Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1901 (Anul 5, nr. 1-121)

1901-01-03 / nr. 1

A­ltoi IT REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 ABONAMENTUL Centra Austro-Ungaria: je mi an 20 cor pe Va an 10 cor.; pe 10 de an 5 cor.; pe 1 lui â 2 cor. N’-ril­ele Duminecii pe an — 4 coreane, — Pentru România ţi 'trainatate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapoiazft / Biblioteca Judeţeană ASTRA II!imn *P2‘4929* Arad, Mercuri 3|16 Ianuarie 1901N­r. a ADMINISTRAȚIA: Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 INSERŢIUNILF : de un şir garmond: prima plată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oara M‘ b., de fiecare publicaţiunef.'*’ Atât abonamentele cât si inserţiunile sunt a se plati înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Politica germană şi Maghiarii. (**) întâietatea Germaniei Intre marile puteri din lume şi progresul ei conştient şi consecvent, cu drept cuvânt provoaca nemulţumirea şi ge­­losia Rusiei, care cu toată dibăcia sa şi chibzuitele silinţe pe care şi ie dă pentru a deveni atotputernică şi a preface Petersburgul în centrul s­tâ­­pânirel pămentului, se vede contra­carată, ţinută In şah, In toate direc­ţiunile unde caută să cucerească te­ren şi influenţa. Ocupându-se de situaţia politică din Peninsula­ Balcanică, ziarul Russia esclamă: „Slavismul stă rău; din toate părţile orizontului se grămădesc nori grei, iar soarele rusesc este de­parte“. Germania a ajuns în timpul din urmă să se bucure de o mare influ­enţă pe lângă Poartă şi a făcut în Balcani însemnate cuceriri pe terenul economic; în afară de aceasta Româ­nia, cel mai puternic dintre statele orientale de la gurile Dunării, făcând parte din Tripla-Alianţa şi fiind tot­odată in prieteneşti id­­eţiuni cu Tur­cia, Rusia în această concentrare de forţe reale îşi vede strimtorată poli­tica de intrigă şi răzvrătire ce cul­tivă între popoarele slobonoage din Balcani, se simte tot­odată luata pe dinainte în ce priveşte cucerirea pieţei balcanice. „Soarele rusesc­ nu va străluci în Balcani cât timp vulturul german va sta paşnic şi diriguitor al po­rti­cei Europei centrale! Dacă din aceste motive supără­rea Rusiei e explicabila, şi se justi­fică, deşi nu din punctul de vedere al civilisaţiunei şi programului, însă da, în punctul de vedere rusesc, — nu este explicabil de loc, nu es­e de înţeles pentru o minte normală, punctul de vedere în care se pune organul dlui Bartha M­ilos în această privinţă. Progresele Ger­maniei, maghiarimei, unul element răsleţ din Tripla-Alianţă, nu-i convin­e întărirea Germaniei şi printr’aceasta a Triplei-Alianţe în detrimentul Ru­siei, în detrimentul vrăjmaşul Triplel- Alianţe şi pintr’aceasta a Ungariei şi pe această cale şi a Maghiarilor, ca popor, să nemulţumească pe „Ma­gyarorszag“ ? „Trebue din Balcani noi ar trebui cj la /lina«t-ian ö m m>PÖ Qafa 1VT £ uís XKJ un ---- giuvyvvy jm.» „să le conducem, noi ar trebui să se „cerăm acolo roadele politice şi eco­nomice“. .. Aşa vorbeşte şovinistul. Cât de ridicole ni se presintă ne­săbuitele lui pretenţii, ce utopii de vizionar ! Este în adevăr ridicolă această alură şi ne dovedeşte sau o defectu­­ositate în judecată, sau o culpabilă tendinţă. „Magyarország“ să creadă că ele­mentul maghiar ar fi capabil şi ar fi fost menit să îndeplinească menirea pe care o are în desfăşurarea istorică imperiul german ? Aceasta e de neîn­chipi­it ca s-o ieie în serios cel mai incarnat şovinisc chiar. Sunt prea „acri strugurii“, ca să nu ne reamintească vulpea din poveste. Dacă însă „Magyarország“ totuşi bate în această coardă, este pentru a deştepta şi cultiva ura tradiţională a maghiarilor contra germanilor. Şi în această direcţie nu numai politicaştri maghiari, dar­ şi istoricii lor moderni, bat în dungă clopotul patriotic, faţă cu influenţa binefacetoare germana asupra desvoltării statului ungar. Prin scrierea lui B­öthy Ákos, de curînd apărută, asupra luptelor con­stitutive ale statului, — zice dl Bartha M­a­ds — se dau puternice arme în mâna vrăjmaşilor pactului dela 67. Ori­ce este german sau austriac, în sens mai restrîns, pentru maghiari e duşman. Şi în fanatismul lor şovi­­nist ajung până să simpatiseze cu Bul­garii, cu Ruşii, — vrăjmăşind pe ami­cii monarchal şi oprimând elementele constitutive nemaghiare ale patriei noastre. Şi aceştia ar vrea să „direcţio­­neze“ şi să „secere roadele politicei“. El se amăna vent, — şi ar fi timpul să se deştepte odată, ca să nu ajungă să secere furtună! Baronul F* jervâ­r se duce Cel puţin sa anun­ţâ auum şi sem-'ficiosul „K leU Értés töIu v diţia de Sâmbăta seara, că Im pricina sSnâtâţi? «a ru aciuate, mi i «rul ‘Uigurese de honvezi, baronul Frjérváry, care începând cu guvernul Tisza până sub Szól!, necontenit a condus acest portofoliu, — se m retrage din post în timpul cel mai apropiat Numita foaie pretinde chiar a ş­i, s urmaşul lui F­­er­r y va fi probabil un­di­u l şi nu dintre militari. Prim-ministrul Carp despre conflict­­ cu Bulgaria. Se ştie, ca prim ministrul Româ­niei, Dl P. Carp a petrecut câteva zile din urmă în capitala Germani­a. Cu data de 12 Ianuarie n. se tele­grafeaza din Ber­lin, ca cu acel prilegiu, dl Carp a primit la sine pe un publicist german, cărui­a i-a făcut următoarea declaraţie asupra conflictului cu Bulgaria: „Decană — a zis prim-ministrul român — este permis a împuşa pur şi smplu oameni, pe cari îi socotim spioni ? Asasinatul asasinat rămâne între toate mpregiurările. Propaganda macedoneană pe noi nu ne preocupă. Dacă, chestia Balcanului se îndreaptă spre resolvare atunci şi de alt­fel al puterilor va fi cu­vântul Relativ la planurile Rusiei nu pot sa me pronunţ ; atâta însă pot să spun, că principele bulgar cu greu va ajunge la dignitatea de rege. De altmintreri, dacă va şi căpăta-o aceasta şi dacă va şi deveni suveran, noi n’avem nimic în contra. Fiecare primeşte ceea­ ce capătă.“­tie, se ocupă de Saşi, pe cari îi crede întă­riti în urma fusiunei celor doue partide ale lor, scrie apoi, despre Români, următoarele: , „E probabil Insă, că în anul acesta nu vr­ fi nimic cu activitatea. Ş’aceasta nu pen politiciaail ortodox? grupaţi tn jurul .^n bunele din 8 biiu sunt contra, ci pen­­tru­ că Io present pentru străduinţele politice române nu există centru. Oamenii cu tre­cere au fost rând pe rând demoletisaţi; tinerii tocmai din causa acestor bâtrâni nu pot face nimic. Astă toamnă, cu ocasia in­­trunirei congresului naţional bisericesc, fiind de faţă in Biblia toate autorităţile politice romaâne, s’au făcut mai multe încercări pen­tru a se ţine o conferinţă intimă întru a dis­cuta situaţia politică. Nu s’a putut face însă nimic, din causa frecărilor dintre diferitele grupări. Oamenii lui Meţianu nu au vroit s? stea de vorbă cu aderenţi? Iu? Goldig­ear gruparea dela Albina ţine că e inutilă deo­camdată ori şi ce acţiune care cade înafară de cadrul afacerilor economice şi culturale*. După câte ştim nu »'a făcut la Sibiiu nici o încercare de a se ţine vre­o confe­­renţă politică. Ear când ar fi să se ia ini­ţiativa, de­sigur că doammii lui Meţianu* n ar avea prilegiul de a refuza să stea de vorbă cu „aderenţă lui Qoldis*, pentru.­că Ro­mânii ar porni la luptă nu prgmisat după grupări bisericeşti, ci s'ar convica la sfat aderenţii aceluiaşi partid naţional român. Cât priveşte afirmarea privitoare la cen­trul românesc, dacă Sibiiul e în decadenţă, în prtscam­sală că toţi Românii sunt în amorţire şi că nu s'ar putea porni mişcarea politică din alt centru come se crează. Popo­rul român nu se poate confunda cu asociaţii pe acţii din Sibiiu. ■ Activitatea Românilor. In numerul seu de la 12 c. „Budapesti Hirlp“ publică o corespodenţă din Sibiiu în care se ocupă de eventuala activitate politică a Românilor. După ce ţ ne să facă deosebire în­tre felul cum înţ legem noi activitatea şi cum o propagi noua foaie săptămânală din Orăş­ Astria „felix“. (b.) Incepând dela 1868, sub toate guvernele ce s’au succedat până as­­tazi, — politica austriacă totdeauna a fost puţin favoritoare pentru intere­sele vitale ale naţionalităţilor atât negermane din Austria, cât şi ale ce­lor nemaghiare din patria noastră. Era încă în putere nebiruită ma­rele partid aşa numit german „libe­ral“, care de-a rîndul a trântit mai multe guverne austriace şi care se grupa din atâtea elemente heterogene, — când, de pildă, un politician ger­man austriac, bine-cunoscător al re­ferinţelor bucovinene, băteadu-l şi pep­tul se lăuda, că va insista necurmat în zilele vieţii, să se facă din Buco­vina o ţeară, „pe care nici dracul să n’o dorească“. Şi n’a fost această enunciaţiune preocupaţia unui singur om politic din Austria; au urmat-o înainte aproape toţi factorii de seamă ai politicei austriace. Cel­ ce cunoaşte mai deaproape situaţia Bucovinei, de când ea apar­ţine coroanei austriace,­­ uşor va putea să înţeleagă şi rostul şi scopul acestei politice meschine faţă de ele­mentul autochton al ţerişoarei rupte din corpul principatului moldovean. De situaţia creată nou- Româ­nilor din ţerile coroanei ungare, sub auspiciile acestei politice nefaste, — nu mai vorbim. O ştim şi nu­ o cunoa­ştem din destul. Ajunge să accen­tuăm, că istoria şi lumea ştie rolul însemnat, ce elementul român l-a avut în luptele pentru salvarea inte­reselor mari ale împărăţiei austriace şi ale Dinastiei. Nu e mare mirare, dacă pe noi nici o înduioşare nu ne poate cu­prinde în faţa marilor nevoi şi în­­curcători, prin cari trec partidele ce au dominat până acum în Austria. Omnipotenţa de odinioară a ele­mentului german, sprijinit de ele­mente cosmopolite în dominaţia lui asupra neamurilor negermane din Au­stria, s’a redus azi la rolul, de a-’şi vede de propriile interese de rasă şi de a se socoti coordinat cu celelalte neamuri; nu mai e azi elementul ger­man singur stăpân şi cu supremaţia indiscutabilă asupra naţionalităţilor austriace. Şi-i o mulţumire pentru noi a­­ceasta, din care şi satrapii noştri şo­­vinişti din Ungaria vor trebui să în­veţe şi să-­şi tragă consecvenţele, în politica lor de opresiune şi şovinistă. Sunt bine cunoscute antecedentele şi căuşele, cari au necesitat disolva­­rea celui din urmă parlament al Au­striei, care dela o margine la ceea­­laltă este sguduitâ în alcătuirea sa, din pricina limbilor, și cari au impus ordonarea nouelor alegeri parlamen­tare. Astăzi alegerile acestea sunt aproape terminate In toate provinciile și în curând, — poate chiar cu finele lunei curente, — porţile Reichsrathu­­lui se vor deschide în calea nouilor representanţi al diferitelor popoare din statul austriac. Cine poate să garanteze, că noul parlament va resolva neîmpiedecat ma­rile probleme ale vieţii de stat şi va înlătura nevoile, cari sgudue temelia constituţională a statului ? — Adevărat, că elementul german de data aceasta a eşit din alegeri ceva mai întărit pentru lupta ce-­i aşteaptă în viitorul apropiat; dar nici tabăra contrară nu­­şi-a perdut din forţele trebuitoare. O nouă luptă înverşunată—este deci evidentă. Azi situaţia în Austria se pre­sintă par­că mai încurcată decât ori­când până acum. Toate aşteptările şi speranţele, pe care guvernul actual austriac le-a legat de nouele alegeri, par zădărnicite. Germanii radicali (par­tidul Schönerer-Wolff), cari, se ştie, cu mâni şi picioare gravitează spre Germania-mare şi cari au iniţiat cuno­scutul „Los von Rom“, cari în perio­dul trecut, abia şese la num­ăr, au fost în stare să zadarnice­ască ori­ ce capabilitate de munca in Reichsrath: azi s’au sporit la numărul de aproape 30 luptători. Ear’ acest resultat l-au ajuns în parte şi prin marea agit­aţie, ce el au manifestat în contra finali­­sării pactului cu Ungaria. Dar a întărit în câtva a eşit din alegeri şi partidul poporal german, care asemenea a proclamat lupta în contra acestui pact. Se ştie doar’, că nouele alegeri au fost ordonate îndeosebi în interesul finalisării pactului cu Ungaria; resul­­tatele electorale însă — tocmai con­trarul vor să-ș l dovedească Partidele germane, — catolic­­poporal și antisemit, — la cari prim-

Next