Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)

1899-07-22 / nr. 140

ammul Iv&i Joî 22 Iulie (3 August) Î891J 140 REDACȚIA Arad, Str. Aulich (Adam) ADMINISTRAȚI', Arad,Str. Aulich (Adam) —-T—' (* INSERTUmiLKr ite I fir garmomt­. prim­a da&5 7 er.; a dosua oară b er.; a treia­ oarâ 4 cr. şi timbre de HO er. de fiecare pc.H»­­caţiune. Atât abonamentele cât ş '.Bsertiunile sânt a sfi plS iui­h in Arad. ^cnsou nefrariCSM nn pniacae. ARO­MENTUL Pentru Austro- Ungaria fie un an fl. 10; pe * * an fl. 5; p« ly* do an fl. 2.50 pe 1 lună fl N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— Pentru R&mcnia fi strain/mn.e . pa an 40 franci. Manuscripte ou se înapoiază^ PRIMIREA ?. S. SAIE EPISCOPULUI losif Goldiş. Intrarea în oraş a P. S. Sale episcopului losif Goldiş a fost atât de imposantâ, în cât dupâ mărtu­risirea nu a Românilor numai, dar’ a streinilor (cari n’au nici motive nici tendenţă de a exagera în favorul nostru), întâmpinarea aceasta a sem­­­nat cu primirile triumfale ce li se fac capetelor încoronate ori vitejilor mari, cari se reîntorc acasă, după o lungă despărţire, încărcat­ de glorie. Cât e de la gară şi până la teatru, lungime de aproape doue chilometri, calea aceasta largă, ca ori­care bulevard parisian, era în­ţesata de lume. După socoteala cea mai severă, se evaluează la 12.000 numărul ţăranilor veniţi din provincie. Erau fruntea mândrelor noastre sate, toţi veseli şi în haine de sărbătoare. O privelişte pe care dacă ar putea-o zugrăvi, s’ar simţi fericit până şi cel mai pretenţios pictor. Era ca o mare albă întreg imensul teritor, pe ici pe colo picată par’ca cu câte un strop colorat: între şubele albe se ame­steca anume câte un costum mai viu colorat, căci unii ţărani au venit şi cu femeile lor, îmbrăcate toate cum numai la zile mari se îmbracă ţăranul . . . Atâta culoare şi atâtea feluri de costume na­ţionale nici nu se mai poate ve­dea aiurea între Români. Se ştie că în comitatul Aradului aproape fiecare comună îşi are portul său... Bar la instalare putel vedea nu numai şuba lungă şi albă a podgorenilor (de la Cuvin, Covăsinţ, Şiria, Galşa, Mâsca, Măderat şi Pâncota) pe câmpenii, lun­­canii şi păduri­nii cu şubă scurtă, pălărie rotundă şi mică, ori pe cei de pe Murăş, dela Radna încolo cu şube lungi, unele albe, altele verzi ori negre, iar pela Nădlac, Şeitin şi Cenad în haine ce se aseamănă cu ale târgoveţului, — dar puteai vedea şi atâtea feluri de costume bănăţeneşti şi de ale bihorenil­or sprinteni de din­colo de Crişuri şi Moma Codru... Pentru Românul care îşi iubeşte cu ardoare tot ce este naţional, nu putea fi desfătare mai dumnezeiască, de­cât să treacă prin mijlocul atâtor fraţi ai săi, să stea cu el de vorbă şi să se convingă de focul nestins ce arde în sufletul fiecărui ţeran ro­mân când vorba e de dragostea pen­tru neam şi biserică şi mai ales de cinstirea celor pe care-i ştie căpetenii ale sale. D’aceea, d’abea sosise trenul în gară, vestea că episcopul e între noi, s’a comunicat din om în om, ca prin mijlocirea fulgerului, şi văzduhul cu tremuratu-s’a de strigătele: „Trăiască Episcopul, Trăiască Naţia Românească“! Un lucru acesta, pe care presa ma­ghiară îl înregistrează ca ,demon­straţie naţională", invinuind pe prie­tenii „Tribunei Poporului“.. Noi ne facem însă un titlu de fală numai, că am contribuit la înălţarea în aşa grad a sentimentului naţional pe a­­ceste plaiuri expuse ale marginei Ro­mânismului, dar din curentul acesta puternic ne adăpăm ca dintr’un isvor binecuvântat şi îmbelşugat pentru a duce lupta întru mărirea a tot ce este naţional, iar la Români în primul loc naţională este biserica drept măritoare a răsăritului. Iată de ce şi trebuia ca primi­rea episcopului să aibă un caracter nu bisericesc numai, cum pretinde presa maghiară, ci naţional în înţele­sul cel mai larg al cuvântului. Banderiul, care a fost partea cea mai înălţătoare a serbării, nu venise ca să aibă străinii ce să vadă, ci erau oştirea falnică ce păzeşte cântecul, portul, elasticitatea, sumeţia, curagiul, — cu un cuvânt tot ce for­mează caracterul acestei ginte de obârşie atât de veche şi atât de no­bilă... Trei colorul cu care se împodo­bise toţi, nu era pentru a face de­monstraţie, el face parte din­ însăşi fiinţa Românului, întocmai ca ochii lui ne­gri şi ageri şi acea mlădiere carac­teristică a trupului seu ce te face ca privindu-l, fiori să-ţi treacă prin su­flet şi plin de încântare să fii putând să le zici frate acestor sprinteni fe­ciori. Şi dacă autorităţile politice s’ar simţi îndemnate să asculte sfa­tul unor foi d’a porni cercetare îm­potriva celor ce purtau trei color, ar trebui să dea în judecată nu numai pe toţi călăreţii, dar şi pe atâtea fe­mei, căci însăşi presa maghiară con­stată că toate erau împodobite cu trei colori. Dacă n’au crezut până acum, în­ţeleagă concetăţenii noştri d’aci în­colo, că biserica noastră e naţională, că trei culorul face partea din însăşi fiinţa românească. Tot aşa, lumei în­tregi dat-am Duminecă o dovadă stră­lucită despre tăria noastră şi alipirea la tot ce este naţional, diplomat francez asupra stărei actuale a relaţiunilor franco-germane. Diplomatul frances a constatat in­­tâiu că opinia publică în Francia e acum pentru Germania, împăratul Wilhelm II. a promis, că va sprijini planurile franceze în Egipet şi deja a trimis o notă foarte precisă ambasadorului german la Constanti­­nopol, învitându-l să dea sprijinul seu in­tereselor franceze. Partidul anglofil din Paris — zice diplomatul — e cu desăvîrşire slăbit acum de către diplomaţia germană. Se aşteaptă ca la curând să se în­cheie Intre Francia şi Germania o I­n­ţelegere In chestiile politice coloniale — în­ţelegerea care va fi foarte avantagioasă şi pentru Germania. In tot caşul, ministrul de externe Delcasse lucrează cu mult zel în această direcţie. E posibil ca Înţelegerea asupra chestiilor coloniale să fie numai peatra de Încercare, care să conducă apoi la alte înţelegeri foarte serioase. Diplomatul francez adaogă că nu e cu neputinţă, formarea unei noi triple ali­anţe, Rusia-Germania-Francia, şi asigură pe corespondentul rus că actuala supărare a unei părţi din societatea franceză contra Rusiei, din causa chestiune! Fasodel, e numai un eveniment trecător. , LEGE — DREPT ŞI DREPTATE“ Ministrul de instrucţiune publică, Wi­nsk­s a confirmat hotârirea comitetului administrativ comitatens din Timişoara, prin care acesta ni­micise cond­usul scaunului şcolar din Biserica­­albă de a-şi purta protocoalele în limba nemţeasă. Se împune întrebarea: unde e aici potriveală cu lozina suspomenită a mi­nistrului president Széll, după, care, a de­clarat, că va fi ocârmuită ţeara de acum în­ainte ? Oare spus c-a Széll tot numai ca o flecărie fără rost ? aruncat-o-a ca un fel de foc her­galic ? Ori Wlassics renegatul face după cum îl taie capul, întocmai ca și sub regimul vechiu al „caporalului de panduri al terii11 ? Ori care din aceste doue presupuneri ar fi ade­vărată, ea dovedeşte, că nu s'a schimbat nimic cu venirea lui Széll la putere. Revista externă. O a doua triplă alianţă Un redactor al ziarului „Novoie Vre­­mia‘ a avut o convorbire cu un distins FESTIVITĂŢILE INSTALĂRII Delui­gară în oraş. Urmăm cu darea noastră de seamă asupra celor întâmplate Duminecă cu prile­­giul primirii în oraş a P. S. Sale Episcopu­lui losif Goldiş. După rostirea cuvântărilor, P. S. Sa s’a întreţinut pe peron cu notabilii ieşiţi spre întimpinare. Uralele nu se mai sfîrşiau. P. S. Sa ocupă apoi foc în trăsura economului fruntaş losif Dobrău, trasă de patru cai suri şi bogat împodobiţi. La stânga P. S Sale şedea d. N. Oncu. Urmează cele­lalte trăsuri şi anume a d lui V. Beleş, proto­pop şi V. Mangra, trasă tot de patru cai şi pusă la disposiţie de icon. Mihaiu Ardelean din Pesac. In a treia şi până în a şeptea trăsură sunt d­aii din suita Episcopului şi apoi şirul nesfîrşit al trăsurilor cu alţi fruntaşi, între caii tot ce diecesa are di­stins. Intreaga piaţă din faţa gării era plină de lume, cărturari şi ţâranî şi d’aci încolo până la teatru om lângă om, în cât loc liber numai pe mijlocul căii era... Cortegiul se pune în mişcare la orele 40*. In frunte merge trăsura cu d-nii R. Ciorogar şi S. Raicu, conducătorii bande­­riului. Urmează cei 714 călăreţi, dintre cari mulţi în costume bogate şi pitoreşti de căluşeri, cu brâu şi eşarfă trei color, cu căciulă de miel pe cap. Împodobită cu frunze de stejar iar cei din Micălaca, din­tre cari douăzeci erau pe cai albi, aveau steag albastru cu inscripţia .Trăiască Epi­scopul Goldiş* ; se ataşeaseră cortegiului la podul de peatră din faţa păduriţii, defi­lând falnic înaintea Episcopului şi în mij­locul aclamărilor entusiaste ale publicului Ajunseseră în faţa bisericii catolice, pe când cortegiul a putut să o urmeze. Mergeau tot cântând, cea mai mare parte din ei sunt tineri corişti în cele peste 40 sate de unde erau recrutaţi. După călăreţi venia trăsura în care ocupa loc d. Truţa, presidentul comitetului de primire, dl dr. Petrovici, secretarul co­mitetului şi dl Russu Şirianu. In urma lor, pe patru cal­suri albi feciorii din Socodor, garda de onoare a P. S. Sale. Erau aleşi feciorii cei mai frumoşi din toţi, pe cai aprigi de umeri purtau, în loc de dolmene cojoacele ce fac podoaba portului lor. Urma trăsura P. S. Sale episcopului. In urmă­­alţi patru socodoreni pe cal suri. Când P. S. Sa a ajuns între alea ve­­chei promenade, şi dintr’o parte şi dintr’alta elevii şcoalelor noastre confesionale îl pri­miră cu adevărată ploaie de flori. P. S. 8a Episcopul a şi trebuit să oprească atât aci, cât şi în alte locuri, căci mulţimea se a­­propia de trăsură, pentru a săruta mâna prelatului şi a primi binecuvântare. Casele de pe calea archiducele Iosif, Andrássy, pe unde treceau, erau cele mai multe deco­rate. Îndeosebi era splendid decorat palatul băncii ,Victoria* şi pe strada Băilor casa d-lui profesor Petran. La fiecare fereastră era public şi din multe ferestri aclamau şi saltau în vânt buchete de flori şi batiste, dar strigătele erau atât de colosale, că înă­­buşiau sunetul clopotelor. In ochii multor ţâranî, postaţi d'alungul drumului, pe alea umbrită de cele patru şire de arbori, am vâzut lacrimi, lacrimi de emoţiune, căci nici ţâranii şi nici noi, cei din oraş, n’am mai vâzut o atât de măreaţă manifestaţie, înspre teatru, unde Int­re manifestanţi se postaseră şi Ungurii din oraş, era admi­rabil să vezi grupurile de ţărani români, în hainele lor albe şi aşezaţi pe două rân­duri, comună de comună. La teatru până şi pe acoperiş erau privitori. Altă mare de lume aştepta apoi pe piaţa Tököli, în faţa catedralei. Erau ca la 4000 oameni, mai ales arădani. Ce aclamă el, Doamne, şi ce entusiasm când zăriră trăsura episcopului ! Sunetul clopo­telor numai din interval în interval se auzia. In uşa bisericii Preasfinţia Sa e primit de protopopul Moise Bocşan, asistat de preoţii T. Văţian şi Bodea. Dl protopop Bocşan a ţinut urmă­toarea vorbire: Preasfinţite Domnule Episcop! ,Te-am dorit, Te-am aşteptat, — ai venit, — şi noi clerul şi poporul din această diecesă, — adunaţi în acest sfânt locaş al lui Dumnezeu — Te primim cu sfânta cruce şi cu sfânta evangalie. Te primim, Preasfinţite cu aceste semne simbo­­lice, a iubirii, a dragostei, a toleranţei şi a păcii evangelice ! Te primim cu acele virtuţi creştineşti, cu cari Preasfinţia Ta vei avi l­­a paşte, a păstori, a guverna şi a conduce turma lui Christos — la limanul doririlor, spre scopul cel mântuitori ,Iţi oferim Preasfinţite — noi cre­dincioşii fii — iubire, dragoste, ascultare, supunere, alipire şi aderenţă, şi în rând cu acestea îţi poftim, ca pentru promovarea şi prosperarea intereselor naţiunei, a bisericii şi a patriei — Dumnezeu, să te ţină în­treg, sănătos, într­u mulţi fericiţi anii* P. 8. Sa răspunde emoţionat şi apoi îmbrăcat se duce la pristol şi îşi face ru­găciunea. Intr’astea biserica se umple de public. După rugăciune, cu acelaşi cortegiu, P. S. Sa se duce la reşedinţă, aclamat în­­tr’una şi pe drumul acesta. La reşedinţă altă massă de popor, aşa că abia puteam străbate. In sala mare a reşedinţei episcopeşti P. S. Sa este primit de P. Cuvioşia Sa ar­ F­chimandritul Hamzea, care-­i exprimă mulţi

Next