Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1900 (Anul 4, nr. 122-242)

1900-08-05 / nr. 146

ceapă că este deopotrivă pentru fericirea lor ca şi pentru a noastră, şi pentru binele patriei noastre comune, ca fiecărei naţionalităţi să i se dee drepturile cari i se cuvin. In dreptate şi frăţie este tăria ! La o adunare de studenţi, din toată lumea, care s’a ţinut la Paris in zilele trecute, studenţii unguri au vrut ca să combată iarăşi pe Români, spunând că studenţii Români din Ungaria trebue să fie socotiţi ca Unguri. Dar îndrăsneala le-a căzut în călcâie, şi acum se vaită gazetele evreomaghiare, că studenţimea ungurească a fost umilită la Paris de Români, căci adunarea a dat dreptate Românilor. Cine umblă cu minciuna, ruşine păţeşte! Oprindu-ne asupra lucrurilor ce se petrec la cârmuirea din Viena, capitala împărăţiei, vedem că miniştrii austriaci îşi dau toată osteneala, ca să facă pace intre partidele din Impărăţie. Starea aceasta de lucrul e foarte gravă, şi priveşte şi legătura dintre regatul Ungariei cu Austria, între cari trebue să se reînoiască pactul dualist, adeca legătura dintre cele două ţeri, cari au unul şi acelaşi domnitor, pe M. S. Imperatul şi regele nostru Francisc Iosif I. Dar despre acestea vom vorbi mai cu de-amănuntul In alt rind, dupăce vom vedea ce se mai c Intempla naţionalităţilor din Ungaria, şi aici Îşi vor fixa atitudinea faţă cu viitoarele alegeri parlamentare . . Acum tşi dau osteneala să câştige şi pe Saşi* .. . etc. etc. Mai adăuggzt „trada“ ţara mitropolitul Meţianu, acum o „tradează“ mitropolitul Mihali... Şi cine e mântuitorul ideal de stat iudeo maghiar ? Neprihănitul tovarăş al hahamilor, baronii Banffy. Şi cu toate astea, Széli nu pleacă de la putere pentru a lăsa locul salvatorului ex pusă. Râu a ajuns baronul Banffy. Din comediile lui Banffy Fostul prim ministru al ţarii, şi mal in vechime pandur, de când a căzut dela putere şi nu mal Îngrozeşte lumea cu brutalităţile sale, s’a apucat de meseria de a scorni lucruri de tot ciudate pe care Ie publică apoi In ziarul său ,Magyar Szó* *, pentru a înfierblnta pe șoviniști cu povestiri detrădări*, mal ales din partea Românilor. Așa de pildă, cu ocasia congresului bisericesc al Românilor gr. cath convocat la Blaj, ,Magyar Szó* spune că : „ AbstrăgâncL dela programul serbărel care numai In zilele acestea va îl stabilit, suntem In putinţă de a anunţa ca fapt Îndeplinit că cu ocasia serbărei bisericeşti se va ţine în Blaj o mare adunare naţională, la care vor lua parte toţi fruntaşii FOIŢA TRTBUNFI poporului. • „VATRA PĂRĂSITĂ“. Acesta este titlul celei mai nouă novele, care vine să se înşire In rândul lucrărilor dlui Iom Slavici. Cine din cărturarii români nu ştie de dl Slavici ? Activitatea lui bogată şi rodnică II fixează un loc de cinste între fruntaşii neamului nostru. Nu numai pentru noi, Românii de sub Coroana satului Ştefan, a fost binecuvântată munca Împlinită de acest distins bărbat, rolul lui este de căpetenie în desfăşurarea vieţii culturale a Întreg neamului românesc. Mişcarea literară, a pornită la Iaşi acum vreo treizeci şi mai bine de ani de societatea Junimea, pe lângă criticul dl T. Maiorescu, al cărui rol afost sdrobirea vechiei direcţii, între creatorii direcţiei noul, numără pe M. Eminescu şi I. Slavici, alături cu povestaciul Ioan Creangă. Măiestrul poesiei române Eminescu alături cu prosstorii Slavici şi Creangă, ridică la acel nivel revista , Consrbii Literare“, de care nici una din revistele literare româneşti azi nu se apropie. Nu de mult l’am văzut pe dl Slavici earăşî redactând în Bucureşti frumoasa revistă „Vatra* în însoţire cu cel mai talentaţi Intr’un mare cerc de ziarişti a’a discutat ţinerea anul mare meeting de protestare în potriva atitudine! Bulgaria. Toată presa română a căzut de acord, în principiu, pentru ţinerea acestui meeting; asupra datei, când trebue să se ţină, nu s’a hotărit nimic deocamdată. Entuziasmul este mare prin toate cercurile presei şi toţi acum şi-au părăsit patiunde politice, uniţi fiind într'un singur gând, de a resuna insulta adusăerei de guvernul bulgar, scriitori din generaţia nouă, cu Gheorghe Coşbuc, poetul şi cu I. L. Caragiali. Intemeiarea unei serioase şcoale de ziarişti. In ţeara noastră, tot diul Slavici îi revine, zilele de adevarată glorie a ziarului .Tribuna, de numele şi activitatea lui se leagă. In literatura universală tot prin scrierile lui s’a deschis portiţa Intrării noastre, căci din novelele sale sunt făcute traduceri în limba germană, — de curând am vâzut chiar şi în limba norvegiană. Şi ceea ce este mai ales ademenitor în scrierile sale literare, este că toate subiectele sunt luate din popor, din vieaţa poporului nostru Nimeni nu a pătruns atât de adânc şi aşa de bine în sufletul poporului românesc, nimeni nu cunoaşte pe ţăranul român ca dl Slavici, care acea pătrundere şi observaţiunile fine, sunt puse în scria într’o limbă dulce şi curgâtoare, încât îţi vine să nu mai laşi cartea din mână. Pe vremea aceasta de secetă literară, sau mai bine zis pe vremea aceasta când secăturile literare ne îmbulzesc, cu deosebire dincoace de Carpaţi, din acelaşi centru de unde altădată scria măiestrul presei române, — ne este mai ales un preţios eveniment literar apariţia novelei dlui I. Slavici: .Tatra părăsită". O mulţime de pacoste, ce le fac oamenii răi, ca Ghiţă, ne presantă situaţiile grele, prin cari trec oamenii noştri. O figură simpatică din povestirea Safta, fata lui Bucur al lui Cimbru, care slujeşte în casa Anei, şi care nu e mulţumită decât atunci, când ea a îngrijit de găini, ea a dat de mâncare puilor. .. şi care toată ziua nu se mai opreşte din lucru. Nici copilul cel mic al Anei nu se astâmpără din plâns decât atunci, când se vede în braţele Baftei. Bucur al lui Cimbru, nu e om sărac, dar’ din păcatele beţiei a apucat pe mâna lui Ghiţă, care ’i-a arendat pământurile pe un preţ de nimic. De aceea Bucur are o inimă tare amărîtă contra lui Ghiţă, — şi In tot cursul povestirii îl vedem ajutând pe Zamfir şi pe Ana, contra mişeliilor lui Ghiţă. Scene admirabile, sugestive, sentimentale, întreţes povestirea vioaie şi amănunţită, şi ne duc la un desnodament final mulţumitor, presentându-ne o idilă a vieţii de la ţeară.* Ne facem o plăcută datorie atrăgând atenţiunea asupra recentei lucrări a dlui Slavici, cu atât mai mult, cu cât cunoaşterea şi preţuirea lucrărilor sale este nu numai un câştig real, ci ar fi chiar un lucru necesar, pentru Românii cărturari. Sever. m Din România. In jurul complotului bulgar. Ziarul oficios .Timpul * publică la loc de frunte un important articol în privința, critărea guvernului bulgar, din care reproducem următoarele puncta capitale: :Noua nu ne mai trebuesc dovezi despre complicitatea comitetului bulgar In asasinatul lui Mihăileanu. Dovezile abandă Ceea ce ne trebue este dovada, că guvernul bulgar nu este complice cu isprăvile comitetului. Această dovadă e dator să o producă guvernul Principatului vecin, căcî vrea să trăiască în bună prietenie cu noi. .O singură dovadă rămâne de făcut; celelalte există și va fi lesne să se pue sub ochii guvernului bulgar. Acea singură dovadă este desfiinţarea comitetului macedonean şi predarea p° mâna autorităţilor noastre a tuturor asasinilor materiali şi morali, cari se reafată sub ceriul liber al Bulgariei. Numai astfel se va dovedi necomplicitatea guvernului bulgar sau, cel puţi, hotărârea lui de a face amendă onorabilă şi de a intra pe calea cea bună. „Până atunci guvernul bulgar are şi trebue să aibă înaintea sa afirmaţiunea energică şi constată a întregei naţiuni, că pace şi bună prietenie cu noi nu poate exista". • Meeting de protestare Ziariştii, în întrunirea ce au făcut-o, au mai hotărit să ducă fiecare in ziarele lor o campanie cât se poate de violentă, cerând guvernului să procedeze cu cea mai mare energie la potriva guvernuiluii bulgar. * Marea agitaţie din Macedonia. Vestea asasinărei lui Mihăileanu nu numai că a produs o vie indignare în cercurile româneşti din Macedonia, dar încă a indignat intr’atâta pe Români ca şi pa Albanezi, încât aceştia au şi trimis o delegaţie la sublima Poartă de a interveni să pună capot agitatorilor bulgăreşti, căci altfel vor fi nevoiţi să se pună sub stare de apărare recurgând la arme şi violenţe. Românii din Bulgaria şi mai ales cei din Sofia au ales o delegaţie de 9 inşi, care să meargă să se presinte Principelui Ferdinand şi să-i roage să intervină pentru a face să înceteze terorizarea Românilor din Bulgaria. Un răspuns. Regretăm, că trebue să revenim asupra unui lucru de atâtea ori. E vorba însă de scrisele d-lui I. G., publicate în „Tribuna“ dela Sibiu, prin cari ne atacă fără motiv „pe cel dela „Tribuna Poporului“. Ne atacă fără ca noi singuri să fi dat prilegiu la aceasta și astfel ne face să ne perdea toată încrederea avută în domnia-sa, căci suntem aproape siguri, cine scrie sub iniţialele I. G. Să nu presupună, că noi am scrie în numele învăţătorilor contra celor păcătoşi dintre domnia-lor, pentru că chiar între dînşii sunt oameni mai largi în vedem şi nu sunt Indestuliţi cu mersul de până acum al trebilor învăţătoreşti. Ca să fie convins dl I. G., că nu noi scriem, ci chiar un membru al corpului învăţătoresc scrie, lăsăm să urmeze scrisoarea ce ni-a sosit ca răspuns la cele publicate în „Tribuna* din Sibiiu. Aşa se vade, că confratele I. G. ’şi-a însuşit obiceiul: sâ se schimbe uşor în păreri, căci mai de mult ate păreri avea; dar’ las acestea la o parte... şi II răspund la cele scrise de d sa îa .Tribuna din Sibiiu Nr. 149. Să nu creadă dl I G, că cele publicate în .Tribuna Pop. sub titlul .Reflexiune ar fi lucrurile redacţiei, nu, ci sunt simplu părerile unui învâţător, care are dreptul să-’şi exprime cele observate. Să mai intrăm în coliba Românului, să-’l vedem harnic la muncă, cutropit de neajunsuri, cu supârările lui, îngrijorat de ziua de mâne, socotindu se şi chibzuindu-’şî lucrurile sale , să-’l vedem în ispită, încungiurat de dujmani, cum îşi croieşte el calea cea bună cu judecata lui sănătoasă, — aşa cum îl găsim înVatra părăsită“. * Ana, văduva dascălului Nae, a rămas de bărbatul său cu patru copii mici, şi deşi e femeie harnică şi cu chibzueală, — femeia-i femeie; nu-i cap de bărbat, nu are putere cât ar avea pricepere ca să îngrijească agoniseala rămasă de bărbatul seu. Fratele ei Ghiță, om cuprins și priceput la toate, care trebuia să-’l fie de ajutor, nu era om cum se cuvenia unui frate mai mare. In loc de a sta in ajutor suroreî sale, mereu o îndemna să-’l vândă lui ,vatra veche, unde fusese odată satul, şi care era proprietatea Anei, rămasă de la bărbat. Cu moara, cu lucrul câmpului, cu răutatea slugilor şi cu dujmănia frate-seu Ana cu greu o duce. Dar, cum Dumnezeu nu uită pe omul vrednic şi cu inimă pentru copiii săi şi avutul părintesc, îl aduce în cale pe Zamfir, un flăcău harnic, care, după ce îşi împlineşte anii de serviciu în oaste, întră în învoială cu Ana, ca să-l conducă gospodăria. A înţeles rău şi greşeşte dl I. G., când susţine, că în reflxiunile mele aş fi zis, că majoritatea învăţătorilor e incultă şi inmorală Cerească bine încă odată şi va vedea, că am zis :... .Ba, unor oameni nu li-a fost ruşine, să se urce pe vârful băncilor şi deacolo să bată cu picioarele şi să strie ..." — Aceasta în Nr. 127, iar din Nr. 137 am scris:.. .când unor indivizi şi au pogorit moralitatea sub zero ... Da aici nu se poate deduce că majoritatea e aşa cum zice d-sa, pentru că eu am zis hatârit, că unor şi unii, car’ nu majoritatea. Apoi asigureze ne d-sa că aceşti unor şi unii nu sunt aşa cum am zis eu. Dl I. G. mi se pare că e prea optimist. Nu voieşte să vadă starea faptică a lucrului, ci vrea să nege, că In lumină sunt şi pete negre .. . D-sa, în iubirea prea mare de misiunea ce-o are, presupune, că toţi sunt de o formă şi nici unul nu alunecă de pe calea care Îi e impusă, până când ... departe suntem, ca toţi să fie egal. Trebue să concedem, că avem şi rătăciţi destul. Ear’ compararea învăţătorilor cu alte corporaţiuni, n’are loc, pentru că,— fie acelea din indivizi nu ştiu cu ce posiţie — nu o va lua nime de cinosură, până când noi trebue să fim exemple tn ce este bun şi corect... căci generaţia tinără nu e concrezută nici societarilor, cari benchetuesc, nici indivizilor cu studii înalte, cari au altă menire în societate, ci ni e încrezută nouă, dascălilor, şi, ori ce vor face alţii, nu li se va lua ,de r#*', până când nouă şi cea mai mică eroare ni se încrestează. Iată dar’, care a foat scopul când am făcut reflexiunile, căci credeam, că’şi vor trage seamă oamenii de ceea ce sunt şi neforţaţi vernisul spre calea cea adevărată; credeam, că prin observările mele voiu rupe firul înşirat spre calea cea rea şi nicidecum nu mă aşteptam, ca nevinovaţii să se simţească atinşi şi cu atât mai vârtos, să răspundă cel neinteresat şi neatins. Cred că numai sincer de va fi, va putea judeca, că adevărul am vorbit şi vorbesc. Bar’ dacă d-sa are treabă cu indivizi ce ar voi să vadă tnvăţătorimea tngenunchiată şi umilită, apoi apuce altă cale, adreseze se cu exemple reale, ear’ iu cu generalităţi dubioase Spună adevărat: iată ce mi-a zis cutare şi cutare individ, ca apoi să-’l cunoaştem sau să-’l cunoaştem toţi pe acel rău-voitori al noştri, dar’ să nu se acopără adevărul, căci atunci nici când nu ne vom Îndrepta. Lasă, d-le I. G., pe cel cu musca pe căciulă să se apere, să se apere el singuri, dacă sunt harnici, — să-’l vedem ce vor zice. — Să nu măgulim nimăruia, dar’ nici să nu lăsăm ca alții să ne seducă prin măguliri... Deocamdată e destul atâta. ..