Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1900 (Anul 4, nr. 122-242)
1900-11-25 / nr. 219
Anni IV REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria si pe un an 20 cor. pe V* an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. X-nl de Duminecă pe an — I coreano. — Pentru Jgemâmia si străină de pe an: 40 Wand. îiannecripte nu senapoiază Arad, Sâmbătă 25 Noftmyijjp (8 Decemvrie) 1MUO Mr. 219 POPORULUI ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferencau. Nr 8 INSFERŢIUNILF.: de un şir gormand: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât el inserţiunile sunt a se plăti Înainte tn Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. A md IV. Nuuiţr de Duminecă Nr. 18 Tristă şcoală!... (*) Ori care ar fi necazul ce un Român ar face altuia, să socotim cu toţii ca o sfântă poruncă naţională a nu merge ca dreptate între noi să facă Ungurii, îndeosebi afacerile noastre bisericeşti şi şcolare să nu le dăm pradă foilor ungureşti, cari chiar când prind parte vreunuia dintre Români. In cele din urmă asupra neamului românesc numai ocară şi ruşine aruncă Dovezi despre aceasta noi, cel din părţile Ţerii Ungureşti, am putea să dăm în fiecare zi. Pentru că aproape nu e zi, în care câte un Român slab să nu meargă la fel ungureşti şi acolo îşi varsă nu numai necazul ce-l are, ci se apucă să strige împotriva fraţilor sei cu cari are vre-o pricină. Protopopul Moise Bocşan şi cu fiul seu, solgabiroul, sunt, în privinţa aceasta, nişte pilde nu se poate mai triste. Se pare lasă că Bocşenii nu sunt decăt nişte adepţi ai unei şcoli, a cărei cap din Ardal nu se sfieşte nici chiar ca mitropolit să ceară ajutorul solgăbirăului ungur când vorbă e să facă rânduit la Intre Români. „Egyetértés“ de la 6 Decembre aduce adecă ştirea, că la Mărîşel, protopopiatul Clujului, mitropolitul din Sibiu a poruncit să se facă alegere preoţească cu ajutorul solgăbirăului. După ce invinueşte adecă pe protopopul Roşescu care ar fi îndemnat oamenii să nu aleagă, de câte ori numai se ducea să ţină alegere, numitul ziar scrie: „In cele din urmă mitropolitului din Sibilu i-B’a urlt de atâta trăgănare şi In locul protopopului a trimis sa ţ nă alegerea Dumitru Munteanu preot In Chişislău, dar In aceptst vreme a rugat şi pe flşpa noi Olajarul ca In această afacere grea să-l fie spre ajutor preotului Fipanul a ascultat rugarea mitropolitului şi a trimis la faţa locului pe flbicăul Biderman Józef. Acesta la 2 Decemvrie s’a şi dus, împreună cu notarul cereual şi mânind acolo şi pe Nemes Kăro’y, directorul pădurilor comârăşiţei, toţi trei atAca li a vorbit sătenilor, până o® aceştia s’au înduplecat şi au ales unanim de preot pe T Toader*... Bravo mitropolit! In „Egyetértés“ dela 3 Dec. un nepot al mitropolitului Meţianu în viunejte pe Episcopul Goldiş că nu s’a supus voinţii ministrului Wlasics, care ar fi căutat să apere pe protopopul Bocşan. In numărul dela 6 Decace! 'Şî ziar laudă hărnicia mitropolitului Alţiunu, care face alegere preoţuoacă nu cu protopopul, ci cu ajutorul fibirăului, notarului şi a directorului erarial... Ve place, fraţilor din Ardeal, „mâna tare“ ce aţi ales?! Şi ce să mai zicem când vedem câ tot ce priveşte vieaţa bisericei române naţionale se discută în foile lui Bánffy şi Kossuth şi că cei cari umplu foile ungureşti cu lucruri cari ar trebui să se discute numai în faţa forurilor competente, sunt Români şi oamenii de încredere al I. P. S. Sale Mitropolitului Meţianu? Tristă şcoală. Şi mai ales păgubitoare bisericil şi şcoalei române! ^-Jmonumentul lui Gheorgha Bariţ. In ultima şedinţă a „Asociaţiunei dl Iosif St. Şareţiu a presentat in scris, propunerea cita se, ridica un monument lui Gheorghe Bariţiu. Uitat aproape de top,—românul harnic şi devotat, stegar al neamului nostru în grele vremuri şi în timp îndelungat, da opt ani de sine îşi doarme somnul manie în cimitirul gr. cath. din Bibiiu, fără să mă Incăpăţâm un monument după cum merită Cuvântul ridicat de dl Şularu e vrednie de laudă, şi credem că va averul de a nu a sunat în pustie în mijlocul „Asociaţiunei pentru care eu atâta drag s a trudit şi a muncit Gheorghe Bariţ până în ceasul fiu din urmă. Să fie mormântul lui Bariţ un he de pelerinagiu, de unde sufletele să soarbă stimmtul desinteresărei şi iubirei sincere pentru neam, ca întărite să te întoarcă la munci, la luptă pentru idealurile neamului.^^ Gura p&e&totalul adevâr grăeşte. In şedinţa dela 5 Decemvre a Dietei deputatul ovreiu kossuthist Visontai a arătat Dietei fără-de-regile ce săvârşesc fibiiaele când vorba e ca cetăţenii să ţină vre-o întrunire După ce povesteşte anume întâmplări, zice : „Dar nu numai dreptul de întrunire este călcat in picioare in Ungaria, ci e la ordinea zilei şi nesocotirea libertăţi personale. In osânde de ale Curiei se pot citi lucruri îngrozitoare despre sălbăticiile geand miilor „Nici-odată nu s’a întâmplat însă, ca faţă cu învinuirile rostite aici, vre-unul din membrii guvernului să vină şi să se apere. Arătând că geandarmi cari au chinuit pe cetăţeni au fost pedepsiţi După ce constată că nici sub Széll nu s’au îndreptat lucrurile, zice: In ţeara Ungurească lucrurile au ajuns mai râu ca în Rus . Aici cetăţenii sunt aruncaţi In temniţă fără să li se mai aducă judecată. „Presa este teroris» ft In ' ra dreptului, legii şi dreptăţii, ziaristul a rjans acolo, că dacă Îşi ridică vocea In interesul binelui obştesc, este dus In faţa a trdi instanţe judecătoreşti. Este tratat ca cel din urmă criminai L'berifttea de pfp“& i are a fost »tiri ă, trebue aşezată tn starea ce i 8« cu vie „In privinţa libertăţii de presă stăm mal rău ca sub regimul lui Bach!* Când arătam mă noi acesta abusurî şi fără de legi presa msghiară ne sărea tn cap si ne învinuia că le stjocorsm ţioara S’ egile el. Nimic nu caracterisează, de altfel mai trist hunurile, decât faptul, că Ungurii au ajuns ca un Ovreiu să le dea lecţii de liberalism şi dreptate ! Are dreptate! Episcopul catolic Majldth e cunoscut ca un cap bisericesc, care se interesează de aproape de soartea poporului său Se inverte mult printre oameni, ispiteşte şi cearcă să afle căi de îndreptare a relelor pe care le întâlneşte la popor Mal nou a dat earăşi o scrisoare pastorală către credincioşi, în care sa ocupă cu sbiciuirea răului nărav ce la Unguri s’a prefăcut In boală, de a da cu toţii năvala asupra oraşelor şi a se pripăşi prin cele cancelarii, ttrând o vieaţa adesea foarte araărică, în vreme ce la ţară ar fi putut trăi mult mai bine, cu puţină muncă. Dăm o spicuire din ideile episcopului Ungur, pentru că ele se potrivesc ln multe şi la noi, şi poate unul ori altul, tiner ori părinte va prinde ce'«-/J din ele. Episcopul arată, că nu ţara a sta, fiecare ram producător, şi meserii, şi industrii şi comerciu şi agriculturi, se luptă azi cu scrisă* faile grele), dar între toţi ramii, doar’ cel mai bolnav e cel al agriculturei (a lucrării pământului cu toate isvoarele sale). Pricina ţine a o fi aflat in aceea, că clasele producltoare, cum sunt şi economii, sunt date de ripă, sunt împinse spre bancrot, deoarece clasa mijlocie, moşierii mijlocii, In loc să-’şi lucreze cu străduinţă moşia râmasă lor dela moşi strămoşi şi prin mijloace mai bune de lucrare să o ducă la înflorire şi mai mare, dând pildă şi poporului mai sărac, el toţi Îşi vând moşioarele şi dau goană la oraşe, Înmulţind domnii cei cu floare ca pălărie şi la buzunar cu sărăcie (oficianţii proletari). Ar trebui zice episcopul, să se reguleze afacerile de credit aşa, ca să se poată mântui proprietarii mijlocii şi să fie susţinuţi acolo unde sunt, ar trebui regulată treaba cu moştenirile (să nu mai coste aşa de mult aceste regulări). Ar trebui făcută viaţa la sate mai plăcută, ca să nu fugă de ea domnişorii, şi ar trebui crescuţi tinerii dintr'una pentru carierele productive, adecă pentru viaţa lucrătoare a agriculturii, industriei etc., nu toţi cu fumuri de domnie şi de cancelarie ! Are multă dreptate în aceste cuvinte episcopul Majldth. Şi la noi mulţi părinţi au ideea greşită, că dacă fiiul lor a umblat la şcoala, apoi trebuie să se facă numai „domn“, şi merg şi dau pentru el tot, auraai să fie primit de cutare „Măria Sa“ în cancelarie, dar în sat la moşie să nu se mai întoarcă. „Că doar’ nu de aceea am cheltuit eu cu el pe la şcoli“... Reu fel dfi judecata Sa cheltuieşti cu el ca sa ’i faci mai isteţ econom ca ceialalţi, şi vei vede că Intr’un sat se va îmbogăţi de zece ori mai iute ca aruncat în oraş în „cănţălarie“, şi va fi mai neatârnător şi mai fericit cu mult! Unde mai iei, că toţi aceşti domnişori de prin „cănţălăriile“ oraşelor slăbesc în simţirea pentru neam, ba e parte mare, ca să ajungă la ceva slujbă mai bună, ceva, se leapădă şi de neam şi de lege! Coada de topor ••• „Egyetértés“ dela 3 Decemvre ear scrie despre afacerile din Diecesa Aradului. Nu e mulţumit adică Kossuth cum merg lucrurile biserica române din părţile noastre şi de aceea dă frîu, să stie câte ticăloşii toate, unuia dintre mădularii „neamurilor", cari, așa se pare, în năcazul că au căzut dela putere, dau mâna chiar cu Kossuth şi Banffy, numai să se poată răsbuna. De astă dată se ocupă de afacerea protopopului suspendat M. Bocșan, care — spie numitul ziar — „totd’auna a luptat pe partea Ungurilor“ şi a fot împotriva naţionaliştilor (între cari şi apărătorul seu de azi) pe cari „Egyetértés" îi numeşte „trădători de patrie“... Foaia kossuthistă e supărată pe episcopul Goldiş şi sfetnicii sii din consistor nu numai pentru că Va suspendat pe protopopul Bocşan, împotriva căruia cercetarea disciplinară a orânduit-o încă consistând metropolitan înainte cu trei ani, când episcop al Aradului a fost Meţianu, dar e supărat şi pentru că administrator a pus pe d. Ştefănuţ, dar nu pe preotul Mănuilă din Sâmbăteni ori pe R. Nestor din Cenad. Mai ciudat este faptul, că corespondentul aradan al ziarului kossuthist afirmă următoarele: După ce s-a hotărât suspendarea lui M. Bocșan, ministrul Wlassics a intervenit telegrafic către episcopul Aradului spunându-i să lase în pace pe vrednicul Moise... Episcopul însă, deşi a făgăduit ministrului că nu-l va suspenda, totuşi, influenţat de Mangra şi cei Valfî, a subscris actul de suspendare. Pentru aceasta — pentru că n'a permis ca ministrul să se amestece în afacerile bisericei autonome naţionale române — cancelaria neamurilor îl ocărăşte rău pe episcopul Aradului. Bravi Români scriu în această cancelarie... Mai spune corespondentul aradan al foii lui Kossuth că: „Bocşan a făcut apelată împotriva actului de suspendare dar împotriva lui Goldiş şi a consistorului a pornit proces civil pentru vătămare de onoare şi calomnie, anunţând în public fără nici un motiv, suspendarea protopopului. Pe M. Bocşan îl credem capabil de toate. Advocatul său să se preteze însă şi el la asemeni lucruri menite a discredita biserica naţională română?! De închegare încă o întrebare : cine comunică presei maghiare amănuntele de mai sus ?