Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)

1899-10-24 / nr. 205

Inni III ARAD. DUMINECĂ 24 OCTOMVRTIE (5 NOEMVRIE) 1899 Ms*. 205 REDACȚIA Arad, Str. Aulich (Adam) ADMINISTRAȚIA Arad, Str. Autich (Adam) INSERTIONILS Ut­­­fir gargrumd: priuia-datS 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi tim­bii de 80 cr. de fiecare publi­­catiune. Atât abonamentele cât şi­­aserţiunile sânt a s* plăti Înainte la Arad. Scrisori nefrancate nu primesc. ABO mentul Pentru Austro- Ungaria de un an fl. 10; pe V* an fl. 5; pe */* de an fl. 2.50 pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an fhg.— ftntru România fi rírátn/iait: pe an 40­­rand. Manuscripte nu se înapoiază. Chestiunea autonomiei. Sub acest titlu primim deja un mem­bru distins al bisericei unite următoarele cercetări şi reflexiuni interesante, referi­toare la autonomia bisericească: I (A) In alte ţări şi alte confesi­uni, nişte evenimente atât de însem­nate, prin cari parte a trecut, parte are sâ treacâ biserica românâ unită, dau prilej la o întreagă literatură po­litică. Ca să ne provocăm la un exemplu viu, aici este biserica latină din Ungaria, care se mândreşte cu o frumoasă literatură numai în giurul chestiunei autonomice. La noi, se în­ţelege, nici urmă de aşa ceva. Noi, ca de obiceiu, ne croim nişte pre­­tensiuni titanice şi nu avem nici ca­pacitatea, nici dibăcia de a ni­ le şi înfăţoşa, cel puţin potrivit demnită­ţii şi sfinţeniei cause­, în giurul că­reia pretindem a lupta. Faptul acesta, pe care unii cu drept cuvânt Tar putea apostrofa de apatie ori nepăsare, e foarte ca­racteristic, și cu atât mai caracteri­stic, ca temperamentul celor din Blaj, nu era de o natură atât de flegma­tică, ca să lase trecută o causă atăt de fatală pentru biserica rom. unită. Ori ce s’a afirmat, ori­ ce s’a discu­tat despre biserica unită, despre lo­cul ei în biserica universală latină, despre puritatea şi legalitatea unirel — n’a fost chestiune în care cuvân­tul celor din Blaj să nu fi închis dis­cuţia. Şi de unde toate acestea?. Au doară nu se mai află bărbaţi în întreaga biserică unită, cari să fie apţi a strivi o chestie, cum este a autonomiei, în am­ia dreptului public, trecând peste veleităţile gazetăreşti ca peste nişte pia desideria de a doua mănă? Au cugetă cineva, ca prin refăcerea adevărului, prin înşelă­ciunea optică a publicului, se va lă­muri întru ceva causa autonomică a bisericei unite? Am aşteptat cu drept cuvânt, dacă nu opuri speciale şi broşuri, cel puţin ultimul ciclu de articli din “Unirea“ să tracteze oricum autono­mia catolică, din punct de vedere al dreptului public al ţării, dar’ ne-am­ înşelat. Suntem în aceeaşi confusiune ca şi cu ajutorul de stat şi vom da acelaşi fiasco ca şi atunci. Ne vom adresa la urma urmelor car’ la trasă, la ţipete fără rost, cari se înţelege aduc de minune cu povestea germană „Der Esel in der Löwen-Haut.“ N’am cetit un articol referitor la chestiunea autonomiei catolice In care să nu să fi accentuat în sute de re­­peţiri, „autonomia şi independenţa“ bi­­sericei româneşti unite. Şi unde-şi are autonomia acesta dreptul de exi­­stenţă? Pe ce bază de drept ne ju­căm cu frasele acestea mari, de cari se leagă speranţele atâtor uşor cre­­zători? La dreptul vorbind, doar’ nu este în Europa vre-o corporaţiune sau so­cietate, a cărei relaţie faţă de stat să fie mai vaccinantă, mai nesigură, ca tocmai a bisericei unite faţă de statul ungar. Nu afli un articlu, o umbră de lege, pe care te-ai pute răzimă în care cât­va ca să-ţi poţi justifica pretinsa autonomie şi inde­­pendinţă, şi mirare cum publicul ro­mânesc e convins întocmai de con­trariul? Cum scriu unii, că „trebue să luptăm, să ţinem morţiş la autonomie şi independinţa noastră bisericescă“, deşi nici c’am avut vre­odată autonomie şi Independinţă. Qui bene distinguit, bene docet. Când vorbim de autonomia şi independinţa bisericei noastre, trebue să avem în vedere 2 lucruri şi anume: posiţia ei de drept în biserica uni­versală catolică bazată pe canoanele bisericeşti ori decretele papali, şi posiţia respective relaţia ei faţă de sta­tul ungar şi biserica latină ungară, even­tual şi alte instituţiuni legale, de pe teritoriul Ungariei. Poziţia de drept a bisericei unite în organismul bise­ricei universală [catolice e ţărmu­­rită din toate punctele de vedere şi nu poate forma obiect de discuţie, decât cel mult la oameni râvnitori de sensaţiune ori ignoranţi. Relaţia bisericei unite însă faţă de statul ungar şi faţă de biserica latină ungară, precum şi faţă de privilegiile primatului din Strigoniu, ca suprem cap al bisericei catolice din Ungarii­, da, acesta poate şi numai acesta poate fi obiect de discuţie în chestia autonomiei. Relaţia bisericei rom. unite faţă de cea catolică latină din Ungaria o decretează cunoscută şi mult uitată bulă papală „Ecclesiam X-­ti“. Primatele Ungariei, ca persoană juridică, are nişte privilegii speciali, cum numai un cap bisericesc mai are In întreaga biserică catolică. El, ab­­stragând de la altele, formează al treilea for de apelaţie pe teritoriul Un­gariei şi are felurite privilegii de a convoca, şi presida conciliile regnico­­lare etc. In virtutea posiţiei de drept a primatelui ungar deci biserica unită, că biserică catolică, se subordină pri­matelui din Strigoniu întocmai precum se subordinează biserica ruteană. De sub jurisdicţiunea primatelui o scoate bula citată şi constituindu-o Intr’o metropolie română cu 3 die­­cese sufragane (Orade, Lugoş, Gherla) o declară de exemplă. Bula aceasta este unicul şi singurul document care for­mează temelia aşa zisei independinţă şi autonomiei bisericeşti unite. Statul, de­oare­ce numita bulă decretează ridicarea Metropoliei blăjene pe tim­pul absolutismului, înarticulează fap­tul acesta în art. de lege din 1868 XXXIX In următoarele: „A fogarasi gör. kath. püspökségnak ,a gyulafehérvári gör. hath. Metropolis cu­m alatt érsekségre emeltetése, nem különben a gör. katolikusok által fö állított lugosi és szamos­­ujvári püspökségek törvénybe iktatnak“. Ce a inarticulat statul din bula Ecclesiam X-ui ? A inarticulat un fapt împlinit pe timpul absolutismului, care nu l’a mai putut strica, dar a zice, că ar fi inarticulat aici şi o autono­mie ori independenţă, este doar chiar şi ridicol. A sistemisat, să zicem aşa, biserica română unită Intr’o me­tropolie proprie şi a alăturat-o lângă celelalte membre, cari la­olaltă com­pun biserica rom. catolică ungară. Nu ştie însă şi nici că voeşte să ştie de vre­ o schimbare aşa colosală cum pretind unii dintre ai noştri că avem. Independinţa noastră din „E­­clesiam X-ii“, pe care şi latinii numai propter maius bonum o observă aşa de voie de nevoie, să reduce la un fel de exempţiun scoatere de sub juris­dicţiunea primaţială ungară în spiri­­tualibus, şi numai în spiritualibus. DELEGAŢIUNILE se vor în­truni, precum se afirmă din mai multe isvoare oficioase, la 28 Noemvrie, în Viena, căci anul trecut ele îşi ţineau şedinţele în Budapesta dar cu mult mai curând, anume în luna Aprilie şi Maiu. * Partidul poporal catolic a pătruns intr’ade- Yiri deja şi in Secuime. Dumineca trecută, 20 Octomvrie, a ţinut adunări publice in 2 locuri, anume: Kézdi — Szt. — Lélek şi Nagy — Nyújtód, ambele cu succes destul de frumos ca început. Erau adunaţi mii de oameni. însăşi foaia provincială .Székely Lapok*, redactată de Ovrei, recunoaşte, că­­episcopul Majlăth e foarte poporul* In părţile acelea. • Revizuirea regulamentului Di­etei a fost şi ea un punct în pactul pe basa căruia Széll a putut să ia moş­tenirea lui B­anffy. In curând comisia ad-hoc va şi depune la biuroul Dietei proiectul de modificare a regulamentului de până acum. Vor fi mai mult ori mai puţin schimbate peste o sută pa­ragrafe şi se vor introduce două capitale nouă. Discuţia asupra acestui proiect de revizuire se va face — aşa se crede î­nainte de întrunirea Delegaţiunilor, pre­supunând că delegaţiunile vor fi convo­cate pe ziua de 28 noembre. * Noul consul la Budapesta. Dl N. Mişu, secretar general al ministerului de externe al României a fost numit consul general la Budapesta. DEPUTAŢIUNEA austriacă a luptei, fiind şi ea aleasă. In curând ambele vor Începe a negocia din nou, prin­­nunţiuni* şi „renunţiuni*. Se Înţelege, că fiecare va menţine punctul de vedere al celor prece­dente, precum şi pretensiunele ce isvoresc dintrânsul. Ori­ şi­ cine ştie, că ele îndepli­nesc numai formalităţile legei şi că nu se vor înţelege, astfel că negocierile vor veni în parlamente. Cu acest prilegiu desigur se vor urma discuţiuni din cele mai aprinse, mai ales în parlamentul austriac, unde cu toţii se pregătesc a spune heghemonilor noştri nişte buchi neauzite tacă. Lueger arde de nerăbdare aşteptând acest moment. Luptele din Transvaal. Deşi toate cablurile sunt la po­sesiunea Englezilor, privitor la ase­­diarea Ladysmith-ului au ieşit la lu­mină următoarele detalii, cam­ ori­cât ar fi de nefavorabile Engliterei, dar a trebuit să fie mărturisite. Ministerul de răsboiu al En­­gliterei în buletinul mai recent recunoaşte că In lupta dată Luni la Ladysmith au căzut 6 ofl­eri, 54 soldaţi, răniţi 9 ofleeri şi 231 soldaţi. Ear din Amsterdam a sosit azi­­noapte următoarea telegramă: Ştiri neconfirmate Încă afir­mă că 9000 soldaţi englezi s’au predat în Ladysmith Burilor. La Londra consternaţia e colosală. Cu data de 3 Noemvre din Londra se telegrafează . Guvernatorul Hutchinson (din Natal) anunţă că dela oarele 2 şi VI ori­ce co­municaţie cu Ladysmith este întreruptă. Se pare­ că oraşul este împresurat de Buri. Temerea aceasta a Englezilor va fi poate chiar o realitate. „AICI!“ In sfirşit s’a întâmplat şi minunea aceasta: ziarele maghiare anunţă un act de românism fără să ne ocărască. La Sebeşul­ săsesc mai mulţi reservişti români au răspuns adecă „aici­“ în loc de chier11 când oficerul a strigat apelul nominal. Fără a ne ocupa de fapt în sine, vom zice câteva cuvinte numai asupra comentarului ce-­l face presa maghiară. Colonelul de honvezi Habrovszky (din Pojon) scrie chiar el un articol, reprodus de aproape toate tiarele ma­ghiare, în care zice: .Nicăiri nu este scris ca soldatul re­servist să se anunţe in limba germană ori maghiară. Interpretarea in sensul acesta prin ordinul recent al ministrului este deci o ideie nenorocită, prin care s’a Introdus po­litica de naţionalităţi în armată Dacă in­strucţia se poate face la limba maternă a soldaţilor, de ce nu s’ar folosi limba ma­ternă a reserviştilor şi la control ? Ministrul ort va retrage deci ordonanţa (conform că­reia numai cuvântul „hier” se poate folosi) ori se desfiinţează peste tot anunţarea ver­bală, şi reservistul pur şi’simplu fără a zice ceva, îşi presintă hârtia*. Va să zică: pentru ca să se poată pronunţa un cuvânt maghiar („jelen“) în armata comună, şoviniştil ar fi gata să sufere şi pe „zde“ şi pe „aici“ şi pe toate celelalte cuvinte simile în alte limbi. E vorba numai că ce zice Viena. Deocamdată se semnalează că alaltăieri la Gaia (Boemia) căpitanul care făcea controla reserviştilor a pedepsit cu 10 zile arest pe cehul care s’a presentat strigând „zoie“. Ear’ oficerul de poliţie, cărui căpitanul îi spusese să ducă la arest pe reservist, a refusat şi a tre­buit să fie chiemaţi gendarmiî pentru a se îndeplini porunca. In curând însă s’au adunat peste 600 reservişti şi au ameninţat, aşa că celui arestat şeful cercului ’i-a dat drumul. La Iaromir aceleaşi scene, aşa că popo­­raţia cehă revoltată numai cu ajutorul

Next