Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1900 (Anul 4, nr. 122-242)

1900-11-25 / nr. 219

Anni IV REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria s­i pe un an 20 cor. pe V* an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. X-n­l de Duminecă pe an — I coreano. — Pentru Jgemâmia si străină de pe an: 40 Wand­. îiannecripte nu senapoiază Arad, Sâmbătă 25 Noftmyijjp (8 Decemvrie) 1MUO Mr. 219 POPORULUI ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferenca­u. Nr 8 INSFERŢIUNILF.: de un şir gormand: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât el inserţiunile sunt a se plăti Înainte tn Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. A md IV. Nuuiţr de Duminecă Nr. 18 Tristă şcoală!... (*) Ori care ar fi necazul ce un Român ar face altuia, să socotim cu toţii ca o sfântă poruncă naţională a nu merge ca dreptate între noi să facă Ungurii, îndeosebi afacerile noastre bisericeşti şi şcolare să nu le dăm pradă foilor ungureşti, cari chiar când prind parte vre­unuia dintre Români. In cele din urmă asupra neamului ro­mânesc numai ocară şi ruşine aruncă Dovezi despre aceasta noi, cel din părţile Ţerii Ungureşti, am putea să dăm în fie­care zi. Pentru­ că a­­proape nu e zi, în care câte un Ro­mân slab să nu meargă la fel ungu­reşti şi acolo îşi varsă nu numai ne­­cazul ce-l are, ci se apucă să strige împotriva fraţilor sei cu cari are vre-o pricină. Protopopul Moise Bocşan şi cu fiul seu, solgabiroul, sunt, în pri­vinţa aceasta, nişte pilde nu se poate mai triste. Se pare lasă că Bocşenii nu sunt de­căt nişte adepţi ai unei şcoli, a cărei cap din Ard­al nu se sfieşte nici chiar ca mitropolit să ceară aju­torul solgăbirăului ungur când vor­bă e să facă rânduit la Intre Ro­mâni. „Egyetértés“ de la 6 Decembre aduce adecă ştirea, că la Mărîşel, pro­topopiatul Clujului, mitropolitul din Sibi­u a poruncit să se facă alegere preoţească cu ajutorul solgăbirăului. După ce invinueşte adecă pe pro­topopul Roşescu care ar fi îndemnat oamenii să nu aleagă, de câte ori nu­mai se ducea să ţină alegere, numi­tul ziar scrie: „In cele din urmă mitropolitului din Sibilu i-B’a urlt de atâta trăgănare şi In locul protopopului a trimis sa ţ nă alege­rea Dumitru Munteanu preot In Chişislău, dar In aceptst vreme a rugat şi pe flşpa noi Olajarul ca In această afacere grea să-l fie spre ajutor preotului Fi­panul a ascul­tat rugarea mitropolitului şi a trimis la faţa locului pe flbicăul Biderman Józ­ef. Acesta la 2 Decemvrie s’a şi dus, împreună cu notarul cereual şi m­­â­nind acolo şi pe Nemes Kăro’y, directorul pădurilor comâră­­şiţei, toţi trei atAca li a vorbit sătenilor, până o® aceştia s’au înduplecat şi au ales unanim de preot pe T Toader*... Bravo mitropolit! In „Egyetértés“ dela 3 Dec. un nepot al mitropolitului Meţianu în viunejte pe Episcopul Goldiş că nu s’a supus voinţii ministrului Wlasics, care ar fi căutat să apere pe proto­popul Bocşan. In numărul dela 6 Dec­ace! 'Şî ziar laudă hărnicia mitropoli­tului Al­ţiu­nu, care face alegere preo­­ţuoacă nu cu protopopul, ci cu aju­torul fibirăului, notarului şi a direc­torului erarial... Ve place, fraţilor din Ardeal, „mâna tare“ ce aţi ales?! Şi ce să mai zicem când vedem câ tot ce priveşte vieaţa bisericei române naţionale se discută în foile lui Bánffy şi Kossuth şi că cei cari umplu foile ungureşti cu lucruri cari ar trebui să se discute numai în faţa forurilor competente, sunt Români şi oamenii de încredere al I. P. S. Sale Mitropolitului Meţianu? Tristă şcoală. Şi mai ales păgu­bitoare bisericil şi şcoalei române! ^-Jm­onumentul lui Gheorgha Bariţ. In ultima şedinţă a „Asociaţiunei dl Iosif St. Şa­­re­ţiu a presentat in scris, propunerea cit­a se, ridica un monument lui Gheorghe Ba­riţiu. Uitat aproape de top,—românul harnic şi devotat, stegar al neamului nostru în grele vremuri şi în timp îndelungat, da opt ani de sine îşi doarme somnul manie în cimitirul gr. cath. din Bibiiu, fără să mă In­căpăţâm­ un monument după cum merită Cuvântul ridicat de dl Şularu e vred­nie de laudă, şi credem că va ave­­rul de a nu a sunat în pustie în mijlocul „Asocia­­ţiunei­ pen­tru care eu atâta drag s a trudit şi a muncit Gheorghe Bariţ până în ceasul fiu din urmă. Să fie mormântul lui Bariţ un he de pelerinagiu, de unde sufletele să soarbă s­­­­timmtul desinteresărei şi iubirei sincere pen­tru neam, ca întărite să te întoarcă la munci, la luptă pentru idealurile neamului.^^ Gura p&e&totalul adevâr grăeşte. In şedinţa dela 5 Decemvre a Dietei deputatul ovreiu kossuthist Visontai a arătat Dietei fără-de-regile ce săvârşesc fibiiaele când vorba e ca cetăţenii să ţină vre-o întrunire După­ ce povesteşte anume întâmplări, zice : „Dar nu numai dreptul de întrunire este călcat in picioare in Ungaria, ci e la ordinea zilei şi nesocotirea libertăţ­i perso­nale. In osânde de ale Curiei se pot citi lu­cruri îngrozitoare despre sălbăticiile gean­­d miilor „Nici-odată nu s’a întâmplat însă, ca faţă cu învinuirile rostite aici, vre-unul din membrii guvernului să vină şi să se apere. Arătând că geandarm­i cari au chinuit pe cetăţeni au fost pedepsiţi După ce constată că nici sub Széll nu s’au îndreptat lucrurile, zice: In ţeara Ungurească lucrurile au ajuns mai râu ca în Rus . Aici cetăţenii sunt aruncaţi In temniţă fără să li se mai aducă judecată. „Presa este teroris» ft In ' ra dreptului, legii şi dreptăţii, ziaristul a rjans acolo, că dacă Îşi ridică vocea In interesul binelui obştesc, este dus In faţa a trdi instanţe ju­decătore­şti. Este tratat ca cel din urmă cri­minai L'berifttea de pfp“& i are a fost »tir­­­i ă, trebue aşezată tn starea ce i 8« cu vie „In privinţa libertăţii de presă stăm mal rău ca sub regimul lui Bach!* Când arătam m­­ă noi acesta abusurî şi fără de legi presa msghiară ne sărea tn cap si ne învinuia că le stjocorsm ţioara S’ egile el. Nimic nu caracterisează, de alt­fel mai trist hunurile, de­cât faptul, că Ungurii au ajuns ca un Ovreiu să le dea lecţii de libe­ralism şi dreptate ! Are dreptate! Episcopul catolic Majldth e cu­noscut ca un cap bisericesc, care se interesează de aproape de soartea poporului său Se inverte mult prin­tre oameni, ispiteşte şi cearcă să afle căi de îndreptare a relelor pe care le întâlneşte la popor Mal nou a dat earăşi o scrisoare pastorală către credincioşi, în care sa ocupă cu sbiciuirea răului nărav ce la Unguri s’a prefăcut In boală, de a da cu toţii năvala asupra ora­şelor şi a se pripăşi prin cele can­celarii, ttrând o vieaţa adesea foarte araărică, în vreme ce la ţară ar fi putut trăi mult mai bine, cu puţină muncă. Dăm o spicuire din ideile episco­pului Ungur, pentru­ că ele se potri­vesc ln multe şi la noi, şi poate unul ori altul, tiner ori părinte va prinde ce'«-/J din ele. Episcopul arată, că nu ţara a sta, fie­care ram producător, şi meserii, şi indu­strii şi comerciu şi agriculturi, se luptă azi cu scrisă* faile grele), dar între toţi ramii, doar’ cel mai bolnav e cel al agriculturei (a lucrării pământului cu toate isvoarele sale). Pricina ţine a o fi aflat in aceea, că clasele producltoare, cum sunt şi economii, sunt date de ripă, sunt împinse spre ban­­crot, deoare­ce clasa mijlocie, moşierii mij­locii, In loc să-’şi lucreze cu străduinţă mo­şia râmasă lor dela moşi strămoşi şi prin mijloace mai bune de lucrare să o ducă la înflorire şi mai mare, dând pildă şi popo­rului mai sărac, el toţi Îşi vând moşioarele şi dau goană la oraşe, Înmulţind domnii cei cu floare ca pălărie şi la buzunar cu sără­cie (oficianţii proletari). Ar trebui zice episcopul, să se regu­leze afacerile de credit aşa, ca să se poată mântui proprietarii mijlocii şi să fie susţi­nuţi acolo unde sunt, ar trebui regulată treaba cu moştenirile (să nu mai coste aşa de mult aceste regulări). Ar trebui făcută viaţa la sate mai plăcută, ca să nu fugă de ea domnişorii, şi ar trebui crescuţi tine­rii dintr'una pentru carierele productive, ade­că pentru viaţa lucrătoare a agriculturii, in­dustriei etc., nu toţi cu fumuri de domnie şi de cancelarie ! Are multă dreptate în aceste cu­vinte episcopul Majldth. Şi la noi mulţi părinţi au ideea greşită, că dacă fiiul lor a umblat la şcoala, apoi tre­buie să se facă numai „domn“, şi merg şi dau pentru el tot, auraai să fie primit de cutare „Măria Sa“ în can­celarie, dar în sat la moşie să nu se mai întoarcă. „Că doar’ nu de aceea am cheltuit eu cu el pe la şcoli“... Reu fel dfi judecata Sa cheltuieşti cu el ca sa ’i faci mai isteţ econom ca ceialalţi, şi vei vede că Intr’un sat se va îmbogăţi de zece ori mai iute ca aruncat în oraş în „cănţălarie“, şi va fi mai neatârnător şi mai fericit cu mult! Unde mai iei, că toţi aceşti dom­nişori de prin „cănţălăriile“ oraşelor slăbesc în simţirea pentru neam, ba e parte mare, ca să ajungă la ceva slujbă mai bună, ceva, se lea­pădă şi de neam şi de lege! Coada de topor ••• „Egyetértés“ dela 3 Decemvre ear scrie despre afacerile din Diecesa Ara­dului. Nu e mulţumit adică Kossuth cum merg lucrurile biserica române din părţile noastre şi de aceea dă frîu, să s­tie câte ticăloşii toate, unuia dintre mădularii „neamurilor", cari, așa se pare, în năcazul că au căzut dela putere, dau mâna chiar cu Kossuth şi Banffy, numai să se poată răsbuna. De astă dată se ocupă de afacerea protopopului suspendat M. Bocșan, care — s­pie numitul ziar — „tot­d’a­una a luptat pe partea Ungurilor“ şi a fo­t împotriva naţionaliştilor (între cari şi apărătorul seu de azi) pe cari „Egye­tértés" îi numeşte „trădători de patrie“... Foaia kossuthistă e supărată pe episcopul Goldiş şi sfetnicii sii din con­­sistor nu numai pentru­ că Va suspendat pe protopopul Bocşan, împotriva căruia cercetarea disciplinară a orânduit-o încă consistând metropolitan înainte cu trei ani, când episcop al Aradului a fost Meţianu, dar e supărat şi pentru că ad­ministrator a pus pe d. Ştefănuţ, dar nu pe preotul Mănuilă din Sâmbăteni ori pe R. Nestor din Cenad. Mai ciudat este faptul, că corespon­dentul aradan al ziarului kossuthist a­­firmă următoarele: După­ ce s-a hotărât suspendarea lui M. Bocșan, ministrul Wlassics a intervenit telegrafic către epi­scopul Aradului spunându-i să lase în pace pe vrednicul Moise... Episcopul însă, deşi a făgăduit ministrului că nu-l va suspenda, totuşi, influenţat de Mangra şi cei­ Valfî, a subscris actul de suspendare. Pentru aceasta — pentru că n'a permis ca ministrul să se amestece în afacerile bisericei autonome naţionale ro­mâne — cancelaria neamurilor îl ocărăşte rău pe episcopul Aradului. Bravi Români scriu în această can­celarie­­... Mai spune corespondentul aradan al foii lui Kossuth că: „Bocşan a făcut apelată împotriva actului de suspendare dar împotriva lui Goldiş şi a consis­­torului a pornit proces civil pentru vătămare de onoare şi calomnie, anun­ţând în public fără nici un motiv, sus­pendarea protopopului­. Pe M. Bocşan îl credem capabil de toate. Advocatul său să se preteze însă şi el la asemeni lucruri menite a discre­dita biserica naţională română?! De închegare încă o întrebare : cine comunică presei maghiare amănuntele de mai su­s ?

Next