Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)

1899-11-25 / nr. 226

REDACȚIA Arad, Str.Alach (Adam) ARO­MENTUL Pentru Austro- Ungaria de un an fl. 10; pe V* an fl. 5; pe V* de an fl. 2.50 pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— /-Mtnt România fi strivi/taU • pe Rn 40 franci. Manuscript« nu se ioaptnui. ARAD. JOt 25 NOEM­VRIE 7 DECEMVRIE 1899 NP. 226 fJ3MK«STT.AT­A Arad, Str. Ad­leh (Adam) INSERTIOt-m.%: dt i fir gamuma: priuaa­dati 7 er.; a doaua oară 8 er ; a treia-oară 4 er. şi timbru de 30 er. de fiecare pubîî­­caţiune. At&t abonamentele ca. şi laser tiuidle sânt * si plăti Înainte la Arad. Scrisori »»francat* nu primesc. PRO DOMO. Famfarele „autorizate“ umpluseră văzduhul cu calomnia că fondul monu­mentului lui Iancu e delapidat. Avem cea mai splendidă satisfacţiune pen-­ tru acel diabolic atentat la cinstea noastră. Eram crescuţi în tradiţiile parti­­dului istoric liberal de dincolo. Ia casele părinţilor noştri ne-am pome­nit cu eroicul tip al lui Iancu, lângă care strălucea mândrul tip al lui Ion Brăteanu. Şi astăzi găseşti aceste vechi tablouri în casele noastre româneşti stăpânite de cultul acestor adorate tipuri ale Românismului. Şi „Românul“ marelui Rosetti era ziarul care se afla pretutindenea unde să găseau doi sau trei Români adu­naţi ca să ia duh din cuvintele şi faptele marilor renăscători ai ţerii româneşti, aduse ca o evangelie din­coace. Am fost martorii resboiului de independenţă şi din mijlocul acelor furtuni văzut-am strălucind patriotis­mul lor; cu resuflarea năbuşită aştep­tam sfîrşitul luptei lor diplomatice de la congresul din Berlin, de unde aduseră Ţerii româneşti: independenţa şi regatul. Aceste tradiţii ne făceau admi­ratorii bărbaţilor cu cari s’a împlinit opera renaşterii Românismului. Dar în afacerile interne de partid nu ne-am amestecat nici­odată, nici am detras din meritele celeialalte partide isto­rice, pe care o vezurăm cu satisfac­­ţiune nobilitată în lupta internă cu marii lor adversari. Ci mai vârtos pri­­viam cu mândrie marile lupte princi­piale; pentru noi erau toţi Românii Simţia însă partidul conservator că simpatiile de din­coace apasă ceva în cumpăna politicei de dincolo şi s’a determinat a frânge legăturile morale dintre noi şi succesorii ma­relui Brăteanu, a pune mâna pe „Tri­buna“ din Sibiiu, odinioară omnipo­tentă, pentru a crea un nou curent politic, filo-conservator. Această hotărire apoi a îngropat causa naţională, căci prin impulsurile ei se produse dimensiunea şi apoi frângerea din Sibiiu. „Tribunal părea într’o vreme că nu mai e foaie de dincoace, ci un organ de partid de dincolo. Această pornire a născut apoi pentru fie­care sesiune parlamentară de dincolo câte o tradare naţională Sturdza era ţinta şi nimicirea tră­dătorului Sturdza, devenise un postu­lat al politicei din Sibiiu. Iar noi cei crescuţi în tradiţiile admiraţiei faţă de bărbaţii cei mari ai României, cu uimire văzuram cum băeţi lipsiţi de frica lui Dumnezeu şi de cunoaşterea trecutului nostru. se hrănesc din inspiraţiile mobului iar volbura antisturdzistă creştea. Puteam sta noi indiferenţi­ să nu protestăm contra frivolităţii cu care se călca in picioare decoarea bărbaţilor de stat ai ţerii Româneşti? Cu aceeaşi frivolitate am fost apoi noi tractaţi ca trădători, ca şi sbirii lui Bánffy, cu tendenţa de a ne lua razimul moral al luptei noa­stre politice. Eram în legitimă apărare, şi tot nu ne-am pus pe terenul frivolităţii în care voiau să ne hăţească şi pe^, noi, ci cu demnitate ne-am ţi­nut la nivelul unei avantaje politice. Această tactică l-a sporit pe el cu Ingraţi şi temerari. In aplausele sgo­­motoase ale 41 deputaţi Kossuthişti şi fără să fie îndrumat de preşedinte îndată la or­dine ori să i­ se ia cuvântul, Barabás repli­când lui Széli, a zis în şedinţa de la 4 Dec. a Dietei: ,. împăratul Austriei nu vrea să recu­noască constituţie maghiară, nu cunoaşte ni­mic, ci în fruntea statelor de sub sceptrul seu stă numai ca beliduce, nu respectă constituţia fiecărui stat... .Cu regret trebue să constat, că tocmai faţă cu nemărginita iubire fiiascâ ce neamul nostru are pentru regele, monarchul seu, nici­odată nu simţim iubirea lui de părinte.“ .Budapesti Hirlap* a remarcat îndată că Barabás a putut să zică asemenea cu­vinte fără a fi îndrumat la ordine. In şedinţa de a doua zi a Dietei, pre­şedintele Peresei spusându-se că nu auzise cuvintele ofensatoare ale lui Barabás, îşi ţinu de datorie a ’l îndruma la ordine. D’aci zarvă mare. S’a cerut şedinţă secretă, în care kossuthiştii au acusat pe Perczel că numai în urma poruncii venite dela Viena îndrumă la ordine pe Barabás, înţelegerea ceho-germană. Ia vorbi­rea ce a ţinut alegătorilor sei din Bud­­weis, principele Schwarzenberg a declarat că după a lui părere, conferenţa fruntaşi­lor celor două popoare nu va ajunge la nici o Înţelegere.* Procesul slovac- In procesul de presă al ziarului „N .­Noviny* ce s’a desbătut la 4 Dec. înaintea Curţii cu j­iraţi din Budapesta, respunzătorul scandalagii, care pe noi ne-a întărit­­ pentru cele publicate, tipograful Novati, cu oamenii serioşi,­­ găsindu-se vinovat, a fost osândit la 1 Acusat a fost domnul Sturdza că săptămână temniţă de stat şi 50 florini a tradat gimnasiul din Braşov Ungu- amendă­­rilor. Şi mobul din Bucureşti s’a mi-; * şcat împotriva trădătorului, car­­ca­valul acelui mob, „Tribuna* din Si­biiu, aducea de dincolo vestea morţii morale a trădătorului. Ei, şi ? dl Sturdza a mântuit gim­nasiul şi i-a asigurat existenţa prin desgroparea documentelor istorice de primejdia în care îl adusese samsa­rii din Braşov. Calomniile au amuţit, care dl Sturdza nu avea nevoe de sărutările de mâni­a celor cari îl ca­­omniaseră, ci se duse d’a dreptul la Berlin, unde prin alte cercetări isto­rice atrase atenţiunea puterilor asu­­prra chestiei Porţilor de fer, de care sunt împreunate vitale interese ale ţărilor româneşti. Nimenea n’ar dori mai mult să ntreacă conservatorii pe liberali în patriotism, căci o ţară în care ar putea fi întrecută hărnicia şi patriotismul oa­menilor cum ara Brăteanu şi astăzi Sturdza, ar fi ţara în care se întrec perfecţiunile omeneşti spre mărirea ei. Rolul nostru e a-i cinsti pe toţi, suum cuique. Las să crească pe lângă vechile tradiţii şi alte vlăstare, le vom cultiva şi pe acele. Nu dis­trugeţi însă idealurile tradiţiilor nă­scute din faptele celor mai mari pa­trioţi români, căci aceasta e o imo­ralitate, iar imoralitatea e moarte în viaţa popoarelor. Fie că demascarea imbelicitâţii calomniilor din Sibiiu va trezi lumea din zăpăceala în care a încurcat-o cu cronicile lor scandaloase, iar cei ce i-au găzduit, vor trage învăţătură că tradiţiile nu se pot suprima nici cu forţa nici cu seducerea din inimile în cari odată au întrat. Se pot forma şi nouă tradiţii, dar nu din scandalele înscenate, ci din noul virtuţi, cari se nasc din sinul unui partid. Cu o răm­­pee coroiano-daianiste se poate com­promite un partid dar nu întări. De n’ar fi că această compromitare ne sfâșie și face imposibili aici acasă, n’am avea nimic în contră, fiind che­stie de gust, dar pentru desastrul produs de acel curent coroiano-da­­ianist sunt răspunzători în prima li­nie gazdele lor. A cinsti tradiţiile părinţilor e o virtute. Această virtute am dove­­dito atunci, când n’am dat cu petrii în creatorii României. Răspundă pentru sine aceia că­rora le dă mâna a comite orgiile calomniilor debitate în numele par­tidului naţional. Uncheaşul. Din Dietă. — Şedinţa de la 5 Dec. — După ce s’a redeschis şedinţa publică, se procede la a doua votare în chestia luării la cunoştinţă a respunsului ce Széli a dat interpelării lui Barabás. Resultatul: 180 vo­turi pentru şi 53 contra. Se începe discuţia asupra luotei. Cel dintâiu vorbeşte Thaly Ferencz, în contra cuptei. Intre altele, el zice: ,De când cu transacţia de la 1867, prin armata comună s’a înfiinţat stat în stat, o miliţie care nu jură pe constituţie, care prigoneşte limba noastră, aruncând în temniţă pe cine pronunţă un singur cuvânt unguresc. Pentru asemenea lucru, în alte părţi respectivii ar fi puşi sub observaţiune medicală. HentaMer Precum şi cel­ ce apără ase­menea lucruri­­ Thaly. Dincolo nici nu este minister regulat. Regele se amestecă într’una în treburile partidelor politice (aprobări zgo­motoase in stânga). Széli respunde în urmă mai multor interpelări ce­ i s’au adresat. Astfel în che­stia imigrării Ovreilor din Rusia recunoaşte că un adevăr e primejdie mare şi d’aceea a şi dat ordine severe oficiilor de la frontaril. Scrisoarea lui Apponyi. (1) Douăzeci şi cinci de ani, contele Apponyi a combătut în Dietă şi întruniri ridicarea cuotei, preten­­ţiunile nedrepte ale Austriacilor, cum le zicea. In scrisoarea ce adresează alegătorilor sei declară însă, că acum va vota cupta, deşi nici acum nu află legitimată pretenţia Austriacilor de a pune Ungaria la contribuţie atât de mare. Ce-­l determină să voteze deci cuota ? Se poate vedea din următoarele şire ale începutului epistolii sale­ ,sunt silit să recunosc, că în urma desvoltării relaţiunilor, primirea proiectului comisiei de cuptă este o necesitate politică. Susţinerea cuotei de până aci este o po­­siţie pe care naţiunea a perdut-o deja, nu din greşeala actualului guvern şi a lupta pentru recucerirea acestei posiţiuni, ar fi să mai periclităm şi posiţia ce este de apărat şi păstrat“. Şi s’a perdut posiţia anume în urma luptei Austriacilor, unde toţi factorii şi întreaga opinie publică a cerut ridicarea luotei, car’ guvernul (precedent) maghiar deja de la în­ceput nu s’a mai impotrivit la nimic şi nici în ţeară nu s’a desvoltat în privinţa aceasta nici un curent, ci „naţiunei“ ’i­ s’a cerut o atitudine, care „desigur a luat din greutatea ce poporul maghiar ca factor de guvernare trebuia să-’şi păstreze in­tact“. . . Cu un cuvânt: „Relaţiunile intre puteri s’au modificat aşa chip, că este peste putinţă a mai câştiga luptă. Ajunserăm, prin clausula de la Ischl, aproape până la gradul de a renunţa de­finitiv la realisarea independenţii economice. Şi puţin a lipsit că actuala slăbiciune naţi­onală să ia caracter de instituţium per­manentă. ... In asemeni împregiurări ar fi un optimism nemotivat să urm­ăm cu slupta pentru cuptă şi lupta economică legată cu chestia cuptei. Mai ales că nici de la hotărîrea Monarch­uluî nu put­ui aştepta lucra mai bun“. Monarchul n’ar hotărî adecă nici El cuotă mai mică, şi nici ar re­­solva afacerea pe timp mai îndelungat, aşa că ţeara n’ar putea să între în­tr’o epocă de linişte. Apponyi crede anume că: „Noi (Ungurii) voim să se resolve afacerea luotei aşa fel, ca să aducă şi o pace economică, car’ de pacea aceasta în­deosebi avem nevoie. Doar­ chiar cei cari ’şi-au înscris pe steag separaţiunea absolută economică, nu vor luptă economică cu Austria, ci pe temeiul despărţirii vămii, o împăcare dreaptă, avându-se în vedere in­teresele fiecărei părţi“. Chiar când lupta (pentru des­părţirea vamală) s’ar putea duce însă cu oare care şanse de succes, şi atunci sunt consideraţiuni politice mai înalte cari cer să nu se urmeze lupta. Contele declară însă că numai prin concursul unei Austrie constituţi­onală, care nu pe temeiul a­lui 14 ajunge să fie complectă transacţiunea...

Next