Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)

1899-10-14 / nr. 198

REDACȚIA Arad, Str»_Aulich (Adam) Abo­mentul Pentru Austro-Ungaria de un an fl. 10; pe l., an fl. 5; pe Vi de an fl. 2.50 pe 1 lunS fl N-rii de Duminecă pi­an A_2.— i’Vwir»I Ro­mânia fi strUzn.­u.z. pe iui 40 frâna. ■/.MiHsr.npte ou se înapoiaii. 198 ism Joî 14|26 Octomvrie ABMH4Î3XRATM Arad, Str. Aulich (Adlas* t HsrssRTîpwa-K a* a fit garmom. prtcna -tral* 7 cr.; a dojsua oară 6 cr. . a treia-oarfi 4 cr. iji timbr de 30 cr. de fierar* catkuns. Atât abonamentele uit și îs^erțiuniie sbat * plăti Înainte In Arad. Perişori neîraacat« aur prunes' 4 Si dacă nu vrea ?! * Dl Coriolan Brediceanu trece în Banat drept bărbat nu numai inimos, dar şi inteligent. Cât despre spiritul d-sale, are apropos­uri, cari circulă prin toate părţile ungurene şi bănăţene. Nu ştim deci cărei împregiurări să-i atribuim naivitatea manifestată în şedinţa dela 13 Oct. n. a congrega­­țiunei dela Lugoj. Să fie oare versta d-sale, care s’apropie d’a bătrânilor ? ! Nu se poate, căci d sa este încă des­tul de viguros. Să fie încrederea ce o are în guvernul Széli ? Nu știm și nici nu cercetăm. înregistrăm numai următoarele cuvinte ale onoratului advocat din Lugoj : „ ... am aşteptat şi aşteptăm, ca guvernul din propria sa iniţiativă să devi ture a­este ordinaţiuni ilegale şi anti-constituţionale (e vorba despre or­­dinaţiunile prin cari comitetul naţio­nal e disolvat), dar timpul trece şi alegerile viitoare tot mai mult se apro­pie. La cas dacă aşteptarea noastră va fi zadarnică, îmi voiu lua voie la proxima ocasiune a face propunere con­cretă pentru­ ca onorata congregaţie, prin Conell­S, să se adreseze către guvernul ferii pentru revocarea ordinaţiunii.“ Şi dacă guvernul nu vrea să re­voace ordi­naţiunile, ce să facem ? Iată întrebarea la care nici dl Bredicianu, nici protectorii d-sale din Sibiiu nu vreau ori nu pot să res­­pundă. Noi întrebăm însă, că peste tot, ce rost au avut cuvintele de mai sus ale d-lui Brediceanu? Cum să fie d-sa aşa de naiv şi să creadă, că se va găsi guvern maghiar, care din propria sa iniţiativă, să revoace or­­dinaţiunile miniştrilor Hieronymi şi Perczel . Dar dacă d-sa aşteaptă ca gu­vernul din propria sa iniţiativă, să in­staleze iarăşi pe dl Raţiu în scau­nul presidenţial, din care de altfel dl Mocsonyi îl scosese încă la 1890, de când n’a mai voit să recunoască nici un comitet, atunci ce înţeles are hotărîrea luată în conventicolul sibi­­an dela 1 Oct. de a se interveni pe lângă guvern, prin dl Iosif Galu, să revoace ordinaţiunile ? Admiram de altfel răbdarea d-lui Brediceanu, şi după o aşteptare za­darnică de cinci ani d sa tot mai speră să afle un guvern, care să revo­ce ordinaţiunile şi mai acordă încă gu­vernului actual câte­va luni de cre­dit; numai dacă nici până atunci nu va revoca ordinaţiunile, dl Brediceanu ameninţă că va veni cu o „propunere concretă“... Ne închipuim că bărbaţii de stat maghiari vor fi zîmbit cu deosebită satisfacţiune, aflând despre această naivitate a unui Român verde, de altfel, ca dl Brediceanu... Ei îşi vor fi zis, apoi cu asemeni fruntaşi nu e greu de scos la capăt, căci trăind ei nn... închipuiri, va trece mult până vor şti sft umble cu siguranţă pe te­renul atât de dificil al politicei. Şi va fi zimbit, desigur, şi fişpa­­nul. Cum adecă? Dl Brediceanu în proxima şedinţa congregaţională crede că va găsi oameni, cari să-i voteze „propunerea concretă“? Cine poate crede asemenea lucru? Dar chiar când noi Românii am fi luptat cu toată vigoarea pentru a ne face majoritatea în congregaţiunile comitatelor româneşti, ş’atunci fişpânui ar şti să zădărnicească luarea ori cărui conclus superator pentru gu­vern. Ş’apoi chiar ajungând câte­va conclusiuni de felul acesta la guvern, resultat practic ele desigur că n’ar avea. Să aşteptăm până­ ce guvernul se va îndura să asculte ,,condlusul“ luat în urma ,,propunerei concrete“ a d-lui Brediceanu, ar fi o­­ naivi­tate. A­sta în așteptarea „momentu­lui oportun“, ar fi să lipsim de la în­deplinirea celei mai sfinte datorii: a nu î ceta o singură zi să luptam pen­tru drepturile naţionale. A căuta să ne achităm cu câte o vorbire în con­gregaţie, e sa fim comozi... Dar să mai aşteptăm ceva de la... viflei­­muri naţionale, ca cele înscenate la Sibiiu, ar fi să ne dovedim lipsa de maturitate politică. Nu, vreme de perdut nu este, ci răşună să aprindem să se curăţe odată atmosfera!] Folosirea steagurilor. Sencficioasa ,Magyar Nemzet“ de luni seam, 23 Oct. serie : ..In ministerial de interne se pre­găteşte un proiect de lege, al cărei scop este regular­ea definitivă a chestiunei steagurilor. Ideia conducătoare a pro­iectului de lege va fi, ca simbolul, uni­tăţii statului ungar (maghiar ?) şi al unităţii politice a naţiunei să fie vali­­ditat în toată a­nul însemnătate, pe toată linia (?) şi între ori­ şi­ ce împre­­giurări. Bine­înţeles, că proiect­ul de lege va respecta, pe lângă steagul ungar (maghiar?) şi culorile comitatelor, oraşe­lor, ale altor corporaţiuni, etc., care (culori) pot să fie deasemenea scoase (kitűzhetők) pe lângă culoarea naţio­nală (?). In legătură cu această ideie stă şi disposiţiunea, care se referia, în timpurile de pe urmă, mai ales la oraşul Braşov. Nu s'a întimpat nici un fel de revocare a ordonanţei (a zis-o şi re­­probat-o asta „Bud. Hirl.“, de Dumi­­minecă, 22 c. 8. „Tr. P.“), ci simplu s'a constatat, că deoare­ce roşu-vânăt­eşte culoarea oraşului Braşov, acest steag încă poate fi înfipt. De altmintrelea proiectul de lege va fi gata cât de curând.“ Ori­cât de neîngrijită să fie redacta­rea notiţei acesteia semioficioase, totuşi dăm cu socoteală, câ şi ce vrea să spună şi când vom av­e Înaintea ochilor însuşi proiectul de lege, vom explica spre conformare ros­tul şi însemnătatea lui. Cărăuşitul (Ag.) Din regulamentele despre cărăuşitul la alegeri, votate de cătră majoritatea congregaţiilor comita­­tense, reiese clar intenţia contrară in­­tenţiunei legislatorului, care ar fi: a înfrâna corupţia cel puţin pe acest teren, dacă nu s’a îngrijit de înfrâ­­narea ei şi pe terenul „îndopării cu mâncări şi beuturi, pe când tendinţa elicelor comitatense, su­pâne în co­mitetele permanente şi în congrega­ţiile peste tot, este­ a face, prin taxe urcate de cărăuşie, ca pe deoparte numai plutocraţia lor să poată con­cura la alegeri cu candidaţii ei, iar pe de alta puterea din centru, care dis­pune de budgetul ţării. Căci, dacă taxele acelea urcate ar rămâne aşa neschimb­e, cum ele au fost votate, atunci simplu nu­mai cărăuşitul alegătorilor la locul alegerii ar costa 8—10 mii de floa­reni, ba şi mai mult. Unde mai ră­mân apoi cele­lalte „cheltueli con­stituţionale“, care „nu cad în cadrul legii V din 1378 (penale) şi al­e­lul 3 al legii de faţă“, adecă: „între­ţinerea trebuincioasă permisă“ şi „steaguri sau alte semne“ ? Congregaţia comitatensă Timişană voeşte întrucâtva să delature pericolul de corupţie pe canalul cărăuşitului prin aceea hotărîre a sa, ca transportarea alegătorilor să se îndeplinească pe socoteala comunelor, precum am ară­tat erl. In teorie şi dacă s’ar prac­tica în mod conştiinţios aceasta re­gulare a carauşitului electoral, ar pre­zenta negreşit o îndreptare materială, dar mai ales morală în dublă direc­ţie : pe o parte ea ar descărca pe candidat de grija speselor de că­răuşie, astfel că ar putea păşi şi oa­meni neaparţinători plutocraţiei, iar pe de alta ar dispare­ una din „cheltue­­lile constituţionale“, în schimbul că­reia alegătorii se cred recunoscători şi legaţi de cutare candidat. Repetesc, că, în teorie ar sta lucrul astfel, în praxa însă şi această regulă ar pute fi elu­data aşa, că antistia comunală, la poruncă de sus, n’ar găsi destule căruţe pentru candidatul combătut de stăpânire, sau numai nişte hodo­­roage stricate, cu gloabe bătrâne de cai, care a­poi, cu toată rîvna sinceră ori prefăcută a cărăuşului, s’ar îngriji, ca alegătorii oposiţionali să ajungă la alegere, numai după isprăvirea ei. Căci nu textul, litera legilor, fie ele cât de bune, frumoase şi la înăl­ţimea progresului omenirii, hotăresc şi pornesc înainte bunăstarea şi pro­păşirea intelectuală-morală a poporaţi­­unii, ci modul, gradul de conştiinţă cu care ele sunt aplicate. De multe ori o lege în sine imperfectă, dar, aplicată conştiinţios, cu simţ pen-­ tru morală, poate aduce mai mult folos de­cât o lege cât de frumos textuală şi sunătoare, luată din cea mai celebră legislaţiune, dar­ în pradă călcată în picioare şi batjocorită. In congregaţia comitatensă din Arad, ţinuta la 18 c., cei doi membri romani ai ei, părintele Mangra şi Dr. Suciu, au aruncat lumină vie asupra psihologiei şi „economiei“ disposiţi­­unilor despre cărăuşit; au des­coperit şi resfirat exact şi în de­­amănunt scăderile, atât cele de naştere, cât şi cele acute ale legii; au de­monstrat plastic urmările ce va ave. Da, foarte bine a zis părintele Mangra, că disposiţiunea aceasta „jigneşte sentimentul cetăţeanului conştiinţios, impunându-­l cu de-a sila ca el să fie plătit pentru exerciarea dreptului său şi încă celui mai sfânt, celui mai important. Este un moment umilitor pentru demnitatea alegătorului în această disposiţiune“. Bar’ Dr. Suciu a accentuat, între altele, că ea ,,legalizează formal co­rupţia la alegeri, ea face pe alegător a nu-­şi îndeplini cel mai sfânt drept al seu cetăţenesc din datorinţă, ci fiindcă i se plăteşte o calătorie, o excursiune. Aceasta este o vătă­mare din cele mai umilitoare a dem­nităţii cetăţeanului alegător, o jignire gravă a principiului democratic“. In conglăsuire atât cu expunerile făcute, cât şi peste tot cu principiile şi garanţiile unor alegeri curate, dl Mangra, a propus, car’ dl Dr. Suciu ’şi-a însuşit şi cu argumente convingă­toare a sprijinit propunerea, ca congre­gaţia să înainteze la guvern represen­­taţie, în care s’ar cere modificarea legii în sensul, ca votările să se îndepli­nească în fiecare comună acasă, astfel ca alegătorii sâ nu fie expuşi ispi­telor de corupţiune, fie prin „taxe de cărăuşit“, fie prin ,,întreţinere trebu­incioasă permisă“, fie în sfîrşit chiar pân „steaguri şi alte semne“, cari şi ele ar deveni aşa zicând netrebu­­incioase, ba chiar fără rost. Cam pe la mijlocul expunerilor dlui Mangra, fişpanul Fábián a crezut de necesar a opri pe vorbitor, ale­gând, că ele n’ar fi la loc, deoare­ce conţin critisare a legii, şi zîmbind ca şi când ar fi voit să spună că, şi aşa nu foloseşte nimic, mintea şi în­ţelepciunea domnesc numai sus în capetele stăpânirii şi eu, ca repre­­sentant al acestei minţi şi înţelepciuni, basate, bine înţeles, pe putere, ştiu ce fac. Cum s’a întâmplat însă, cum nu, deşi hotărîrea comitatului Şopronului devenise cunoscută prin presă încă la 26 Septemvrie, car’ hotărîrile celorlalte comitate urmau mai în fiecare zi, totuşi contele Apponyi nu s’a simţit îndemnat a se ocupa şi a aduce afacerea pe tapet numai în ziua de 19 Octomvrie, când se ţinea congregaţia comitatensă ara­­dană. In şedinţa din aceea zi a comisiunei parlamentare pentru re­­vizuirea regulamentului Dietei, con­tele Apponyi a criticat aspru taxele de cărăuşie stabilite de comitate, de­clarând, că a voit să ceară lămuriri­­ în privinţa aceasta ministrului de in­terne Széll. De ce nu s’a simţit îndemnat şi inspirat Apponyi cel puţin cu o zi mai înainte? la alegeri. iii.

Next