Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1900 (Anul 4, nr. 1-121)

1900-01-01 / nr. 1

n­ cepe un nou period in istoria neamului o­­menesc, o lume­ nouă. Revoluţiunea in Fran­cia face praf şi pulbere din lumea veche, cară pe ruinele acestei lumi geniul lui Na­poleon organisează statul modern. In privinţa culturală revoluţiunea fran­ceză era urmarea firească a raţionalismu­lui filosofic din veacul al 18-lea. Nu se poate demonstra mai bine adevărul acesta, decăt prin impregiurarea, că revoluţionarii au decretat desfiinţarea lui Dumnezeu şi în locul Dumnezeului creştinesc au instituit­­raţiunea" ca dumnezeire. Revoluţiunea franceză aşadară a fost lupta lumei noue In contra lumei vechi. Ra Înainte de toate stabili In viaţa popoarelor europene ideile­ liberale democratice. Libertatea cetăţenilor In persoana lor şi In averea lor, e­­galitatea Înaintea legilor şi dreptul totalită­ţii cetăţenilor d a contribui la aducerea legilor, responsabilitatea acelora, cari exe­cută legile şi independenţa justiţiei de alţi factori ai puterii de stat, acestea sunt principiile, cari constituesc liberalismul de­mocratic. Aceste idei pătrunseră adânc in inimile oamenilor şi popoarele Europei in cursul veacului al XlX-lea şi-au mistuit partea mai mare a muncii lor politice in scopul acela, ca să schimbe viaţa statelor in Înţelesul acestor principii. Deodată cu liberalismul democratic tot din revoluţiunea franceză răsări şi a doua idee principală in desvoltarea istorică a omenirii In secolul al XIX-lea : ideia na­ţională. Mulţimea oamenilor prinse convin­gerea, că după­ cum o clasă de oameni nu este indreptăţită să stăpânească asupra al­tei clase de oameni, tot astfel o naţiune nu este indreptăţită să stăpânească asupra altei naţiuni, toate naţiunile trebue să fie egal îndreptăţite şi independente una de alta. Astfel în locul feudalismului revolu­­ţiunea franceză produce un nou cheag pen­tru alcătuirea statelor. Acest cheag este ideia naţională, acea convingere, că cei de un sânge şi de o limbă atunci pot să tră­iască mai fericiţi, dacă sunt grupaţi şi or­­ganisaţi în acelaşi stat. Astfel pe lângă in­­ştiinţele de a da statelor organisaţiune li­beral-democratică, istoria veacului al XIX- lea se mai caracterisează şi prin tendinţa diferitelor naţionalităţi de a se organisa in­dependent. Principiul naţional a unit Italia, a adus la glorie străveche Imperiul German, a unit principatele româneşti intr’un regat puter­nic şi Înfloritor. Tot ideia naţională a pro­dus chestiunea orientală, a creat chestiunea Irlandei, care cere autono­mie naţională dela puternicul imperiu al Angliei, a desvoltat in sfârşit chestiunea naţionalităţilor din Austro Ungaria. Dar, mai presus de toate progresul uimitor in cele culturale este nota carac­teristică a veacului acum trecut. Ideile is­­vorâte din revoluţiunea franceză devin mo­torul unui nou şi puternic avânt cultural pe care scurt îl numim „cultura veacului al XIX-lea“. Mişcările liberale şi naţionale ale po­poarelor produc o mulţime de scriitori, poeţi şi presatori, cari luptă cu puterea condeiului pentru lumea nouă. Francezul Beranger, italienii Manzoli şi Silvio Pellico, englezul Lord Byron sunt luceferii acestei mişcări literare. Dar fiecare popor îşi are poeţii sâi democraţi şi liberali. Pe unguri li însufleţeşte Berzsenyi, Vörösmarty, mai apoi Petőfi, pe Români Andreiu Murâşianu, Bolintineanu şi mai mult de­cât toţi, Va­­silie Alexandri. Dar avântul literar nu se mărgineşte numai la propagareaa ideilor liberale şi na­ţionale. Cătuşele feudalismului au căzut şi massele mari ale popoarelor Intră In con­curenţa liberă a puterilor individuale. Şco­lile se umplură şi din mulţimea imensă a şcolarilor iese o pleiadă Întreagă de poeţi, savanţi, scriitori de tot felul. Materialismul enciclopediştilor francezi atrase privirile cercetătorilor iarăşi asupra naturii şi În­cepe seria invenţiunilor epocale. James Watt (f 1819) inventează maşina cu vapor, pe basa acestei invenţiuni americanul Fulton construeşte corabia cu vapor, englezul Ste­phenson aplică maşina cu vapor pentru co­­municaţiunea pe uscat şi astfel se Intro­duce In lume drumul de fier, care a fost aplicat In Europa centrală mai întâia prin anii 1840. Alţii inventează telegraful,­eară cătră sftrşitul veacului genialul american Edison devine părintele unei serii Întregi de invenţiuni folositoare (telephon, phono­­graf ş. a.). Aceste invenţiuni schimbă a­­proape cu desâvîrşire felul de viaţă a­ oamenilor, prin ele popoarele se apropie şi istoria omenirii primeşte un caracter tot mai general, deosebirile dintre neamuri încep să dispară. Astfel literatura şi cultura ajunse in veacul al XlX-lea aproape la toate popoa­rele la o desvoltare uimitoare. Revoluţiunea franceză produsese Insă şi pe terenul economiei naţionale idei, cari in curând schimbară sistemul economic domnitor până atunci. Adam Smith con­vinge lumea, că basa vieţii economice a unui popor nu este nici banul şi nici pă­mântul, ci munca, cară condiţiunea de că­petenie a prosperării economice este liber­tatea, concurenţa liberă. De fapt, concurenţa liberă nu cele economice, ajutată de invenţiunile uimi­toare, a produs un avânt economic nemai­pomenit în istorie. Dar pe lângă avanta­­giile mari această şcoală liberală nu ale economiei a produs şi unele rele Înspăi­mântătoare. Locul industriei mici d­ luă in­dustria mare, fabricile, şi din miile de oa­meni, cari mai ’nainte îşi câştigau pânea prin munca lor independentă, acum se fă­cură lucrători salariaţi, un fel de noi io­bagi, cari o parte din roadele muncii lor o dau acelora, cari îl angajează pentru muncă. Lucrătorii sunt exploataţi de stăpânii lor, ei cer îmbunătăţirea sorţii lor şi mişcarea lor în direcţiunea aceasta a produs cestiu­­nea lucrătorilor. Pentru­ ca să se delăture acest râu, unii pretind, ca să înceteze se­pararea capitalului de muncă, mijloacele de producţiune, adecă capitalul şi pămân­tul, să fie avere comună a producătorilor, deci nu ale singuraticilor, ci ale societăţii Mişcările politice in direcţiunea aceasta constitue cestiunea socială sau socialismul, care este una dintre notele cele mai carac­teristice ale veacului al XIX lea. Dar intreg acest avânt imens al nea­mului omenesc, pe care l’a desvoltat se­­colul acum trecut, se distinge cu deose­bire prin o notă comună Nota A ceasta co­mună a vieţii omeneşti din veacul al XlX lea este materialismul. Omenimea In veacul acum trecut s’a Îmbătat de gândul, că prin desvoltarea imensă a cunoştinţelor, prin invenţiunile nemaipomenite, devenind stă­până peste­­puterile materiei, prin slugir­ea acestor puteri va ajunge la deplină fericire pământească. Toată lumea Începu a se ni­­sni numai spre adunarea de comori mate­riale. Cei tari exploatează pe cei slabi, cei bogaţi pe cei săraci. Statele mai mari În­cep adevărată goană după pământuri ne­ocupate încă de popoare­ civilisate. Cu deo­sebire Anglia ia egemonia mărilor şi o face stăpână peste comerciul universal. In anul 1877 regina Angliei se proclamă Îm­părăteasă a Indiilor şi tocmai la sftrşitul veacului pofta aceasta nesăţioasă după co­mori pământeşti Împinse pe Englezi la scâr­bosul resbel­in contra Burilor din Africa­­de­ Sud. Nu lipsesc însă nici semnele decep­­ţiunii In cestiunea aceasta a materialis­mului. In straturile mai luminate ale po­poarelor tncepe deja a se manifesta tot mai vădit o tendenţă pentru întoarcerea la bunurile neperitoare, ce le oferă credinţa religioasă şi ochiul scrutător află chiar şi In literatură şi In artă semnele aceleiaşi s­himbări. Este deci clar, că datoria istorică a veacului In care Intrăm va fi, să afle chi­pul constituţionalismului cu adevărat liberal şi democratic, să ducă la învingere deplină ideia naţională, să afle modul organisa­­ţiunii sociale pe temeiul muncii, ca prin­cipiu economic şi să aducă în armonie desvoltarea materială şi culturală a ome­nirii cu simţul religios vecinic neperitor şi singurul, care ne dă chezăşia unei adevă­rate fericiri pe pământ. După­ cum Burii cel puţini înving pe Englezii cei mulţi şi puternici, tot astfel gândul mai bun va În­vinge şi materialismul cras al veacului al XlX-lea. Să dea norocul popoarelor, ca această schimbare să distingă veacul In care Intrăm. vg. Teodor Burdan, când, de­ adv. în Arad ..............................1 cor. Moise Babescu, preot Fenlak2 Eugen Pogovici, funcț la Victoria, Arad....................2 îl Georg Boamien , Arad2 91 Dr. S. C. Pop, adv. Arad3 11 George Popomei, cassar la Victoria Arad....................1 19 Axente Secula, funcţ.­­la Victoria, Arad....................2 11 Petru Minişan, funcţ. la Victoria Arad....................1 99 Îndemnăm pe toţi prietinii ■ă urmeze exemplul dat de dl Dr. N. Oncu, dând banii pentru an lucra naţional ce rămâne, care nu pe forme goale, din care numai statul câştigă. »9 Pentru Casa Naţională Aradană. Felicitările de Anul­ Nou ’şi-le au mai resenmperat următorii domni, cari au dat pentru Casa­ Naţională din Arad. loan Bulboacă, propr. Ovula 5 cor. Florea Bozgan, adv. Caransebeş 5 11 Un Român .... . . a 19 R. Ciorogar .... . . 3 •­ Sava Raicu .... . . 3* I)I. I. Suciu . . . . . 3 19 Dr. Sever Ispravnic . . . 3 19 PENTRU MOŢI. Am întâlnit erl în oraş doul Moţi. Tonul flăcău, altul băieţel ca de vre-o 10 ani. Amândoi fraţi, din Scărişoara, amândoi rupţi de oboseală şi foame, fără un ban în pungă, fără merinde în troiţă şi rău îmbrăcaţi, că pe frigul ce s'a lăsat, numai umbletul necurmat îi păzeşte să nu înghiefe. Ear­ „căuta­rea", îmi spuneau, merge slab... Nu se plângeau însă. Aşa au crescut, în sărăcie. Le-am spus că prin fel se scrie mult despre el. Cel mai mic nu prea înţelegea, că nu ştia carte, n’a vizat încă foaie. Cel mare asculta oare­cum mirat, mai ales când i-am vorbit despre îndemnul Uncheaşului şi a elevului său (părintele Muntean din Covăsinţ) ca fiecare Român să-’şi ţină de dato­rie să ajute pe Moţi şi să-’i găz­duiască... „Că bine ar fiu zise flăcăul, tot neîncrezitor însă. Credea că vorbesc aşa ,în taină*. Am ajuns într'asta în faţa redac­ţiei, l-am oprit şi cum în redacţie erau câţi­va prieteni, am făcut o mică colectă. Când li-am dat banii, tot „libre*, înce­pură a se însesina, atât de ajutorul primit, cât mai ales că s’au convins de­spre buna noastră credinţă... Nu ştiau cum să ne aajduiască“, până şi băiatu­lui i­ s’a deslegat limba. Noi nici n'am simţit, că le-am dat, car' ei au p'o lună poate, că se mulţu­mesc, sărmanii, să aibă mălaia ori pâne cât de neagră. Scriem aceasta nu din lăudăroşie, ci numai să arătăm ce uşor se poate ajuta Moţii! Şi nu e Român, cărui să nu i­ se dea prilej a dovedi drago­stea lui pentru aceşti fii oropsiţi al Mun­ţilor, a căror vieaţă întreagă e o dure­roasă pribegie. Munţii lor aur poartă, dar, el cerşesc din poartă 'n poartă. .. Ei bine, să facem cu toţii, ca el să nu mai simtă că cerşesc, ci că umblă printre fraţi, cari îşi îndeplinesc cea mai plăcută datorie uşurând soartea acestor fii ai Munţilor, cad la 1848-49 au luptat cu vitejie fără seamăn pen­tru mântuirea cinstei neamului româ­nesc. Să ne legătuim deci cu toţii, că unde numai vom întâlni Moţi, le vom întinde mână de ajutor, ca Iancu­ul mare cu atât mai liniştit să-i fie som­nul ce doarme, la Ţebea, sub goronul lui Horea. R. S. Tuturor prieteni­lor, abonenţilor şi cetitorilor noştri dorim AN NOU FERICIT. „TRIBUNA POPORULUI“ „Satele noastre.“ Cu plăcere am luat la cunoştinţă că în Pecica română a’a constituit co­mitetul de redactare a monografiei Pecichei, din domnii profesor Romul Ciorogariu, preoţii loan Bruţan şi Dr Demetriu Barbu, apoi învăţătorii loan Ardelean, Efrem Moldovan, loan Ro­­gia şi N. Hede­şan, împărţindu-se ma­terialul de prelucrat între d-nii sus­­numiţi, îndemnăm şi rugăm pe d-nii pre­oţi şi învăţătorii din alte comune a urma pilda bună, ca astfel cuvântul trup să se facă. „Satele noastre­ au să devină o comoară pentru istoria noastră na­ţională. Răsboiul buro-englez, învingerea Burilor—Rescoală con­tra Englezilor.—Perderile.—Ştim­ mai noui. Trupele de sub comanda căpitanului Viper cuprinzând oraşul­­ Coruman, au luat de la Englezi patru tunuri. Cu acest prilej 120 soldaţi şi 84 poli­ţişti au căzut în prinsoarea Burilor. Intre prisonieri este şi căpitanul Hil­liard şi soţia lui, precum şi repre­­sentantul englez în provincia Bed­u­­ana.* Din Capstadt se vesteşte că pe fie­care zi râscoala împotriva Englezilor se întinde în provincia Cap (engleză), însăşi capitala este la primejdie. Zi şi noapte pe străzile oraşului circulă soldaţi; posturile au fost întărite şi noaptea nimeni nu-i lă­sat să umble pe uliţă. * După socotelile ziarului „Chronicle“ (din Londra), Englezii au perdut până acum 6791 oameni, din cari prisonieri 2166. Intre cei morţi sunt 3 generali şi 60 oficeri. * Burii au sub arme 70.000 oameni. Muniţiuni au pe 5 ani, pe lângă aceea un Pretoria se lucrează zi şi noapte, turnân­­du se Îndeosebi multe ghiulele (gloanţe) pentru tunuri. Dar Englezii nu mai au ce să cheme sub arme, mai ales in provincia Cap, aşa că au scos la luptă până şi pe lucrătorii (negri) din minele de cărbuni , ba au adus până şi pe cafenii sălbatici, ceea­ ce a produs de altfel o sensaţie grozavă. Londra, 11 Ianuarie. Generalul Methuen s'a bolnăvit rău, aşa că în curând va trebui să se întoarcă în Eu­ropa. Amsterdam, 11 Ianuarie. Gazeta orangeză „Bloemfontein Expres* veste­şte, ca în armata engleză în ade­văr s’au petrecut mai multe res­­vretiri și confirmă știrea, că White în Ladysmith a osândit să fie îm­pușcați 40 de soldați englezi.

Next