Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1900 (Anul 4, nr. 122-242)

1900-10-14 / nr. 192

Anul nr REDACȚIA Arad, Deák Ferencz­ u. Nr 8 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe la an 10 cor.; pe 10 de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nul de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 frânei. Manuscripte nu senapolază ARAB sAMBITJ 14127 OCTOMVHIE 1900 Mg. £92 _ ADMINISTRAȚIA: Arad, Deák Ferencz­ u. Nr 8 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât ai inserţiunile lunt a se plăti Înainte in Arad. Sorisori nefraneato nu se primesc. Anii IV. Număr de Duminecă Min. 42 Ma Congres. Fiind cea mai înaltă corporaţi­­une a bisericii române ortodoxe, e de aşteptat, ca şedinţele Congresului să dea totdeauna icoana viuă a lucruri­lor ce s’au petrecut deja în sinul bi­sericii şi a preocupărilor în ceea-ce priveşte viitorul, îndeosebi te aştepţi apoi mult dela un Congres nou, chemat la sfat de un mitropolit ales de curând, mai ales pentru-că aşa i-a mers vestea, că e om harnic, şi deşi e bătrân, nu cunoaşte oboseala. Cu toate acestea, n’am întâlnit încă un Român, care să nu fi rămas desamăgit în ceea­ ce priveşte aştep­tările sale în privinţa lucrărilor Con­gresului. Bar’ noi, cel din Congres, dacă nu era comisia şcolară, ale cărei lu­crări s’au desbătut trei zile d’arăndul, trebuia să plecăm încă de joi acasă, pentru că nu mai aveam ce să desba­­tem. Caracteristica congresului înche­iat Sâmbătă în Sibiiu a fost de altfel nu numai desâvîrşita lipsă a ori­cărei pregătiri ce trebuia făcută de mitro­politul, prin oamenii săi din consisto­­rul mitropolitan, dar­ şi lipsa de dispo­­siţie pentru muncă. Pentru a dovedi întâia afirmare, e destul să spunem următoarele. Deşi şcoala şi biserica română trece prin greutăţi nespuse şi spre a o scăpa de primejdii, trebue să-­şi încordeze minţile mai ales cei puşi la conducere, totuşi, consistorul mitropo­­litan n’a venit în congres cu un singur raport de dar Doamne, cu un singur plan din care să resulte că şi-a frământat cel puţin, dacă nu a şi isbutit să găsească drumul spre mântuire. Aşa, că întreg oficiul consistorului mitropolitan ne face im­presia unui biurou de înregistrare. A resolvat, cum a dat D-zeu, 300 afa­ceri, costând resolvarea fiecăreia peste 300 fl.f cele 300 acte câte au trecut prin consistorul mitropolitan au co­stat adică pe biserică peste 11.000 floreni; atâta este budgetul consisto­rului mitropolitan... Pentru a dovedi a doua afirmare, este destul să spunem, că venind co­misia şcolară cu o mulţime de chestii, studiate conştiinţios de bărbaţi price­puţi în ale şcoalei, deşi nu ne putem închipui ceva mai grabnic, ca lecuirea relelor ce bântue şcoala, totuşi cine a cerut întâia oară ca discuţia să se amâne până la viitorul congres ? Ni­meni altul decât P. C. Sa archiman­drite Puşcariu, mădular în consistorul mitropolitan, care se crede atât de harnic şi înţelept, încât vor nevoie să i­ se facă un episcopat anume. Ni se desfiinţează şcoli; ni se cere întemeiarea de şcoli, că altfel ni-Se fac de cele ungureşti; chestia quin­­quenilelor provoacă adevărate vîltori în sînul poporului nostru; chestia plă­­tirii mai regulate a lefurilor învăţă­torilor, apoi chestia şcoalelor de re­petiţie şi atâtea alte aşteaptă o le­cuire grabnică.. Ce-i pasă însă P. C. Sale vicarului Puşcariu? El n’a stu­diat lucrurile aceste în consistor! Să nu se rostească deci asupra lor nici Congresul!... Oare, peste tot, le va studia vre­odată şi-l va tăia capul să întocmească pentru viitorul Congres propuneri mai bine cumpănite şi mai bine studiate de­cât cele înfăţişate nouă, în şedinţele din urmă ale Con­gresului, de luminaţii bărbaţi de şcoală ai noştri, prin rostul d-lor Dr. P. Bar­­cianu şi Romul Ciorogariu? Şi cine este responsabil, în pri­mul rănd, pentru perderile ce desigur va suferi şcoala română în lipsa mă­surilor ce, trebuia să se ia încă de mult, dar nu să se amâne D-zeu ştie pe când?!... Scurt: dacă e să întebâm ce s’a lucrat la Congres, apoi fără nici un păcat se poate constata, că aproape nimic, înfiinţarea celor trei episcopate — chestie peste care s’a trecut în mai puţin de-o oră — nu e adecă lu­cru serios şi la tot caşul aşa de în­depărtat, în cât nici nepoţii noştri nu o să vadă întemeiate episcopiile visate de archimandriţii candidaţi d’acum. S’au cheltuit peste 8.000 coroane ca să ascultăm câte­ va rapoarte seci ale consistorului mitropolitan şi în toate câte s’au desbătut să hotărîm că­­ vom hotărî, nu la anul, cel puţin, ci tocmai peste trei ani, dacă vom trăi. Iată oglinda întâiului congres pre­­sidiat de Mitropolitul Meţianu. Seacă a fost vorbirea de deschi­dere a Congresului, seci au fost şi desbaterile Congresului. Dacă a fost câte un moment înălţător, ş’acela se datoreşte amicilor noştri aradani, din­tre cari dr. N. Oncu şi R. Ciorogariu s’au distins prin referate ţinute p’un nivel adevărat academic, însăşi Prea Cuvioşiile lor, cari au combătut de altfel îndeosebi propunerile d-lui Cio­­rogariu, s’au simţit datori să-i aducă laude în plenul Congresului. Atâta în genere. Cât despre mo­mentele personale, sunt de înregistrat două: 1) spiritul conciliant cu care, trebue s-o mărturisim, a presidiat noul Mitropolit, — și 2) alegerea In consistorul metropolitan. In aceasta din urmă, mitropolitul tot a trebuit să­ se arete însă măiestrul care la Arad făcuse școală. Până în momentul din urmă fusese adică vorba să trecem peste alegerea a două membru­ In consistorul metropolitan fără nici o luptă, în deplină Înţelegere. Şi amicii noştri s’au ţinut de vorbă. Dl Cosma s’a ales, în senatul epitropesc, cu toate voturile ear dl Aug. Hamzea, în senatul bisericesc, iarăşi s’a ales şi cu voturile amicilor noştri. Oame­nii mitropolitului lasă, în primul rănd cei trei fraţi Mocsonyi, magnatul Gali, fraţii Puşcariu şi cel din jurul d-lui Cosma, au mişcat toate pietrele împo­triva vicarului dela Oradea-Mare, că­ruia i-au şi lipsit astfel şese voturi pentru a pută fi ales. Noi n’am perdut, ce-i drept, nici astfel, vre-o posiţie. Am câştigat însă cu o învăţătură mai mult: că nu tre­bue să te încrezi mai ales în cuvân­tul domnilor mări, a căror perfidie s’a dovedit cu acest prilej cu vărf şi îndesat. Cât despre lupta Mitropolitului de a împedeca Intrarea în consistorul metropolitan a părintelui Mangra, să nu se uite un lucru: ca episcop al Aradului, I. P. 8. Sa Ioan Meţianu a luptat un pătrar de veac într’una ca dl Mangra să nu fie ales în consisto­rul diecesan. Şi totuşi, părintele Man­gra este azi preşedinte de consistor şi sistemul meţianist mai ales prin­­tr’ănsul s’a dărîmat... Tot aşa are să fie şi la Congres: suma principiilor şi capitalul intelectual represintat prin amicii noştri, contra cărora mitropolitul Meţianu duce luptă înverşunată, are să se valoreze curând şi în Congres... In congresul ce s’a încheiat a ieşit la iveală, în cele vii­toare va covârşi până şi sufletele timide, acum robite încă „ilustrităţi­­lor şi cari d’atâţia ani încurcă mersul regulat al treburilor noastre şcolare şi bisericeşti. Russu Siriaru, deputat congresual. Chestia drumurilor de fer din Bosnia supără mult pe compatrioţii noştri maghiari, întrucât sa ved stânjeniţi In aspiraţiile lor de a domina politiceşte şi economiceşte su­­mita provincie. Iată cum tşi varsă amarul .Magyar­ország* . . .Acesta nu este primul caz, când in­teresele comerciale ungureşti sunt aside eludate. Pentru­ că exista în Bosnia şi o altă linie ferată montană de o uriaşă întindere: Zavidovitz-dlovo-crisatz, care leagă un alt important ţinut cu părţile austriace (pu şi noua linie: crilevitza-plan-divar, în lungime de o 100 km.) .Politica e, deci, destul de transpa­rentă. Sub titlul de linii ferate montan, guvernul bosniac creează prin entrepriză par­ticulară astfel de reţele (pentru explorarea pădurilor), cari mai târziu pot fi legate cu căile ferate de stat din Bosnia, şi cari prin înfiinţarea nouilor linii principale ies cu totul din sfera de comunicaţie a căilor ferate ungare, şi dau Bosnia pe mâna politicei comerciale a Austriei. „...Bosnia am perdut o, cu toate jertfele uriaşe de sânge şi de bani ce am făcut pentru ea. ‘ Revista septămânei. Cel mai important eveniment, pen­tru viaţa noastră naţională, pe care trebuie să-l amintim şi la acest loc, este Congresul naţional bisericesc. Cititorii noştri vor găsi în numă­rul de faţă al ziarului nostru dări de seamă complecte, din cari vor pute înţelege şi judeca lucrările lui şi în­semnătatea lui. De la noi „de-acasă“ trecănd mai departe, spre România, amintim, că acolo Parlamentul s’a închia, după­ ce s’au votat legile propuse de guvern, pentru îmbunătăţirea stării băneşti a ierii. Dar întru cât priveşte conflictul cu Bulgaria, acela a încetat de a mar­i, de o gravitate politică. Vinovaţii, 22 la număr, au fost daţi în judacată, şi la 30 Oct. st. v. se va judeca pro­cesul la Bucureşti. De asemenea s’a pornit şi la Sofia urmărirea pe cale­udecătorească a celor amestecaţi în complotul macedonean-bulgăresc. Din lumea mare amintim, că fostul cancelar al Germaniei, principele Ho­henlohe, s’a îndepărtat din funcţiunea sa, din causa bătrâneţelor, dar pe de altă parte ca să facă loc iscusitului diplomat, contelui Bi­low. Deodată cu această schimbare a surprins lumea vestea, că Anglia şi cu Germania au încheiat o învoială, prin care s’a ho­­tărît, ca aceste două mari puteri să se ajute una pe alta, să sară una pentru alta, şi să lucreze împreună pentru apărarea intereselor ce le sunt comune în China. Să-şi asigure liber­tatea comerciului în China, şi să nu lase de a se sfâşia trupul m­arei îm­părăţii din extremul­ orient. Celelalte puteri tovarăşe In răs­­boiul din China, deşi surprinse de a­­ceastă învoială pregătită în taină, In­­cepănd cu Franţa, sunt pe cale de a se supune hotărîrel anglo-germane. Rusiei Îi va pare mal rău, că n’a putut pune earăşi mâna, ca de obiceiu, pe vr’un colţ de ţară. Dacă dela evenimentele îndepăr­tate ne întoarcem privirea earăşl în patria noastră, vedem că în politica ce se face în Dieta din Budapesta, Kossuthiştii earăşl încep să fie răzvră­­titori, căci se pregătesc să dea năvală asupra inarticulării în lege a căsăto­riei archiducelui Francisc Ferdinand, să se opună unei atari legi; — ei fac politică şi din ce nu s’ar cuveni, şi iubesc mereu în Dinastie, gloriosul sprijin şi stâlp central al monarchiei. In vederea viitoarelor alegeri pen­tru casa deputaţilor din Viena, fraţii noştri Români din Bucovina au înce­put lupta, pentru candidaţii poporului, prin toate districtele, și o susțin cu multă bărbăție.

Next