Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)
1899-10-24 / nr. 205
Inni III ARAD. DUMINECĂ 24 OCTOMVRTIE (5 NOEMVRIE) 1899 Ms*. 205 REDACȚIA Arad, Str. Aulich (Adam) ADMINISTRAȚIA Arad, Str. Autich (Adam) INSERTIONILS Utfir gargrumd: priuia-datS 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbii de 80 cr. de fiecare publicatiune. Atât abonamentele cât şiaserţiunile sânt a s* plăti Înainte la Arad. Scrisori nefrancate nu primesc. ABO mentul Pentru Austro- Ungaria de un an fl. 10; pe V* an fl. 5; pe */* de an fl. 2.50 pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an fhg.— ftntru România fi rírátn/iait: pe an 40rand. Manuscripte nu se înapoiază. Chestiunea autonomiei. Sub acest titlu primim deja un membru distins al bisericei unite următoarele cercetări şi reflexiuni interesante, referitoare la autonomia bisericească: I (A) In alte ţări şi alte confesiuni, nişte evenimente atât de însemnate, prin cari parte a trecut, parte are sâ treacâ biserica românâ unită, dau prilej la o întreagă literatură politică. Ca să ne provocăm la un exemplu viu, aici este biserica latină din Ungaria, care se mândreşte cu o frumoasă literatură numai în giurul chestiunei autonomice. La noi, se înţelege, nici urmă de aşa ceva. Noi, ca de obiceiu, ne croim nişte pretensiuni titanice şi nu avem nici capacitatea, nici dibăcia de a ni le şi înfăţoşa, cel puţin potrivit demnităţii şi sfinţeniei cause, în giurul căreia pretindem a lupta. Faptul acesta, pe care unii cu drept cuvânt Tar putea apostrofa de apatie ori nepăsare, e foarte caracteristic, și cu atât mai caracteristic, ca temperamentul celor din Blaj, nu era de o natură atât de flegmatică, ca să lase trecută o causă atăt de fatală pentru biserica rom. unită. Ori ce s’a afirmat, ori ce s’a discutat despre biserica unită, despre locul ei în biserica universală latină, despre puritatea şi legalitatea unirel — n’a fost chestiune în care cuvântul celor din Blaj să nu fi închis discuţia. Şi de unde toate acestea?. Au doară nu se mai află bărbaţi în întreaga biserică unită, cari să fie apţi a strivi o chestie, cum este a autonomiei, în amia dreptului public, trecând peste veleităţile gazetăreşti ca peste nişte pia desideria de a doua mănă? Au cugetă cineva, ca prin refăcerea adevărului, prin înşelăciunea optică a publicului, se va lămuri întru ceva causa autonomică a bisericei unite? Am aşteptat cu drept cuvânt, dacă nu opuri speciale şi broşuri, cel puţin ultimul ciclu de articli din “Unirea“ să tracteze oricum autonomia catolică, din punct de vedere al dreptului public al ţării, dar’ ne-am înşelat. Suntem în aceeaşi confusiune ca şi cu ajutorul de stat şi vom da acelaşi fiasco ca şi atunci. Ne vom adresa la urma urmelor car’ la trasă, la ţipete fără rost, cari se înţelege aduc de minune cu povestea germană „Der Esel in der Löwen-Haut.“ N’am cetit un articol referitor la chestiunea autonomiei catolice In care să nu să fi accentuat în sute de repeţiri, „autonomia şi independenţa“ bisericei româneşti unite. Şi unde-şi are autonomia acesta dreptul de existenţă? Pe ce bază de drept ne jucăm cu frasele acestea mari, de cari se leagă speranţele atâtor uşor crezători? La dreptul vorbind, doar’ nu este în Europa vre-o corporaţiune sau societate, a cărei relaţie faţă de stat să fie mai vaccinantă, mai nesigură, ca tocmai a bisericei unite faţă de statul ungar. Nu afli un articlu, o umbră de lege, pe care te-ai pute răzimă în care câtva ca să-ţi poţi justifica pretinsa autonomie şi independinţă, şi mirare cum publicul românesc e convins întocmai de contrariul? Cum scriu unii, că „trebue să luptăm, să ţinem morţiş la autonomie şi independinţa noastră bisericescă“, deşi nici c’am avut vreodată autonomie şi Independinţă. Qui bene distinguit, bene docet. Când vorbim de autonomia şi independinţa bisericei noastre, trebue să avem în vedere 2 lucruri şi anume: posiţia ei de drept în biserica universală catolică bazată pe canoanele bisericeşti ori decretele papali, şi posiţia respective relaţia ei faţă de statul ungar şi biserica latină ungară, eventual şi alte instituţiuni legale, de pe teritoriul Ungariei. Poziţia de drept a bisericei unite în organismul bisericei universală [catolice e ţărmurită din toate punctele de vedere şi nu poate forma obiect de discuţie, decât cel mult la oameni râvnitori de sensaţiune ori ignoranţi. Relaţia bisericei unite însă faţă de statul ungar şi faţă de biserica latină ungară, precum şi faţă de privilegiile primatului din Strigoniu, ca suprem cap al bisericei catolice din Ungarii, da, acesta poate şi numai acesta poate fi obiect de discuţie în chestia autonomiei. Relaţia bisericei rom. unite faţă de cea catolică latină din Ungaria o decretează cunoscută şi mult uitată bulă papală „Ecclesiam X-ti“. Primatele Ungariei, ca persoană juridică, are nişte privilegii speciali, cum numai un cap bisericesc mai are In întreaga biserică catolică. El, abstragând de la altele, formează al treilea for de apelaţie pe teritoriul Ungariei şi are felurite privilegii de a convoca, şi presida conciliile regnicolare etc. In virtutea posiţiei de drept a primatelui ungar deci biserica unită, că biserică catolică, se subordină primatelui din Strigoniu întocmai precum se subordinează biserica ruteană. De sub jurisdicţiunea primatelui o scoate bula citată şi constituindu-o Intr’o metropolie română cu 3 diecese sufragane (Orade, Lugoş, Gherla) o declară de exemplă. Bula aceasta este unicul şi singurul document care formează temelia aşa zisei independinţă şi autonomiei bisericeşti unite. Statul, deoarece numita bulă decretează ridicarea Metropoliei blăjene pe timpul absolutismului, înarticulează faptul acesta în art. de lege din 1868 XXXIX In următoarele: „A fogarasi gör. kath. püspökségnak ,a gyulafehérvári gör. hath. Metropolis cum alatt érsekségre emeltetése, nem különben a gör. katolikusok által fö állított lugosi és szamosujvári püspökségek törvénybe iktatnak“. Ce a inarticulat statul din bula Ecclesiam X-ui ? A inarticulat un fapt împlinit pe timpul absolutismului, care nu l’a mai putut strica, dar a zice, că ar fi inarticulat aici şi o autonomie ori independenţă, este doar chiar şi ridicol. A sistemisat, să zicem aşa, biserica română unită Intr’o metropolie proprie şi a alăturat-o lângă celelalte membre, cari laolaltă compun biserica rom. catolică ungară. Nu ştie însă şi nici că voeşte să ştie de vre o schimbare aşa colosală cum pretind unii dintre ai noştri că avem. Independinţa noastră din „Eclesiam X-ii“, pe care şi latinii numai propter maius bonum o observă aşa de voie de nevoie, să reduce la un fel de exempţiun scoatere de sub jurisdicţiunea primaţială ungară în spiritualibus, şi numai în spiritualibus. DELEGAŢIUNILE se vor întruni, precum se afirmă din mai multe isvoare oficioase, la 28 Noemvrie, în Viena, căci anul trecut ele îşi ţineau şedinţele în Budapesta dar cu mult mai curând, anume în luna Aprilie şi Maiu. * Partidul poporal catolic a pătruns intr’ade- Yiri deja şi in Secuime. Dumineca trecută, 20 Octomvrie, a ţinut adunări publice in 2 locuri, anume: Kézdi — Szt. — Lélek şi Nagy — Nyújtód, ambele cu succes destul de frumos ca început. Erau adunaţi mii de oameni. însăşi foaia provincială .Székely Lapok*, redactată de Ovrei, recunoaşte, căepiscopul Majlăth e foarte poporul* In părţile acelea. • Revizuirea regulamentului Dietei a fost şi ea un punct în pactul pe basa căruia Széll a putut să ia moştenirea lui Banffy. In curând comisia ad-hoc va şi depune la biuroul Dietei proiectul de modificare a regulamentului de până acum. Vor fi mai mult ori mai puţin schimbate peste o sută paragrafe şi se vor introduce două capitale nouă. Discuţia asupra acestui proiect de revizuire se va face — aşa se crede înainte de întrunirea Delegaţiunilor, presupunând că delegaţiunile vor fi convocate pe ziua de 28 noembre. * Noul consul la Budapesta. Dl N. Mişu, secretar general al ministerului de externe al României a fost numit consul general la Budapesta. DEPUTAŢIUNEA austriacă a luptei, fiind şi ea aleasă. In curând ambele vor Începe a negocia din nou, prinnunţiuni* şi „renunţiuni*. Se Înţelege, că fiecare va menţine punctul de vedere al celor precedente, precum şi pretensiunele ce isvoresc dintrânsul. Ori şi cine ştie, că ele îndeplinesc numai formalităţile legei şi că nu se vor înţelege, astfel că negocierile vor veni în parlamente. Cu acest prilegiu desigur se vor urma discuţiuni din cele mai aprinse, mai ales în parlamentul austriac, unde cu toţii se pregătesc a spune heghemonilor noştri nişte buchi neauzite tacă. Lueger arde de nerăbdare aşteptând acest moment. Luptele din Transvaal. Deşi toate cablurile sunt la posesiunea Englezilor, privitor la asediarea Ladysmith-ului au ieşit la lumină următoarele detalii, cam oricât ar fi de nefavorabile Engliterei, dar a trebuit să fie mărturisite. Ministerul de răsboiu al Engliterei în buletinul mai recent recunoaşte că In lupta dată Luni la Ladysmith au căzut 6 ofleri, 54 soldaţi, răniţi 9 ofleeri şi 231 soldaţi. Ear din Amsterdam a sosit azinoapte următoarea telegramă: Ştiri neconfirmate Încă afirmă că 9000 soldaţi englezi s’au predat în Ladysmith Burilor. La Londra consternaţia e colosală. Cu data de 3 Noemvre din Londra se telegrafează . Guvernatorul Hutchinson (din Natal) anunţă că dela oarele 2 şi VI orice comunicaţie cu Ladysmith este întreruptă. Se pare că oraşul este împresurat de Buri. Temerea aceasta a Englezilor va fi poate chiar o realitate. „AICI!“ In sfirşit s’a întâmplat şi minunea aceasta: ziarele maghiare anunţă un act de românism fără să ne ocărască. La Sebeşul săsesc mai mulţi reservişti români au răspuns adecă „aici“ în loc de chier11 când oficerul a strigat apelul nominal. Fără a ne ocupa de fapt în sine, vom zice câteva cuvinte numai asupra comentarului ce-l face presa maghiară. Colonelul de honvezi Habrovszky (din Pojon) scrie chiar el un articol, reprodus de aproape toate tiarele maghiare, în care zice: .Nicăiri nu este scris ca soldatul reservist să se anunţe in limba germană ori maghiară. Interpretarea in sensul acesta prin ordinul recent al ministrului este deci o ideie nenorocită, prin care s’a Introdus politica de naţionalităţi în armată Dacă instrucţia se poate face la limba maternă a soldaţilor, de ce nu s’ar folosi limba maternă a reserviştilor şi la control ? Ministrul ort va retrage deci ordonanţa (conform căreia numai cuvântul „hier” se poate folosi) ori se desfiinţează peste tot anunţarea verbală, şi reservistul pur şi’simplu fără a zice ceva, îşi presintă hârtia*. Va să zică: pentru ca să se poată pronunţa un cuvânt maghiar („jelen“) în armata comună, şoviniştil ar fi gata să sufere şi pe „zde“ şi pe „aici“ şi pe toate celelalte cuvinte simile în alte limbi. E vorba numai că ce zice Viena. Deocamdată se semnalează că alaltăieri la Gaia (Boemia) căpitanul care făcea controla reserviştilor a pedepsit cu 10 zile arest pe cehul care s’a presentat strigând „zoie“. Ear’ oficerul de poliţie, cărui căpitanul îi spusese să ducă la arest pe reservist, a refusat şi a trebuit să fie chiemaţi gendarmiî pentru a se îndeplini porunca. In curând însă s’au adunat peste 600 reservişti şi au ameninţat, aşa că celui arestat şeful cercului ’i-a dat drumul. La Iaromir aceleaşi scene, aşa că poporaţia cehă revoltată numai cu ajutorul