Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)
1899-11-25 / nr. 226
REDACȚIA Arad, Str.Alach (Adam) AROMENTUL Pentru Austro- Ungaria de un an fl. 10; pe V* an fl. 5; pe V* de an fl. 2.50 pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— /-Mtnt România fi strivi/taU • pe Rn 40 franci. Manuscript« nu se ioaptnui. ARAD. JOt 25 NOEMVRIE 7 DECEMVRIE 1899 NP. 226 fJ3MK«STT.ATA Arad, Str. Adleh (Adam) INSERTIOt-m.%: dt i fir gamuma: priuaadati 7 er.; a doaua oară 8 er ; a treia-oară 4 er. şi timbru de 30 er. de fiecare pubîîcaţiune. At&t abonamentele ca. şi laser tiuidle sânt * si plăti Înainte la Arad. Scrisori »»francat* nu primesc. PRO DOMO. Famfarele „autorizate“ umpluseră văzduhul cu calomnia că fondul monumentului lui Iancu e delapidat. Avem cea mai splendidă satisfacţiune pen- tru acel diabolic atentat la cinstea noastră. Eram crescuţi în tradiţiile partidului istoric liberal de dincolo. Ia casele părinţilor noştri ne-am pomenit cu eroicul tip al lui Iancu, lângă care strălucea mândrul tip al lui Ion Brăteanu. Şi astăzi găseşti aceste vechi tablouri în casele noastre româneşti stăpânite de cultul acestor adorate tipuri ale Românismului. Şi „Românul“ marelui Rosetti era ziarul care se afla pretutindenea unde să găseau doi sau trei Români adunaţi ca să ia duh din cuvintele şi faptele marilor renăscători ai ţerii româneşti, aduse ca o evangelie dincoace. Am fost martorii resboiului de independenţă şi din mijlocul acelor furtuni văzut-am strălucind patriotismul lor; cu resuflarea năbuşită aşteptam sfîrşitul luptei lor diplomatice de la congresul din Berlin, de unde aduseră Ţerii româneşti: independenţa şi regatul. Aceste tradiţii ne făceau admiratorii bărbaţilor cu cari s’a împlinit opera renaşterii Românismului. Dar în afacerile interne de partid nu ne-am amestecat niciodată, nici am detras din meritele celeialalte partide istorice, pe care o vezurăm cu satisfacţiune nobilitată în lupta internă cu marii lor adversari. Ci mai vârtos priviam cu mândrie marile lupte principiale; pentru noi erau toţi Românii Simţia însă partidul conservator că simpatiile de dincoace apasă ceva în cumpăna politicei de dincolo şi s’a determinat a frânge legăturile morale dintre noi şi succesorii marelui Brăteanu, a pune mâna pe „Tribuna“ din Sibiiu, odinioară omnipotentă, pentru a crea un nou curent politic, filo-conservator. Această hotărire apoi a îngropat causa naţională, căci prin impulsurile ei se produse dimensiunea şi apoi frângerea din Sibiiu. „Tribunal părea într’o vreme că nu mai e foaie de dincoace, ci un organ de partid de dincolo. Această pornire a născut apoi pentru fiecare sesiune parlamentară de dincolo câte o tradare naţională Sturdza era ţinta şi nimicirea trădătorului Sturdza, devenise un postulat al politicei din Sibiiu. Iar noi cei crescuţi în tradiţiile admiraţiei faţă de bărbaţii cei mari ai României, cu uimire văzuram cum băeţi lipsiţi de frica lui Dumnezeu şi de cunoaşterea trecutului nostru. se hrănesc din inspiraţiile mobului iar volbura antisturdzistă creştea. Puteam sta noi indiferenţi să nu protestăm contra frivolităţii cu care se călca in picioare decoarea bărbaţilor de stat ai ţerii Româneşti? Cu aceeaşi frivolitate am fost apoi noi tractaţi ca trădători, ca şi sbirii lui Bánffy, cu tendenţa de a ne lua razimul moral al luptei noastre politice. Eram în legitimă apărare, şi tot nu ne-am pus pe terenul frivolităţii în care voiau să ne hăţească şi pe^, noi, ci cu demnitate ne-am ţinut la nivelul unei avantaje politice. Această tactică l-a sporit pe el cu Ingraţi şi temerari. In aplausele sgomotoase ale 41 deputaţi Kossuthişti şi fără să fie îndrumat de preşedinte îndată la ordine ori să i se ia cuvântul, Barabás replicând lui Széli, a zis în şedinţa de la 4 Dec. a Dietei: ,. împăratul Austriei nu vrea să recunoască constituţie maghiară, nu cunoaşte nimic, ci în fruntea statelor de sub sceptrul seu stă numai ca beliduce, nu respectă constituţia fiecărui stat... .Cu regret trebue să constat, că tocmai faţă cu nemărginita iubire fiiascâ ce neamul nostru are pentru regele, monarchul seu, niciodată nu simţim iubirea lui de părinte.“ .Budapesti Hirlap* a remarcat îndată că Barabás a putut să zică asemenea cuvinte fără a fi îndrumat la ordine. In şedinţa de a doua zi a Dietei, preşedintele Peresei spusându-se că nu auzise cuvintele ofensatoare ale lui Barabás, îşi ţinu de datorie a ’l îndruma la ordine. D’aci zarvă mare. S’a cerut şedinţă secretă, în care kossuthiştii au acusat pe Perczel că numai în urma poruncii venite dela Viena îndrumă la ordine pe Barabás, înţelegerea ceho-germană. Ia vorbirea ce a ţinut alegătorilor sei din Budweis, principele Schwarzenberg a declarat că după a lui părere, conferenţa fruntaşilor celor două popoare nu va ajunge la nici o Înţelegere.* Procesul slovac- In procesul de presă al ziarului „N .Noviny* ce s’a desbătut la 4 Dec. înaintea Curţii cu jiraţi din Budapesta, respunzătorul scandalagii, care pe noi ne-a întărit pentru cele publicate, tipograful Novati, cu oamenii serioşi, găsindu-se vinovat, a fost osândit la 1 Acusat a fost domnul Sturdza că săptămână temniţă de stat şi 50 florini a tradat gimnasiul din Braşov Ungu- amendărilor. Şi mobul din Bucureşti s’a mi-; * şcat împotriva trădătorului, carcavalul acelui mob, „Tribuna* din Sibiiu, aducea de dincolo vestea morţii morale a trădătorului. Ei, şi ? dl Sturdza a mântuit gimnasiul şi i-a asigurat existenţa prin desgroparea documentelor istorice de primejdia în care îl adusese samsarii din Braşov. Calomniile au amuţit, care dl Sturdza nu avea nevoe de sărutările de mânia celor cari îl caomniaseră, ci se duse d’a dreptul la Berlin, unde prin alte cercetări istorice atrase atenţiunea puterilor asuprra chestiei Porţilor de fer, de care sunt împreunate vitale interese ale ţărilor româneşti. Nimenea n’ar dori mai mult să ntreacă conservatorii pe liberali în patriotism, căci o ţară în care ar putea fi întrecută hărnicia şi patriotismul oamenilor cum ara Brăteanu şi astăzi Sturdza, ar fi ţara în care se întrec perfecţiunile omeneşti spre mărirea ei. Rolul nostru e a-i cinsti pe toţi, suum cuique. Las să crească pe lângă vechile tradiţii şi alte vlăstare, le vom cultiva şi pe acele. Nu distrugeţi însă idealurile tradiţiilor născute din faptele celor mai mari patrioţi români, căci aceasta e o imoralitate, iar imoralitatea e moarte în viaţa popoarelor. Fie că demascarea imbelicitâţii calomniilor din Sibiiu va trezi lumea din zăpăceala în care a încurcat-o cu cronicile lor scandaloase, iar cei ce i-au găzduit, vor trage învăţătură că tradiţiile nu se pot suprima nici cu forţa nici cu seducerea din inimile în cari odată au întrat. Se pot forma şi nouă tradiţii, dar nu din scandalele înscenate, ci din noul virtuţi, cari se nasc din sinul unui partid. Cu o rămpee coroiano-daianiste se poate compromite un partid dar nu întări. De n’ar fi că această compromitare ne sfâșie și face imposibili aici acasă, n’am avea nimic în contră, fiind chestie de gust, dar pentru desastrul produs de acel curent coroiano-daianist sunt răspunzători în prima linie gazdele lor. A cinsti tradiţiile părinţilor e o virtute. Această virtute am dovedito atunci, când n’am dat cu petrii în creatorii României. Răspundă pentru sine aceia cărora le dă mâna a comite orgiile calomniilor debitate în numele partidului naţional. Uncheaşul. Din Dietă. — Şedinţa de la 5 Dec. — După ce s’a redeschis şedinţa publică, se procede la a doua votare în chestia luării la cunoştinţă a respunsului ce Széli a dat interpelării lui Barabás. Resultatul: 180 voturi pentru şi 53 contra. Se începe discuţia asupra luotei. Cel dintâiu vorbeşte Thaly Ferencz, în contra cuptei. Intre altele, el zice: ,De când cu transacţia de la 1867, prin armata comună s’a înfiinţat stat în stat, o miliţie care nu jură pe constituţie, care prigoneşte limba noastră, aruncând în temniţă pe cine pronunţă un singur cuvânt unguresc. Pentru asemenea lucru, în alte părţi respectivii ar fi puşi sub observaţiune medicală. HentaMer Precum şi cel ce apără asemenea lucruri Thaly. Dincolo nici nu este minister regulat. Regele se amestecă într’una în treburile partidelor politice (aprobări zgomotoase in stânga). Széli respunde în urmă mai multor interpelări ce i s’au adresat. Astfel în chestia imigrării Ovreilor din Rusia recunoaşte că un adevăr e primejdie mare şi d’aceea a şi dat ordine severe oficiilor de la frontaril. Scrisoarea lui Apponyi. (1) Douăzeci şi cinci de ani, contele Apponyi a combătut în Dietă şi întruniri ridicarea cuotei, pretenţiunile nedrepte ale Austriacilor, cum le zicea. In scrisoarea ce adresează alegătorilor sei declară însă, că acum va vota cupta, deşi nici acum nu află legitimată pretenţia Austriacilor de a pune Ungaria la contribuţie atât de mare. Ce-l determină să voteze deci cuota ? Se poate vedea din următoarele şire ale începutului epistolii sale ,sunt silit să recunosc, că în urma desvoltării relaţiunilor, primirea proiectului comisiei de cuptă este o necesitate politică. Susţinerea cuotei de până aci este o posiţie pe care naţiunea a perdut-o deja, nu din greşeala actualului guvern şi a lupta pentru recucerirea acestei posiţiuni, ar fi să mai periclităm şi posiţia ce este de apărat şi păstrat“. Şi s’a perdut posiţia anume în urma luptei Austriacilor, unde toţi factorii şi întreaga opinie publică a cerut ridicarea luotei, car’ guvernul (precedent) maghiar deja de la început nu s’a mai impotrivit la nimic şi nici în ţeară nu s’a desvoltat în privinţa aceasta nici un curent, ci „naţiunei“ ’i s’a cerut o atitudine, care „desigur a luat din greutatea ce poporul maghiar ca factor de guvernare trebuia să-’şi păstreze intact“. . . Cu un cuvânt: „Relaţiunile intre puteri s’au modificat aşa chip, că este peste putinţă a mai câştiga luptă. Ajunserăm, prin clausula de la Ischl, aproape până la gradul de a renunţa definitiv la realisarea independenţii economice. Şi puţin a lipsit că actuala slăbiciune naţională să ia caracter de instituţium permanentă. ... In asemeni împregiurări ar fi un optimism nemotivat să urmăm cu slupta pentru cuptă şi lupta economică legată cu chestia cuptei. Mai ales că nici de la hotărîrea Monarchuluî nu putui aştepta lucra mai bun“. Monarchul n’ar hotărî adecă nici El cuotă mai mică, şi nici ar resolva afacerea pe timp mai îndelungat, aşa că ţeara n’ar putea să între într’o epocă de linişte. Apponyi crede anume că: „Noi (Ungurii) voim să se resolve afacerea luotei aşa fel, ca să aducă şi o pace economică, car’ de pacea aceasta îndeosebi avem nevoie. Doar chiar cei cari ’şi-au înscris pe steag separaţiunea absolută economică, nu vor luptă economică cu Austria, ci pe temeiul despărţirii vămii, o împăcare dreaptă, avându-se în vedere interesele fiecărei părţi“. Chiar când lupta (pentru despărţirea vamală) s’ar putea duce însă cu oare care şanse de succes, şi atunci sunt consideraţiuni politice mai înalte cari cer să nu se urmeze lupta. Contele declară însă că numai prin concursul unei Austrie constituţională, care nu pe temeiul alui 14 ajunge să fie complectă transacţiunea...