmai ca Krivany. îşi închiriase un apartament întreg şi cum­­pârase un mobilier cum nime n’avea în Beeîcherec. Ţinea casă deschisă, musiea până dimineaţa îi cânta în casă şi oaspele cel mai des îi era dl director. Om galant, bine îmbrăcat, cu toţi juca cărţi, ori­cât de mare şi de hasardat ar fi fost jocul, căci avea legături întinse şi îndeosebi cu bogă­tanul Lewi sta pe picior bun, care pe mulţi funcţionari îi împrumuta la vreme de nevoie şi cu mii de florini Despre Farnady s’a dovedit până acum că de la un notar comunal din Torontal a căpătat 3000 fl. fiind că a nimicit actele din care reeşea, că notarul comunal a pă­gubit statul cu 17.000 fl. O serie întreagă de hoţii se aşteaptă să iasă la lumină şi în curând se va dovedi, că precum în Arad, Făgăraş aşa şi Boroâ­nii din ticăloşitul Toroltal o aibă de plătit arune de dare pe urma hoţiilor ră­vîrşite de cel mai proaspăt Krivany. DIN ROMANIA Inaugurarea Teatrului din Galaţi Inaugurarea Teatrului din Galaţi s-a făcut în seara de 28 Decembrie, cu următorul program: D. V. A. Urechia, în calitate de repre­zentant al comitetului Teatrului Naţional,a ţinut discursul festiv de inaugurare. D. G. C. Gîrbea a vorbit din partea Ate­neului român. D. inginer Uzescu, constructorul teatrului, a făcut pe larg istoricul acestui teatru. Apoi a urmat reprezentaţia. S’a jucat de către artiştii Teatrului Na­ţional din Bucureşti piesele, ,Alexandri la Mirceşti" şi­­Fîntîna Blanduziei* de V. A­­xandri. După representative s’a dat un banchet la care au luat parte representanţii presei, artiştii Teatrului Naţional şi câte­va per­soane distinse din Galaţi. GLUMA SE ÎNGROAŞE. Krivânyi are tovarăşi ! Descoperiri însem­nate. — Gazda Hoţului. — Dama voalată. In numărul său de azi .Aradi Közlöm/', foaia stăpânirii, scrie: „Krivânyi are tovarăşi la furturile ce a săvîrşit. Aceştia au ştiut despre defraudări, dar până acum încă asupra acestora nu s’a estins nici anchetă nici cercetarea judecă­torească. Şi mai însemnată este descope­rirea, că sunt motive întemeiate a crede, că hoţul a avut mai multe gazde, cari din banii furaţi au primit dela Krivany sume mari, car’ unul dintre ei, chiar în ajunul prinderii lui Krivânyi, a luat o parte din bani la sine şi-i păstrează după­­cum l’a povăţuit Krivânyi*. Va să zică gluma se îngroaşă. * S’a mai descoperit apoi că este ameste­cată la mijloc şi o doamnă tinără şi fru­moasă, care-i îndulcea marelui hoţ zilele şi­­ însoţea în toate călătoriile sale prin Elveţia, Cairo, Egypet şi alte ţâri frumoase şi calde. Cu doamna aceasta Krivânyi a stat mai multe zile în Otelul­­Klombser* din Viena, chiar nainte de a fi prins. Un chelner dela numitul otel a văzut bani foarte mulţi la data aceasta, despre care s’a dovedit acum, că a umblat şi prin Arad. Fiind Krivânyi prins, dama a plecat spre Hamburg, de unde se crede, că a tre­cut în America. Eri au sosit de altfel de la Viena şi hr­­tiile poliţiei, privitoare la prinderea ei Kri­vânyi, care va­­ adus şi el în curând la Arad. îşi poate închipui ori şi cine tremu­riciul ce i o fi apucat pe cei cari se­­simt cu muscă pe căciulă, înfruptaţi şi ei cu bani furaţi de Krivanyi, care deşi făgădue­­şte că ar mai fi având din banii furaţi, e mai presus de ori­ce îndoială, că şi-a gurat bătrâneţele. asi- Isbânda Românilor Bucovineni. .Pretutindeni unde mai palpită o inimă de­ Rumân pentru causa dreaptă a poporului nostru, au produs evenimentele ultimelor­­ zile bucurie şi entusiasm general, - - ast­fel îşi începe ‘Patria* din Cernăuţi lunga-i dare de seamă (patru pagini de ziar) des­pre strălucitul şi epocalul triumf, repurtat de minoritatea romînă din Dieta Bucovinei. In ultima şedinţă a actualei sesuni a Di­etei Bucovinei, în ziua de 22 Decemvrie, a fost la ordinea zilei alegerea a patru con­silieri şi a patru supleanţi în comitetul su­perior de administraţie al marelui al Bucovinei. Aceşti patru consilieri şi pa­tru supleanţi urmau să fie aleşi în parte de către reprezentanţii celor patru colegii electorale. Clubul român din Dietă hotărtse să susţină canditatura a doui români consi­lieri represintînd colejul marilor proprietari şi c­oejul comunelor rurale, precum şi două supleanţi representând aceleaşi colegii. Gu­vernul cu majoritatea se hotărîse să com­bată pe candidaţii romîni represintînd cole­giul rural, şi să nu le admită de­cît un con­silier şi un supleant, represintînd marea proprietate românească. Lipsind însă un deputat din majoritate guvernul era ameninţat să nu poată isbuti, caci s’ar fi produs paritata de voturi, mino­rîtatea romînă fiind în acelaşi număr cu ma­joritatea. Atunci guvernul a recurs la­­ . trataive, şi timp de două ore a stăruit pe lânga d. mareşal Lupul, preşedintele Dietei, să se abţină de la vot. Acesta însă nu voi să cedeze­ sgomotoase ale majorităţii şi în special ale guvernatorului. Dl mareşal de Lupul, în calitate de pre­şedinte al Dietei, combate propunerea zi­când că regulamentul organic al Bucovinei impune, ca membrii comitetului ţării să fie reîno­ţi din patru în patru ani, adică în prima sesiune a fie­cărei legislaturi a Die­tei. Ori, în ziua aceea fiind ultima şedinţă a primei sesiuni din noua legislatură a Bu­covinei, alegerea nu se poate amâna pen­tru o altă sesiune. Baronul Kochanowaky ia din nou cuvântul, menţinând propunerea sa. Intervin apoi în discuţie mai mulţi gu­vernamentali, adică Ruşii, Polonii, Germa­nii şi Ovreii ca să combată pe Români. Şi în cursul acestor discuţii s’a imputat dlui mareşal Lupul, că de­şi preşedinte al Die­tei, el continuă să fie membru al clubului român şi că face politică de partid. Atunci dl Lupul ia cuvântul a treia oară şi între altele zice: .Nainte de toate trebue să protestez con­tra presupunerii, că prin numirea mea de mareşal al ţârii s’a făcut vre unui partid in înalta cameră sau în ţară vre-o concesiune. (Aplause vii. Strigate: Foarte adevărat!) Este un act de graţie prea înalt, pe care l-am primit cu adâncă mulţumită şi supu­nere. Este o cestiune de încredere din par­tea Coroanei, care nu se poate supune şi nici nu este permis să se supună vre­unei dezbateri sau critice. (Bravo, bravo!) .D-nii mei, trebue să recunosc însă mai departe, că, dacă am şi primit acest post din graţia Maj. Sale, voiu fi şi voiu rămâne cu toate acestea partisan al partidului meu. (Aplause şi aprobări îndelungate) Nu neg d­nii mei, că sunt şi că voiu rămânea Ro­mân (Aprobări fruntoase, aplause vii în Ca­meră şi auditoriu) .Vorbind sincer, ci­nii mei, nu voesc să caracterisez cu cuvântul corespunzător Insi­nuarea, ce mi­ s’a făcut. Nu fac aceasta din considerare faţă de demnitatea acestei înalte Camere; nu o fac din considerare faţă de mine însumi. .Dior, mi s’a făcut chiar propunerea — o spun public — să mă abţin dela votarea sau să votez pentru contra­candidat (Emoţi­­une. Să auzim, să auzim !) Cine din dvoas­­tră este în stare să facă aşa ceva?! Eu consider aşa ceva de o trădare contra par­tidului meu şi contra connaţionalilor mei, consider aşa ceva — să vorbim limpede— de un fapt neonorific, de o infamie. (Apro­bări şi aplauze!)* Ovaţiuni pentru d. de Flondor. In mijlo­cul entusiasmului general al deputaţilor români şi al numărosului public românesc de prin tribune, entusiasm provocat de cu­vintele d-lui Lupul, se ridică d. Dr. I. ca­valer de Flondor şi începe în româneşte: — înaltă Cameră! Aceste două cuvinte, rostite în româneşte, electrisează întreaga Dietă. Guvernamen­talii murmură, iar Românii, împreună cu cei de prin tribune, izbucnesc în aplause frenetice şi strigăte zguduitoare de: — Vivat ! Să trăiască . Şi d. Flondo­r ţine un lung şi entuziast discurs în româneşte, combătînd propune­rea guvernului. Apoi d. de Flondor în numele partidulu naţional român protestă în contra ilegali­tăţii pe care vrea s’o comită guvernul, apos­trofînd majoritatea. — Poftiţi domnii mei, striviţi ca majori­tate, pentru moment minoritatea şi veţi vedea urmările ! Acuşafii în contra Românilor. Mai mulţi oratori ruteni, poloni şi germani, toţi gu­vernamentali, zguduiţi de entusiasmul ce a produs între Români discursul d-lui de Fion ducat I­dor, au luat cuvântul acuzînd pe românii­­ I bucovineni, că gravitează spre Bucureşti că fac iredentism, etc. Mai ales oratori ruteni Pihuleak şi Smal Stocki s’au între­cut în aceste acusări tăgăduind caracteru românesc al Bucovinei şi istoria românească a acestei ţări. In primul rînd le replică într’un discurs mai lung d. de Lupul, care dovedind carac­terul românesc al Bucovinei condamnă pe oratorii guvernamentali, că-i fac o crimă din faptul că simte româneşte, şi strigă cu putere: — In prima linie vine sentimentul naţio­nal şi acest sentiment trebue să ne fie nouă tuturora sfint. (Aplause prelungite). Apoi ia cuvântul d. baron Nicu Musteaţa, care dovedeşte cu citate din mai multe scri­eri ruteneşti, că rutenii bucovineni visează crearea unui Stat rutenesc, anume Ucrainia, Filipica d-lui de Volcinschi. Ia apoi cu­vîntul d. de Volcinski, vechiu parlamentar, şi ţine un lung discurs în româneşte, pe care II începe ast­fel: — Legătura de sînge Intre Români este puternică şi numai foarte rar dar ici sau colo de un apostat, care să se lapede de sîng­e şi numele său. (Bravo, bravo) 1 Protestarea mareşalului de Lupul Deschizîndu-se şedinţa, d. baron Kocha­nowsky, capul guvernamentalilor, propune amînarea alegerei, în mijlocul aplauzelor Apoi continuă: .Domnilor, la una trebue să ne gândim: fie­care partid politic, fie­care organism cu viaţă — şi şi aceasta suntem — nu se va sinucide. Noi suntem prea tineri, avem viaţă în noi şi voim să trăim şi să ne dez­voltăm naţionaliceşte, şi posiţiunea care o ocupăm pe basa desvoltărei noastre istorice voim să o şi menţinem*. Infrîngere­a majoritasei şi a guvernului. Abia au contenit entusiasmul şi ovaţiunile ce s’au făcut d-lui cavaler de Volcinschi, gu­vernatorul şi leaderul guvernamentalilor, au deschis nouă tratative cu d-nii Lupul şi de Flondor. Şedinţa s-a suspendat şi tra­tativele au urmat aproape o oră. Românii ne­vroind să ceeeze nici o iotă, guvernul a capitulat. Redeschizindu-se şedinţa, leaderul guver­­namentalilor, baronul Kochanowsky, a re­tras propunerea sa de amânare a alegerei în comitetul ţării, în mijlocul aplauzelor nes­­firşite ale Românilor. S’a procedat apoi la alegerea membrilor în comitetul ţării şi toţi candidaţii români au fost aleşi. După sfîrşitul şedinţei aproape două mii de Români au făcut mari manifestaţii d-lor de Lupul, cavaler de Flondor şi cavaler de Velcinschi. Rescumpărări. Arad, 12 ianuare 1899. Domnule Redactor ! Pentru răscumpărarea felicitărilor de anul nou şi din dragoste pentru cultura neamu­lui meu, alăturat am onoare­a Vă trimite suma de f1. 18 — în favorul fondului de stipendii a tinerim­i române din Arad, din care sumă am contribuit cu subsemnatul 10 fl., Georgiu Lazar advocatul institutului Victoria 3 fl, Vasilie Papp advocat în Arad Nou 2 fl, Savu Raicu secretar la inst. ,Vict.r 2 fl. şi Nicolau Marcu 1 fl. Vă rog să primiţi şi să transpuneţi la destinaţiunea sa acest mic dar dela noi. Cu distinsă stimă: Dr. Nic. Oncu. Ne alăturăm câte cu 2 coroane şi noi subsemnaţii: Russu Şirianu, O. Augustini, V Mangra, O. Moldovan, Em. Măglaşiu, Tr. Ve­ian. Crişa. Pertractările de împăciuire Oposiţia ’şi a formulat mai amănunţit şi în scris condiţiunile de împăciuire, căci prin viu graiu numai nu se încrede nici decum în vorba de cinste a lui Bânffy. Ea cere urmâtoarele lucruri: Intâiu şi întâiu Bânffy să cadă negreşit şi cu el sâ-­şi deie demisia întreg ministerul. In privinţa pactului economic cu Austria, ea se declară gata a vota un provisoriu, dar’ numai pe 6 luni, după care nu este crtat sa mai urmeze alt provisoriu, ci pact defi­nitiv. Dacă în acest râstimp se va putea încheia cu Austria pact definitiv, oposiţia nu-’l va im­­pedica, dar’ şi atunci numai aşa, dacă dincolo în Austria se va face prin votul parlamentului, dar’ nu prin ordonanţă împărătească. In ca­şul acesta însă Ungaria să ’şi reguleze tre­­bile vămeşti în mod de sine stătător, fără consideraţie cum şi le­ va întocmi Austria. Mai în urmă oposiţia cere reforma (îm­bunătăţirea) legei electorale, aşa fel, ca să se scadă censul, să fie cât se poate de o­po­trivă (căci astăzi sunt 21 soiuri de alegă­­tori), extinderea dreptului electoral. Sterpirea corupţiei, adică gheşeftăriei ti­căloase, ce o fac deputaţii, şi slujbaşii, aşa fel ca aceştia să nu se facă atârnători de guvern prin aceea, că acesta îi lasă să făptuiască tot felul de treburi necinstite, întru paguba şi înşelarea atât a oamenilor cinstiţi cât şi a statului. Cele înşirate mai sus sunt luate aşa nu­mai pe apucate; amănuntele lor le fac şi anevoioase pentru a fi primite de către Bánffy şi tovărăşia lui, cu atât mai puţin, că acum urmează a-­şi spune el condiţiunile, pe care de­sigur opoziţia nu le va primi, astfel că este foarte puţină speranţă de îm­păcare între îngâmfaţii noştri stăpânitori cei taţi de moar­te.

Next