Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1900 (Anul 4, nr. 1-121)
1900-01-01 / nr. 1
n cepe un nou period in istoria neamului omenesc, o lume nouă. Revoluţiunea in Francia face praf şi pulbere din lumea veche, cară pe ruinele acestei lumi geniul lui Napoleon organisează statul modern. In privinţa culturală revoluţiunea franceză era urmarea firească a raţionalismului filosofic din veacul al 18-lea. Nu se poate demonstra mai bine adevărul acesta, decăt prin impregiurarea, că revoluţionarii au decretat desfiinţarea lui Dumnezeu şi în locul Dumnezeului creştinesc au instituitraţiunea" ca dumnezeire. Revoluţiunea franceză aşadară a fost lupta lumei noue In contra lumei vechi. Ra Înainte de toate stabili In viaţa popoarelor europene ideile liberale democratice. Libertatea cetăţenilor In persoana lor şi In averea lor, egalitatea Înaintea legilor şi dreptul totalităţii cetăţenilor d a contribui la aducerea legilor, responsabilitatea acelora, cari execută legile şi independenţa justiţiei de alţi factori ai puterii de stat, acestea sunt principiile, cari constituesc liberalismul democratic. Aceste idei pătrunseră adânc in inimile oamenilor şi popoarele Europei in cursul veacului al XlX-lea şi-au mistuit partea mai mare a muncii lor politice in scopul acela, ca să schimbe viaţa statelor in Înţelesul acestor principii. Deodată cu liberalismul democratic tot din revoluţiunea franceză răsări şi a doua idee principală in desvoltarea istorică a omenirii In secolul al XIX-lea : ideia naţională. Mulţimea oamenilor prinse convingerea, că după cum o clasă de oameni nu este indreptăţită să stăpânească asupra altei clase de oameni, tot astfel o naţiune nu este indreptăţită să stăpânească asupra altei naţiuni, toate naţiunile trebue să fie egal îndreptăţite şi independente una de alta. Astfel în locul feudalismului revoluţiunea franceză produce un nou cheag pentru alcătuirea statelor. Acest cheag este ideia naţională, acea convingere, că cei de un sânge şi de o limbă atunci pot să trăiască mai fericiţi, dacă sunt grupaţi şi organisaţi în acelaşi stat. Astfel pe lângă inştiinţele de a da statelor organisaţiune liberal-democratică, istoria veacului al XIX- lea se mai caracterisează şi prin tendinţa diferitelor naţionalităţi de a se organisa independent. Principiul naţional a unit Italia, a adus la glorie străveche Imperiul German, a unit principatele româneşti intr’un regat puternic şi Înfloritor. Tot ideia naţională a produs chestiunea orientală, a creat chestiunea Irlandei, care cere autonomie naţională dela puternicul imperiu al Angliei, a desvoltat in sfârşit chestiunea naţionalităţilor din Austro Ungaria. Dar, mai presus de toate progresul uimitor in cele culturale este nota caracteristică a veacului acum trecut. Ideile isvorâte din revoluţiunea franceză devin motorul unui nou şi puternic avânt cultural pe care scurt îl numim „cultura veacului al XIX-lea“. Mişcările liberale şi naţionale ale popoarelor produc o mulţime de scriitori, poeţi şi presatori, cari luptă cu puterea condeiului pentru lumea nouă. Francezul Beranger, italienii Manzoli şi Silvio Pellico, englezul Lord Byron sunt luceferii acestei mişcări literare. Dar fiecare popor îşi are poeţii sâi democraţi şi liberali. Pe unguri li însufleţeşte Berzsenyi, Vörösmarty, mai apoi Petőfi, pe Români Andreiu Murâşianu, Bolintineanu şi mai mult decât toţi, Vasilie Alexandri. Dar avântul literar nu se mărgineşte numai la propagareaa ideilor liberale şi naţionale. Cătuşele feudalismului au căzut şi massele mari ale popoarelor Intră In concurenţa liberă a puterilor individuale. Şcolile se umplură şi din mulţimea imensă a şcolarilor iese o pleiadă Întreagă de poeţi, savanţi, scriitori de tot felul. Materialismul enciclopediştilor francezi atrase privirile cercetătorilor iarăşi asupra naturii şi Începe seria invenţiunilor epocale. James Watt (f 1819) inventează maşina cu vapor, pe basa acestei invenţiuni americanul Fulton construeşte corabia cu vapor, englezul Stephenson aplică maşina cu vapor pentru comunicaţiunea pe uscat şi astfel se Introduce In lume drumul de fier, care a fost aplicat In Europa centrală mai întâia prin anii 1840. Alţii inventează telegraful,eară cătră sftrşitul veacului genialul american Edison devine părintele unei serii Întregi de invenţiuni folositoare (telephon, phonograf ş. a.). Aceste invenţiuni schimbă aproape cu desâvîrşire felul de viaţă a oamenilor, prin ele popoarele se apropie şi istoria omenirii primeşte un caracter tot mai general, deosebirile dintre neamuri încep să dispară. Astfel literatura şi cultura ajunse in veacul al XlX-lea aproape la toate popoarele la o desvoltare uimitoare. Revoluţiunea franceză produsese Insă şi pe terenul economiei naţionale idei, cari in curând schimbară sistemul economic domnitor până atunci. Adam Smith convinge lumea, că basa vieţii economice a unui popor nu este nici banul şi nici pământul, ci munca, cară condiţiunea de căpetenie a prosperării economice este libertatea, concurenţa liberă. De fapt, concurenţa liberă nu cele economice, ajutată de invenţiunile uimitoare, a produs un avânt economic nemaipomenit în istorie. Dar pe lângă avantagiile mari această şcoală liberală nu ale economiei a produs şi unele rele Înspăimântătoare. Locul industriei mici d luă industria mare, fabricile, şi din miile de oameni, cari mai ’nainte îşi câştigau pânea prin munca lor independentă, acum se făcură lucrători salariaţi, un fel de noi iobagi, cari o parte din roadele muncii lor o dau acelora, cari îl angajează pentru muncă. Lucrătorii sunt exploataţi de stăpânii lor, ei cer îmbunătăţirea sorţii lor şi mişcarea lor în direcţiunea aceasta a produs cestiunea lucrătorilor. Pentru ca să se delăture acest râu, unii pretind, ca să înceteze separarea capitalului de muncă, mijloacele de producţiune, adecă capitalul şi pământul, să fie avere comună a producătorilor, deci nu ale singuraticilor, ci ale societăţii Mişcările politice in direcţiunea aceasta constitue cestiunea socială sau socialismul, care este una dintre notele cele mai caracteristice ale veacului al XIX lea. Dar intreg acest avânt imens al neamului omenesc, pe care l’a desvoltat secolul acum trecut, se distinge cu deosebire prin o notă comună Nota A ceasta comună a vieţii omeneşti din veacul al XlX lea este materialismul. Omenimea In veacul acum trecut s’a Îmbătat de gândul, că prin desvoltarea imensă a cunoştinţelor, prin invenţiunile nemaipomenite, devenind stăpână pesteputerile materiei, prin slugirea acestor puteri va ajunge la deplină fericire pământească. Toată lumea Începu a se nisni numai spre adunarea de comori materiale. Cei tari exploatează pe cei slabi, cei bogaţi pe cei săraci. Statele mai mari Încep adevărată goană după pământuri neocupate încă de popoare civilisate. Cu deosebire Anglia ia egemonia mărilor şi o face stăpână peste comerciul universal. In anul 1877 regina Angliei se proclamă Împărăteasă a Indiilor şi tocmai la sftrşitul veacului pofta aceasta nesăţioasă după comori pământeşti Împinse pe Englezi la scârbosul resbelin contra Burilor din Africade Sud. Nu lipsesc însă nici semnele decepţiunii In cestiunea aceasta a materialismului. In straturile mai luminate ale popoarelor tncepe deja a se manifesta tot mai vădit o tendenţă pentru întoarcerea la bunurile neperitoare, ce le oferă credinţa religioasă şi ochiul scrutător află chiar şi In literatură şi In artă semnele aceleiaşi shimbări. Este deci clar, că datoria istorică a veacului In care Intrăm va fi, să afle chipul constituţionalismului cu adevărat liberal şi democratic, să ducă la învingere deplină ideia naţională, să afle modul organisaţiunii sociale pe temeiul muncii, ca principiu economic şi să aducă în armonie desvoltarea materială şi culturală a omenirii cu simţul religios vecinic neperitor şi singurul, care ne dă chezăşia unei adevărate fericiri pe pământ. După cum Burii cel puţini înving pe Englezii cei mulţi şi puternici, tot astfel gândul mai bun va Învinge şi materialismul cras al veacului al XlX-lea. Să dea norocul popoarelor, ca această schimbare să distingă veacul In care Intrăm. vg. Teodor Burdan, când, de adv. în Arad ..............................1 cor. Moise Babescu, preot Fenlak2 Eugen Pogovici, funcț la Victoria, Arad....................2 îl Georg Boamien , Arad2 91 Dr. S. C. Pop, adv. Arad3 11 George Popomei, cassar la Victoria Arad....................1 19 Axente Secula, funcţ.la Victoria, Arad....................2 11 Petru Minişan, funcţ. la Victoria Arad....................1 99 Îndemnăm pe toţi prietinii ■ă urmeze exemplul dat de dl Dr. N. Oncu, dând banii pentru an lucra naţional ce rămâne, care nu pe forme goale, din care numai statul câştigă. »9 Pentru Casa Naţională Aradană. Felicitările de Anul Nou ’şi-le au mai resenmperat următorii domni, cari au dat pentru Casa Naţională din Arad. loan Bulboacă, propr. Ovula 5 cor. Florea Bozgan, adv. Caransebeş 5 11 Un Român .... . . a 19 R. Ciorogar .... . . 3 • Sava Raicu .... . . 3* I)I. I. Suciu . . . . . 3 19 Dr. Sever Ispravnic . . . 3 19 PENTRU MOŢI. Am întâlnit erl în oraş doul Moţi. Tonul flăcău, altul băieţel ca de vre-o 10 ani. Amândoi fraţi, din Scărişoara, amândoi rupţi de oboseală şi foame, fără un ban în pungă, fără merinde în troiţă şi rău îmbrăcaţi, că pe frigul ce s'a lăsat, numai umbletul necurmat îi păzeşte să nu înghiefe. Ear „căutarea", îmi spuneau, merge slab... Nu se plângeau însă. Aşa au crescut, în sărăcie. Le-am spus că prin fel se scrie mult despre el. Cel mai mic nu prea înţelegea, că nu ştia carte, n’a vizat încă foaie. Cel mare asculta oarecum mirat, mai ales când i-am vorbit despre îndemnul Uncheaşului şi a elevului său (părintele Muntean din Covăsinţ) ca fiecare Român să-’şi ţină de datorie să ajute pe Moţi şi să-’i găzduiască... „Că bine ar fiu zise flăcăul, tot neîncrezitor însă. Credea că vorbesc aşa ,în taină*. Am ajuns într'asta în faţa redacţiei, l-am oprit şi cum în redacţie erau câţiva prieteni, am făcut o mică colectă. Când li-am dat banii, tot „libre*, începură a se însesina, atât de ajutorul primit, cât mai ales că s’au convins despre buna noastră credinţă... Nu ştiau cum să ne aajduiască“, până şi băiatului i s’a deslegat limba. Noi nici n'am simţit, că le-am dat, car' ei au p'o lună poate, că se mulţumesc, sărmanii, să aibă mălaia ori pâne cât de neagră. Scriem aceasta nu din lăudăroşie, ci numai să arătăm ce uşor se poate ajuta Moţii! Şi nu e Român, cărui să nu i se dea prilej a dovedi dragostea lui pentru aceşti fii oropsiţi al Munţilor, a căror vieaţă întreagă e o dureroasă pribegie. Munţii lor aur poartă, dar, el cerşesc din poartă 'n poartă. .. Ei bine, să facem cu toţii, ca el să nu mai simtă că cerşesc, ci că umblă printre fraţi, cari îşi îndeplinesc cea mai plăcută datorie uşurând soartea acestor fii ai Munţilor, cad la 1848-49 au luptat cu vitejie fără seamăn pentru mântuirea cinstei neamului românesc. Să ne legătuim deci cu toţii, că unde numai vom întâlni Moţi, le vom întinde mână de ajutor, ca Iancuul mare cu atât mai liniştit să-i fie somnul ce doarme, la Ţebea, sub goronul lui Horea. R. S. Tuturor prietenilor, abonenţilor şi cetitorilor noştri dorim AN NOU FERICIT. „TRIBUNA POPORULUI“ „Satele noastre.“ Cu plăcere am luat la cunoştinţă că în Pecica română a’a constituit comitetul de redactare a monografiei Pecichei, din domnii profesor Romul Ciorogariu, preoţii loan Bruţan şi Dr Demetriu Barbu, apoi învăţătorii loan Ardelean, Efrem Moldovan, loan Rogia şi N. Hedeşan, împărţindu-se materialul de prelucrat între d-nii susnumiţi, îndemnăm şi rugăm pe d-nii preoţi şi învăţătorii din alte comune a urma pilda bună, ca astfel cuvântul trup să se facă. „Satele noastre au să devină o comoară pentru istoria noastră naţională. Răsboiul buro-englez, învingerea Burilor—Rescoală contra Englezilor.—Perderile.—Ştim mai noui. Trupele de sub comanda căpitanului Viper cuprinzând oraşul Coruman, au luat de la Englezi patru tunuri. Cu acest prilej 120 soldaţi şi 84 poliţişti au căzut în prinsoarea Burilor. Intre prisonieri este şi căpitanul Hilliard şi soţia lui, precum şi representantul englez în provincia Beduana.* Din Capstadt se vesteşte că pe fiecare zi râscoala împotriva Englezilor se întinde în provincia Cap (engleză), însăşi capitala este la primejdie. Zi şi noapte pe străzile oraşului circulă soldaţi; posturile au fost întărite şi noaptea nimeni nu-i lăsat să umble pe uliţă. * După socotelile ziarului „Chronicle“ (din Londra), Englezii au perdut până acum 6791 oameni, din cari prisonieri 2166. Intre cei morţi sunt 3 generali şi 60 oficeri. * Burii au sub arme 70.000 oameni. Muniţiuni au pe 5 ani, pe lângă aceea un Pretoria se lucrează zi şi noapte, turnându se Îndeosebi multe ghiulele (gloanţe) pentru tunuri. Dar Englezii nu mai au ce să cheme sub arme, mai ales in provincia Cap, aşa că au scos la luptă până şi pe lucrătorii (negri) din minele de cărbuni , ba au adus până şi pe cafenii sălbatici, ceea ce a produs de altfel o sensaţie grozavă. Londra, 11 Ianuarie. Generalul Methuen s'a bolnăvit rău, aşa că în curând va trebui să se întoarcă în Europa. Amsterdam, 11 Ianuarie. Gazeta orangeză „Bloemfontein Expres* vesteşte, ca în armata engleză în adevăr s’au petrecut mai multe resvretiri și confirmă știrea, că White în Ladysmith a osândit să fie împușcați 40 de soldați englezi.