Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)

1899-11-25 / nr. 226

Diplomat! Nu zice că Ungurii numai şi numai cu o Austrie parlamentară încheie tranzacţia, ei că din punctul de vedere al constituţiunei ungureşti, transacţia complectă, numai aşa ar fi, dacă o votează Reichsrathul! Necesitatea politică a votării cultel­u i­ se pare atât de mare con­telui, că chiar şi când numai de la votul D-sale ar atîrna primirea ori respingerea proiectului urcării cu otei, declară că ar vota urcarea. Ca recompensă şi speranţă în viitor, crede că este bunăvoinţa gu­vernului de a respecta libertatea ale­gerilor, ca astfel ţeara pronunţându­­se în deplină libertate, să se facă posibilă o schimbare sanctoasă în vieaţa partidelor. Deja faptul că în listele electorale înscrierile sunt atât de numeroase şi nu s’au mai făcut abusuri, este o garanţie că vocea ţerii să nu mai fie înăbuşită, ci să se poată face curent sanctos în ori­ce chestie mare, ce trebue să pre­ocupe ţeara. Presa kossuthistă deplânge amar „desarmarea“ aceasta tristă, zicând: Dacă bărbaţi ca Apponyi renunţă, atunci ce o să fie cu mulţimea de politiciani mai slabi? ! Revista externă. Compd­onul antirepublican. Privitor la desbaterea procesului intentat celor cari au complotat împotriva Republicei franceze, se scrie următoarele cu data de alaltăeri: Guérin cere amânarea desbaterilor, pentru a alege un alt apărător în locul d-lui Menard. Procurorul general combate con­­clusiunile d-lui Guérin. D. Miliet le des­­voltă. Acusaţii manifestează cu violenţă. D. Buffet se arată foarte violent. Procurorul general cere expulsarea lui. Agitaţia se măreşte. Preşedintele ordonă ca acusaţii să fie scoşi afară, aceştia ies strigând şi­ făcând oroare­care rezistenţă. Audienţa începe după o întrerupere destul de lungă. Guérin reia desvoltarea conclusiunilor sale. Curtea se retrage pentru a delibera și audiența se suspendă. La reularea audienței, d. Falberes ci­tește o hotărâre respingând conclusiile dlui Guérin. Acesta cere voia de a se retrage. D. Falberes refuză. Guerin declară că nu asistă la audiență de­cât constrâns prin forță. Ascultarea martorilor continuă. D. Derouléde lipsește încă. D. Michail, fost soldat la casarma­­ din Neuilly, declară că a auzit pe d. De­­­­rouléde adresându-le cu violență ofițerilor și reproșându-le că nu se unesc cu el. Generalul Roget afirmă că nici el, nici vr’un ofițer n’a auzit cuvintele atri­buite d-lui Deroulede. Martorul menține deposițiunea lui. D. Falateni protestă în contra relu­­ărei acestei afaceri deja judecată de curtea cu jurați. Audiența se ridică. * Tulburările din Turcia. Se ştie că zilele acestea s’au operat o sumă de ares­tări printre funcţionarii musulmani. Se vorbeşte de un complot împotriva vieţei lui Abdul Hamid, care trebuia să fie arun­cat In aer cu dinamită la ziua ceremoniei Selamlâcului dela 24 Noemvrie. Com­plotul ar fi fost denunţat de un conspirator prins de remuşch­i şi făcându-se cercetări s-au descoperit patru bombe cu dinamită. Ca urmare, o mulţime de funcţionari, printre cari şi un general de divizie, au­ost exilaţi In Yemen, pedeapsă care echi­valează cu moartea. Afară de acestea zilnic se semnalează acte asemânătoare, având de caracteris­tică faptul că tot­deauna, pe lângă Armeni, Sârbi,­ Bulgari sau Greci din Macedonia sânt amestecaţi şi Turci buni supuşi ai sultanului. E un fenomen de nemulţumire adâncă de natură a pune la pericol tronul lui Abdul Hamid, care pe lângă fenomenele din Rînul imperiului, se vede sub­minat şi de agitaţiunile din străinătate ale tinerilor Turci. De aceea Sultanul urmăreşte cu cea mai mare atenţie mişcările lor, şi caută să le pună piedici fie atrăgându-i, fie cum­­părându-i cu bani. Totuşi o bună parte din ei nu se lasă cumpăraţi aşa de uşor, şi duc o com­panie strajnică împotriva actualei stări de lucruri prin organul lor ,,Metchweret‘­ La conferinţa de la Haga ei au fost împie­decaţi să şi spuie cuvântul în urma inter­venţiei pe lângă guvernul olandez a sulta­nului. FOIŢA „TRIBUNEI POPORULUI.“ începuturile ziaristicei noastre. 1789—1195. (Adaus la a treia încercare.) (Urmare şi fine.) După încheierea reflexiunilor mele în materia celor trei începuturi de ziaristică română, mi­ s’a atras atenţiunea asupra preţiosului articol , Societatea femeilor ro­mâne din anul 1815,e x) datorit d-lui O. Lugoşianu, în care se atinge şi activitatea .Societăţii filosoficeşti*, adecă a treia în­cercare de ziaristică. In articolul seu dl Lugoşanu tinde a desluşi taina din jurul societăţii anonime dela sfirşitul secolului trecut şi emite în acest scop câteva păreri, cari însâ nu sunt întemeiate decât pe cunoscuta­­înştiinţa­re* a acelei Societăţi, tipărită la 1795. Acum că la urma documentelor produse de isto­ricul maghiar Iakab avem o mai largă o­­rientare, părerile din menţionatul articol trebuesc In parte modificata, In parte com­plectate. Aşa dintr’un Început autorul artico­lului pare a atribui ideia societăţii filoso­­ficeşti trinităţii: Şincai, Clain şi Maior. Aceasta acum nu mai poate fi verosimil. 1 1) .Revista nouă,“ VIII, p. 278-284 şi retipă­rit la broşură, Bucureşti 1895. In urma celor arătate e evident, că obâr­şia ideii este a se căuta la cărturarii din Sibiiu, dar sucus in sanguine nu este altul decât mult zelosul Molnár, care cele mai multe idei din programul proiectatei pu­­blicaţiuni le a adus cu sine din tovărăşia francmasonă, de unde a purces şi ideile pentru înfiinţarea de societăţi analo­ge şi de publicaţiuni­­filosoficeşti* la Saşi şi Ma­ghiari. De aci apoi şi misterul care planează asupra societăţii noastre. Mie — fie zis indep­edent de materia ce tratăm—In genere imi pare greşit, isto­riceşte nedrept şi parţial, de a reduce ori­ce mişcare culturală română de la sfirşitul veacului trecut esclusiv şi sistematic la cei trei representanţi de căpetenie. In cele precedente am indicat o serie întreagă de bărbaţi, contimporani ai trinităţii Şincai, Clain-Maior, cari, având reşedinţa In Sibiiu desfăşurau un zel febril pentru emancipa­rea poporului, şi de cari trebue să ţinem socotinţă, dacă ţinem să judecăm obiectiv stările noastre din veacul trecut şi de la în­ceputul celui present ... Dl Lugojanu exprimă mai departe pă­rerea, că­­ cşedinţa societăţii filosoficeşti a fost­­ Blajul. Probabilitatea aceasta este acum absolut exclusă, cert fiind şi dovedit cu documente oficiale, că lotul In Sibiiu s’a petrecut; din Sibiiu s’a înaintat cererea de încuviinţare a ziarului; îa Sibiiu era să se tipărească; pentru Sibiiu se deduse conce­siunea de cătră guvern. Ceea ce a îndemnat pe dl L. a căuta origina societăţii acrsteia In Blaj şi nu în Sibiiu este faptul, că la anul 1796 — adecă după un an dela data înfiinţării societăţii fii. — s’a tipărit acolo cartea lui Samuil Clain „Teologhia moralicească*... pe care dl L. o numeşte ,prima carte din programul societăţii*. Este Intr’adevâr exact, că numita carte a lui Clain Întrupează primul punct din programul cuprins In­­înştiinţare.* Prin aceasta însă nu este dovedit altceva, decât că Clain a trebuit să cunoască mişcarea din Sibiiu, ceea­ ce am afirmat şi eu în artico­lul meu, basându-mâ numai pe relapunea dintre Clain şi Episcopul ortodox din Sibiiu. Prima, sau chiar unica carte, Întemeiată pe programul Societăţii, aceea a lui Clain nu este însă. „Pildele filosoficeşti*, apărute la Sibiiu, 1795, precum şi .Calindariul* apărut tot acolo au putut fi direct pe temeiul ace­luiaşi program alcătuite. Cu certitudine fi­reşte nu se poate stabili nimic în privinţa acestor cărţi, cu atât mai mult, că ideile din programul Soc. fit. erau produsul unui curent general, intr’un timp când atmosfera culturală era saturată de idei de acestea moraliceşti şi filosoficeşti, şi prin urmare nu era inomis necesar, ca impulsul pentru ori­ce scriere de acest gen să emane dela Societatea Sibi­ană. Socot, că în privinţa publicaţiunilor înrudite cu programul socie­tăţi, ne putem astfel formula părerea noa­stră. Nerealizându se planul de­ a tipări re­vista proiectată la Sibiiu, societatea s’a des­fiinţat şi singuraticii ei membri au lucrat el de sine în direcţia programului publicat şi divulgat, care resultatul mancei lor au fost câteva cărţi de cuprins moral şi filosofic, dintre cari unele ne sunt cunoscute. O altă chestiune abordată de dl Lugo­şianu este părerea d-sale ce opune unei no­tiţe din­­Istoria­ d-lui Xenopolx) că anume publicaţiunea proiectată a Societă­fii. pro­babil nu era să fie periodică de felul gaze­telor, ci .societatea s’a gândit la publica­­ţiunea operelor menţionate (adecă specifi­­­cate după cuprins în program) în fascicule pentru a se tutora mai bine prin abonamente la întâmpinarea numeroaselor cheltuieli şi trimiterii cărţilor*... Aşa­dar în înţelesul acestei păreri a d-lui L­ife-astă dată n’am­ avea de-a face cu un început de ziar. Acum Insă, fiindu-ne cunoscute trată­rile dintre tipograful Bart şi guvern în ches­tiunea publicaţiunei, caracterul acestei pu­blicaţiunei nu mai poate fi indoelnic. Ea era să fie o revistă­­.Zeitschrift“ i-aş zice tu documentele lui Ihkab.­ Avea apoi nu­miţi censori speciali, atât din partea guvern­ie­i) Notiţa d-lui Xenopol, la care se referă reflexiunea d-lui Lugoşianu e lipsită de orientare şi neîntemeiată pe nici o urmă de document. Iată ce spune dl Xenopol In nota din vol. VI, p. 247 a Istoriei sale: „încercările mai vechi de jurnalism sunt următoarele: Vestitorul filosoficesc, apărut In Transilvania pe la 1790 şi care avea de corespon­dent pe Enache Văcărescu“. La această notă e de observat: 1) că un ziar numit „Vestitorul filosoficesc* nici nu era să apară şi cu atăt mai puţin n’a apă­rut nici când In Transilvania. 2.) că Enache Văcă­­rescu nu era să fie „corespondent“ (!!) la pretinsul ziar din 1790, ei sprijinitorul publicațiunei proiec­tate la 1795. Răsboiul din Transvaal. Noui amenunte. — Pierderea Englezilor. Pe fiecare zi tot ies pe ici pe colo amenunte asupra luptei dela Modder-River, unde se zicea câ Me­thuen a repurtat victorie. „Kriegskorrespondenz“ din Berlin scrie între altele (raport sosit peste Londra)­ .Burii folosiau praf fără fum şi tră­geau cu tunul ca la ţintă. La început, din cauza distanţei mari, nu prea făceau pa­gubă în trupele noastre. Dar în urmă ne-au luat în flanc şi generalului Methuen nu i a rămas decât ori săi fie trupa total ni­mi­cită ,ori să atace direct poziţia Burilor, tre­când peste ele. Soldaţii noştri erau obo­siţi de moarte, nu mâncaseră şi nu bau­­seră şi pe deasupra era o căldură insupor­tabilă. Methuen ordonă şi garda lângă divi­sia IX, care a şi înaintat cu un sânge rece rar. Deşi ajunsesem între tufe, unde ne mai adăpostam, totuşi cu adevărat trupele erau zecimate. Trupele de marină aveau poziţia cea­ mai grea. Trăgeau admirabil, dar artileriştii cădeau unul după altul şi un singur obuz a rănit trei oficeri şi 12 soldaţi. După ameazi două tunuri en­gleze erau zdrobite şi ajunsesem toti unde am fost azi dimineaţă. De trei ori am în­cercat, cu generalul In frunte, să trecem apa, dar mereu am fost respinşi. Spre seară o mică trupă a reuşit să treacă apa. S’a întunecat Insă şi Methuea s’a retras din lupta nedecisă. Trupele ne erau obosite ’şi o parte mare de soldaţi zăceau pe câmp morţi ori răniţi, câte­va regimente şi-au perdut mai mult de cât jumătate din oficeri, iar trupelor de marină şi artilerie ,nu li-au mai rămas de cât doui oficeri. Se poate ca Burii să lase pe Englezi să Intre în Kinberley, unde şi aş­a nu mai e hrană şi muniţii de resboi­, ca apoi­­­ă-i nimicească acolo pe toţi. Până acum am perdut mai bine de 4000 soldaţi, socotind şi pris­oierii. Bată telegramele mai noue: Londra,5 Decemvrie. „Morningpost* publică cu data de 25 Noemvrie o telegramă din Ladysmith, în care se vesteşte că ghiule­lele Burilor causează tot mai multe stricăciuni în oraş In acea zi a fost o perdere de 11 soldaţi. Au fost răniţi apoi mulţi gendarmi. Burii sunt cam 10.000. Acelaşi ziar primeşte cu data de 30 Noemvrie din Escourt ştirea, că lângă Colenzo sunt cam 15.000 Euri cu 15 tunuri, în posi­ţiuni întărite. Comanda o are generalul Jou­­bert. Populaţia din Capstadt a rupt şi a călc­at în picioare toate proclamaţiile prin care generalul Bu­ller sfătueşte populaţia să nu se scoale împotriva autorităţii en­gleze. Berlin, 5 Dec. Olandezii de pe ţermul Oranjelui,* din provinciile Aar, Stornberg şi Barkh­-East s’au res­­c­u­­­a­t. Ei au dat Burilor un contin­gent de 8000 luptători. Belfast, 5 Dec. In Dublin s’a descoperit o mare conspiraţie în favorul Burilor. S’a îndoit garda în fiecare casarma. Londra, 5 Dec. Agenţia Reuter primeşte cu data de 80 Noemvrie din Durban următoarele: „Ştiri sosite din Pretoria asigură, că Burii sunt foarte bine preparaţi chiar pentru resistenţă decisivă. Toate trecâtorile în ţeara lor, şi capitala îndeosebi, sunt întă­rite. De ale hrănei şi muniţiuni de resboiu au pentru şase luni. Capstadt, 5 Decemvrie. Din Kok­­stadt, se telegrafeazâ că Burii au fost vezuţi pe înălţimile de la Draekensberg. Sunt temeri că ei vor face o invasiune în Griqua-Orientală. Londra, 6 Decemvrie. Ştiri oficioase spun că vasul ,ismoreli, care în golful St. Elena s'a lovit de stâncă, a fost cu desevîr­­şire zdrobit. Dintre cai numai 20 am putut fi scăpaţi. Munit unile de asemeni s'au perdut. Bruxella, 6 Decemvrie. întreg Caplandul este în plină revoluţie. 20 000 cetăţeni au trecut deja în tabăra Burilor, întreaga forţă ar­mată a Englezilor va trebui să fie concentrată pentru potolirea răs­­coalei. DIN ROMANIA Conferenţă. Duminecă a fost la Turnui-Severin solemnitatea deschiderei conferinţelor Ate­neului din acel oraş. Solemnitatea a fost prezidată de D. V. A. Urechiă, vicepreşedintele Ateneului din Bucureşti. D-sa a ţinut o conferinţă foarte mult aplaudată, intitulată „Înainte 1* A asistat la această serbare toată elita oraşului. La sfârşit publicul a făcut ovalii con­ferenţiarului Arad, 6 Decemvre 1899. „Gott erhalte* batjocurit. In şedinţa de la 4 Dec. a camerei maghiare, între alte multe batjocuri la adresa Monarch­ului, e de remarcare şi următoarea: când preşedintele a ordonat votarea asupra luării la cunoştinţă a prim­­ministrului, Polonyi a Început să strige în batjocură: .Gott erhalte 1*. * Moartea unui celebru austriac. O telegramă din Lemberg vestește, că Francisc Smolka, bătrânul și di­stinsul bărbat de stat austriac a mu­rit. Dr. Smolka s-a născut în 1810 5 Noemvre în Kaluss (Galiția). Dr. Smolka a urmat la universitatea ger­mană și la etatea de 26 ani a luat

Next