Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1900 (Anul 4, nr. 122-242)
1900-07-01 / nr. 122
2 invitare la abonament Deschidem prin aceasta abonament pe al doilea semestru la „TRIBUNA POPORULUI“ Cu condiţiunile de abonament, însemnate şi în fruntea foii, cari sunt cele următoare: In Monarchie: Pentru România şi străinătate: Pe un an.............................frână 40.— MIMERIT DE DUMINECA '4 pot fi abonați deosebit, ca foaie pentru popor, cu cor. 4 pe an, având o întindere de 8 pagine, cele 4 pagine ale foii de zi, plus un adaus poporal de 4 pagine. Domnii abonenți sunt rugaţi a grăbi cu reînoirea abonamentelor pentru regulata expedare a foii. Abonamentele se fac prin mandate poştale şi anumit pentru un timp, care începe cu prima şi se termină cu ultima lunei. Este în interesul dlor abonenţi, ca adresele să fie însemnate cât se poate de corect şi logicii. Domnii abonenţi vechi sunt rugaţi a lipi pe mandatul poştal adresa tipărită de la fâşiile, în cari li s-a trimis „Tribuna Poporului“ până acum. Administraţia „TRIBUNEI POPORULUI“. Pe un an .............................Col. 20.— Pe Vs an.....................................10 — Pe Vs an..................................... 6.— Pe o lună.................................... 3.— Din Bucovina. Se pare că răui-a cântat cucul vestitului ,Timpul* de curând zămislit. Isgonit din toate casele române cinstite, al treilea număr vrea să apară malnaţional*. Se discută preferarea facutăţii teologice cu privire la alegerea rectorului Universităţii. In alt loc se dă un raport, despre rntenisarea succesivă a şcoalei comunale din Mihalcea. Conceptul raportului ar fi acceptabil, dacă n’ar fi Împreunat cu nişte reflexiuni confuse, lipsite de sens şi de logică. Reflexiunile aceste nenorocite trădează opera unul tont ce se opinteşte să apară savant, producând In fine numai o neghiobie gogonată. In urmă, ca să se insinue, poate astfel, încearcă a ataca pe păcătosul Arcadie. De Bourguignon, Tumlirz etc. etc. nu e nicăiri vorba. Ceea ce agită cercurile române Insă este denunţarea societăţii academice „Junimea* din partea strînsurel din giurulTimpului*, care voeşte să se răsbune In acest mod contra academicilor, cari au răspuns reptila, ce voise să se Insinue cu de-a sila. Nici nu se poate aştepta alta de la detectivii lui Bourguignon. Disparve toate societăţile române din ţeară. Românii naţionalişti oneşti nu se vor demite la detestabilul rol de lachei al unui Bourguignon. Junimenii vor trage consecinţele lor din această denunţare şi vor cere socoteala. Mai notăm, că Dr. Florei Lupu, spiritul acestei întreprinderi de gheşeft, are neobrăzarea de a nega cooperarea, anunţând numai un fel de simpatie platonică pentru felul lui Bourguigon. Hazliu de tot! Reuniunea învăţătorilor. Şedinţa 1. Anuarea generală a reuniunei învăţătorilor noştri, întrunită ieri aici în Arad, a ost cercetată de un mare număr de învăţători şi învăţătoare, precum şi de mulţi oaspeţi aleşi. Bala Seminarului de altădată a fost prea mica. Dovada aceasta, cât de mult. Interesează învăţătorii noştri de soartea reuniunii şi prin ea de însăşi soartea învăţământului elementar pus în mânile lor. Dimineaţa pe la 9 oare pe dinaintea bisericiei catedrale circulau la grupe numeroase învăţlători, aşteptând începerea serviciului divin, la care au participat In corpore. De la biserică merg la Seminar, unde preşedintele Teodor Contea dispune a seveti lista membrilor, după care s’a constat că aproape toţi învăţătorii sunt presanţi, afară de cel prea Indlepsitaţi şi unii can ’şi au cerut sense, parte fiind bolnavi, parte reţinuţi pentru sărbătoarea zilei. Din listă s’a mai constatat, că unii membri la decursul anului s’au mutat la cele eterne, pentru perderea cărora reuniunea îai exprimă condolenţa prin sculare zicându un jalnic „D-zeu să’l ierte ! Să ceteşte apoi actul sosit, de la reuniunea soră din Caransebeş, prin care se face cunoscut reuniunii că pentru adunarea presentă a trmis din sinul său trei delegaţi: loan Marcu Iosif Velceau şi Quo ge Jian cari s’o represents, ce adunarea generală cu vină plăcere ia la cunoştinţă. După acestea preşedintele Teodor Ceontea coteşte frumosul şi instructivul său cuvânt presidial, primit de adunare cu însufleţite urări de .să trăiască*, şi viforoase aplause, după cari membrul Alexiu Doboş (Siria), propune iar adunarea primeşte trecerea cuvântului presidial la protocol. Vicepreşedintele Nicolaa Ştefu salută, în numele reuniunii, atât delegaţiunea reuniunei Caransebaşene, cât şi pe toţi oaspeţii cari au onorat cu prazenţa lor adunarea Învăţătorilor. Dintre oaspeţi a distins unaosebi pe Prea C. Sa Domnul Aug. Hamsea archimandrit şi director seminarial şi dl Ştefan Antonescu, marele părtinitor al reuniunilor învăţătoreşti, precum şi pe subinspectorul regesc dl Alexandru Baloh. Din frumoasa cunună de oaspeţi mai notăm :* Domnii: Georgiu Papp, prof. gimn. ; Georgiu Purcariu, contabil consistorial; N. Margineanu, prof.; I. R. Şinanu, publicist; Iancu Ştefanuţ, secret, contat. ; Dr. Silviu Suciu, ieromonach; loan Luca, jude în pens. etc. Să ridică apoi dl loan Marcu, neobositul secretar general al reni. din Caransebeş, şi mulţumind ovaţiunilor făcute delegaţilor lor arată, cu frumoase cunoştinţe de causă, însemnătatea reuniunilor învăţătoreşti, şi necesitatea de a trăi acestea în strânsă legătură unele cu alte, căci numai aşa se pot promova adevăratele interese ale culturei comune. Incheiând cu frumoasele cuvinte: ,Am venit fraţii la fraţi“, îşi exprimă dorinţa de a ne vedea pe toţi cât de curând intru noi un congres didactic. Adunarea îl aclamă din nou. Urmează apoi , Raportul generl al comitetului central, şi al casierului şi bibliotecarului cari, aceste din urmă se transpun spre censurare amănunţită respectivelor comisiuni, în cari s’au denumit să lucreze membrî: Protasiu Divulescu, Paul Duma, Iosif Tisu, Solomon Giurcoane, Dinu Micu, Paul Stana, Damaschin Medrea, Iulia Plaşa, Petru Perva, Romul Popovici şi Ioan A. Muntean. Fiind terminată programa şe deţei prime, presidiul înainte de ridicare, dă cuvântul dlui Ştefan Antonescu, care s’a insinuat cu o propunere pentru această şedinţă. Dl Antonescu la rîndul său, după o introducere ilustrată cu exemple, atât din gazetele române şi străine, cât mai ales din vieaţa de toate zilele a poporului nostru, presintă propunerea în seria în care se constată că unul din scăderile poporului respective a ţerancelor noaste este: totala necunoştinţă în cultivarea raţională a legumelor şi a grădinei peste tot, dar de aici provine o parte însemnată a sărăciei ţăranilor noştri. Domnul Antonescu a ispitit cu de-amănuntul causa pe la ţărancele noastre de la sate, şi a aflat, că nu atât din ele, cât mai virtos din totala neştiinţă provine neglijarea grădinelor poporului nostru, cari in adevăr, mai pretutindenea sunt piice cu buruieni, brusturi, cucută etc. In loc de a fi plantate cu zarzavaturi atât de trebuincioase peste tot anul. Dnul Antonescu crede că acest rău s’ar pute delătura, dacă învățătorii s’ar interesa cu mai mult zel de acest ram al economiei ţăranului nostru, dându-i sfaturi şi poveţe practice la cultivarea legumelor. Iar pentru ca şi învăţătorii să poate fi binepricepuţi în ale legumăntului, propune reanumei a lua însăşi causa în mână şi a e scrie un concurs cu premiu pentru compunerea unei broşura, scrise pe înţelesul ţăranilor, şi pe lângă un preţ bogatei, de cel mult 20—25 fitere, lăţită printre ţăranii noştri. Spre acest scop d-sa ofere reuniune! un premiu în bani gata de 50 (cinci zeci) coloane. — Reuniunea primeşte cu bucurie propunerea dlui Antonescu, car’ pentru premiul oferit li dă laudă şi mulţumită protocolară, între aclaraări şi aplause. Propunerea se predă spre studiarea oprniniste unei comisiuni de 5: Petru Vancu, Alexiu Doboş, Paui Stana, loan Volintir şi Porfiriu Popescu . După ce mai face şi Iuliu Grofşorean o propunere, că adecă în comisia pentru socoţl să lucreze şi toţi casaanii despărţămintelor, prezidiul ridică şedinţe, anunţând a II-a pe după amiazi la 4 ore. De aici învăţătorii s’au dus la prânz unii labanchetul* arangeat în restaurantul fraţilor ,Kass“, car’ aiţil (cea mai mare pare la restaurantul hotelului .Vas , unde' au şi fost cei mulţi Incit'vcîirsiţi. Sasia apoi s’au întâlnit aici cu toţii la etică comună (Va urma.) Românii de line îşi ştiu datoria şi îşi cunosc interesele mari şi sfinte iu mult mai bine de cât să se lase împinşi în curtea viclenii. Au uitat pe Dumnezeu! In luna August se împlinesc 900 de ani de când Maghiarii, ajunşi să se aşeze în vechia Dacie, s’au încreştinat, devenind astfel In stare de a-şi asigura o existenţă mal trainică decât înaintaşii lor năvălitori asiatici, sub scutul sfintei cruci. Sa împlinesc nouă sute dasa, de atunci, şi strănepoţii Si cui Ştefan, întâiul rege al Ungariei, parca nu mai vor să ştie că crucea i-a mântuit, cum se vede dinComunicatul intim, circular ce face în această privinţă ministerul de interne representanţilor săi din comitate, din care extragem următoarele : ....Ungaria oficială nu poate lua parte la aceste serbări. „ .. .pentru că preoţimea catolică, care are o mare autoritate, a negligent de a învita oficial la serbări pe cele doue case ale legisla ■ turei. .... Jubileul de 900 ani al creştinismului în patria noastră e curat şi exclusiv de un caracter bisericesc . Iată unde a dus pa Maghiari ovrersarea patriotismului! Şi nu ’şi dau oare seamă atotputernicii de azi, că cel ce pierde credinţa, pierdese va ? Răsboiul din China. Afacerile din China au ajuns azi la un stadiu ne maipomenit. Omorurile politice se întrec unele pe altele. Principele Tuan, nou imperat, Usurpator al tronului chinez, ’şi a găsit şi el dujmanii; cea dintâiu încercare de a-’l ucide s’a făcut, de astă-dată însă fara succes. Pe scurt: viaţa oamenilor, fără deosebire de rang şi neam, în ţeara Chinezilor atârna de-un fir de aţă. Faţă de aceste veşti, zi cu zi sosesc ştiri şi declaraţii diplomatice care de care mai viclene, cari cearcă să justifice cu orice preţ procedura Chinei oficiale. Chinezii acasă şi azi, că străinii sunt tâlhari, că el atacă lumea pacinică din ţeară etc., dar veştile înfiorătoare despre baia de sânge creştin din Peking, caută acum să le desmintă şi să le paraliseze prin ştirea, că străinilor din Peking nu li s’a făcut nici un rău, deşi toată lumea le întreabă, dacă mai e azi acolo vr’un suflet de creştin în viaţă? Alte ştiri de însemnătate nu sunt; toate se petrec în taină, fără ca lumea să poată fi exact informată despre cursul adevărat al evenimentelor. Din știrile mai noua înregistrăm următoarele : Londra, 12 Iulie. Generalul Jung- Lu a însărcinat pe adjutantul seu, să omoare pe usurpatorul de tron Tuan. Adjutantul s’a şi furişat peste noapte în cortul acestuia, dar el s’a trezit la timp şi a dezarmat pe atentator şi după câteva minute l-a decapitat înaintea cortului în chipul cel mai crud, dar capul ’i l’a trimis generalului Jung-Lu. Zbirul ,Daily Express, cu data de 6 i. c. n. are ştirea din Tiencin. Azi generalul armatei chineze, după o luptă de 6 oare, a recucerit iarăși arsenalul de la estul Tiencinului și a pricinuit mari perderi trupelor străine. Comandantul armatei japoneze a cerut ajutor grabnic. Londra, 12 Iulie. Lui , limesa ’i se raportează din Shanghai cu data de erl. Dela Nin-Ciuang la 12 miluri spre est se află 40.000 soldaţi din Mandsuria. In 7. c. o mică trupă rusească s’a întâlnit cu el şi s’a produs o luptă vehementă, despre al cărei sflrşit nu se dau amănunte. Străinii din Nin-Ciuang au fost luaţi în scut pe vasul rusesc. Londra, 12 iuliu. „Daily Mail“ raportează din Shanghai cu data de erl. Li Hung Ciang a primit azi un ordin împarătesc, în care e provocat să plece imediat la Peking. Generalul Juansikal, se zice, a primit de la Peking ştiri despre duşmăniri strajnice între capii diferitelor partide chineze. Se confirmă ştirea despre decapitarea oficerului trimis de generalul Jung Lu pentru uciderea prinţului. Secretarul privat al împăratului, profesorul universitar din Peking, Sahianai, a fost ucis de Boxeri împreună cu toată familia şi cu încă alţi 60 de oameni. Cu data de 11 Iulie se telegrafează din Shaghai. Din sorginte chineză se anunţă, că strilinul din Peking până în 5 Iulie se aflau în vieaţă şi că situaţia lor nu e tocmai desperată. Londra, 12 Iulie. .Daily Express* publică din Shanghai următoarea ştire: Prinţul Tuan a declarat, că va face tot ce şi poate, ca să scutească pe ambasadorii râmaşi încă în vieaţă. Dacă însă aceasta nui-ar succede, China oficială nu poate fi făcută responsabilă de cele ce se întâmplă, fiindcă mânia Chinezilor creşte în raport cu sporirea de trupe străine, cari nimicesc ţeara şi ucid poporațiunea chirilă. Acest decret publicat este iscălit — spune numita foaie — de numele împăratul Tun.