Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1900 (Anul 4, nr. 122-242)

1900-07-01 / nr. 122

2 invitare la abonament Deschidem prin aceasta abonament pe al doilea semestru la „TRIBUNA POPORULUI“ Cu condiţiunile de abonament, în­semnate şi în fruntea foii, cari sunt cele următoare: In Monarchie: Pentru România şi străinătate: Pe un an.............................frână 40.— MIMERIT DE DUMINECA '4 pot fi abonați deosebit, ca foaie pentru popor, cu cor. 4 pe an, având o în­tindere de 8 pagine, cele 4 pagine ale foii de zi, plus un adaus poporal de 4 pagine. Domnii abonenți sunt rugaţi a grăbi cu reînoirea abonamente­lor pentru regulata expedare a foii. Abonamentele se fac prin mandate poştale şi anumit pentru un timp, care începe cu prima şi se termină cu ultima lunei. Este în interesul dlor abo­nenţi, ca adresele să fie însem­nate cât se poate de corect şi lo­gicii. Domnii abonenţi vechi sunt rugaţi a lipi pe mandatul poştal adresa tipărită de la fâşiile, în cari li­ s-a trimis „Tribuna Poporului“ până acum. Administraţia „TRIBUNEI POPORULUI“. Pe un an .............................Col. 20.— Pe Vs an.....................................10 — Pe Vs an..................................... 6.— Pe o lună.................................... 3.—­ ­ Din Bucovina. Se pare că rău­­i-a cântat cucul vestitului ,Timpul* de curând zămislit. Isgonit din toate casele române cinstite, al treilea număr vrea să apară mal­­naţional*. Se discută preferarea facutăţii teologice cu privire la alegerea rectorului Uni­versităţii. In alt loc se dă un raport, despre rntenisarea succesivă a şcoalei comunale din Mihalcea. Conceptul ra­portului ar fi acceptabil, dacă n’ar fi Îm­preunat cu nişte reflexiuni confuse, lipsite de sens şi de logică. Reflexiunile aceste nenorocite trădează opera unul tont ce se opinteşte să apară savant, producând In fine numai o neghiobie gogonată. In urmă, ca să se insinue, poate astfel, încearcă a ataca pe păcătosul Arcadie. De Bourguignon, Tumlirz etc. etc. nu e nicăiri vorba. Ceea ce agită cercurile române Insă este denunţarea societăţii academice „Junimea* din partea strînsurel din giurul­­Timpului*, care voeşte să se răsbune In acest mod contra academicilor, cari au răspuns reptila, ce voise să se In­sinue cu de-a sila. Nici nu se poate aştepta alta de la detectivii lui Bourguignon. Di­­sparve toate societăţile române din ţeară. Românii naţionalişti oneşti nu se vor de­mite la detestabilul rol de lachei al unui Bourguignon. Junimenii vor trage consecinţele lor din această denunţare şi vor cere soco­teala. Mai notăm, că Dr. Florei Lupu, spiritul acestei întreprinderi de gheşeft, are neobrăzarea de a nega cooperarea, anunţând numai un fel de simpatie pla­tonică pentru felul lui Bourguigon. Hazliu de tot! Reuniunea învăţătorilor. Şedinţa 1. A­nuarea generală a reuniunei învăţă­torilor noştri, întrunită ieri aici în Arad, a ost cercetată de un mare număr de în­­văţători şi învăţătoare, precum şi de mulţi oaspeţi aleşi. Bala Seminarului de altă­dată a fost prea mica. Dovada aceasta, cât de mul­t. Interesează învăţătorii noştri de soartea reuniunii şi prin ea de însăşi soartea învăţământului elementar pus în mânile lor. Dimineaţa pe la 9 oare pe dinaintea bisericiei catedrale circulau la grupe nu­meroase învăţlători, aşteptând începerea serviciului divin, la care au participat In corpore. De la biserică merg la Seminar, unde preşedintele Teodor Contea dispune a se­veti lista membrilor, după care s’a constat că aproape toţi învăţătorii sunt presanţi, afară de cel prea Indlepsitaţi şi unii can ’şi au cerut sense, parte fiind bolnavi, parte reţinuţi pentru sărbătoarea zilei. Din listă s’a mai constatat, că unii membri la decursul anului s’au mutat la cele eterne, pentru perderea cărora reuni­unea îai exprimă condolenţa prin sculare zicându un jalnic „D-zeu să’l ierte ! Să ceteşte apoi actul sosit, de la reuniunea soră din Caransebeş, prin care se face cunoscut reuniunii că pentru adunarea presentă a trmis din sinul său trei dele­gaţi: loan Marcu Iosif Velceau şi Quo ge Jian cari s’o represents, ce adunarea generală cu vină plăcere ia la cunoştinţă. După acestea preşedintele Teodor Ceon­­tea coteşte frumosul şi instructivul său cu­vânt presidial, primit de adunare cu însufle­ţite urări de .să trăiască*, şi viforoase ap­­lause, după cari membrul Alexiu Doboş (­Siria), propune iar adunarea primeşte tre­cerea cuvântului presidial la protocol. Vicepreşedintele Nicolaa Ştefu salută, în numele reuniunii, atât delegaţiunea re­­uniunei Caransebaşene, cât şi pe toţi oas­peţii cari au onorat cu prazenţa lor adun­ar­ea Învăţătorilor. Dintre oaspeţi a distins un­­ao­sebi pe Prea C. Sa Domnul Aug. Hamsea ar­­chimandrit şi director seminarial şi dl Ştefan Antonescu, marele părtinitor al reuniunilor învăţătoreşti, precum şi pe subinspectorul regesc dl Alexandru Baloh. Din frumoasa cunună de oaspeţi mai notăm :* Domnii: Georgiu Papp, prof. gimn. ; Georgiu Purcariu, contabil consisto­rial; N. Margineanu, prof.; I. R. Şinanu, publicist; Iancu Ştefanuţ, secret, contat. ; Dr. Silviu Suciu, ieromonach; loan Luca, jude în pens. etc. Să ridică apoi dl loan Marcu, neobo­situl secretar general al reni. din Caranse­beş, şi mulţumind ovaţiunilor făcute dele­gaţilor lor arată, cu frumoase cunoştinţe de causă, însemnătatea reuniunilor învăţăto­reşti, şi necesitatea de a trăi acestea în strânsă legătură unele cu alte, căci numai aşa se pot promova adevăratele interese ale culturei comune. Incheiând cu frumoasele cuvinte: ,Am­ venit fraţi­i la fraţi“, îşi exprimă dorinţa de a ne vedea pe toţi cât de curând intru n­oi un congres didactic. Adunarea îl aclamă din nou. Urmează apoi , Raportul generl al comitetului central, şi al casierului şi biblio­tecarului cari, aceste din urmă se transpun spre censurare amănunţită respectivelor co­misiuni, în cari s’au denumit să lucreze membrî: Protasiu Divulescu, Paul Duma, Iosif Tisu, Solomon Giurcoane, Dinu Micu, Paul Stana, Damaschin Medrea, Iulia Plaşa, Petru Perva, Romul Popovici şi Ioan A. Muntean. Fiind terminată programa şe d­eţei prime, presidiul înainte de ridicare, dă cu­vântul dlui Ştefan Antonescu, care s’a insi­nuat cu o propunere pentru această şedinţă. Dl Antonescu la rîndul său, după o intro­ducere i­lustrată cu exemple, atât din gaze­tele române şi străine, cât mai ales din vieaţa de toate zilele a poporului no­stru, presintă propunerea în seria în care se constată că unul din scăderile poporului respective a ţerancelor noaste este: totala necunoştinţă în cultivarea raţională a legu­melor şi a grădinei peste tot, dar de aici provine o parte însemnată a sărăciei ţăra­nilor noştri. Domnul Antonescu­ a ispitit cu de-amănuntul causa pe la ţărancele noa­stre de la sate, şi a aflat, că nu atât din ele, cât mai virtos din totala neştiinţă pro­vine neglijarea grădinelor poporului nostru, cari in adevăr, mai pretutindenea sunt piice cu buruieni, brusturi, cucută etc. In loc de a fi plantate cu zarzavaturi atât de trebuincioase peste tot anul. Dnul Antonescu crede că acest rău s’ar pute delătura, dacă învățătorii s’ar interesa cu mai mult zel de acest ram al eco­nomiei ţăranului nostru, dându-i sfaturi şi poveţe practice la cultivarea legumelor. Iar pentru ca şi învăţătorii să poate fi binepri­cepuţi în ale legumăntului, propune reanu­­mei a lua însăşi causa în mână şi a e scrie un concurs cu premiu pentru compunerea unei broşura, scrise pe înţelesul ţăranilor, şi pe lângă un preţ bogatei, de cel mult 20—25 fitere, lăţită printre ţăranii noştri. Spre acest scop d-sa ofere reuniune! un premiu în bani gata de 50 (cinci zeci) co­loane. — Reuniunea primeşte cu bucurie propunerea dlui Antones­cu, car’ pentru pre­miul oferit li dă laudă şi mulţumită proto­colară, între aclaraări şi aplause. Propunerea se predă spre studiare­a oprniniste unei comisiuni de 5: Petru Vancu, Alexiu Doboş, Paui Stana, loan Volintir şi Porfiriu Popescu . După ce mai face şi Iuliu Grofşorean o propunere, că adecă în comisia pentru socoţl să lucreze şi toţi cas­aanii despărţămintelor, prezidiul ridică şe­dinţe, anunţând a II-a pe după amiazi la 4 ore. De aici învăţătorii s’au dus la prânz unii la­­banchetul* arangeat în restauran­tul fraţilor ,Kass“, car’ aiţil (cea mai mare par­e­ la restaurantul hotelului .Vas , unde' au şi fost cei mulţi Incit'vcîirsiţi. Sasia apoi s’au întâlnit aici cu toţii la etică comună (Va urma.) Românii de line îşi ştiu datoria şi îşi cunosc interesele mari şi sfinte iu mult mai bine de cât să se lase împinşi în curtea viclenii­. Au uitat pe Dumnezeu! In luna August se împlinesc 900 de ani de când Maghiarii, ajunşi să se aşeze în vechia Dacie, s’au încreştinat, devenind astfel In stare de a-şi asigura o existenţă mal trainică decât înaintaşii lor năvălitori asiatici,­­ sub scutul sfintei cruci. Sa împlinesc nouă sute da­sa, de atunci, şi strănepoţii Si cui­­ Ştefan, întâiul rege al Ungariei, parca nu mai vor să ştie că crucea i-a mântuit, cum se vede din­­Comu­nicatul intim, circular ce face în această pri­vinţă ministerul de interne representanţilor săi din comitate, din care extragem urmă­toarele : ....Ungaria oficială nu poate lua parte la aceste serbări. „ .. .pentru­ că preoţimea catolică, care are o mare autoritate, a negligent de a învita oficial la serbări pe cele doue case ale legisla ■ turei. .... Jubileul de 900 ani al creştinismu­lui în patria noastră e curat şi exclusiv de un caracter bisericesc . Iată unde a dus pa Maghiari ovrer­­sarea patriotismului! Şi nu ’şi dau oare seamă atotputerni­cii de azi, că cel ce pierde credinţa, pier­­dese va ? Răsboiul din China. Afacerile din China au ajuns azi la un stadiu ne mai­pomenit. Omoru­rile politice se întrec unele pe altele. Principele Tuan, nou imperat, Usur­pator al tronului chinez, ’şi a găsit şi el dujmanii; cea dintâiu încercare de a-’l ucide s’a făcut, de astă-dată însă fara succes. Pe scurt: viaţa oameni­lor, fără deosebire de rang şi neam, în ţeara Chinezilor atârna de-un fir de aţă. Faţă de aceste veşti, zi cu zi sosesc ştiri şi declaraţii diplomatice care de care mai viclene, cari cearcă să justifice cu ori­ce preţ procedura Chinei oficiale. Chinezii acasă şi azi, că străinii sunt tâlhari, că el atacă lu­mea pacinică din ţeară etc., dar veş­tile înfiorătoare despre baia de sânge creştin din Peking, caută acum să le desmintă şi să le paraliseze prin şti­rea, că străinilor din Peking nu li s’a făcut nici un rău, deşi toată lumea le întreabă, dacă mai e azi acolo vr’un suflet de creştin în viaţă? Alte ştiri de însemnătate nu sunt; toate se petrec în taină, fără­ ca lu­mea să poată fi exact informată de­spre cursul adevărat al evenimen­telor. Din știrile mai noua înregistrăm urmă­toarele : Londra, 12 Iulie. Generalul Jung- Lu a însărcinat pe adjutantul seu, să omoare pe usurpatorul de tron Tuan. Adjutantul s’a şi furişat peste noapte în cortul acestuia, dar el s’a trezit la timp şi a dezarmat pe atentator şi după câte­va minute l-a decapitat înaintea cor­tului în chipul cel mai crud, dar capul ’i­ l’a trimis generalului Jung-Lu. Zbirul ,Daily Express, cu data de 6 i. c. n. are ştirea din Tiencin. Azi generalul armatei chineze, după o luptă de 6 oare, a recucerit iarăși arsenalul de la estul Tiencinului și a pricinuit mari perderi trupelor străine. Comandantul armatei japoneze a cerut ajutor grabnic. Londra, 12 Iulie. Lui , limesa ’i­ se ra­portează din Shanghai cu data de erl. Dela Nin-Ciuang la 12 miluri spre est se află 40.000 soldaţi din Mandsuria. In 7­­. c. o mică trupă rusească s’a întâlnit cu el şi s’a produs o luptă vehementă, despre al cărei sflrşit nu se dau amănunte. Străinii din Nin-Ciuang au fost luaţi în scut pe vasul rusesc. Londra, 12 iuliu. „Daily Mail“ raportează din Shanghai cu data de erl. Li Hung Ciang a primit azi un ordin împarătesc, în care e provocat să plece imediat la Peking. Generalul Juansikal, se zice, a primit de la Peking ştiri despre duşmăniri strajnice între capii diferitelor partide chineze. Se confirmă ştirea despre decapitarea oficerului trimis de generalul Jung Lu pentru uciderea prinţului. Secretarul privat al împăratului, pro­fesorul universitar din Peking, Sahianai, a fost ucis de Boxeri împreună cu toată fa­milia şi cu încă alţi 60 de oameni. Cu data de 11 Iulie se telegrafează din Shaghai. Din sorginte chineză se anunţă, că strilinul din Peking până în 5 Iulie se aflau în vieaţă şi că situaţia lor nu e tocmai desperată. Londra, 12 Iulie. .Daily Express* publică din Shanghai următoarea ştire: Prinţul Tuan a declarat, că va­ face tot ce şi poate, ca să scutească pe ambasadorii râmaşi încă în vieaţă. Dacă însă aceasta nu­­i-ar succede, China oficială nu poate fi făcută res­ponsabilă de cele ce se întâmplă, fiind­că mânia Chinezilor creşte în raport cu sporirea de trupe străine, cari ni­micesc ţeara şi ucid poporațiunea chi­ri­lă. Acest decret publicat este iscălit — spune numita foaie — de numele împăratul Tu­n.

Next